Testament

Tudor Arghezi
INTRODUCERE
T.A. este un poet, prozator, interbelic, modernist, ce aduce în literatura română
“estetica urâtului”. Acesta preia cuvintele dure, “colțoase”, urâte din limba vorbită și le
transformă în artă, iar în volumul “Flori de mucigai” surprinde lumea pușcăriei, cunoscută
prin experiență directă, universul întunecat al hoților, exprimând, totuși, ideea că omul,
oricât de jos ar cădea, păstrează o aspirație către lumină. El nu transfigurează urâtul în
frumos, ci introduce categoria estetică a grotescului, inspirându-se din volumul “Les fleurs
du mal” al lui Ch. Baudelaire in spiritul ideilor lovinesciene de sincronizare a literaturii
noastre cu valorile celei universale.
Poezia “Testament” deschide volumul “Cuvinte potrivite” din 1927, publicat într-o
perioadă de efervescență culturală când în literatura română se manifestă două curente
literare: Modernismul, promovat de criticul E. Lovinescu la revista și cenaclul “Sburătorul”
și Tradiționalismul, manifestat în jurul revistei “Gândirea” a lui Nichifor Crainic. Poezia se
încadrează în modernism prin: viziunea asupra creației, estetica urâtului, ambiguitatea
mesajului, ipostaza eului de meșter artizan, de truditor al cuvintelor și prin caracterul de artă
poetică.
I. TRĂSĂTURI CURENT
O primă trăsătura modernistă este caracterul de artă poetică, prin definirea
metaforică a creației si prin exprimarea concepției cu privire la procesul poetic. Eul se
consideră un depozitar al valorilor morale și al înțelepciunii celor de până la el, lăsând
urmașilor singura sa avere, creația, care a prins viată din efortul și suferința înaintașilor. În
viziunea argheziană, orice categorie se poate transforma în contrariul său: materialul în
spiritual, urâtul în frumos, nepoeticul în poetic. Prin transfigurarea și sintetizare, realitatea se
schimbă, iar urâtul devine obiect estetic prin efortul susținut al eului care devine un “meșter
artizan”.
O a doua trăsătură modernistă este ambiguitatea limbajului, determinată de
frecvența metaforelor ce încifrează mesajul poetic. “Cartea” este redată prin metaforele
“treaptă”, “hrisovul cel dintâi”, “vioară”, “slovă de foc”, “slovă făurită”, toate sugerând
procesul dificil al creației și rezultatul efortului creator.
1
 Tema o reprezintă condiția creatorului în raport cu propriul univers liric, “Testament”
fiind cea mai cunoscută artă poetică din literatura română ce se înscrie liricii testamentare.
II. IDEI POETICE
O primă idee poetică este ilustrată în strofa I, se concretizează printr-o adresare directă
a eului către un fiu spiritual, metaforă pentru următoarele generații de cititori și poeți.
Verbul la forma negativă nu diminuează, ci unicizează valoarea moștenirii, căci opera
păstrează în eternitate gândurile autorului: ”un nume adunat pe o carte”. Metafora “seară
răzvrătită” reprezintă un punct de răscruce în evoluția literaturii, “o treaptă“ , o revoltă
împotriva mijloacelor poetice tradiționale. Eul consideră că opera sa nu presupune o ruptură,
ci o asimilare a experiențelor anterioare : “de la străbunii mei la tine”.
O a doua idee poetică ilustrează procesul creației și estetica urâtului. Eul se
autointitulează “rob” al cuvintelor ( “Robul a scris-o, Domnul o citește”) . El schimbă “sapa
și brazda” în “condei și călimară“, exprimând ideea că efortul creației este la fel de intens
precum munca fizică a pământului și “frământă” cuvintele “mii de săptămâni”, fapt ce
presupune “sudoarea muncii sutelor de ani”, hiperbolă ce ilustrează dificultatea actului
creator.
Ipostaza de creator este redată prin verbele de creație : “am ivit“, “am prefăcut“,
“făcui“, “am preschimbat”. Eul indică sursa limbajului ca fiind graiul popular “cu-ndemnuri
pentru vite“. Conceptul de estetică a urâtului este redat prin metafore din cele două câmpuri
semantice. Eul transformă “zdrențele” în “muguri și coroane” , “veninul“ în “miere“, iar
“mugurii“ , expresie a noutății, sugerează rezultatul creației, iar coroanele simbolizează
perfecțiunea.
Astfel, eul devine “stăpân” al cuvintelor, căci acestea i se supun și transmit mesajul
dorit de poet. Același cuvânt, “ocara” este determinat fie “să-mbie”, fie “să-njure”, în
funcție de intenția eului.
III. ELEMENTE COMPOZIȚIE OPERĂ

Un prim element important de compoziție îl reprezintă titlul ce denumește, la sens

propriu, un document oficial prin care se lasă moștenire urmașilor bunurile materiale, iar la
sens figurat se referă la propria creație , un valoros bun spiritual, pe care o va lăsa viitoarelor
generații de cititori.

2
 Tema creației presupune folosirea unor motive literare precum: testamentul, robul,
cartea. Motivul principal este cel al cărții definite ca o nuntă între slova de foc (talentul) și
slova făurită (meșteșugul, efortul creator, iar opera literară este comparată cu fierul cald
prelucrat în cleștele fierarului.
În concluzie, poezia transmite concepția autorului cu privire la procesul poetic, la
creație, la funcția poeziei, dar și la condiția creatorului.