Despe tărâmuri și un balaur-ESEU IMAGINATIV

Într-un tărâm fermecat se află Țara Copiilor. Este un loc minunat, o lume fermecată,
duioasă, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla, un tărâm mai aproape de Dumnezeu și de
toate tainele existenței, plin de bucurii, speranțe și mai ales fără griji. Opțiunea de timp ne este
straina, ziua este o joaca, o aventură și o explorare continuă de dimineața până seara. Nu ştim
totuși când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Dar știm că nu este în totalitate
perfect, are un defect despre care sunt sigură că a auzit toată lumea, defectul este acel balaur cu
șapte capete, urât, serios, care cu timpul ne caută pe toți și oricât de mult am fugi, tot ne prinde.
Ne trezim doar că nu mai suntem copii, că am întrat în lumea responsabilităților, uneori fără a
trăi pe deplin copilăria și suntem purtați către Țara Adulților unde pierdem imaginația, libertatea
și nemărginirea, devenind sclavii propriilor nostre prejudecăţi şi autolimitări, deși ar trebui ca
măcar în suflete să ramânem veşnic nişte copii. De ce povestesc toate acestea? Ei bine, astăzi
dimineață balaurul mi-a făcut o mică surpriză, a decis să îmi prezinte Țara Adulților, știu prea
bine că momentele mele de copilărit au devenit foarte rare și prețioase, am ales totuși să mă
împrietenesc cu acest balaur, am aflat că se numește maturizare și că nu este chiar atât de urât
precum se povestește. M-a ajutat să înțeleg cât de important este să prețuiești timpul în tărâmul
copilăriei și a promis că mă va ajuta să păstrez flacăra copilăriei aprinsă în suflet toată viața.
Pentru mine copilăria va rămâne totdeauna amintirea cea mai de preț, străină dar în acelați timp
fascinantă, ca un tărâm neumblat cu ceruri neatinse, cu vânturi calme și mări nestrăbătute, o
amintire mai mult decât specială despre cât de indiscreți și sclipitori îmi erau ochii mici sprea a
cunoaște. Acum zbor cu balaurul printre amintiri către Tărâmul Adulților, din câte am înșețeles
drumul este lung, dar sufletul meu este împlinit, poate puțin entuziasmat, deoarece acei ochi
sclipitori nu mă vor părăsii niciodată, doresc să mă prind de orice lucru frumos și util ce îmi stă
în cale și să folosesc cel mai de preț sfat primit de la balaur: să nu irosesc timpul !