Limba Slavona

Limba slavonă, ca limbă cultă, a apărut când misionarul Constantin (numit apoi Chiril

la tunderea în monahism) a inventat un alfabet pentru limba vorbită de slavii din Moravia Mare în secolul
al IX-lea.
Alfabetul său inițial se chema glagolitic. Alfabetul glagolitic a fost, apoi, în secolul al X-lea îmbunătățit,
primind numele de alfabetul chirilic.
Pregătind misiunea lor de propovăduire a creștinismului ortodox, Chiril, și fratele său Metodie au creat
alfabetul glagolitic în 863 bazându-se pe pe dialectele slave din locul lor de baștină, Tesalonic. Acest
alfabet a fost folosit la unele traduceri ale Sfintei Scripturi și ale unor cărți de slujbă.

https://ro.orthodoxwiki.org/Limba_slavon%C4%83

Coresi

Conform cercetărilor derulate de istoricul Ovid Densușianu, diaconul Coresi ar fi fost coborâtor dintr-o
veche familie grecească, stabilită și aclimatizată în Țara Românească. S-a născut la Târgoviște, după
cum singur a mărturisit în epilogul Evangheliarului românesc tipărit între anii 1561-1562 la Brașov.
 Din păcate, nu cunoaștem, cu exactitate, anul nașterii acestuia; Ovid Densușianu notează că acesta s-
ar fi născut în anul 1525, alte surse vehiculează anul 1500, pe când cercetătoarea Luiza Marinescu ne
vorbește despre anul 1510 ca an al nașterii diaconului Coresi. 
Diaconul Coresi și-a început formația și a deprins meșteșugul tiparului în atelierul tipografului de neam
sârb Dimitrije Ljubavić, meșterul tipografiei domnitorului Radu Paisie, care tipărea cărți în slavona
bisericească. Între anii 1556-1557, pentru prima dată, diaconul Coresi a tipărit o carte, Octoihul mic, la
Brașov, folosind o parte din instrumentarul tipografiei lui Dimitrije Ljubavić, respectiv litera de rând (text
scris cu minuscule, cu mărimea corpului cuprinsă între 8 și 12 puncte). După acest moment, la
solicitarea domnitorului Țării Românești, Pătrașcu cel Bun, a revenit la Târgoviște unde, între anii 1557-
1558, cu ajutorul unui număr de zece ucenici, folosind metoda xilogravurii, a tipărit un Triod-Penticostar,
o lucrare extrem de bogată în ilustrații 

La Brașov, diaconul Coresi a tipărit, după anul 1558, următoarele titluri:

In slavona: Triodul de Post (1578) ;  Psaltire slavonească. Biblia. Vechiul Testament.
Psalmi (1574) ;Sbornic slavonesc (1568) ;Triod slavonesc (1578)
 In romana: Evangheliarul românesc. Biblie. Noul Testament.Evanghelie (1561 ; Apostol
românesc (1563) ; Liturghier românesc (1570), Pravila sfinților oteți (1570), Psaltirea românească.
Biblia. Vechiul Testament. Psalmi (1570).

https://radiorenasterea.ro/diaconul-coresi-un-vrednic-tipograf-si-ctitor-al-limbii-romane-literare

Pasaltirea în versuri scrisa de

Dosoftei si aparuta în 1686

Alaturi de marile personalitati romanesti care au ilustrat viata noastra culturala din sec. al XVII-lea se
asaza si figura mitropolitului Moldovei, Dosoftei. "Acest Dosofteiu mitropolitul", scrie Ion Neculce, "nu
era om prost de felul lui; era neam de mazil, prea invatat; multe limbi stia: elineste, latineste, slovineste
si alte. Adinc din carti stia; si deplin calugar, si cucernic, si blind, ca un miel; in tara noastra pre aceste
vremi nu se afla om ca acesta".
Datele noi care s-au gasit in ultimul timp au permis a se stabili ca eruditul mitropolit al Moldovei se
tragea dintr-o familie de negustori din Lvov, Papara, de origine macedoromana.
Mitropolitul Dosoftei a lasat o urma adinca in viata religioasa a Moldovei, dindu-i acestei vieti un impuls
nou. Prin reinfiintarea tipografiei, prin tiparirea de carti noi, in special de ritualul bisericesc, Dosoftei este
continuatorul direct al operei culturale din epoca lui Vasile Lupu.
Principala opera a mitropolitului Dosoftei si prima lui scriere care a vazut lumina tiparului este Psaltirea
in viersuri, care apare in anul 1673, intr-un orasel polonez, Uniev. A tradus aceasta carte din
slavoneste. Aceasta traducere a vazut lumina tiparului in anul 1680.

http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?
showtopic=5589&pid=278821&mode=threaded&start=

Mitropolitul Antim Ivireanul (1660-1716)

Antim Ivireanul, nascut c. 1660 in Iviria (Georgia), (de unde…Ivireanul), carturar roman, Mitropolit al Tarii
Romanesti (1708-1716), a infiintat tipografii la Snagov (1694) si Rimnic (1705); ctitor al ansamblului
monastic Antim din Bucuresti la 1715. A tradus in special in greceste, numeroase scrieri de cult si didactico-morale.
Talentat miniaturist si sculptor, a ilustrat Evangheliile de la 1693 si 1697, a decorat usa de intrare a Manastirii Antim
din Bucuresti si a pictat portretul lui Constantin Brancoveanu.
Antim Ivireanul (1650/c.1660-1716) a fost Mitropolit al Ungrovlahiei intre 1708-1716, carturar, tipograf, gravor si ctitor.
Originar din Georgia a fost adus in Tara Romaneasca in jurul anului 1690 de catre Constantin Brancoveanu (1654-
1714), Domnul Tarii Romanesti (1688-1714). Domnia lui C. Brancoveanu a reprezentat o perioada de inflorire pentru
Tara Romaneasca. Personalitate complexa, a influentat dezvoltarea culturala prin tiparirea de carti, ctitorii de palate
si biserici in stil brancovenesc. Mazilit in 1714 de catre turci, a fost decapitat alaturi de cei 4 fii ai sai si
sfetnicul Ianache, la Istanbul, in 15 august 1714.
Antim Ivireanul a fost mitropolit al Tarii Romanesti intre 1708-1716. In Bucuresti la tipografia domneasca a tiparit 13
carti in 10 ani:
Invataturile lui Vasile Macedoneanul catre fiul sau Leon (1691, limba greaca),
Slujba Sf. Paraschiva si a Sf. Grigore Decapolitul (1692, limba romana),
Evangheliarul greco–roman (1693)
Psaltirea (1694, limba romana).
La Manastirea Snagov, unde a fost egumen, a tiparit:
Marturisirea ortodoxa a lui Petru Movila (1699),
Proschinitarul Sf. Munte Athos (1701, greceste),
Liturghierul greco-arab (1701),
Evanghelia (1697),
Acatistul Nascatoarei de Dumnezeu (1698),
Carte sau lumina (1699),
Invataturi crestinesti (1700),
Floarea darurilor (1701).
In alte centre tipografice (Bucuresti,Manastirea Govora), a tiparit alte 24 carti in 5 ani (1701-1705).
Dintre operele sale principale, cel mai cunoscut manuscris este Didahiile, o culegere de 35 predici

https://www.revistagalenus.ro/arhiva/revista-galenus-2014/evanghelia-de-la-snagov-din-1697-tiparita-
de-antim-ivireanul-1660-1716/

Xilogravura (secolul al -XVII-lea)

Xilogravura sau xilografia reprezintă arta de a grava lemnul şi rezultatul ei, reprezentat de
gravura în lemn. Tehnica datează încă din Antichitate.

Xilogravura este un procedeu care constă în gravarea unui desen pe o bucată de lemn, de o
structură omogenă şi perfect dreaptă, lucrat "pe dos", ca o ştampilă. Cu ajutorul unui rulou de
cauciuc, suprafaţa tiparului se acoperă cu un strat de tuş tipografic, iar peste aceasta se
imprimă hârtia, care este apăsată uniform pe toată suprafaţa. Ulterior, hârtia se usucă.

În Transilvania încă de la sfârşitul sec. XVII sau începutul sec. XVIII s-a dezvoltat arta de a
produce în serie icoane pe hârtie şi imagini simbolice sau decorative prin xilogravură.
Tehnica xilogravurilor consta mai întâi din gravarea în lemn de păr sau de măr a unui tipar,
după care, cu o singură ungere tiparul imprima clar 12-15 stampe. Cerneala pentru tipărire se
prepara din chindruţ, negru de fum, şi ulterior imprimării xilogravura putea fi colorată liber,
ceea ce diferenţia între ele exemplarele aceluiaşi tiraj.
 https://adevarul.ro/stiri-locale/alba-iulia/ce-este-xilogravura-tehnica-ce-
dateaza-de-mii-de-1976019.html

Cum a influențat mentalitatea religioasă cultura intelectuală a

omului

Se știe că societatea a reprezentat permanent un suport pentru credința religioasă. Principalul suport a
fost cel uman, credincioșii sunt cetățeni ai unui stat, respect legile și reglementările politice, dirijând o
parte din venituri spre Biserici.

Educația, cultura, sănătatea, organizate și întreținute de stat, folosesc religiei, bisericilor și personalului
de cult.

Statul oferă religiei protecție politică, legalitate și siguranță. Toate acestea pentru că și religia răspunde
unor așteptări și participă la realizarea trebuințelor societății.

În primul rând, prin credincioși, religia influențează întreaga viată socială și subsistemele care există în
societate: sistemul proprietății, al producției și consumului, formele de realizare a puterii, specificul
culturii și civilizației, relațiile dintre cetățeni. În ansamblu, putem aprecia că religia reprezintă un factor
pozitiv în societate. Sunt însă și forme de religiozitate care se exprimă împotriva progresului, îndeamnă
la destabilizare, contravin ordinii publice și juridice, încearcă să elimine din viața socială comunitățile
altor religii, contestă familia, degradează personalitatea propriilor aderenți etc.

În al doilea rând, putem sublinia că religia a avut, în general, rolul de a participa la

realizarea stabilității sociale. Frecvent, biserica este considerată „o stâncă a ordinii” în calea valurilor
mișcătoare ale vieții cotidiene.

În al treilea rând, religia reprezintă și un important factor de coeziune socială. Credința este baza
spirituală care îi adună pe oameni, îi integrează, îi mobilizează. Ei depind unii de alții pe baza
intereselor și a reglementărilor, dar mai ales pe baza credințelor comune. Când alte forme de coeziune
(economice, de rudenie, politice, etnice) slăbesc, religia le suplinește, oferind consolare spirituală,
conciliere pastorală, reintegrarea în activități sau grupuri sociale, suplinește singurătatea sau
abandonul.

Un rol important are religia în realizarea progresului social. Deși arată credincioșilor calea mântuirii și
fericirii în viața veșnică, religia nu mai condamnă și nu mai consideră un păcat bogăția, prosperitatea și
dezvoltarea personală, realizate prin muncă cinstită, în spiritul iubirii și ajutorării aproapelui. Credința și
biserica mobilizează pe credincioși la realizarea progresului cultural, moral, economic, în măsura în care
acestea nu sunt împotriva voinței lui Dumnezeu.

https://www.aosr.ro/despre-rolul-religiei-in-societate/

Cel mai vechi manuscris minat din tarile Române (1429)

(primul Tetravanghel românesc)

Cel care a realizat minunăţia, Gavril Uric, era fiul unui scriitor de acte domneşti (uric
înseamnă act de privilegiu sau de posesiune), care la bătrâneţe s-a călugărit sub numele
Paisie. Fiul avea să îmbrace haina monahală de tânăr.

Nu cunoaştem realizări anterioare ale sale, dar acest manuscris este considerat o
capodoperă a artei miniate universale, fiind citat ca atare în marile lucrări consacrate
domeniului. Apărută relativ târziu în spaţiul românesc, arta împodobirii manuscriselor
debutează aşadar cu o capodoperă. Mai mult, Gavril Uric a creat la Mănăstirea Neamţ o
şcoală, ce va influenţa în secolele următoare creaţiile de gen din spaţiul românesc. Şi este
remarcabil că într-o profesie ce presupune copierea, artiştii care i-au urmat au preluat
schema şi structura compoziţională, dar au realizat creaţii originale care, chiar dacă nu s-
au ridicat la valoarea celei din 1429, au atins un înalt nivel artistic.

Nu ştim dacă Gavril Uric a copiat un manuscris, sigur bizantin, a realizat o variantă
pornind de la un prototip sau a creat o operă originală. În mod sigur însă, cele patru
portrete de evanghelişti au o valoare artistică greu de egalat şi unanim recunoscută.
Fiecare dintre evanghelii este precedată de portretul evanghelistului aşezat într-un jilţ şi
având în fundal elemente de arhitectură. Echilibrul (ce sugerează serenitatea şi
profunzimea meditaţiei celor patru) şi ritmicitatea (dată inclusiv de faptul că orientarea
poziţiei primilor doi se opune celei a ultimilor doi, primul şi ultimul stau pe jilţuri cu
spetează, spre deosebire de al doilea şi al treilea, elementele arhitecturale din prima şi
ultima miniatură au o dominantă orizontală, în vreme ce în cele două miniaturi din
mijloc observăm o dominantă verticală) definesc compoziţia.

Influenţa bizantină este evidentă în unele elemente ale compoziţiei (precum baldachinul
susţinut pe coloane), dar şi cea autohtonă iese în relief prin turla de biserică specifică
spaţiului în care se realiza miniatura sau zidurile precum cele ale mănăstirilor fortificate
de la noi. Portretele evangheliştilor sunt bine individualizate.

https://identitatea.ro/tetraevanghel-gavril-uric-o-capodopera-a-artei/