OPTIMIZAREA COMUNCĂRII ȘCOLII CU FAMILIA ELEVULUI

Negoiță Anca-Roxana
Școala Gimnazială, comuna Florești, județul Prahova

Şcoala şi familia sunt cei doi piloni principali ai educaţiei, iar copilul este obiectul şi
subiectul acesteia. Comunicarea și colaborarea şcolii cu familia trebuie să se axeze pe calitatea
educaţiei, obiectivele fiind superioare. Îmbinarea eforturilor educative din familie şi din şcoală este
foarte importantă, pot spune chiar recomandabilă, deoarece experiența școlii în soluționarea
problemelor apărute la diferite categorii de vârstă ale elevilor este benefică. Dascălii pot ajuta
părinții să înțeleagă problemele copiilor de diferite vârste și să găsească soluții foarte bune deoarece
copiii petrec destul de mult timp și în cadrul școlii.
“Parteneriatul şcoală-familie” împarte responsabilitățile cu privire la dezvoltarea copilului și
formarea de competențe. Însă, acest lucru nu înseamnă că vor fi elevi de succes. Toate activităile
comune duc la angajarea, responsabilizarea, mobilizarea și motivarea elevilor astfel încât vor reuși
să fie aproape de succes sau chiar să-l obțină. Important este ca efortul să fie comun. Construirea
strategiilor de parteneriat revine cadrelor didactice. De la aceștia trebuie să plece inițiativa.
Comunicarea şcoală - familie se realizează prin şedinţe cu părinţii, vizite la domiciliul
elevilor, corespondenţa cu părinţii, lectoratele pedagogice, vizitele părinţilor la şcoală etc.
Partenerul tradiţional al şcolii este familia. Pentru ca acest parteneriat să devină eficient,
adică familia să fie implicată, responsabilizată în educaţia copiilor am folosit o gamă variată de
modalităţi dintre care amintesc:
 introducerea unor forme noi de activitate care să contribuie la o mai temeinică informare
pedagogică a părinţilor cum ar fi elaborarea şi implementare la nivelul şcolii a unor proiecte
educaţionale: “Clubul elevilor, părinţilor şi bunicilor”, “Club – Arte şi Sentimente”,
“Diferiţi, dar egali”; “Oameni sănătoşi într-un mediu sănătos”, “Împreună pentru copiii
noştri”;
 identificarea împreună cu părinţii a nevoilor şi aşteptărilor lor de la şcoală prin aplicarea de
chestionare, organizarea de mese rotunde pe această temă, discuţii libere;
 organizarea unor activităţi extraşcolare diversificate în regim de parteneriat cum ar fi: serbări
şcolare, excursii, sărbătorirea festivă a unor evenimente speciale din viaţa şcolii şi a elevilor,
organizarea unor activităţi care să vizeze păstrarea şi perpetuarea tradiţiilor locale;
 mijlocirea întâlnirilor părinţilor cu personalul şcolii şi reprezentanţii altor instituţii
comunitare prin organizare unor activităţi şcolare şi extraşcolare la care să participe părinţi şi
reprezentanţi ai comunităţii locale. De exemplu: organizarea “Zilei porţilor deschise”
 (activităţi cultural-artistice, întreceri sportive, lecţii demonstrative, expoziţie cu lucrări
realizate de elevi), “Ziua şcolii”;
 participarea părinţilor în luarea unor decizii care privesc viaţa şcolii cum ar fi: stabilirea
CDS-urilor, problemele de disciplină şi absenteism manifestate în rândul elevilor: elaborarea
Regulamentului intern al şcolii, stabilirea măsurilor privind reducerea abandonului şcolar,
cooptarea părinţilor în comisia şcolii pentru disciplină;
 oferirea unor oportunităţi de-a participa la experienţele educaţionale ale copiilor lor în şcoală
sau în afara şcolii: organizarea de lecţii demonstrative, concursuri şcolare, excursii, activităţi
culturale etc.
 vizitele la domiciliu, Clubul părinţilor, lectoratele, participarea la luarea unor decizii,
programele de educaţie a părinţilor, activităţile de învăţare acasă etc. sunt unele din
multiplele strategii care i-au angajat efectiv pe părinţi;
 diseminarea “veştilor bune” dinspre şcoală către familie determină interacţiuni favorabile atât
între părinţi şi elevi cât şi între părinţi şi profesori;
 comunicarea personalizată între şcoală şi familie printr-un “jurnal” prin care părinţii şi
profesorii se informează reciproc despre realizările şi comportamentul elevilor;
 organizarea unor grupe de lucru: părinte – profesor - elev pentru dezbaterea unor probleme
legate de şcoală.

BIBLIOGRAFIE:
1. Abric, J.,-C. - (2002), Psihologia comunicării, Editura Polirom, Iaşi
2. Anghel, P. - (2003), Stiluri şi metode de comunicare, Editura Aramis, Bucureşti
3. Băban, A. - (2001), Consiliere educaţională, Editura Ardealul, Cluj-Napoca
4. Stanton, N. – (1995), Comunicarea, Societatea Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti
5. Pânişoară, Ion – Ovidiu - (2004), Comunicarea eficientă. ed. a II-a, Editura Polirom, Iaşi