Universitatea Aurel Vlaicu Arad

Facultatea de Stiinte Umaniste si Sociale

Program de studii Masterat anul I
Administratie Publica in Context European

POLITICI PUBLICE EUROPENE

Analiză asupra cadrului normativ referitor la conceptele și
principiile de drept

Prof.Univ.dr.
Stoian Camelia Daciana

Student
Moldovan Diana

1
TEMA I
Analiză asupra cadrului normativ referitor la conceptele și principiile de drept
aferente activităților ariei de studiu,a noțiunilor fundamentale: stat de
drept,drept,identitate națională,individualitate proprie,ordini publice,politici publice.

CUPRINS

CAP. I Scurta prezentare a temei și identificarea relevanței acesteia

CAP. II Prezentarea legislației incidente-proces de selecție la nivelul
legislației
CAP.III Dezvoltarea temei,tot ceea ce poate demonstra o preocupare
pentru o cercetare temeinică
CAP.IV Concluzii

2
 CAP.I Ce sunt politicile publice?
Ordinea juridică pe care a creat-o Uniunea Europeană a devenit astăzi o componentă
constantă a vieții politice și a societății noastre. În fiecare an, se iau în temeiul tratatelor
Uniunii mii de decizii care influențează în mod esențial statele membre ale UE și viețile
cetățenilor acestora. Oamenii nu mai sunt numai cetățenii propriilor țări, ai propriului oraș
sau district; ei sunt și cetățeni ai Uniunii. Fie și numai din acest motiv, este deosebit de
important ca aceștia să fie informați cu privire la ordinea juridică ce le afectează viața de zi
cu zi. Totuși, complexitatea structurii Uniunii și ordinea juridică a acesteia nu sunt ușor de
înțeles. Această dificultate este cauzată, în parte, chiar de formularea tratatelor, care este
adesea oarecum neclară și ale cărei implicații nu sunt ușor de apreciat. Un alt factor este
faptul că numeroase concepte cu care tratatele operează în încercarea de a controla situația nu
sunt familiare.

Domeniul politicilor publice (cercetarea şi analiza în domeniu) cuprinde studiul deciziilor
politico-administrative de alocare a diverselor forme de resurse (materiale, financiare, de
know-how, simbolice).

Politicile publice reprezintă acţiuni realizate de către autorităţi (centrale sau locale) ca
răspuns la problemele care vin dinspre societate. Cu alte cuvinte, se poate vorbi despre
politici publice atunci când o autoritate publică, centrală sau locală, îşi propune, cu ajutorul
unui program de acţiune coordonat, să modifice mediul economic, social, cultural al actorilor
sociali.

La nivel naţional, politicile publice pot să apară dinspre oricare dintre instituţiile majore ale
Statului (Parlament, Preşedinte, Guvern, autorităţi centrale sau locale).

CAP.II Prezentarea legislației incidente-proces de selecție la

nivelul legislației

În societatea omenească acțiunile omului sunt determinate de trebuințele sale. Aceste

acțiuni, individuale sau și comune ale unor indivizi din societate, trebuie însă limitate pentru
că, în mod inerent, interesele personale ale unuia vin deseori în conflict cu cele ale altuia,
ceea ce ar putea dăuna însăși existenței societății. Diversitatea și complexitatea relațiilor
sociale fac necesară organizarea și reglementarea raporturilor dintre oameni sau grupuri de
oameni, pentru a face posibilă conviețuirea în cadrul societăți.

3
Legislație ordine publică

-Violența în competiții sportive - Sancțiuni din Legea 4/2008-Reglementează obligațiile ce

trebuie respectate în legătură cu organizarea, defășurarea și participarea la jocuri și competiții
sportive, dar și sancțiunile ce urmează a fi aplicate în cazul nerespectării acestora.
-Consumul de tutun - Sancțiuni din Legea nr. 349/2002[-are ca obiect instituirea de măsuri
privind prevenirea și combaterea consumului produselor din tutun având ca scop protejarea
sănătății persoanelor fumătoare și nefumptoare de efectele dăunatoare ale fumatului,
prevenirea răspândirii fumatului în rândul minorilor și asigurarea unui nivel adecvat al
calității vieții populației din România. Încălcarea obligațiilor prevăzute de lege poate constitui
contravenție și este sancționată.
-Sistemului național unic pentru apeluri de urgență - Sancțiuni din OUG 34/2008[-
reglementează organizarea și funcționarea Sistemului național unic pentru apeluri de urgență
iar săvârșirea faptelor care ar împiedica atingerea scopului de către prezenta lege se
sancționează contravențional.
-Deținerea câinilor periculoși sau agresivi - Sancțiuni din OUG 55/2002[-obiectul prezentei
ordonanțe este acela privind regimul de deținere al câinilor periculoși sau agresivi.
Nerespectarea obligațiilor reglementate de acest act normativ poate constitui contravenție și
se sancționează.
-Prevenirea și combaterea violenței domestice - Sancțiuni din Legea 217/2003-are ca
obiect de reglementare prevenirea și combaterea violenței domestice. Printre prevederile
actului normativ se află și sancționarea contravențiilor săvârșite prin zădărnicirea luării
măsurilor necesare atingerii scopului propus.
-Adunări publice - Sancțiuni din Legea 60/1991[-prevede regulile ce trebuie respectate în
contextul organizării și desfășurării adunărilor publice astfel încât să nu se săvârșească fapte
contravenționale sancționabile.
-Evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate - Sancțiuni din OUG 97/2005[-
ordonanța reglementează evidența, domiciliul, reședința și actele de identitate ale cetățenilor
români, prin care se asigură realizare raporturilor juridice dintre persoanele fizice, juridice și
instituțiile statului de drept. Încălcarea anumitor dispoziții din prezentul act normativ
constituie contravenție și se sancționează.
-Încălcarea ordinii și a liniștii publice - Sancțiuni din Legea 61/1991[-reglementează și
sancționează faptele ce aduc atingere climatului de ordine și liniște publică a vieții cotidiene,
astfel încât cetățenii să aibă un comportament civic, moral și responsabil, în spiritul legilor
țării și al normelor de conviețuire socială.
-Măsuri pentru combaterea pandemiei de COVID - 19 - Sancțiuni din Legea 55/2020[-
reglementează măsurile restrictive necesare, cu caracter temporar, ce au ca scop prevenirea și
înlăturarea amenințărilor aduse vieții, sănătății și integrității persoanelor, respectând, totodată,
esența celorlalte drepturi fundamentale. Încălcarea măsurilor stabilite de lege poate constitui
contravenție și este sancționată ca atare.

4
Dreptul și Statul de drept

Latinii defineau dreptul ca fiind arta binelui și a dreptății (jus est ars boni et aequi). -
Definiția a fost dată în Digestele lui Justinian.

„Noțiunea de stat de drept este una dintre cele mai discutate, disputate, cercetate sintagme
juridice, prin valențele sale inter și pluri disciplinare, care justifică nu doar o abordare
teoretică, ci și una politologică, filozofică, sociologică, ceea ce a generat tomuri de literatură
de toate genurile.

Mulți dintre cei care își asumă misiunea de a cerceta această sintagmă, pornesc de la
definiția lui Hegel, conform căreia statul de drept este acela prin care se înlocuiește domnia
oamenilor cu domnia legii.” 1

Statul de drept este consacrat în articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană ca fiind
una dintre valorile comune pentru toate statele membre al UE. Conform statului de drept,
toate puterile publice acționează întotdeauna în limitele stabilite de lege, în conformitate cu
valorile democrației și ale drepturilor fundamentale și sub controlul instanțelor independente
și imparțiale. Respectarea statului de drept este esențială pentru însăși funcționarea UE:
pentru aplicarea efectivă a legislației UE, pentru buna funcționare a pieței interne, pentru
menținerea unui mediu favorabil investițiilor și pentru încredere reciprocă.

UE a dezvoltat o serie de instrumente diferite pentru promovarea și respectarea statului de

drept. Abordarea politică a statului de drept al UE se sprijină pe 3 piloni:

 promovarea unei culturi a statului de drept în UE, care presupune aprofundarea

activității comune pentru a răspândi înțelegerea statului de drept în Europa;
 prevenirea problemelor statului de drept atunci când apar într-un stat membru, având
capacitatea de a interveni într-un stadiu incipient și evitând riscul escaladării, inclusiv
în special cu privire la mecanismul statului european de drept, în centrul căruia se
află Raportul anual privind statul de drept;
 abilitatea de a oferi un răspuns eficient atunci când a fost identificată o problemă cu o
semnificație suficientă într-un stat membru, inclusiv procedura prevăzută la
articolul 7 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Alături de existența unei democrații funcționale și de respectarea drepturilor omului,

inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților, statul de drept reprezintă de
asemenea unul dintre criteriile politice pe care trebuie să le întrunească țările care doresc să
adere la UE.

1
Verginia Vedinaș, Stoian Camelia Daciana, VADEMÉCUM, Editura Universul Juridic, București 2021

5
 CAP.III Dezvoltarea temei,tot ceea ce poate demonstra o
preocupare pentru o cercetare temeinică
Politica este sinonimă într-o societate democratică cu un complex de reguli şi proceduri
folosite pentru a asigura reprezentarea legală şi armonizarea intereselor, folosindu-se
mecanismele democraţiei reprezentative. Principalii actori ai procesului politic sunt partidele
politice şi politicienii, membrii aleşi ai parlamentului şi autorităţile locale, precum şi oficialii
numiţi pe criterii politice la nivelul executiv al administraţiei – miniştrii, secretari de stat etc.

Politica publică este celălalt set de reguli şi proceduri de la nivelul executiv al
administraţiei publice, prin care se asigură realizarea scopurilor şi priorităţilor convenite la
nivel politic, şi care permit dezvoltarea tuturor sectoarelor esenţiale ale vieţii societăţii.

Linia de demarcaţie între politică şi politica publică este asigurată de mandatul decizional
stabilit prin alegeri şi prin mecanismul de împărţire a puterilor în stat.

Determinarea politică a procesului decizional este prerogativa clasei politice, deoarece

numai politicienii aleşi precum şi reprezentanţii împuterniciţi politic sunt autorizaţi de către
cetăţeni să ia decizii şi să îşi asume responsabilitatea politică cu privire la deciziile luate.

Thomas Dye: Politicile publice sunt „tot ceea ce un guvern decide să facă sau să nu facă”2.

William Jenkins: Politicile publice sunt „un set de decizii interrelaţionate, luate de un actor
politic sau de un grup de actori, privind o serie de scopuri şi mijloacele necesare pentru a le
atinge într-o situaţie dată.” 3

James Anderson: Politicile publice sunt „un curs al acţiunii urmat de un actor sau mai mulţi
actori politici, cu un scop, în încercarea de a rezolva o problemă”.4

Procesul de elaborare a politicii publice se caracterizează prin faptul că reprezintă, pe de o

parte, un proces analitic (rezolvarea unei probleme), iar pe de altă parte, un proces politic.

Din perspectiva procesului analitic, elaborarea politicilor publice reprezintă identificarea de

soluţii pentru problemele existente, făcând apel la raţionalitate în vederea îndeplinirii
scopurilor publice. În acest caz, cheia procesului de elaborare a politicii constă în definirea
corectă a problemei, identificarea şi analiza unui set de soluţii adecvat, selectarea alternativei
care rezolvă cel mai bine problema.

2
Dye, Thomas R, „Understanding Public Policy”, 1998, Prentice-Hall

3
Jenkins, William, „Policy Analysis: A Political and Organizational Perspective”, 1978, London

4
Anderson, James E., „Public Policy Making: An Introduction”, 1996, Princeton, NJ, 1994

6
 Din perspectiva procesului politic, în procesul de elaborare a politicii publice accentul cade
asupra conflictelor şi dezacordurilor pentru a se controla procesul de luare a deciziei,
urmărindu-se interesul propriu grupului politic care controlează acest proces.

„Termenului stat îi sunt conferite două accepțiuni. Într-o primă accepțiune, cea clasică, pe
care am învățat-o fiecare dintre noi la școală, statul este considerat ca fiind suma a trei
elemente, respectiv teritoriul, populația (națiunea) și suveranitatea. Într-o a doua
accepțiune, cea strict juridică, statul este considerat a fi forma organizată a puterii poporului,
mai exact, mecanismul sau aparatul statal.” 5

Statul de drept, concept legal, filozofic și politic, implică superioritatea absolută a

dreptului/legii/justiției asupra puterii politice într-un Stat. Condiția fundamentală a statului de
drept este deci recunoașterea supremației legii asupra voinței celui care deține puterea.
  Înaintea noțiunii de stat de drept, se folosea ȋn antichitate formula stat care respectă legea ;
totusi formularea conceptului de stat de drept poate fi găsită la Aristotel. În concepția
acestuia, un stat de drept are condiția ca legea să aibă prioritate asupra voinței individuale a
unui suveran sau a oricărei alte persoane și mai ales ca agenții statului, sau magistrații, să
respecte legile şi să fie gardieni și slujitori ai legii.

Curtea Constituțională a României, în deciziile sale, s-a referit frecvent la această noțiune.
Din jurisprudența sa constantă, se desprinde teza, conform căreia „Statul de drept asigură
supremația Constituției, corelarea legilor și tuturor actelor normative cu aceasta, existența
regimului de separație a puterilor publice, care trebuie să acționeze în limitele legii și anume
în limitele unei legi ce exprimă voința generală”. 6

Într-o formă esențializată și respectând viziunea sa constantă, aceeași instituție statuează că
„trăsătura esențială a statului de drept o constituie supremația Constituției și obligativitatea
respectării legii”.7

Promovarea statului de drept. – Cele mai importante organizații care promovează şi

apără statul de drept sunt :

– Uniunea Europeană, promovează statul de drept mai ales din anul 2007 când
semnatarii Tratatului de la Lisabona8 afirmau, în preambulul său, « angajamentul lor față
de principiile libertății, democrației, respectarea drepturilor omului și a libertăților
fundamentale și a statului de drept ».

– Consiliul Europei9, dotat cu personalitate juridică recunoscută în dreptul internațional

public, reunește 820 de milioane de cetățeni din 47 de state membre şi promovează protecția

5
Muraru, E.S.Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, vol. I, ed. 15, Ed. C. H. Beck, București, 2016,
pp. 2-3;

6
Verginia Vedinaș, Stoian Camelia Daciana, VADEMÉCUM, Editura Universul Juridic, București 2021

7
Decizia Curții Constituționale nr. 70/2000, publicată în M. of. nr. 334/19 iulie 2000. Decizia Curții
Constituționale nr. 234/2001, publicată în M. of. nr. 558/ 7 septembrie 2001.
8
https://eur-lex.europa.eu/legal-content/FR/TXT/?uri=CELEX:12007L/TXT
9
https://www.coe.int/fr/

7
drepturilor omului, consolidarea democrației și a statului de drept în Europa. El are o Direcție
generală pentru drepturile omului și statul de drept organizată la rândul ei în trei
direcții : Direcția drepturilor omului10,  Direcția Societății Internaționale și lupta împotriva
criminalității 11şi Comisia Europeană pentru Democrație prin Drept denumită şi Comisia de la
Veneția.

– Comisia de la Veneția12, cu 61 de membri, este un organism consultativ, în problemele de

drept, al Consiliului Europei format din experți independenți în drept constituțional. În martie
2016 a emis un document intitulat „Lista criteriilor statului de drept.”13

„Dreptul este un sistem de reguli, care sunt create și puse în aplicarea prin intermediul unor
instituții sociale sau guvernamentale pentru a reglementa comportamentul. Dreptul este un
sistem care ajută la reglementare și prin care se asigură că o comunitate arată respect și
egalitate în interiorul ei. Legile aplicate de stat pot fi făcute printr-o legislatură colectivă sau
printr-un singur legiuitor, care rezultă în lege de către executiv prin decrete și reglementări
sau stabilite de către judecători prin precedent, în mod normal în jurisdicțiile de drept comun.
Noțiunea juridică de Drept reprezintă totalitatea regulilor și normelor juridice care
reglementează conduita oamenilor în relațiile sociale, într-o colectivitate politic determinată,
susceptibile de a fi impuse prin forța coercitivă a statului. Tot prin Drept este desemnată și
știința care studiază aceste reguli și norme juridice.
Cuvântul Drept provine din latinescul„directus”, ceea ce înseamnă linie dreaptă, drept, dar
corespondentul termenului juridic este „just” - drept, dreptate.”14

Definiția dreptului
În societatea omenească acțiunile omului sunt determinate de trebuințele sale. Aceste
acțiuni, individuale sau și comune ale unor indivizi din societate, trebuie însă limitate pentru
că, în mod inerent, interesele personale ale unuia vin deseori în conflict cu cele ale altuia,
ceea ce ar putea dăuna însăși existenței societății. Diversitatea și complexitatea relațiilor
sociale fac necesară organizarea și reglementarea raporturilor dintre oameni sau grupuri de
oameni, pentru a face posibilă conviețuirea în cadrul societăți
Dreptul unui om poate fi îngrădit și prin abuz exercitat de o altă persoană sau grup de
persoane.
Dreptul reprezintă un ansamblu de reguli de comportare în relațiile sociale, al căror principal
caracter este obligativitatea - la nevoie impusă - pentru toți membrii societății organizate.
Din punctul de vedere al științei Dreptului, prin această noțiune se înțelege atât dreptul
pozitiv (ca parte a dreptului obiectiv), cât și dreptul subiectiv.
Norma de drept este o regulă de conduită generală, impersonală și obligatorie, instituită sau
sancționată de autoritatea publică, aplicată din conștiința juridică a oamenilor și, în caz de
abatere, prin constrângerea asigurată de autoritatea publică.
Norma de drept sau norma juridică se caracterizează, deci, prin:
10
https://www.coe.int/fr/web/human-rights-rule-of-law/human-rights-directorate
11
https://www.coe.int/fr/web/human-rights-rule-of-law/information-society-and-action-against-crime-
directorate
12
https://www.venice.coe.int/webforms/events/
13
https://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-AD(2016)007-f
14
Wikipedia

8
  Generalitate, manifestată prin aceea că regula de conduită prescrisă este tipică, ea
urmând să se aplice ori de câte ori se ivesc condițiile prevăzute în ipoteza ei.
 Impersonalitate, în sensul că se adresează unui număr nedeterminat de persoane.
 Obligativitate, ceea ce înseamnă că norma juridică reprezintă o dispoziție care
trebuie aplicată, la nevoie, prin intervenția forței de constrângere a autorității
publice.
 Validitate, acesta însemnând, pe de o parte, existența ca atare a normei, iar pe de
altă parte, legalitatea actului de emitere a acestei norme. Cu alte cuvinte, norma
trebuie să fie în vigoare și să existe un act legal al emiterii ei.
 Coercibilitate. Dacă, în principiu, norma este reprezentată de bună voie, prin
esența sa însă ea este coercibilă, în cazul în care nu se aplică, aplicarea ei putându-
se realiza cu forța.
După caracterul conduitei prescrise, normele juridice se împart în:

 Norme imperative sau categorice sunt normele de la dispoziția cărora nu se

admite nici o derogare, sub sancțiune

 Norme permisive sau dispozitive sunt normele care lasă subiectelor de drept

latitudinea de a-și alege comportarea în ipoteza dată.

Prin extensie, prin Drept se înțelege și știința - obiect de învățământ superior - care studiază
aceste reguli sub toate aspectele.

Dreptul public este raportul de subordonare dintre subiectele raportului juridic;

-Drept penal- reglementează relațiile dintre individ și societate, individ ca membru al

societății organizate (în stat) și societatea în întregul ei (statul). Dreptul penal, prin Codul
Penal și alte legi, stabilește care din acțiunile sau inacțiunile oamenilor au caracter penal și,
astfel, necesită o tragere la răspundere a persoanei sau persoanelor care se fac vinovate.

-Drept procesual penal-reglementează modul de desfășurare a proceselor cu caracter penal în

instanță

-Drept constituțional - reglementează organizarea etatică a statului

-Drept administrativ- totalitate de norme juridice și principii de drept, care se referă la

organizarea și funcționarea administrației publice.

-Drept financiar-reglementează politica financiar-fiscală a statului

-Drept bancar-reglementează activitatea băncilor și a altor instituții de credit

-Drept internațional public - reglementează raporturile juridice la nivel de stat

Identitate națională este o expresie care datează din anii 1980. În context, se poate vorbi
și de „sentiment național” (concept în uz de la sfârșitul secolului al XIX-lea) sau de
„conștiință națională” (în uz încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea), când este în

9
discuție sentimentul de apartenență a unei persoane la o naționalitate. Toate aceste expresii
desemnează, în mod nuanțat, sentimentul unei persoane față de o națiune de care aparține. Ele
pot fi folosite și pentru a desemna „punctele comune”, reale sau presupuse, ale unor persoane
care se recunosc ca aparținând unei aceleiași națiuni, aceste puncte comune formând toate la
un loc, o caracteristică comună, un habitus al lor.
Nu trebuie confundată identitatea națională, care este un sentiment cu naționalitatea care
desemnează o apartenență, fie politică sau juridică (în sensul de cetățenie), fie etnică. Cum
sensul expresiei „identitate națională” variază de la o comunitate la alta, este dezirabilă
definirea ei cât mai clară (fie și numai din cauza polisemiei termenilor identitate și națiune).
Ordinea publică „reprezintă un ansamblu de norme juridice care stau la baza funcționării
unui stat de drept. Dispozițiile cu caracter de ordine publică, ce privesc în special ordinea
politică, economică și socială au un caracter imperativ și nu pot fi înlăturate prin convenții
particulare.”15

CAP.IV Concluzii

Concluzionând, procesul de elaborare a politicilor publice constă într-o succesiune de

activităţi specifice care au ca finalitate elaborarea unor acte normative adoptate în şedinţe de
guvern, propuse ulterior validării forului legislativ al Parlamentului.
Comisia Europeană este unul dintre autorii strategiei globale a UE. Ea concepe și aplică
politicile UE, apoi le evaluează și raportează periodic.
Împreună cu celelalte instituții principale ale UE, Comisia Europeană stabilește strategia
globală și orientarea politicilor UE.
O dată la cinci ani, la începutul mandatului fiecărei Comisii, președintele acesteia stabilește
și prioritățile politice pentru mandatul respectiv.
În fiecare an, Comisia transformă prioritățile în acțiuni concrete, definite într-un program de
lucru care conține planul de acțiune pentru următoarele douăsprezece luni.

15
Wikipedia

10
BIBLIOGRAFIE

1.Verginia Vedinaș, Stoian Camelia Daciana, VADEMÉCUM, Editura Universul Juridic,

București 2021

2. Dye, Thomas R, „Understanding Public Policy”, 1998, Prentice-Hall

3.Jenkins, William, „Policy Analysis: A Political and Organizational Perspective”, 1978,

London

4.Anderson, James E., „Public Policy Making: An Introduction”, 1996, Princeton, NJ, 1994

5.Muraru, E.S.Tănăsescu, Drept constituțional și instituții politice, vol. I, ed. 15, Ed. C. H.
Beck, București, 2016, pp. 2-3

6.Verginia Vedinaș, Stoian Camelia Daciana, VADEMÉCUM, Editura Universul Juridic,

București 2021

7.Decizia Curții Constituționale nr. 70/2000, publicată în M. of. nr. 334/19 iulie 2000.
Decizia Curții Constituționale nr. 234/2001, publicată în M. of. nr. 558/ 7 septembrie 2001

8.https://eur-lex.europa.eu/legal-content/FR/TXT/?uri=CELEX:12007L/TXT

9.https://www.coe.int/fr/

10.https://www.coe.int/fr/web/human-rights-rule-of-law/human-rights-directorate

11.https://www.coe.int/fr/web/human-rights-rule-of-law/information-society-and-action-
against-crime-directorate

12.https://www.venice.coe.int/webforms/events/

13.https://www.venice.coe.int/webforms/documents/default.aspx?pdffile=CDL-
AD(2016)007-f

14.Wikipedia

11
12