A Third Way: a Social Market Economy Based on the Social Private Property and on the Social State Supported by a Strong Social Civic Society PRO SI CONTRA A TREIA CALE: 0 ECONOMII SOCIALA DE PIATA BAZATA PE 0 PROPRIETATE PRIVATA SOCIALA $I UN STAT SOCIAL SUSTINUT DE O PUTERNICA SOCIETATE CIVILA SOCIALA Pye eres Vale) Two German economists ~ “Heinz Lampert and Reinhard Blum - put forward the idea that the “third way” in the process of social and economic development of humanity should consist in the promotion of the model of social market economy based on the social private property and on the social state supported by a strong social civic society. ‘The author of this essay develops a strong criticism of this idea. REVISTA DE CERCETARI SOCIALE | | 2/1995 Ce este economia social de piatit? Phin ce se deosebeste economia social de pia de socialismul de piata? Jn ce consti acea imensa pripastie ce o desparte de economia de pia? Constituie economia sociala de piata “a weia cale” sau pur si simplu Calea pe care urmeaza sii paseasca umanitatea? ititorului roman care ar cauta si-si fact 0 idee ( despre raspunsurile la aceste intrebari si la altele asemenea fi stau la dispozitie, aldturi de alte surse, dou lucrari aparute in 1994 in colectia Divanul Apusean-Risiiritean editati de Universitatea Al. I. Cuza din Iasi: Ordinea economic’ si socialé in Republica Federal German de Heinz Lampert si Un al treilea drum. Principii organizatorice ale economiei nationale. Noi baze microeconomice pentru economia de piati de Reinhard Blum. 175PRO Si CONTRA a Nu putem si nu observam cA termenul “economia sociala de piata” capata din ce in ce mai mult un caracter ideologic. Pe masura ce faima ideii de economie sociala de piata creste, continutul concret al acestei idei devine tot mai ambiguu; in schimb, incarcitura sa valoric& este din ce in ce mai proeminenti, Oameni care nu pot s& facd prea bine distinctia intre © politic’ economich si una sociald argumenteazi cu autoritate in favoarea economiei sociale de piati. De multe ori, sintagma este folositA ca termen tebnic, alaturfindu-se in acest fel sloganurilor utilizate in ncercdrile de a ascunde incompetenta. Se propun masuri de politica economica gi sociala in conformitate cu “idealurile economiei sociale de piata”. Altfel spus, economia sociala de piafé nu mai este un termen neutru. Date fiind toate acestea, lucrdrile tratind —chestiunea economici sociale de piaja devin importante nu numai din perspectiva documentara sau teoretic’ ci gi ca posibile puncte de reper pentru decizii luate in sfera politicilor economice gi asta cu atfit mai mult cu cAt pretentia cA economia sociala de piata reprezinti o a treia cale intre Socialism si economia de piafa se face tot mai des auziti. Este de asteptat de la aceste lucrari ca, mai inainte de orice, si dea o explicatie clara a naturii economice specifice a economiei sociale de piata. Cu- noastem, de exemplu, natura economica a socialismului si 0 cunoastem si pe cea a economiei de piaja. Nu cA am avea nclinatie deosebita pentru discutiile purtate in jurul definitiilor $i numelor (din contri, avem senzatia ch o mare parte a adeptilor economici sociale de piata se agati de nume si etichete), dar nu este foarte clar de ce tipul de organizare economict german n-ar putea sta sub numele de interventionism economic, economie mixta, sau asa cum se propune in numaérul 6 din 1994 al revistei The Freeman fascism economic. Punandu-ne 176 aceasti problem& nu facem decft si asculttm pe Ludwig von Mises care ne avertizeazi ci cele mai mari greseli in gindirea economici provin din confundarea planului legal si institutional cu planul economic al fenomenelor aflate in cercetare. Fenomene a caror esenta economics este identict pot tmbrica forme legale si institufionale diferite. Propozitia de mai sus poate parea o platitudine, dar o multime de rationamente economice bazate pe premise adevirate si verificabile empiric ar evita s4 ajunga la concluzii false dacé ar putea depasi bariera pusi de confuzia acestor planuri In ce masura, deci, rispund cele doua lucrari intrebarilor privind natura economica a ‘ordinii economici sociale de. piafé” si mai ales in ce misurd sustin intr un mod convingator ideca cA aceasta se constituie fntr-o “a treia cale”? (Inainte de a trece mai departe trebuic subliniat foarte apisat un Iucru: fn cele ce urmeazA nu se urmireste altceva decit felul in care aceste doua lucrari reflect sau sustin afirmatiile auzite tot mai des c& economia sociala de piata are o naturé economicd specifica si ca - intre altele gi datorit acestei naturi, aceastA economie se constituie intr-o “a treia cale” intre socialism si economia de piat’. Tn cele ce urmeaza nu se ia deci in discutie starea economiei germane, nu se pune sub semnul fntrebarii performanta economic germand, iar politicile econo- mice, in m&sura in care sunt mentionate, nu sunt mentionate decat in relatie cu acest nivel teoretic-ideologic). Trebuie spus de la bun inceput cA niciuna dintre cele doua lucriri nu reuseste si rispundi convingitor intrebitrilor noastre. De fapt, ne aflam in fata uneia dintre acele situatii tipice, observate de Wittgenstein, in care “autorul trage 0 multime de foloase de pe urma modului ne- clar in care se exprima; pentru c& daca este {n situatia de a nu putea spune daca ce vrea el sd zic& este “Da” sau este “Nu”, este greu st aduci argumente tmpotriva lui”. REVISTA DE CERCETARI SOCIALE | | 2/1995Lucrarea lui Heinz Lampert contine 0 foarte bun’ prezentare a “configuratiei actuale” a _—_economici germane in ceea ce priveste cadrul sau legislativ si institufional. La aceasta se adauga © prezentare concisa a catorva repere istorice privind evolutia acestei economii. Pe langa acestea, prima parte a lucrarii trateazi- problema trisAturilor fundamentale ale unei teorii a ordinii economice. Din pacate, aceasta parte, care intereseaza cel mai mult din perspectiva propusa, nu reuseste si ofere sugestii utile conturarii wnor raspunsuri ferme la ‘intrebarile formulate. Locul unde ne-am fi asteptat st gisim indicatii clare in aceasta privinta este capitolul 3 (Posibilitati de principiu ale solutionarii problemei coordonarii) si mai ales in subcapitolul C (Coordonare prin procesil alegerilor politice si prin “eooperare”). Dar acest Iucru nu se ‘ntampli pentru simplul motiv cd autorul ny pare'a fi deloc preocupat de faptul ca presupozitiile sau consecintele afirmatiilor pe-care le face pe parcursul acestui capitol intré in contradictie unele cu altele. De aceea este scuzabil faptul ci la sfarsitul lecturii acestei parti a lucrarii, nestiind daca si c&nd autoral spune “Da” sau “Nu”, concluzionam cA in perspectiva problemei urmérite de noi, lucrarea nu ne este de un prea mare folos. Lucrarea fui Heinz Lampert nu lamureste in ce consti specificitatea economicd a economici sociale de piata. Altfel spus, nu arati clar de ce aceasta nu este 0 forma de interventionism, di temperat, economie mixti sau fascism economic. Repet, nu ne intereseazi dezba- terile in jurul definitiilor unor cuvinte, dar nu se intelege care sunt acele angajamente institufionale, acele méasuri de politica economica structurald sau conjune-turala specifice economiei sociale de piati si numai ei si care ii confera un caracter atat de diferit incat o fac a fi demné de a purta supra-numele de “‘a treia cale”. REVISTA DE CEACETAR! SOCIALE & 2/1995 ATREIA CALE Se poate rispunde ca, de fapt, economia social de piata nici nu pretinde ca are o astfel de trasdtura esentiala. Ca, de fapt, caracteristic ei este o anumita combinatie de aranjamente institutionale si politici economice gi sociale, specifice atat ordinii economice socialiste cAt si economiei de piata. Dac insi se afirm’ acest lucru, se afirma in mod implicit ca orice conditie de astfel de masuri va putea purta impresionantul nume de cale la care se va adduga un numér, Astfel, combinatia de masuri de politica structural care a creat actuala configuratie a economici romAnesti impreund cu masurile politicii conjuncturale vor putea purta numele dea treia cale”. Ideea sustimuti aici este cA i-are prea mult sens s& lipim o eticheta pe un set de aranjamente institutionale si masuri de ~ politica economica aparfinind unui anumit context istoric si social si apoi sa declaram c& respectivul set (“economie social de piata”, “sistem de ordine”) constituie o cale noua de urmat pentru omenire (si eventual salvarea ej at&t de saracie cit si de materialism). Credem maj degraba ca fiecare misuri de politica economica trebuie cfntirita separat in conformitate cu cele trei criterii politice fundamentale - interesul public, eficienja economica si justificarea moral - si corelata cu celelalte masuri si mai ales cu structurile institutionale si constitutionale ale societatii si statului aflate in cauza, tinand cont de conjunctura specifica. Mai credem ci toate acestea trebuie facute cu modestia pe care ti-o da constiinta propriilor limite. Desigur autorii si__politicienii germani pot numi cum vor ei ansamblul de reglementari, institutii si masuri pe care le- au creat si sustin Ja ei in tari, Dac’, de acum fnainte, toate aranjamentele institu tionale si politicile conjuncturale prezen- tate de Heinz Lampert in partca a treiz a Jucririi sale tebuie numite economie sociali de piata, si le numim economie sociala de piata! Va fi insa foarte greu si 177PRO Si CONTRA fim convinsi cA aceasta combinatic reprezint’ in mod universal cea mai ficient formi de organizare economicd sau cel mai fericit mod de rezolvare a problemei “interesului public”, actual- mente posibil. Exist indoieli serioase ca anumite miasuri concrete de politica economica in Germania au reprezentat cea mai fericita alternativa din punctul de vedere al eficienjei economice, dup’ cum existé indoicli cA anumite masuri privind ‘organizarea concurenfei in domeniile importante”, ca si folosim expresia lui Lampert, servesc in intregime interesului public, asa cum se pretinde, Iar in ceea ce priveste justificarea morali, exist o serie de opinii ce sustin cA este mai normal ca moralitatea sa fie privita din perspectiva actiunilor si deciziilor individuale gi nu din perspectiva unor structuri administrative si birocratice. Cele spuse mai sus cauti si desconsidere realizarile economice gi sociale din R.F, Germana. Ce vor ele si sugereze este c& aprecierea holistic’ a “ordinii economice si sociale” m este intotdeauna cea mai fericita cale de a analiza si judeca politica economici si sociala. in concluzie, desi cartea lui Heinz Lampert ilustreazé intr-o maniera clara si onestii experienfa german in ceea ce priveste politica economica si sociala, nici nu poate fi vorba ci aceasta experienta ar constitui o “a treia cale” (sau Calea de urmat a umanitajii bazaté pe un continut economic specific). Este pur $i simplu 0 experienta istoricd, economicd gi sociala din care se poate invita, Oamenii cu scaun la cap © cerceteazA gi trag invataminte in privinta a ceea ce a fost bine sau rau in ca, ‘Tncercind s& se foloseasca de acestea dupa putinte si in functic de imprejurare. Celorlalti li se potriveste povestea pe care Nicu Steinhardt o spunea despre chinezi, cum c& la un moment dat ar fi transmis englezilor rugimintea de a le trimite in China doi-trei oameni sa le faca si lor un parlament, 178 Obiectivele si pretentiile lui Heinz Lampert sunt totus modeste in comparatie cu cele ale Ini Reinhard Blum, asa cum sunt ele exprimate in lucarea sa, Un al treilea drum. Din cfte lasi sii se tnteleagt in prefata la edifia in limba romana, unul dintre obiectivele centrale ale lucrarii este acela de a dovedi lipsa de temei a opiniilor dupa care “un al treilea drum jintre capitalism i socialism trece drept o falsi solutic”. Altfel, profesorul Blum este bine intenfionat, domnia sa crede cd lucrarea “ar putea fi de ajutor fostelor tari socialiste in perioada lor de tranzitie si-si gseascd propriu! “al treilea drum” intre capitalism si socialism”. Nu este clar daci acest Hegel al economiei germane are nevoie pentru a putea fi infeles de interpretarea unui Noica sau pur gi simplu de un alt traducator. Adevarul este cl, cel putin in privinta sa in limba romani, lucrarea oferd © lecturi extrem de greoaie, frazelor interminabile, cu numeroase paranteze si precizari, expundnd idei altfel simple intr- un mod obositor atunci cand nu este enervant, li se adaug’ accidente cum este cel de Ja pagina 2 unde aflam ca “Etnologii ar putea dovedi desigur cA schimbul exist deja la vanatori si colectionari. Altceva este la ceea ce noi numim piafa..”, sau cel putin de la pagina 189 unde suntem informati ci “Schumpeter considera “metoda stiintelor sociale intelegatoare” drept o cale gresiti” Totusi, aceste vicii de forma ar putea fi trecute cu vederea de un cititor dotat cu o rabdare si o vointa deosebite, daci fondul de idei si argumente ar recompensa eforturile cerute pentru recuperarea si reconditionarea sa. Din plcate lucrurile nu stau asa. © privire de ansamblu asupra structurii argumentative folosita de autor Tas neplacuta impresie de superficialitate. ‘Se fac o multime de afirmatii care, in mod. normal, ar tebui argumentate gi nu postulate. fn plus, prea multe idei sunt doar REVISTA DE CERCETARI SOCIALE & 2/1995a) menfionate pentru a se trece apoi repede mai departe ca si cum simpla mentionare a ideii respective ar fi de ajuns pentru Sustinerea tezei in discutie. Obisnuiti find cu rigoarea construcfiilor lui D.C. North, JE. Meade sau J. Buchanan, intreprinderea Jui Reinhard Blum socheaz’. Cantitatea acestor idei si concepte doar mentionate este covarsitoare. La un moment dat ai senzatia c& autorul este calduzit de venerabilul —principin _al_filosofiei hermetiste “Toate se leagi cu toate”. (De altfel, lucrul nici mu este atit de departe de adevar; pe masurd ce fnaintim in lecturd Gescoperim ci autorul este puternic influemat de teoria general a sistemelor). Cu toate acestea, avand putind bunavointa s-ar putea trece si peste aceste imperfectiuni. S-ar putea spune ca, in esen{f, intuitiile profesorului Blum si teoriile construite pe baza lor in sprijinul ideii de.economie sociala de piata (sau al treilea drum) sunt novatoare gi corecte. Ca ‘in cinda faptului cA expunerea lor nu este cea mai fericita, ele reprezinta intr-adevar un pas inainte (indiferent de ce s-ar ‘injelege prin acest “pas inainte”). Acest punct de vedere trebuie respins ca fiind neintemeiat. intreg demersul _profesorului Blum este fundamentat pe un set de idei dintre care cel putin’ cAteva necesita o privire mai atenta, corectitudinea lor sau directia in care il orienteazi pe cel ce le adopti ridic&nd semne de intrebare. Este vorba, mai mult decit de orice, de formularea problemei ce consti- tuie punctul de plecare al demersului sau pe un fundal dominat de teoria sistemelor economice (indiferent in ce forma) si, acceptind si proiectim analiza noastra economicé pe fundalul acesteia, mai devreme sau mai tarziu ne vom tntAlni cu dificultatile ce deriva din insdgi natura ei. in mod grosier acestea ar putea fi rezumate cam asa: Sunt “sistemele economice” o reflectare (0 hart) a realititii economice sau sunt tipuri ideale? REVISTA DE CERCETARI SOCIALE E ant ATREIA CALE” Profesorul Blum coboara dintr-o Tunga traditie a gindirii economice germane, im care preocuparea pentru sisteme sau stadii economice s-a aflat mereu fn centrul atentiei. Aceasta traditie are ca otigine Scoala Istoric’ Germania (cuprinzind intre altii pe W.G-F. Roscher si G. Schmoller) iar mai nou se reflect in teoria stilurilor economice a lui A Spiethoff. De asemenea, insusi Walter Eucken incercase si imbine ideile ordoliberale cu ideea de sistem economic. “Tipurile ideale” ale lui Max Weber sunt 0 incercare izvoriti din sanul aceleiasi tradifii ca urmare a unor preocupari asemAnitoare. Venind din aceasta traditie, profesorului Blum fi este foarte greu si conceapa un alt mod de a yedca lucrurile, diferit de cel oferit de perspectiva sistemica. Din nefericire, asa cum si el constatt in privinta a ceea ce numeste “traditionala teoric a sistemelor economice”, perspectiva sistemica nu ofera de loc 0 baz& solidi pentru analiza economicé si cu atit mai putin pentru formularea politicilor economice. “Tipurile ideale” chemate in ajutor nu servesc nici ele prea mult, ele nefacind altceva decat sa tadicalizeze problema. “Sistemele mixte ale realitat vor incurca intotdeauna socotelile celor ce se bazeazt pe abordiiri “ideal-tipice”. Cum spunecam, aceste dificultiti ‘sunt inerente oricdrei incercari de a analiza realitatea sociald in tiparele unei teorii Sistemice (cu eventuale variante ideal tipice). Dack s-ar renunta la aceasti abordare, perspectiva s-ar schimba radical. “Economia de libera circulatie” si “economia centralizata” n-ar mai fi nici reificate nici considerate ca tipuri ideale opuse ce fac “‘sistemele mixte ale realitatii 84 apara drept un pericol permanent”. Pur si simplu aceste dificultiti teoretice si perplexitatile tn ceea ce priveste politica economict ce decurg din ele ar fi in mare masura evitate. Nu trebuie sa ne lasam 5 179PRO S| CONTRA ne | <2) inselati de faptul cd la nivel lingyistic problema este formulatd la fel (sa zicem, socialism vs. economie de piata). Important este contextil teoretic tn care sunt plasate aceste dou’ concepte. Problema apare cu totul altfel in contextul unei teorii a actiunii sociale, fata de modu! fn care apare fn cel al unei tcorii generale a schimbului sau al unei teorii a sistemelor. Pe scurt, “fundaturile teoriei sistemului social corespunzator: tipurilor ideale” tmping in mod justificat fa schimbarea teoriei sistemice cu o alta teorie si in acelasi timp creaza iluzia ca gisirea unei a treia cai intre cei doi poli ideal-tipici este ceva necesar si dezirabil.O alta pegspectiva teoretica ar releva faptul ci acest ultim deziderat este bazat pe si este 0 pseudo-problema. ‘Daca profesorul Blum ar fi inceput prin a schimba perspectiva teoreticd Iuand la rand cteva teorii concurente teoriei sistemelor si ar fi reanalizat apoi pe baza acestora, in mod ferm, chestiunea celei de- a treia ci si toate cele legate de ea, ar fi ajuns poate si el la accleasi concluzii. Dar dumnealui procedeaz’ altfel in primul rand pastreaz’ credinta ‘in “a treia cale” (idee care, am vazut, se cristalizeaza in contextul teoriilor sistemice iar fn cazul profesorului Blum mai adaugandu-se ceva angajamente politice); in al doilea rind respinge alternativele teoretice existente pentru cA el observa cd daci acestea ar inlocui “vechea” teorie sistemica ideca de “a treia cale” (economic socialé de piata) ar fi un pericol; si in al treilea rand, trece Ja consolidarea unor baze teoretice alternative (noi) care s&-i permita 84 sustina mai departe ideca de economie social de piaji ca a treia cale. Cu alte cuvinte, pastreazt concluzia renuntand la structurile prin care se ajunsese la aceasta si pleaca in cautarea unor structuri teoretice noi care s& se potriveasca acestei concluzii. Felul tn care autoruk respinge teoriile alternative ce-i stau la dispozitie este foarte interesant: el le asimileazé unei 180 “vechi teorii a sistemelor”, (acum discreditata si in ochii lui) si apoi ristoarna asupra acestui hibrid un val de argumente ‘in care se amesteca destul de neclar idei pe care in mod obisnuit le asociem cu Scoala de la Frankfurt sau cu numele lui F. Hayek, R. Coase, K. Popper, cu istoria si filosofia stiintei cu iz diletant din tratatele de istorie universala si evident deja binecunoscutele accente moralizatoare in traditia lui W. Rupke. Critica teoriilor si a scolilor de Bandire se “amestecd cu critica si istoria aranjamentelor economice si _politice concrete, lucru justificat, stiut fiind faptul c4 “ideile au consecinte” dar care atunci cAnd este facut intr-un mod lipsit de o ordine fermi, las’ o impresie foarte neplacuta. Cu toate ci e constient de dificultatile pe care le creaza “vechea teorie a sistemelor”, Reinhard Blum, nu se poate rupe de obisnuinta de a vedea lumea economicd prin perspectiva sistemica. Asa ci dupa respingerea, in felul mai sus aratat, a teoriilor alternative (non-sistemice) existente, el va inlocui “vechea teorie a sistemelor” tot cu 0’ teorie a’ sistemelor, teorie care se pare cA nu e altceva decfit general systems theory. L. von Bertalanffy nu apare in bibliografie, in schimb la pagina 234 Karl Deutsch este prezentat intr-o lumina foarte buna iar la pagina 71 sunt reluate ideile tovarigului de drum al acestora, economistul K. Baulding, idei formulate In vremea in care inspiratia sa de economist incepuse deja si cedeze locul aceleia de predicator penticostal: “Nava spatiala. pint’ este”- aici imaginea e cea mai clar& - un sistem inchis (...) Acest Incru (periclitarea supravietuirii mai sus numitului vehicol - nota A.D.) a fost constientizat atat ca o problema a mediului cit si ca o problema a pacii sociale, a picii universale ...” s.amd, sa.m.d, “Pentru aceasta, ca si-l citam din nou pe profesorul Blum, se pot trage niste concluzii din ceea ce ‘gandim” atunci cand gandim” (pagina 44). REVISTA DE CERCETARI SOCIALE | 271995Pe scurt, Reinhardt Blum sesizeaza dificultatile care apar datorita presupozitiilor sistemice. Neputind renunta la ele, pe de o parte respinge intr-o avalansa de vorbe alternativele pe care i le ofera alte perspective teoretice, iar pe de alta imbraca aceste presupozitii tntr-o haind nowd. Toate acestea au ca rezultat: Un al treilea drum. Principii organiza- torice ale economiei nafionale. Noi baze microeconomice pentru economia de piatd. . S-a spus mai sus ci Reinhard Blum respinge alternativele oferite de celelalte perspective teoretice intr-0 avalansa de vorbe. Aceasta afirmatic nu tebuie si rimand fara acoperire, De aceea vom examina pe scurt felul in care acesta priveste ceea ce el numeste “gandirea economica in spiritul economici de piata”. Remarcam de a bun inceput ci imaginea sa despre aceasta gandire ar putea cu greu fi calificata altfel decit inexacta, Acest lucru se datoreazd in mare parte faptului c& autorul considera necesar si traducd punctele de vedere adverse in propriul si extravagantul sau limbaj teoretic. Astfel, de exemplu, teoria econo- mica a clasicilor este prezentata in concep- te cum ar fi “ordine”, “intreguri holiste”, “conducere central”, “om construit”, “principiul rationalitatii”, “ordine in spiritul economiei de piata”, “mecanism”, “masini mici de marire la maximum”, concepte care distorsioneazA pana a anulare ideile economiei clasice. Practica aceasta face imposibil si deosebesti ce apartine in ideile expuse criticului si ce apartine criticatilor. Mai mult, nu putem fi deloc de acord cu ideea ci “gandirea economic’ in spiritul cconomici de piata” vede stiinta economica drept “o mecanic& economica”, “o astronomie a miscarilor de marfuri” si nici cu alte afirmatii, mai extravagante decat acestea, cum ar fi aceea cA gandirea ce sti la baza teoriei_microeconomice traditionale “duce la un ‘stat ideal’ REVISTA DE CERCETARI SOCIALE | | 2/1995 ATREIA CALE (holism) comparabil cu cel platonic” Pasajele in care discuté punetele de vedere pe care el, le consider adverse sunt pline de astfel de interpretasi si asestiuni. Printre altele, autorul are ce are cu “gindirea dupa legile traditionale ale logicii", gandire care considera el “duce in stiintele economice si sociale in fundaturi” (pagina 26; dar ideea se repeta sistematic), Socotim ca, pana la urma, aceste afirmatii si interpretari sunt rezultatele gandirii autorului dupa legile mai -noi ale logicii, descoperite sau adoptate de el pentru a-i fi de folos atunci cand “trage niste concluzii din ceea ce *giindeste’, auunci cand gandeste”. Nu negam ca exist autori si chiar scoli ce vad stiinta economica drept o “mecanicd economica”, dar in afara de acest punct de vedere, IM. Kirzner in lucrarea sa The Economic Point of View, mai enumera cel putin zece alte puncte de vedere asupra naturii acestei stiinte din care majoritatea covarsitoare reprezinta ceea ce profesorul Blum numeste “gandire ‘in spiritul economiei de piata”. A afirma ca aceasté gindire reprezinté un bloc omogen si, mai mult, ca acest bloc este caracterizat intre altele de “mecanismele” atat in perspectivele micro cat si in cele macro, reprezinti o neintelegere grava. Fara nici un fel de acoperire pare a fi si felul in care autorul tot plimba de pe 0 pagina pe alta “principiul rationalitatii ca Principiu economic”. Un lucru este cert: ca are pentru acesta cam accleasi sentimente pe care le are pentru logica traditionala. Despre rafionalitate si actiunea rationali exista o literatura intreaga, bazata pe nuante si precizari. In capitolul 2 (si tn special in sectiunile 2.3 si 2.4) autorul dovedeste cA aceasté literatura nu fi este straina. Din pacate, in capitolul 1, cel aflat aici in discutie, nu arata sa fi luat vreodata in serios discutiile in jurul rationalitatii vazuta ca principiu metodologic. Poate ci daca ar fi avut mai multi inelegere pentru © abordare a problemei rationalitatii din perspectiva metodologica i-ar fi fost mult 181PRO S| CONTRA Sa mai greu st afirme c& gAndirea economic in spiritul economiei de piati duce la imaginarea lumii “drept un ‘tntreg holistic’ rainduit dupa un principiu conform legilor economice analoge legilor naturii, drept un ‘cosmos economic” si cA “transforma stiinta economica in stiinta a naturii”. Ca pentru a ilustra consecintele ridicole pe care le are o asemenea viziune, el plaseaza, ‘in contextul acestei ordini de idei, originea scolilor Public Choice si Law and Economics in tendinta stiintei economice ita stiinfele naturii, Problema i este mult prea important 182 pentra a putea fi expediati cu citeva Jozinci, iar cei care totusi incearct sa fact acest lucru, platese un pret greu, Rezultatul final al celor mai sus mentionate este o distorsiune profunds a imaginii teoriilor economice clasice si neoclasice, in toate variantele lor. Pornind de Ja o asemenea imagine este mai usor sa afirmi necesitatea unei noi teorii economice si, in acelasi timp, nici nu mai trebuie siti bati capul ca s& respingi cu scrupulozitate teoriile concurente, Cea de-a treia cale este deschisa. REVISTA DE CERCETAR! SOCIALE ; | 2/1998