Importanța culturală a identității europene.

Cultura este analizată tematic din perspectiva utilizării sale ca mijloc de creștere economică,
ca instrument de reconversie a orașelor, de integrare și incluziune și ca pilon al identității
europene, atât în Europa, cât și în afara ei

Ideea de Europa are conotaţii simbolice, iar referirea la spaţiul geografic şi la divizările
istorice nu este suficientă pentru a stabili apartenenţa la Europa. De fapt, a gândi despre
cultură, literatură, filosofie, muzică, arte plastice, ar însemna a gândi despre Europa.
Identitatea culturală în civilizaţia europeană are la bază un şir de repere istorice ce ţin de
gândirea greacă, dreptul roman şi creştinism, secolul Luminilor şi raţionalism, influenţa
arabo-musulmană etc. Astfel, cultura europeană se identifică prin valori umaniste, de natură
spirituală dezvoltate pe parcursul timpului.

Cultura europeană modernă se caracterizează prin individualism, pasiune de cunoaştere,

existenţa pluralităţilor de idei, flexibilitate, pragmatism accentuat, simţ al organizării şi
coordonării eforturilor intelectuale şi artistice, preocupare intensă pentru învăţământ,
cercetare etc. Totuşi, ideea unei culturi europene coerente rămâne una actuală, fiind
dezbătută începând cu anii 20-30 ai secolului trecut, când este dezvoltată o viziune asupra
presupusei identităţi culturale comune a continentului ca rezultat al dorinţei de comunicare
şi de schimb între naţiunile sale. Cultura europeană în contrast cu cea americană şi cea
sovietică, ambele materialiste, era definită drept idealistă şi anti-materialistă, reprezentată
în special de literatură şi arte.

De fapt, când se vorbeşte despre cultură în prim plan apare diversitatea. În contrapunct
cultului modern al identităţii, cultura europeană este o căutare de identitate reconstruibilă şi
deschisă. Şi este tocmai acel contrapunct, care reprezintă interesul, valoarea şi dificultatea
culturii europene, dar şi a proiectului european însuşi. Cultura europeană, trebuie să
precizăm, este una a diversităţii care respinge nivelarea culturilor. Europa culturilor
reprezintă un mozaic de limbi şi culturi diverse, o îmbinare a similarităţilor şi a diferenţierilor
dintre culturile naţiunilor europene.

Conceptul de identitate are două sensuri: unul ne duce cu gândul la un aspect foarte
asemănător al lucrurilor, alt aspect ţine de diferenţiere. Prin urmare, identitatea europeană
se bazează pe elementele comune ce unesc popoarele din spaţiul acestui continent.

Dimensiunea culturală a identităţii cuprinde valorile şi patrimoniul pe care popoarele europene şi

le-au format în cadrul unui destin istoric comun. Este vorba de un fond cultural (idei, mituri, opere,
instituţii, simboluri, conduite, norme, stiluri de viaţă) faţă de care europenii se simt ataşaţi şi
prin care se consideră diferiţi. Apartenenţa comună la cultura europeană în pofida dificultăţilor de a
defini conceptul antropologic şi cultural de Europa, devine un puternic suport identitar al cetăţeniei
unionale. Spiritul Europei, conştiinţa europeană, sau ideea europeană prin încărcătura lor
emoţională, au devenit referinţe identitare suficient de atrăgătoare ca să mobilizeze imaginaţia
elitelor şi entuziasmul popular.