Examen Previzualizare intrebari Romana

Numărul
Disciplina de
întrebări

O.R.L. 254 Preview

NEUROLOGIE ŞI NEUROCHIRURGIE 792 Preview

OFTALMOLOGIE 153 Preview

PEDIATRIE 296 Preview

MEDICINA MUNCII ŞI BOLI PROFESIONALE 0

Despre anatomia laringelui:

A. Există trei structuri cartilaginoase nepereche
B. Epiglota, tiroidul si cricoidul sunt structuri pereche
C. Consta în nouă structuri cartilaginoase.
D. Consta in cinci structure cartilaginoase
E. Exista trei structuri osoase
F. Aritenoizii, corniculate, cuneiforme sunt structuri nepereche
G. Aritenoizii, corniculate, cuneiforme sunt structure pereche
H. Laringele ocupă compartimentul lateral al gâtului
I. Epiglota, tiroidul si cricoidul sunt structuri nepereche
J. Laringele ocupă compartimentul central al gâtului

Cartilajul cricoid are caracteristicile:

A. singurul inel cartilaginosincomplet al laringelui
B. situat sub cartilajul tiroid
C. singurul inel cartilaginoscomplet al laringelui
D. este ataşat anterior de articulaţia crico-tiroidiană,
E. are formă de inel cu pecete localizată posterior
F. are formă de potcoava localizată posterior
G. situat sub cartilajul aritenoid
H. este ataşat posterior de articulaţia crico-tiroidiană,
I. lateral de muşchiul crico-tiroidian
J. medial de muşchiul crico-tiroidian

Cartilajele aritenoide au urmatoarele caracteristici:

A. Procesul vocal se află medial şi la nivelul lui se ataşează ligamentul vocal şi muşchiul vocal
 B. Mişcările mediale ale procesului vocal aproprie corzile vocale între ele(adducţie), închizând calea
aeriană la nivelul spaţiului glotic
C. se situează imediat superior de 2 cartilaje mici, cartilajele cuneiforme şi corniculate
D. Lateral, câţiva muşchi laringieni extrinseci se inseră la nivelul procesului muscular alaritenoidului
E. se situează imediat inferior de 2 cartilaje mici, cartilajele cuneiforme şi corniculate
F. Lateral, câţiva muşchi laringieni intrinseci se inseră la nivelul procesului muscular alaritenoidului
G. Procesul vocal se află lateral şi la nivelul lui se ataşează ligamentul cordal şi muşchiul
cricoaritenoidian
H. o formă de piramidă cu 4feţe şi se articulează inferior cu cricoidul
I. o formă de piramidă cu 3feţe şi se articulează inferior cu cricoidul
J. Mişcările laterale ale procesului vocal departeaza corzile vocale între ele(adducţie), închizând
calea aeriană la nivelul spaţiului glotic

Despre muschii laringelui:

A. Muşchiul crico-aritenoidian posterior roteşte aritenoidul către medial
B. Restul muşchilor intrinseci închid (adducţie)corzile vocale pentru fonaţie, tuse şi deglutiţie
C. Muşchiul crico-aritenoidian postetior roteşte aritenoidul către lateral
D. Restul muşchilor extrinseci închid (abducţie)corzile vocale
E. Muşchii extrinseci mobilizeazăcorzile vocale
F. Muşchii extrinseci coboara şi relaxeaza laringele
G. Muşchii intrinseci mobilizeazăcorzile vocale
H. Muşchiul tiro-aritenoidian posterior roteşte aritenoidul către lateral
I. Sunt clasificaţi în extrinseci şi intrinseci
J. Muşchii extrinseci ascensionează şi tensionează laringele

Despre inervaţia laringelui:

A. Nervul laringeu superior inervează muşchiul crico-tiroidian
B. Nervul laringeu superior pătrunde în laringe prinintermediul părţii laterale a membranei
cricotiroidiene
C. Nervul laringeu recurent deserveşte funcţii senzitive
D. Derivă din 2 ramuri ale nervului vag: nervul laringeu superior si recurent
E. Derivă din 3 ramuri ale nervului vag
F. Nervul laringeu superior inervează muşchiul tiro-aritenoidian
G. Derivă din 2 ramuri ale nervului vag: nervul laringeu superior si recurent
H. Nervul laringeu superior asigură funcţia senzitivă
I. Nervul laringeu recurent deserveşte funcţii motorii
J. Nervul laringeu superior pătrunde în laringe prinintermediul părţii laterale a membranei
tirohioidiene

Nervul laringeu recurent:

A. Nervul laringeu recurent stâng are un traiect mai scurt întorace
B. Părăseşte trunchiul nervului vag şi realizeazăo buclă pe sub arcul aortic, pe partea stângă
C. Părăseşte trunchiul nervului vag şi realizeazăo buclă pe sub arcul pulmonarei, pe partea stângă
D. Urcă în unghiul faringo-esofagian, ramificându-se pentru a inerva laringele
 E. Nervul laringeu recurent stâng este mult mai susceptibil leziunilor.
F. Nervul laringeu recurent stâng are un traiect mai lung întorace
G. Părăseşte trunchiul nervului vag şi realizeazăo buclă pe sub artera subclavie, pe partea stângă
H. Urcă în unghiul traheo-esofagian, ramificându-se pentru a inerva laringele
I. Nervul laringeu recurent părăseşte trunchiul nervului vag şi realizeazăo buclă pe sub artera
subclavie, pe partea dreaptă
J. Nervul laringeu recurent stâng este mai putin susceptibil leziunilor

Drenajul limfatic al laringelui:

A. Laringele supraglotic are undrenaj limfatic unilateral către ganglionii jugulari profunzi
B. Laringele glotic are limfatice care drenează către ganglionii pretraheali şi paratraheali
C. Laringele glotic are limfatice care drenează către ganglionii prevertebrali.
D. Este dependent de localizare
E. Este independent de localizare
F. Subglotic are limfatice care drenează către ganglionii paravertebrali.
G. Laringele supraglotic are undrenaj limfatic bilateral către ganglionii jugulari profunzi
H. Subglotic are limfatice care drenează către ganglionii pretraheali şi paratraheali
I. Laringele glotic şi subglotic au limfatice rare,
J. Laringele supraglotic are undrenaj limfatic bilateral către ganglionii paratraheali.

Despre functiile laringelui:

A. Înainte ca bolul alimentarsă ajungă la laringe, muşchii extrinseci ai laringelui îlascensionează.
B. In timpul respiraţiei normale, glota se deschide larg, dupa coborârea diafragmei
C. Laringele acţionează ca o valvă pentru a deschide caleaaeriană, permitand astfel aspirarea bolului
alimentar.
D. Funcţiile primare ale laringelui nu sunt respiraţia si protecţia căii aeriene.
E. Înainte ca bolul alimentarsă ajungă la laringe, muşchii extrinseci ai laringelui îlcoboară.
F. Laringele acţionează ca o valvă pentru a închide caleaaeriană, prevenind astfel aspirarea bolului
alimentar.
G. Corzile vocale false şi cele adevărate realizează o mişcarede abducţie pentru a închide calea
aeriană in deglutitie.
H. Corzile vocale false şi cele adevărate realizează o mişcarede adducţie pentru a închide calea
aeriană in deglutitie.
I. In timpul respiraţiei normale, glota se deschide larg, înaintea coborârii diafragmei.
J. Funcţiile primare ale laringelui sunt respiraţia, protecţia căiiaeriene şi fonaţia

Despre fonatie:
A. Sunetele complexe ale limbajului necesita rezonanta cutiei craniene.
B. Sunetele complexe ale limbajului necesită rezonanţă faringiană, orală şi a cavităţilor nazale.
C. Mişcare a aerului prin glota relaxată produce vibraţia repetitivă a pliurilor vocale
D. Mişcare a aerului prin glota îngustată,în tensiune, produce un vibraţia repetitivă a pliurilor vocale
E. Volumul sunetului generat este stabilit prin ajustări ale tensiunii corzii vocale şi a presiunii
intratoracice a aerului
 F. Articularea limbajului nu are loc atunci când vocea este modificată continuu de musculatura
faringiană, orală şi a cavităţilor nazale
G. Ajustări fine ale tensiunii corzii vocale şi a presiuniiintratoracice a aerului vor defini frecvenţa
mişcării de vibratie a corzilor vocale.
H. Sunetele complexe ale limbajului nu necesită rezonanţă faringiană, orală şi a cavităţilor nazale
I. Vocea este produsă de trecerea aerului prin glota în adducţie
J. Vocea este produsă de trecerea aerului prin glota în abducţie

Despre examinarea fizică a laringelui şi hipofaringelui:

A. Corzile vocale trebuie vizualizate doar în abducţie
B. Corzile vocale trebuie vizualizate atât în adducţie, cât şi în abducţie
C. Laringoscopul cu fibră optică, rigid, poate permite, deasemenea, vizualizarea hipofaringelui şi a
laringelui
D. Laringoscopul cu fibră optică, flexibil, poate permite, deasemenea, vizualizarea hipofaringelui şi a
laringelui
E. Pacientul este rugat să facăprotuzia limbii.
F. Laringoscopia indirectănecesită utilizarea unei surse de lumină şi o oglindă laringiană.
G. Laringoscopia indirectă nunecesită utilizarea unei surse de lumină
H. Baza limbii, epiglota, laringele şi sinusurile piriforme ar trebui să fie vizualizate cu oglinda
laringiana.
I. Baza limbii şi sinusurile piriforme nu pot fi vizualizate cu oglinda laringiana.
J. Corzile vocale trebuie vizualizate doar în adducţie

Date despre anamneza pacientului cu simptomatologie laringiana:

A. Alcool şi expunerea la toxice nu reprezinta factori de risc.
B. Factori de risc pentru patologia laringiana sunt consumul de tutun, de alcool şi expunerea la
toxice (ex. substanţe chimicecarcinogene)
C. În populaţia adultătrebuie luată în considerare patologia neoplazică
D. Scăderea ponderală ridicăsuspiciunea unei malignităţi
E. Durata simptomului, caracterele exacerbării sau ale ameliorării nu sunt esentiale.
F. În populaţia adultă nu este necesara luarea în considerare patologia neoplazică
G. Durata simptomului, caracterele exacerbării sau ale ameliorării sunt informatii de baza.
H. Semnele sistemice de infecţienu pledeaza pentru un proces inflamator
I. Scăderea ponderală nu ridicăsuspiciunea unei malignităţi
J. Semnele sistemice de infecţiefavorizează confomarea prezenţei unui proces inflamator

Despre disfonie se afirma:

A. O voce şuierătoare indică o adducţie completă a corzilor
B. O voce şuierătoare indică o adducţie incompletă a corzilor
C. Atrofia senilăa muşchiului vocal este cunoscută ca „presbilaringită".
D. O adducţieincompletă a corzilor, care poate fi cauzată de o denervare a laringelui,
E. O voce şuierătoare poate indica atrofia senilă a muşchiului vocal
F. O voce şuierătoare nu indică atrofia senilă a muşchiului vocal
G. Disfonia este consecinţa alterării mecanismelor patologice de producere a vocii.
 H. Atrofia senilăa muşchiului vocal nu este cunoscută ca „presbilaringită".
I. O abducţieincompletă a corzilor, care poate fi cauzată de o denervare a laringelui,
J. Disfonia este consecinţa alterării mecanismelor normale de producere a vocii

Caracteristicile vocii in neoplasm laringian:

A. Vocea încordată implică spasticitatea mişcării
B. Abducţie incompletă a corzilor poate fi datorata unei „presbilaringită
C. Tulburarea vocii neoplazice este de obicei progresivă.
D. Vocea încordată poate indica o denervare a laringelui
E. Vocea şuierătoare implică spasticitatea mişcării
F. Adducţie incompletă a corzilor poate fi datorata unei „presbilaringită”
G. Vocea încordată implică „presbilaringită.
H. O şuierătoare indică o adducţie incompletă a corzilor
I. Tulburarea vocii neoplazice este de obicei brusca.
J. O şuierătoare poate indica o denervare a laringelui

Tusea cronica-etiologie:
A. Sindromul de picătură postnazală nu irita laringele.
B. Sindromul de picătură postnazală irita frecvent laringele.
C. O senzaţie de „strangulare" în timpul deglutiţiei; mai des, acest simptom apare la ingestia de
solide.
D. Rinita vasomotorie poate cauza tuse prin sindromul de picătură postnazală.
E. Sindromul de picătură intranazală irita frecvent laringele.
F. Rinita vasomotorie nu poate cauza tuse prin iritarea laringelui.
G. Cauzele pulmonare, inclusiv boala bronhospasticăfară wheezing, trebuie eliminate
H. Tusea care apareimediat inainte de masă este, de obicei, consecinţa aspiraţiei
I. Tusea care apareimediat după masă este, de obicei, consecinţa aspiraţiei.
J. O senzaţie de „strangulare" în timpul deglutiţiei; mai des, acest simptom apare la ingestia de
lichide

Tusea cronica-etiopatogenie:
A. Refluxul gastro-esofagian nu cauzeaza modificări inflamatorii ale corzilor vocale.
B. Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei nu pot ficauza unui proces edematos uşor al
corzii vocale.
C. Refluxul gastro-esofagian poate cauza modificări inflamatorii ale corzilor vocale, inducând tuse
D. Tusea care apareimediat masă este, de obicei, consecinţa aspiraţiei
E. Trauma continuă a tusei cronice induce , un edem uşor sau eritem al laringelui.
F. Refluxul gastro-esofagian nu poate induce tuse.
G. Inhibitorii enzimei de conversie ai angiotensinei pot ficauza unui proces edematos uşor al corzii
vocale.
H. Trauma continuă a tusei cronice nu induce , un edem uşor sau eritem al laringelui.
I. Sinuzită, rinita alergică şirinita vasomotorie irita laringele prin sindromul de picatura postnazala.
J. Tusea care apareimediat după masă este, de obicei, consecinţa aspiraţiei.
hemoptizie:
A. Poate indica, de asemenea,o leziune hemoragică a laringelui.
B. Aspiraţia sângelui dintr-o sursă aero-digestivă superioară.nu este o sursa de hemoptizie.
C. Trebuie să exclusă posibilitateaaspiraţiei sângelui dintr-o sursă din tractul respirator superior.
D. Semiologia clasică hemoptizia este cauzată doar de patologia digestive.
E. Semiologia clasică hemoptizia este cauzată de patologia pulmonară.
F. Patologia pulmonară este rar sursa e hemoptizie.
G. Semiologia clasică hemoptizia este cauzată de rinosinusala.
H. Poate indica o cauza digestiva.
I. Poate avea ca sursa hemoragia nazală drenată posterior
J. Hemoragia nazală drenată posterior nu este o cauza a hemoptiziei

Despre Stridor:
A. Stridorul poate fi detip expirator
B. Este un zgomot de intensitate joasă audibil cu ajutorul stetoscopului
C. Stridorul este doar detip expirator.
D. Reprezintă o obstrucţie usoara a căii aeriene
E. Este rezultatul fluxului de aer turbulent care trece printr-o portiune îngustată a căii
aerieneinferioare.
F. Este rezultatul fluxului de aer turbulent care trece printr-o portiune îngustată a căii
aerienesuperioare.
G. Stridorul poate fi detip inspirator.
H. Reprezintă o obstrucţie semnificativă a căiiaeriene
I. Este un zgomot de intensitate înaltă audibil fărăajutorul stetoscopului
J. Stridorul este doar detip inspirator.

Despre stridor:
A. Stridor expirator este interpretrat eronat drept astm
B. Stridorul bifazic are loc atât în inspir, cât şi în expir.
C. Stridor expirator este interpretat corect drept astm
D. Ingustarea căii aeriene deasupra nivelului corzilor vocale are ca rezultat stridorul inspirator
E. Stenoza la nivelul corzilorvocale sau al traheei extratoracice produce stridor inspirator.
F. Stenoza la nivelul corzilorvocale sau al traheei extratoracice produce stridor bifazic
G. Stridorul bifazic are doar în inspir
H. Nu se poate deternina localizarea stenozei numai prin natura stridorului.
I. Adesea se poate deternina localizarea stenozei numai prin natura stridorului.
J. Ingustarea căii aeriene inferior nivelului corzilor vocale are ca rezultat stridorul inspirator

Odinofagia si disfagia are urmatoarea etiopatogenie:

A. Bolile neuromusculare afecteaza intai ingestia lichidelor si ulterior deglutitia alimentelor de orice
consistenta
B. Bolile neuromusculare afecteaza intai deglutitia alimentelor de orice consistenta si ulterior
ingestia lichidelor
C. Tulburarile de deglutitie descriu incapacitatea de a avansa mancarea.
 D. Pacientii cu factor de risc pentru malignitate au odinofagie tranzitorie.
E. Durere la deglutitie
F. Pacientii cu factor de risc pentru malignitate au odinofagie cronica
G. Deglutitia este nedureroasa
H. Senzatie de usturime in gat
I. Senzatie de corp strain in gat (senzatie de globus)
J. Tulburarile de deglutitie descriu abilitatea de a avansa mancarea.

Laringomalacia se caracterizeaza prin:

A. Cea mai frecventa cauza de stridor in randul copiilor
B. Stridorul se agraveaza cand copilul este in decubit dorsal sau cand este hranit
C. Boala nu este prezenta la nastere si este frecvent observata la nou-nascutii la termen
D. Frecvent induce o alterare severa a starii generale
E. Structurile infraglotice colabeaza calea aeriana producand stridor inspirator
F. Rar induce o alterare severa a starii generale
G. Structurile supraglotice colabeaza calea aeriana producand stridor inspirator
H. Cea mai rara cauza de stridor in randul copiilor
I. Boala este prezenta la nastere si este frecvent observata la prematuri
J. Stridorul se agraveaza cand copilul este in ortostatism

Diagnosticul si tratamentul in laringomalacie se realizeaza prin:

A. Laringoscopia flexibila, sub anestezie generală,va diagnostica cazurile severe de malacie.
B. Supraglotoplastie, este în general rezervată pacienţilor cu episoade de apnee alarmantă şi retard
de creştere.
C. Laringoscopia rigidă, sub anestezie generală,va diagnostica cazurile severe de malacie.
D. Supraglotoplastie, estecontraindicata pacienţilor cu episoade de apnee alarmantă şi retard de
creştere.
E. Prin laringoscopia flexibilă care se evidenţiază colapsul căii aeriene în timpul ventilaţiei asistate.
F. Părinţii trebuie sfătuiţisă evite a ţine bebeluşul în decubit dorsal
G. Simptomele sunt rar autolimitante, cu depasirea celui de-al doilea an de viaţă.
H. Părinţii trebuie sfătuiţisă evite a ţine bebeluşul în supinaţie, mai ales in timpul somnului
I. Simptomele sunt des autolimitante, cu remiterea spontană până în cel de-al doilea an de viaţă.
J. prin laringoscopia flexibilă care se evidenţiază colapsul căii aeriene în timpul ventilaţiei spontane.

Stenoza subglotica poate avea cauze:

A. copiii cu stenoze uşoare apar în cadrul infecţiilor urinare
B. Edemul suplimentar al orofaringelui
C. Apare dupa arsuri
D. Intubarea de scurta durata
E. De cauză congenitală
F. Apare postnatal
G. Intubarea prelungită
H. Traumatism local
 I. În cele mai multe cazuri, copiii cu stenoze uşoare prezintă stridor în cadrul infecţiilor respiratorii
superioare sau după detubare
J. Edemul suplimentar al căii aeriene

Diafragmele congenitale se caracterizeaza prin:

A. Implică corzile vocale adevărate
B. Sunt rezultatul al cicatrizării consecutive de la nivelul comisurii posterioare.
C. Sunt rezultatul al cicatrizării consecutive de la nivelul comisurii anterioare.
D. Implică benzile ventriculare
E. Sunt de obicei membranoase
F. Sunt rezultatul infectiilor
G. Diafragmele se formeazăatunci când recanalizarea embrionară a laringelui reuşeşte să apară în
mod normal.
H. Diafragmele se formeazăatunci când recanalizarea embrionară a laringelui nu reuşeşte să apară
în mod normal.
I. Sunt de obicei osoase.
J. Sunt rezultatul traumatismelor

Despre traumatismele inchise si penetrante ale laringelui:

A. Diagnosticul acestor leziuni este facilitat de examinarealaringiană.
B. Un laringe fracturat nu poate la separarea laringo-traheală în timpul manevrei de intubaţie oro-
traheală.
C. Un laringe fracturat nu poate duce la generarea unei căi false s
D. Calea aeriană inferioarăTrebuie trebuiesecurizată printr-o traheotomie daca este compromisa
E. Traumatismele laringiene prezintă risc vital imediat deoarece pot provoca obstrucţia căii aeriene.
F. Calea aeriană superioarătrebuie atent examinată pentru decelarea fracturilor sau a leziunilor
endolaringiene
G. Calea aeriană superioarănu necesita examinare pentru decelarea leziunilor endolaringiene
H. Traumatismele laringiene nu prezintă risc vital imediat deoarece nu pot provoca obstrucţia căii
aeriene.
I. Calea aeriană superioarăTrebuie trebuiesecurizată printr-o traheotomie daca este compromisa
J. Un laringe fracturat poateduce la generarea unei căi false sau chiar la separarea laringo-traheală
în timpul manevrei de intubaţie oro-traheală.

Cauzele stridorului bifazic pediatric sunt:

A. Traheomalacie
B. Diafragme congenitale ale rinofaringelui
C. Flebectazie
D. Crup
E. Diafragme congenitale ale corzii vocale
F. Hemangiom subglotic
G. Crupul nu reprezinta o cauza de stridor bifazic la copil
H. Palmiura comisura anterioara
I. Diminuarea mobilitatii corzii vocale
 J. Paralizia corzii vocale

Stenoza traheală şi subglotică are urmatoarele aspecte etiopatogenice:

A. Presiunea balonaşului sondei de intubaţie poateprovoca ischemie locală
B. Traheostomia nupoate să genereze îngustarea traheală.
C. Cea mai frecventă este intubaţia de scurta durata
D. Leziunile traumatice de la nivelul laringelui
E. Dacă acestea sunt urmate de pericondrită şi condrită, sevor produce modificări cicatriciale
importante
F. Traheostomiapoate, la rândul ei, să genereze îngustarea traheală.
G. Leziunile traumatice de la nivelul traheei
H. Presiunea balonaşului sondei de intubaţie nu provoca ischemie locală
I. Cea mai frecventă este intubaţia prelungită.
J. Dacă acestea nu pot fi urmate de pericondrită şi condrită

Epiglotita se caracterizeaza prin:

A. Epiglotita afecteazăcu precădere adultii.
B. Epiglotita afecteazăcu precădere copiii între 3-6 ani
C. Incidenţa acestei afecţiuni a scăzut substanţial odată cu introducereavaccinului anti-COVID-19
D. Nu se poate manifesta vârstă adultă.
E. Inflamaţie cu potenţial letal a regiunii supraglotice,
F. Inflamaţie fara potenţial letal a regiunii supraglotice
G. De obicei provocată de infecţia cu H. influenzae
H. Se poate manifesta şi la vârstă adultă
I. De obicei provocată de infecţia cu Klebsiella pneumoniae.
J. Incidenţa acestei afecţiuni a scăzut substanţial odată cu introducereavaccinului anti-H. influenzae

Simptomatologia epiglotitei la copil:

A. Debutul tipic la copil constă într-un puseu febril înalt şi stridor
B. Copilul poate prezenta şi sialoree cu odinofagie severă.
C. La examinarea fizică, se observă un copil cudetresă respiratorie moderată sau severă
D. Debutul tipic la copil constă într-un puseu de febra joasa
E. Pozitia antalgicascoate din ax laringele şi traheea
F. Pozitia antalgicaaliniază în ax laringele şi traheea, în efortul de a-şi asigura necesarnl minim
respirator.
G. Copilul nu prezinta şi sialoree cu odinofagie severă.
H. Copilul adoptă o poziţiecu toracele ridicat şi cu capul în flexie.
I. Copilul adoptă o poziţiecu toracele ridicat şi cu capul în hiperextensie
J. La examinarea fizică, se observă un copil cudetresă respiratory minima.

Trataementul epiglotitei consta in :

A. Se instituie tratament antibiotic parenteral cuspectru activ pe H. inf!uenzae
B. Alături de un medic anestezist un otorinolaringolog trebuiesă fie prezenţ pentru situaţia în care
traheostomia devine necesara.
 C. Copilul este transportat în blocul operator, pentru gastrostoma.
D. Se instituie tratament antibiotic parenteral cuspectru activ pe Klebsiella pneumoniae.
E. Prezenta unui otolaringolog nu este necesara.
F. Din blocul operator, copilul este transportat fara intubatie însalonul de terapie intensivă
G. Este importantă evitarea utilizării unui apăsător de limbă pentru examinare deoarece poate
provoca un laringospasm reflex
H. Din blocul operator, copilul este transportat intubat nazo-traheal ( de preferat) sau oro-traheal
însalonul de terapie intensivă.
I. Se poate utiliza un apăsător de limbă pentru examinare deoarece nu poate provoca un
laringospasm reflex
J. Copilul este transportat în blocul operator, pentru anestezie generală, laringoscopie directă şi
intubaţie oro-traheală

Crupul se caracterizeaza prin:

A. Acesta are etiologievirală
B. în general, afectează regiunea supraglotică
C. Copilul prezintăsimptomatologie de infecţie acută de căi respiratorii superioarepe durată de
câteva zile
D. Copilul prezintăsimptomatologie de infecţie cronica de căi respiratorii superioarepe durată de
câteva saptamani.
E. Laringo-traheo-bronşita acută afectează de regulă copiii cu vârsta >2 ani
F. Într-o perioadă scurtă, de câteva zile, copilul dezvoltă o tuse lătrătoare ca prim simptom
G. în general, afectează regiunea subglotică, darse poate extinde pe toată lungimea traheei
H. Într-o perioadă scurtă, de câteva ore, copilul dezvoltă o tuse lătrătoare ca prim simptom
I. Laringo-traheo-bronşita acută afectează de regulă copiii cu vârsta <=2 ani
J. Acesta are etiologiefungica

Tratamentul in crup :
A. Nu se alege în funcţie deseveritatea simptomelor
B. În formele severe, terapia cu aer răcit şi umidifiat este suficientă
C. În formele moderate de boală, copilul va necesita spitalizare continuă, cu terapie frecventă cu
aerosolide epinefrină, precum şi administrare intravenoasă sau prin aerosoli de preparate
cortizonice pentru a reduce inflamaţia.
D. În formele severe de boală, copilul va necesita spitalizare continuă, cu terapie frecventă cu
aerosolide epinefrină, precum şi administrare intravenoasă sau prin aerosoli de preparate
cortizonice pentru a reduce inflamaţia.
E. Frecvent forma de detresă respiratorie este atât de severă, încât necesită intubaţie pentru
asigurarea căii respirato1ii.
F. În formele uşoare, terapia cu aer răcit şi umidifiat este suficientă
G. Pentru formele moderate, terapia cu aerosoli cu amestec racemic de epinefrină în camera
degardă poate fi necesară.
H. Rareori, forma de detresă respiratorie este atât de severă, încât necesită intubaţie pentru
asigurarea căii respirato1ii.
I. Se alege în funcţie deseveritatea simptomelor
 J. În formele severe de boală, copilul va necesita terapia cu aerosoli cu amestec racemic de
epinefrină în camera degardă poate fi necesară

Laringita acuta are urmatoarele caracteristici:

A. Examinarea corzilor vocaleevidenţiază eritemul şi edemul acestora
B. Boala progreseaza de regula spre agravare, repausul local nefiind sufficient.
C. Examinarea corzilor vocaleEvidenţiază aspectul normal al acestora.
D. Boala este de regulăautolimitantă, dar vindecarea poate fi accelerată de repausulvocal şi
emoliente locale.
E. Laringita acuta este cea mai frecventă patologie inflamatorie a laringelui la adulţi
F. Se mani festă prin insuficienta respiratorie acuta
G. Laringita acuta este o patologie inflamatorie rara a laringelui la adulţi
H. Se mani festă prin disfonie şi simptome nespecifice ale infecţiilorde căi ae1iene supe1ioare
I. Este de obicei de etiologie virală
J. Este de obicei de etiologie fungica.

Laringita cronica se caracterizeaza prin:

A. De obicei evoluând spre disfagie cu odinofagie
B. În unele cazuri, edemul este pronunţat, fiinddescris ca „degenerare polipoidă"
C. Corzile vocale au un aspect neoplazic.
D. Fumul de tigara nu reprezinta un factori iritant.
E. Tratamentul curativpresupune eliminarea factornlui cauzator, care este reprezentat, de obicei, de
un agent iritant inhalator ( ex. fumul de ţigară, un alergen sau un alt compus toxic)
F. De obicei evoluând spre disfonie nedureroasă
G. Este consecinţa inflamaţiei cornice a laringelui
H. Corzile vocale au un aspect eritematos, cu un oarecare grad de edem asociat.
I. Este consecinţa inflamaţiei acute a laringelui
J. În unele cazuri, edemul este pronunţat, fiinddescris ca „degenerare maligna”.

Paralizia corzilor vocale se caracterizeaza prin:

A. Pacientul va acuza, de regulă, tuse în timpuldeglutiţiei solidelor.
B. Cauza cea mai frecventă este reprezentată de laringita cronica.
C. Pacientul va acuza, de regulă, tuse în timpuldeglutiţiei lichidelor
D. Cauza cea mai frecventă este reprezentată de denervarea corzii vocale
E. Paralizia de coardă vocală simplă, unilaterală, produce, deobicei, o voce de intensitate redusă
F. Produce o voce „latratoare”
G. Produce o voce „şoptită"
H. Paralizia de coardă vocală bilaterala produce, deobicei, o voce de intensitate redusă
I. Nu produce aspiraţie traheală.
J. Produce uneori aspiraţie traheală.

Implicarea paraliziei corzilor vocale de cauza neurologica este:

A. Nervul laringeu recurent poate fi adesea traumatizat sau lezat iatrogen în timpul procedurilor de
la nivelul venei cave.
 B. Leziuni centrale, precuminfarctul cerebral la nivel bulbar, scleroza laterală amiotrofică sau
scleroza multiplă, de obicei, se prezintă cu manifestăti neurologice identice
C. Nervul laringeu recurent poate fi adesea traumatizat sau lezat iatrogen în timpul procedurilor de
la nivelul arterelor carotide
D. Nervul laringeu recurent poate fi rar traumatizat sau lezat iatrogen în timpul intervenţiilor
chirurgicale toracice
E. Nervul laringeu recurent poate fi adesea traumatizat sau lezat iatrogen în timpul intervenţiilor
chirurgicale toracice
F. Nervul laringeu recurent poate fi adesea traumatizat sau lezat iatrogen în timpul procedurilor
glandei tiroide
G. Leziuni centrale, precuminfarctul cerebral la nivel bulbar, scleroza laterală amiotrofică sau
scleroza multiplă, de obicei, se prezintă cu alte manifestăti neurologice.
H. O tumoră localizată la baza craniului, în plămân,în glanda tiroidă, în esofag, în hipofaringe sau în
laringe,poate întrerupe inervaţia corzii vocale prin extinderea la nivelul nervului laringeu recurent
corespunzător
I. O tumoră localizată la baza craniului, în plămân nu poate întrerupe inervaţia corzii vocale prin
extinderea la nivelul nervului laringeu recurent corespunzător
J. Nervul laringeu recurent poate fi adesea traumatizat sau lezat iatrogen în timpul procedurilor
glandei submaxilare.

Paralizia unilaterala de coarda vocala congenitala se caracterizeaza prin:

A. Poate fi rezultatulunui traumatism în timpul naşterii sau al sarcinii
B. Paralizia idiopatică de coardă vocală este probabil de cauză virală
C. Adesea, investigaţiile efectuate pentru stabilirea cauzei paraliziei unilaterale de coardă vocală vor
decela o modificare obiectivă.
D. Poate fi provocata prinalungirea fiziologică a nervului laringeu superior.
E. Nu Poate fi rezultatulunui traumatism în timpul naşterii sau al sarcinii
F. Se manifestă similarcu alte neuropatii ale nervilor cranieni, în sensul că acestea se pot remite
spontan, fără tratament.
G. Adesea, investigaţiile efectuate pentru stabilirea cauzei paraliziei unilaterale de coardă vocală nu
vor decela nicio modificare obiectivă (paralizie idiopatică).
H. Poate fi provocata prinalungirea nefiziologică a nervului laringeu recurent
I. Se manifestă diferitcu alte neuropatii ale nervilor cranieni, în sensul că acestea nu se pot remite
spontan, fără tratament
J. Paralizia idiopatică de coardă vocală este probabil de cauză bacteriana.

Paraliziile bilaterale ale corzilor vocale se caracterizeaza prin:

A. Adulţii cu această afecţiune vor avea o voce aproape no1mală
B. Ambele corzi vocale pot fi paralizate de o malformaţie Amold-Chiari.
C. Ambele corzi vocale pot fi paralizate la naştere din cauza unei leziuni la nivelul bulbului cerebral
D. Ambele corzi vocale pot fi paralizate la naştere din cauza unei leziuni la nivelul cortexului central.
E. Stridor bifazic marcat
F. Stridor inspirator marcat.
G. Ambele corzi vocale pot fi paralizate in sindromul Rendu-Osler.
 H. Poate fi cauzată doar de patologii centrale.
I. Adulţii cu această afecţiune vor avea o voce „suieratoare”.
J. Poate fi cauzată de patologii centrale şi sistemice

Tratamentul paraliziei bilaterala a corzilor vocale.:

A. Traheotomia pe1mite cale aeriană adecvată
B. Lateralizarea corzilor vocale prin diverse proceduri chirurgicale, aritenoidectomii unilaterale sau
cordotomii unilaterale
C. Traheotomia nu permite cale aeriană adecvată
D. Tratamentul iniţialpentru detresa respiratorie este traheotomia.
E. Traheotomia permite păstrarea vocii nonnale
F. Lateralizarea corzilor vocale prin diverse proceduri chirurgicale, aritenoidectomii bilaterale.
G. Traheotomia nu permite păstrarea vocii nonnale
H. Tratamentul iniţialpentru detresa respiratorie este intubaţia traheală
I. Traheotomiaeste rezervată pentru cazurile cu detresă respiratorie.
J. Cordotomii Bilaterale

Nodulii de coarda vocala se caracterizeaza prin:

A. apar în umra folosirii improprii a vocii şi a abuzului vocal
B. Denumiţi şi noduli de repaus sau nodulii mecanicilor
C. Aceştia sunt,de obicei, consecinţa unei inflamaţii acuta localizate
D. Denumiţi şi noduli de efort sau nodulii cântăreţilor
E. Nodulii de coardă vocală sunt o cauză frecventă a disfoniei tranzitorii
F. Apar în umra folosirii corecte a vocii
G. Aceştia pot fi întâlniţi în rândul vocaliştilor, mai ales al celor fără un antrenament vocal
corespunzător
H. Nodulii de coardă vocală sunt o cauză frecventă a disfoniei cronice şi afectează atât copiii, cât şi
adulţii
I. Nodulii de coardă vocală sunt o cauză frecventă a disfoniei cronice şi afectează doar copiii
J. Aceştia sunt,de obicei, consecinţa unei inflamaţii cronice localizate

Nodulii de coarda vocala se manifesta clinic si se trateaza prin:

A. In regiunea cu cel mai ridicat nivel de traumatism epitelial în timpul repausului vocal.
B. Localizaţi simetric la nivelul întâlnirii treimii anterioare a corzii vocale cu cele 2 treimi posterioare
C. Se identifică noduli albi
D. În absenţa terapiei foniatrice, nodulii au risc crescut de degenarare maligna.
E. In regiunea cu cel mai ridicat nivel de traumatism epitelial în timpul fonaţiei
F. Localizaţi simetric la nivelul întâlnirii treimii posterioare a corzilor vocale cu 2 treimi anterioare.
G. Corecţia obiceiurilor de utilizare impropriea vocii nu ajuta la remiterea nodulilor.
H. In regiunea cu cel mai ridicat nivel de traumatism osos în timpul fonaţiei
I. Corecţia obiceiurilor de utilizare impropriea vocii prin intermediul terapiei foniatrice
J. În absenţa terapiei foniatrice, nodulii au risc crescut de recidivă.

Granuloamele laringiene se caracterizeaza prin:

 A. Se pot forma la nivelul posterior al corzilor vocale
B. Ca rezultat al traumatismelor regionale
C. Granulomullaringian este nu asociat frecvent precum hemajul sau tusea cronică.
D. GranulomulLaringian nu este asociat frecvent cu intubaţia traheală
E. Lângă procesul vocal al cartilajului aritenoidian
F. Granulomullaringian este asociat frecvent cu intubaţia traheală sau cutraumatismele vocale
repetate, precum hemajul sau tusea cronică.
G. De obicei în prezenţa refluxului acid gastro-esofagian.
H. Lângă procesul vocal al cartilajului tiroidian
I. ca rezultat al traumatismelor locale
J. Se pot forma la nivelul anterior al corzilor vocale

Tratmentul in granuloamele laringiene consta:

A. Rareori, granuloamele sunt excizate chirurgical din cauza volumului mare
B. Frecvent, granuloamele sunt excizate chirurgical din cauza volumului mare
C. Nu răspunde la antibiotice şila cura scurtă de corticosteroizi.
D. Răspunde frecvent pozitiv la terapia agresivă a bolii de reflux gastro-esofagian
E. Răspunde la antibiotice şila cura scu1tă de corticosteroizi.
F. Leziunile care nu răspundla terapia medicamentoasă, pot fi tratate prin injectarea cu toxină
botulinică (Botox) a muşchilor abductori ai corzii vocale (tiroaritenoidian şi cricotiroidian lateral).
G. Toxina botulinică produce paralizia neuromusculară prin prevenirea eliberării de acetilcolină în
fanta postsinaptică.
H. Leziunile care nu răspundla terapia medicamentoasă, pot fi tratate prin injectarea cu toxină
botulinică (Botox) a muşchilor adductori ai corzii vocale (tiroaritenoidian şi cricotiroidian lateral).
I. Toxina botulinică produce paralizia neuromusculară prin prevenirea eliberării de acetilcolină în
fanta presinaptică.
J. Răspunde rar pozitiv la terapia agresivă a bolii de reflux gastro-esofagian

Papilomul la copil se caracterizeaza prin:

A. Sunt cauzate debacterii
B. Papilomul este o leziune epidermica
C. Sunt cauzate devirusuri
D. Se consideră că papiloamele nu sunt influenţate de modificări homonale
E. Papilomul este o leziune epitelială cu ax conjunctiv acoperit de epiteliu scuamos care poate fi
keratinizat.
F. La copii, debutul apare de obicei înaintea vârsteide 15 ani
G. Acesta poate apărea şi lanivel traheal sau bronşic.
H. La copii, debutul apare de obicei înaintea vârsteide 5 ani, potenţial prin transmiterea ve1ticală de
la mamă
I. Acesta poate apărea şi lanivel orofaringian
J. Se consideră că papiloamele sunt cauzate şi sunt influenţate de modificări homonale

Papilomul la adult se caracterizeaza prin:

 A. Acestea se extind prinmanipulare, astfel încât se pot produce însămânţări pe toată lungimea
arborelui respirator
B. Tratamentul este reprezentat de cauterizarea formatiunii.
C. Papiloamele sunt mai puţin agresive
D. Papiloamele sunt foarte agresive
E. Traheostomia se face de electie.
F. Tratamentul este reprezentat de ablaţia laser endoscopică a papiloamelor.
G. Traheostomia trebuie evitată şi rezervată cazurilor avansate de boală.
H. Acestea se extind din aproape in aproapeastfel in tesuturile inconjuratoare.
I. Radioterapia este mai puţin eficientă
J. Radioterapia este tratament de electie.

La nivelul gatului:
A. Muşchiul sternocleidomastoidian împarte regiunea cervicală în două triunghiuri, anterior şi
posterior.
B. Triunghiul cervical anterior este limitat lateral de linia mediană cervicală anterioară
C. Musculatura conectează vertebrele cervicale, astfel realizându-se mişcările capului şi ridicarea
centurii scapulare şi a cutiei toracice
D. Musculatura conectează vertebrele cervicale, astfel realizându-se mişcările capului şi ridicarea
centurii scapulare şi a abdomenului
E. Muşchiul sternohioidian împarte regiunea cervicală în două triunghiuri, anterior şi posterior.
F. Un segment prin care numeroase structuri viscerale şi neurovasculare tranzitează din
extremitatea cefalică spre cea toracică
G. Un segment prin care numeroase structuri viscerale şi neurovasculare tranzitează din
extremitatea cefalică spre cea craniana
H. Triunghiul cervical anterior este limitat medial de linia mediană cervicală anterioară
I. denumit„cel de-al cincilea membru", permitand mişcarea capului
J. denumit„cel de-al cincilea membru", permitand mişcarea gatului

Triunghiurile cervicale:
A. Triunghiul cervical anterior este limitat superior de unghiul mandibulei
B. Triunghiul cervical anterior este limitat posterior de muşchiul sternocleidomastoidian
C. Triunghiul cervical anterior este limitat medial de linia mediană cervicală anterioară
D. Triunghiul cervical anterior este limitat posterior de muşchiul trapez
E. Triunghiul cervical anterior este limitat lateral de linia mediană cervicală anterioară
F. Triunghiul cervical anterior este limitat inferior de claviculă
G. Triunghiul cervical anterior este limitat inferior de mandibula
H. Muşchiul sternocleidomastoidian împarte regiunea cervicală în două triunghiuri, anterior şi
posterior
I. Muşchiul sternohioidian împarte regiunea cervicală în două triunghiuri, anterior şi posterior
J. Triunghiul cervical anterior este limitat superior de clavicula

Triunghiurile cervicale:
A. Triunghiul cervical posterior este delimitat inferior de mastoida
 B. Triunghiul cervical posterior este delimitat inferior de claviculă
C. Triunghiul cervical posterior este delimitat superior de vârful apofizei stiloide şi de linia nucală
inferioara
D. Triunghiul cervical posterior este delimitat anterior de muşchiul trapez
E. Triunghiul cervical posterior este delimitat medial de muşchiul sternocleidomastoidian
F. Triunghiul cervical posterior este delimitat medial de muşchiul trapez
G. Triunghiul cervical posterior este delimitat posterior de muşchiul trapez
H. Muşchiul sternohioidian împarte regiunea cervicală în două triunghiuri, anterior şi posterior
I. Triunghiul cervical posterior este delimitat superior de vârful apofizei mastoide şi de linia nucală
superioară
J. Muşchiul sternocleidomastoidian împarte regiunea cervicală în două triunghiuri, anterior şi
posterior

Structurile identificabile în mod normal prin inspecţie sau palpare la nivelul triunghiului
cervical anterior sunt:
A. Coloana cervicala
B. laringele, traheea
C. glanda parotidă şi glanda submandibulară
D. osul hioid
E. Osul tiroid
F. Glanda mamara
G. muşchiul sternohioidian
H. glanda tiroidă
I. muşchiul sternocleidomastoidian
J. Glanda pineala

Teaca carotică contine:

A. lanţul limfoganglionar profund jugular
B. lanţul parasimpatic cervical
C. arterele caronoide comună, internă si externă
D. vena jugulară externa
E. nervul frenic
F. lanţul simpatic cervical
G. nervul vag
H. lanţul limfoganglionar profund nucal
I. vena jugulară internă
J. arterele carotide comună, internă si externă

Straturile fasciale distincte învelesc conţinutul cervical astfel:

A. Porţiunea laterală a fasciei cervicale superficiale dă naştere tecii carotice
B. lmediat profund de tegument se află fascia cervicală superficială care înglobează muşchiul
sternocleidomastoidian
C. Foiţa cea mai profundă a fasciei cervicale profunde este fascia prevertebrală, care înveleşte
musculatura paraspinoasă cervicală
 D. Foiţa cea mai profundă a fasciei cervicale superficiale este fascia prevertebrală, care înveleşte
musculatura paraspinoasă cervicală
E. Profund de muşchiul platisma se află stratul superficial al fasciei cervicale superficiale, care se
dedublează pentru a îngloba muşchii sternocleidomastoidian şi prelaringieni
F. Partea mijlocie sau viscerală a fasciei cervicale superficiale înveleşte faringele, glanda tiroidă,
laringele şi traheea
G. Profund de muşchiul platisma se află stratul superficial al fasciei cervicale profunde, care se
dedublează pentru a îngloba muşchii sternocleidomastoidian şi prelaringieni
H. Porţiunea laterală a fasciei cervicale profunde dă naştere tecii carotice.
I. Partea mijlocie sau viscerală a fasciei cervicale profunde înveleşte faringele, glanda tiroidă,
laringele şi traheea
J. lmediat profund de tegument se află fascia cervicală superficială care înglobează muşchiul
platisma

Glandele salivare principale sunt:

A. Glande perechi
B. Glanda parotida
C. Glanda pineala
D. Glanda sebacee
E. Localizate în spaţiului cavităţii orale, de care sunt conectate prin ducte
F. Glande neperechi
G. Glanda submandibulara
H. Glanda sudoripara
I. Glanda sublinguala
J. Localizate în afara spaţiului cavităţii orale, de care sunt conectate prin ducte

Glandele salivare secundare sunt:

A. sunt conectate la cavitatea orală prin intermediul unor ducte rudimentare.
B. sunt conectate la faringe prin intermediul unor ducte rudimentare.
C. localizate dispersat la nivelul orofaringelui
D. Glande perechi
E. Glanda submandibulara
F. Glanda parotida
G. Glanda sublinguala
H. Localizate în afara spaţiului cavităţii orale, de care sunt conectate prin ducte
I. Acestea se află imediat profund de mucoasa orală
J. localizate dispersat la nivelul cavităţii orale

Glanda parotidă:
A. este cea mai mica glandă salivară
B. prezintă o porţiune caudală care se extinde anterior sub vârful apofizei mastoide
C. prezintă o porţiune caudală care se extinde posterior sub vârful apofizei mastoide
D. se află deasupra muşchiului milohioidian
E. prezintă o porţiune caudală care se extinde posterior spre unghiul mandibular
 F. se află anterior de pavilionul auricular
G. se află posterior de pavilionul auricular
H. prezintă o porţiune caudală care se extinde inferior spre unghiul mandibular
I. este cea mai mare glandă salivară
J. se află deasupra muşchiului maseter

Ductul excretor Stenon:

A. se deschide la nivelul cavităţii orale printr-o terminaţie ampulară la nivelul molarului maxilar 2
B. traversează muşchiul maseter
C. ia naştere anterior, la aproximativ 1 cm sub arcada orbitara
D. ia naştere anterior, la aproximativ 1 cm sub arcada zigomatică.
E. Nu se deschide la nivelul cavităţii orale
F. ia naştere in portiunea anterioara a glandei parotide
G. se deschide la nivelul cavităţii orale
H. ia naştere in portiunea anterioara a glandei sulinguale
I. se deschide la nivelul cavităţii orale printr-o terminaţie ampulară la nivelul molarului mandibular
2
J. traversează muşchiul orbicular

Nervul facial:
A. are traiect prin centrul glandei parotide
B. Ramurile senzitive sunt: cervicală, marginală mandibulară, bucală, zigomatică şi temporală.
C. ramurile motorii sunt: cervicală, marginală mandibulară, bucală, zigomatică şi temporală.
D. are traiect prin centrul glandei parotide, unde se ramifică în ramurile motorii
E. Cel mai important element nervos asociat glandei pineale
F. iese din apofiza stiloida la nivelul orificiului stilomastoidian
G. iese din apofiza mastoidă la nivelul orificiului stilomastoidian
H. Cel mai important element nervos asociat glandei parotide
I. are traiect prin centrul glandei sublinguale
J. are traiect prin centrul glandei parotide, unde se ramifică în ramurile senzitive

Ramurile motorii ale nervului facial sunt:

A. orala
B. zigomatică
C. orbitara
D. marginală mandibulară
E. parietala
F. temporală
G. bucală
H. ciliara
I. cervicală
J. marginală maxilara

Glanda submandibulară:
 A. este localizată între pântecele anterior şi cel posterior al muşchiului milohioid
B. este localizată între pântecele anterior şi cel posterior al muşchiului digastric
C. Ductul său excretor (Wharton) se deschide în porţiunea posterioare a planşeului cavităţii orale,
printr-o terminatie ampulară adiacentă frenului lingual
D. Ductul său excretor (Wharton) are traiect posterior faţă de glandă
E. Ductul său excretor (Wharton) are traiect printre muşchii milohioidian şi hioglos
F. Ductul său excretor (Wharton) se deschide în porţiunea anterioară a planşeului cavităţii orale,
printr-o terminatie ampulară adiacentă frenului lingual
G. este localizată într-o regiune concavă, inferior de maxilar
H. este localizată într-o regiune concavă, superior de mandibulă
I. este localizată într-o regiune concavă, inferior de mandibulă
J. Ductul său excretor (Wharton) are traiect anterior faţă de glandă

Ductul excretor Wharton:

A. Este ductul excretor al glandei submandibulare
B. se deschide în porţiunea anterioară a planfonului cavităţii orale
C. se deschide în porţiunea anterioară a planşeului cavităţii orale
D. are traiect printre muşchii milohioidian şi hioglos
E. are traiect anterior faţă de glandă
F. se deschide printr-o terminatie ampulară adiacentă frenului lingual
G. are traiect posterior faţă de glandă
H. are traiect printre muşchii milohioidian şi hipoglos
I. Este ductul excretor al glandei parotide
J. se deschide printr-o terminatie ampulară adiacentă frenului palatinal

Glanda salivară sublinguală:

A. Nu excretă saliva direct în cavitatea orală
B. se situează la distanta de mucoasa orală, formând un repliu paralel cu limba în porţiunea laterală
a planşeului bucal
C. excretă saliva direct în cavitatea orală, prin mai multe ducte aflate pe suprafaţa sa superioară
D. se află în proximitate cu partea inferioara a glandei submandibulare
E. se situează imediat sub mucoasa orală, formând un repliu paralel cu limba în porţiunea laterală a
planşeului bucal
F. unele dintre ductele minore sublinguale pot traversa glanda submandibulară
G. cea mai mare dintre cele trei glande principale
H. unele dintre ductele majore sublinguale pot traversa glanda submandibulară
I. se află în proximitate cu partea superioară a glandei submandibulare
J. cea mai mică dintre cele trei glande principale

Fiziologia glandelor salivare:

A. Saliva permite totodată menţinerea igienei orale şi dentare şi, indirect, ajută la menţinerea
hidratării corespunzătoare
B. Enzima digestivă principală din salivă este beta-amilaza, cu rol important în descompunerea
amidonului
 C. Saliva nu permite totodată menţinerea igienei orale şi dentare şi, direct, ajută la menţinerea
hidratării corespunzătoare
D. Enzima digestivă principală din salivă este alfa-amilaza, cu rol important în descompunerea
aminoacizilor.
E. Glandele salivare produc aproximativ 500 mL de salivă pe zi, din care 90% este produsă de
glandele parotide şi submandibulare
F. Aceasta nu permite clearence-ul particulelor străine şi al bacteriilor, neîndepărtând aceşti agenţi
contaminanţi către segmentul gastro-intestinal inferior.
G. Saliva acţionează ca un lubrefiant şi ca un agent de protecţie la nivelul segmentului aero-digestiv
superior.
H. Saliva nu acţionează ca un lubrefiant sau ca un agent de protecţie la nivelul segmentului aero-
digestiv superior.
I. Glandele salivare produc aproximativ 1500 mL de salivă pe zi, din care 90% este produsă de
glandele parotide şi sublinguale
J. Aceasta permite clearence-ul particulelor străine şi al bacteriilor, îndepă1tând aceşti agenţi
contaminanţi către segmentul gastro-intestinal inferior

Examenul clinic al regiunii cervicale si al gandelor salivare:

A. Glanda tiroidă se palpează prin insinuarea degetelor examinatorului între trahee şi muşchiul
stemocleidomastoidian
B. Pentru a permite evaluarea completă a triunghiului submandibular nu se efectueaza palparea
bimanuală.
C. Glanda parotida se palpează prin insinuarea degetelor examinatorului între trahee şi muşchiul
stemocleidomastoidian
D. În timpul deglutiţiei, glanda tiroida se va mişca, facilitând identificarea unor posibili noduli
tiroidieni
E. Pentru a permite evaluarea completă a triunghiului submandibular, un deget înmănuşat trebuie
introdus în cavitatea orală a pacientului, permiţând astfel palparea bimanuală.
F. În timpul deglutiţiei, glanda tiroida nu se va mişca
G. palparea trebuie întotdeauna să preceadă inspecţia vizuală pentru a identifica leziuni sau cicatrici
la nivel tegumentar şi semne de atrofie musculară sau diformităţi
H. Inspecţia vizuală trebuie întotdeauna să preceadă palparea pentru a identifica leziuni sau cicatrici
la nivel tegumentar şi semne de atrofie musculară sau diformităţi
I. Triunghiul cervical posterior trebuie palpat pentru identificarea elementelor limfoganglionare şi a
structu1ilor cartilaginoase ale căilor aeriene
J. Triunghiul cervical anterior trebuie palpat pentru identificarea elementelor limfoganglionare şi a
structu1ilor cartilaginoase ale căilor aeriene

Masele cervicale:
A. Nu reprezinta o provocare din punctul de vedere al diagnosticului diferential
B. Leziune idiopatica
C. Leziune traumatica
D. Leziune iatrogena
E. Leziune genetica
 F. o provocare din cauza multiplelor posibilităţi de diagnostic diferential
G. Leziune inflamatorie
H. Leziune frenica
I. Leziune congenitala
J. Leziune neoplazica

In orientarea diagnosticului unei mase cervicale un rol important il au:

A. Prezenta durerii
B. Asocierea cu alte simptome cardio-vasculare
C. Localizarea leziunii
D. Absenta manifestarilor sistemice
E. Leziune genetica
F. Absenta durerii
G. Asocierea cu alte simptome ale tractului aero-digestiv
H. Debutul si evolutia bolii
I. Absenta modificarilor locale
J. Manifestarile sistemice

Examinatorul trebuie să identifice cu atenţie urmatoarele caracteristicile masei tumorale

cervicale:
A. dacă formaţiunea este fluctuenta
B. dacă masa este fracturata
C. dacă este prezent un borborism
D. dacă există o masă simetrică situată contralateral
E. dacă există o masă asimetrică situată ipsilateral
F. dacă formaţiunea este pulsatilă
G. dacă masa este fixată sau are cu caracter infiltrativ în ţesuturile adiacente
H. dacă masa este bine delimitată
I. Asocierea cu alte simptome cardio-vasculare
J. dacă este prezent un trill sau un murmur

Formaţiuni cervicale nedureroase:

A. adenocarcinomul nu produce metastaze la nivelul ganglionilor limfatici ce drenează segmentului
aero-digestiv inferior
B. La un adult de peste 40 ani, o masă tumorală cervicală nedureroasă va fi tratată ca un neoplasm
până la proba contrarie
C. Carcinomul scuamos produce frecvent metastaze la nivelul ganglionilor limfatici ce drenează
segmentului aero-digestiv superior
D. în era carcinomului orofaringian HPV-pozitiv, metastazele chistice limfoganglionare cervicale pot
fi confundate cu supuratii cervicale
E. La un adult de peste 60 ani, o masă tumorală cervicală dureroasă nu va fi tratată ca un neoplasm
până la proba contrarie
F. în era carcinomului orofaringian HPV-pozitiv, metastazele chistice limfoganglionare cervicale pot
fi confundate cu chisturi branhiale
 G. Carcinomul tiroidian nu poate metastaza în ganglionii limfatici cervicali decat cu modificări
decelabile palpator la nivelul glandei tiroide.
H. Metastazele la distanţă de la structuri infraclaviculare (stomac, plămân) pot să apară în fosele
subclaviculare
I. Metastazele la distanţă de la structuri infraclaviculare (stomac, plămân) pot să apară în fosele
supraclavicular
J. Carcinomul tiroidian poate metastaza în ganglionii limfatici cervicali fără modificări decelabile
palpator la nivelul glandei tiroide.

Examinarea atentă a regiunii capului şi gâtului pentru mase cervicale:

A. Biopsia excizională deschisă este practicată ca prima soluţie, deoarece nu compromite
tratamentul ulterior
B. Dacă în urma acestei examinări o tumoră primară este identificată, aceasta se va biopsia
C. Biopsia incizională va fi efectuată doar înainte puncţia-biopsie cu ac fin
D. Dacă în urma acestei examinări o tumoră secundara este identificată, aceasta se va biopsia
E. Biopsia incizională este preferabila din cauza riscului de diseminare tumorală redus.
F. Dacă în urma examinării nu a fost identificată o posibilă tumoră primară, o puncţie-biopsie cu ac
subţire din masa tumorală cervicală adesea stabileşte cu acurateţe diagnosticul.
G. Biopsia incizională este preferabil de evitat, din cauza riscului de diseminare tumorală.
H. Biopsia incizională va fi efectuată doar în cazul în care multiple puncţii-biopsii cu ac fin au fost
non-diagnostice şi examinarea segmentului aere-digestiv supe1ior sub anestezie generală
(incluzând aici tonsilectomia ipsilaterală şi biopsii ale rinofaringelui şi bazei de limbă) eşuează în
a descoperi sediul tumorii primare
I. Biopsia excizională deschisă este practicată ca ultimă soluţie, deoarece poate compromite
tratamentul ulterior
J. Dacă în urma examinării nu a fost identificată o posibilă tumoră primară, o biopsie excizionala
din masa tumorală cervicală adesea stabileşte cu acurateţe diagnosticul.

Formaţiuni cervicale nedureroase:

A. Leziuni de dimensiuni mai mari, care cresc progresiv, sugerează diagnosticul de limfom şi impun
o puncţie-biopsie cu ac fin
B. Un istoric personal de expunere la tuberculoză, HIV şi muşcături sau zgârieturi de animale poate
să orienteze diagnosticul
C. Un pacient compliant, cu o formaţiune peste 3 cm poate fi urmarit
D. Un pacient compliant, cu o formaţiune sub 3 cm poate fi urmarit
E. Absenta unui istoric personal de expunere la tuberculoză, HIV şi muşcături sau zgârieturi de
animale poate să orienteze diagnosticul
F. Toate patologiile infecţioase pot produce adenopatii nedureroase.
G. La adolescent şi la adultul tânăr, diagnosticul de cancer pentru o formaţiune tumorală cervicală
este rara
H. La adolescent şi la adultul tânăr, diagnosticul de cancer pentru o formaţiune tumorală cervicală
este foarte des intalnit
I. Leziuni de dimensiuni mai mari, care cresc progresiv, nu sugerează diagnosticul de limfom şi
impun o biopsie excizionala
 J. Anumite patologii infecţioase pot produce adenopatii nedureroase.

Formaţiuni cervicale nedureroase:

A. Leziunile congenitale chistice sunt întâlnite predominant la pacienţii din această grupă de
vârstă(la adolescent şi la adultul tânăr)
B. Puncţia-biopsie nu poate produce suficient material histologic în vederea caracterizării subtipului
de limfom.
C. Din cauza straturilor fasciale subtiri ale gâtului, diferenţierea chisturilor de leziuni solide poate fi
facila
D. Din cauza straturilor fasciale groase ale gâtului, diferenţierea chisturilor de leziuni solide poate fi
dificilă
E. Un istoric personal de expunere la tuberculoză, HIV şi muşcături sau zgârieturi de animale poate
să orienteze diagnosticul
F. Leziunile congenitale chistice sunt întâlnite predominant la pacienţii din această grupă de vârstă
inaintata
G. Ultrasonografia, imagistica CT şi puncţia-biopsie cu ac fin nu pot tranşa diagnosticul
H. Puncţia-biopsie este diagnostică şi poate produce suficient material histologic pentrn flow-
citometrie în vederea caracterizării subtipului de limfom.
I. Absenta unui istoric personal de expunere la tuberculoză, HIV şi muşcături sau zgârieturi de
animale poate să orienteze diagnosticul
J. Ultrasonografia, imagistica CT şi puncţia-biopsie cu ac fin pot tranşa diagnosticul.

Formaţiuni cervicale dureroase:

A. un debut mai lent şi o evolutie mai scurta
B. un debut mai rapid şi o evolutie mai scurta
C. acestea pot fi însotite de febră şi de simptome asociate unei infecţii acute de căi respiratorii
superioare (precum faringodinia sau congestia nazală)
D. Adenopatia cervicală dureroasă care răspunde la terapia antibiotică poate sugera leziuni
granulomatoase, care pot fi diagnosticate cu ajutorul biopsiei excizionale şi a culturilor
E. Procesele inflamatorii induc apariţia limfadenopatiilor reactive
F. acestea pot fi însotite de febră şi de simptome asociate unei infecţii acute de căi respiratorii
inferioare
G. Analizele de laborator nu sunt recomandate pentru evaluarea maselor cervicale dureroase
H. Analizele de laborator recomandate pentru evaluarea maselor ce1vicale dureroase sunt:
hemogramă completă cu formulă leucocitară, viteza de sedimentare a hematiilor şi serologia
Epstein-Barr (mononucleoză), Bartonella henselae (boala ghearelor de pisică) şi HIV.
I. Adenopatia cervicală dureroasă care nu răspunde la terapia antibiotică poate sugera leziuni
granulomatoase, care pot fi diagnosticate cu ajutorul puncţiei-aspirative cu ac fin şi a culturilor
J. Procesele inflamatorii NU induc apariţia limfadenopatiilor areactive

Afecţiunile inflamatorii ale glandelor salivare includ:

A. mononucleoză
B. boala ghearelor de pisică
C. sindromul Sjogren
 D. Sindromul Dupuytren
E. sialadenita cronică
F. sialadenita acută supurativă
G. Flegmonul cervical
H. abcesul parotidian
I. Tiroidita cronica
J. adenita urliană

Sialadenita acută:
A. Tratamentul include hidratare şi antibioterapie activă pe organisme Gram-pozitive. Formele
abcedate necesită evacuarea chirurgicală a abcesului.
B. Agenţii etiologici implicaţi sunt, de regulă rinovirus, coronavirus si paromixovirus
C. Agenţii etiologici implicaţi sunt, de regulă, S. aureus, S. pneumoniae şi streptococi hemolitici
D. Glanda devine pufoasa si nedureroasă şi eliberează un lichid seros prin orificiul Wharton,
producând un gust plăcut pentru pacient.
E. este o infecţie bacteriană care afectează cel mai frecvent glandele submandibulare
F. este o infecţie virala care afectează cel mai frecvent glandele submandibulare
G. Aceasta apare cel mai frecvent la adulţi tineri
H. Aceasta apare cel mai frecvent la adulţi, iar pacienţii deshidrataţi, cu status general alterat,
prezintă cel mai mare risc
I. Glanda devine tumefiată, indurată, dureroasă şi eliberează un lichid purnlent prin orificiul
Wharton, producând un gust neplăcut pentru pacient.
J. Formele abcedate nu necesită evacuarea chirurgicală.

Sialadenita cronică:
A. Nu este asociată cu o etiologie litiazică sau cu stricturi ductale
B. etiologia litiazică sau cu stricturile ductale pot fi tratate prin dilataţii ale ductului glandei salivare,
extracţia calculilor sau sialodocoplastie (reconstrucţia ductului excretor)
C. episoade recurente de inflamaţie dureroasă a glandei afectate
D. episoade recurente de inflamaţie nedureroasă a glandei afectate
E. Tratamentul sialadenitei cronice este, de regulă, conservator şi presupune medicaţie sialogogă
(stimulatori ai secreţiei salivare,precum alimentele acide), masaj glandular şi antibiotice
F. Când măsurile de tratament conservator eşuează, tratamentul chirurgical (parotidectomie
superficială sau excizia glandei submandibulare) devine necesar.
G. este frecvent asociată cu o etiologie litiazică sau cu stricturi ductale
H. etiologia litiazică sau cu stricturile ductale nu pot fi tratate
I. Tratamentul sialadenitei cronice este, de regulă, chirurgical
J. Când măsurile de tratament conservator eşuează, tratamentul chirurgical nu este necesar

Sindromul Sjogren :
A. e determină xerostomie, keratoconjunctivita Sicca şi modificăti patologice ale ţesutului c0njunctiv
B. este o afecţiune autoimună cu manifestări şi la nivelul glandelor salivare
C. Etiologia sindromului nu este cunoscută, dar majoritatea pacienţilor prezintă hiper-
gammaglobulinemie cu niveluri ridicate de imunoglobulină G şi anticorpi de tip SS-A, SS-B
 D. Atrita reumatoidă nu este o manifestare frecventă în cadrul sindromului iar peste 90% dintre
pacienţi nu prezintă anticorpi antinucleari
E. Diagnosticul poate fi confirmat printr-o biopsie a glandelor salivare secundare
F. Atrita reumatoidă este o manifestare frecventă în cadrul sindromului iar peste 50% dintre
pacienţi prezintă anticorpi antinucleari
G. Etiologia sindromului este cunoscută, dar majoritatea pacienţilor nu prezintă hiper-
gammaglobulinemie cu niveluri ridicate de imunoglobulină G şi anticorpi de tip SS-A, SS-B
H. determină sialoree
I. Diagnosticul poate fi confirmat printr-o biopsie a glandelor salivare principale
J. este o afecţiune infectioasa cu manifestări şi la nivelul glandelor salivare

Sindromul Sjogren :
A. Pacienţii cu acest sindrom trebuie să fie monitorizaţi pentru hipertrofia progresivă a glandelor,
deoarece prezintă un 1isc semnificativ de adenoma pleomorf salivar
B. Dacă apar infecţii ale glandelor salivare, nu se recomandă antibioterapie
C. tratamentul include, în general, măsuri de rehidratare locală care să combată xerostomia şi
keratoconjunctivita
D. este o afecţiune autoimună cu manifestări şi la nivelul glandelor salivare
E. este o afecţiune infectioasa cu manifestări şi la nivelul glandelor salivare
F. Diagnosticul poate fi confirmat printr-o biopsie a glandelor salivare secundare
G. tratamentul include, în general, măsuri de rehidratare locală care să combată sialoreea
H. Pacienţii cu acest sindrom trebuie să fie monitorizaţi pentrn hipertrofia progresivă a glandelor,
deoarece prezintă un risc semnificativ de limfom salivar
I. Dacă apar infecţii ale glandelor salivare, se recomandă antibioterapie.
J. Diagnosticul poate fi confirmat printr-o biopsie a glandelor salivare principale

Tumorile glandelor salivare:

A. Din totalul tumorilor glandei parotide, 75% sunt benigne
B. Investigaţiile diagnostice pentru patologia tumorală a glandelor salivare nu includ CT şi IRM.
C. 85% dintre acestea îsi au originea la nivelul glandei parotide.
D. constituie aproximativ 1o% din totalitatea tumorilor regiunii capului şi gâtului,
E. Tumorile glandei submandibulare şi ale glandelor salivare majore sunt benigne în prop0rtie de
50%, respectiv 30%.
F. constituie aproximativ 1% din totalitatea tumorilor regiunii capului şi gâtului,
G. Din totalul tumorilor glandei parotide, 75% sunt maligne
H. Tumorile glandei submandibulare şi ale glandelor salivare minore sunt benigne în prop0rtie de
50%, respectiv 30%.
I. Investigaţiile diagnostice pentru patologia tumorală a glandelor salivare includ puncţia-biopsie
cu ac fin, sialografia, scintigrafia, CT şi IRM.
J. 85% dintre acestea îsi au originea la nivelul glandei submandibulare

Tumorile benigne ale galndelor salivare sunt:

A. nedureroase
B. inconstant pot fi însotite de durere locală, în contextul degenerarii chistice sau suprainfectării
 C. imobile la planurile adiacente
D. mobile la planurile adiacente
E. acestea nu determina inflamaţie sau fibroză
F. au un ritm de creştere rapid
G. constant pot fi însotite de durere locală, în contextul suprainfectării
H. acestea pot determina inflamaţie sau fibroză
I. au un ritm de creştere lent
J. dureroase

Tumorile benigne ale glandelor salivare minore :

A. se localizează, în general, la nivel palatin
B. Sunt ferme
C. Sunt dureroase
D. Sunt moi
E. Sunt nedureroase
F. Pot aparea oriunde la nivelul tractului aero-digestiv superior
G. se localizează, în general, la nivel lingual
H. Acoperite de mucoasa orala
I. Nu sunt acoperite de mucoasa orala
J. Pot aparea oriunde la nivelul tractului aero-digestiv inferior

Tumorile benigne ale glandelor salivare:

A. Tumora Warthin apare în 8% dintre cazuri, în special la bărbaţii fumători, şi este localizată
preponderent la nivelul cozii glandei submandibulare
B. 80% dintre tumorile benigne sunt tumori mixte sau adenoame pleomorfe
C. La pacientii cu boala HIV, cel mai frecvent tip de tumoră benignă a glandei parotide este
hemangiomul, care, de obicei, se remite spontan.
D. 80% dintre tumorile maligne sunt tumori mixte sau adenoame pleomorfe
E. La copii, cel mai frecvent tip de tumoră benignă a glandei parotide este hemangiomul, care, de
obicei, se remite spontan.
F. au o incidenţă crescută în a treia şi a patra decadă de viaţă şi prezintă un risc redus de
transformare malignă
G. Chistul limfoepitelial parotidian se întâlneşte frecvent la pacienţii copii.
H. au o incidenţă crescută în a treia şi a patra decadă de viaţă şi prezintă un risc crescut de
transformare malignă
I. Chistul limfoepitelial parotidian se întâlneşte frecvent la pacienţii cu SIDA
J. Tumora Warthin apare în 8% dintre cazuri, în special la bărbaţii fumători, şi este localizată
preponderent la nivelul cozii glandei parotide.

Chistul limfoepitelial parotidian:

A. răspunde scleroterapie
B. se întâlneşte frecvent la pacienţii cu SIDA
C. Nu răspunde la radioterapie în doze mici
D. Nu răspunde la terapia cu laser
 E. Nu se efectueaza terapie chirurgicala
F. răspunde la radioterapie în doze mici
G. excizia chirurgicală fiind rezervată formelor simptomatice, neresponsive la restul strategiilor
terapeutice.
H. se întâlneşte frecvent la pacienţii infantili
I. Nu răspunde scleroterapie
J. răspunde la terapia cu laser

Tumorile maligne ale glandelor salivare:

A. Au ritmul de creştere lent
B. Au dimensiunile mici
C. Nu au adenopatii cervicale asociate
D. Nu sunt aderente la planurile superficiale
E. Aderenta la planurile superficiale
F. Nu au durere faciala si tulburari ale nervului facial
G. Au adenopatii cervicale asociate
H. Au dimensiunile crescute
I. Durere faciala si disfunctie de nerv facial
J. Au ritmul de creştere accelerat

Stabilirea diagnosticului de tumora maligna a glandelor salivare:

A. Leziunile nou detectate la nivelul glandelor salivare sunt stadializate conform sistemului TNM
B. Leziunile detectate la nivelul glandelor salivare nu sunt stadializate conform sistemului TNM
C. Biopsia deschisă sau parţială se recomandă doar în cazul invaziei la nivelul tegumentului sau al
mucoasei
D. Biopsia tumorilor de glande salivare minore poate fi practicată în cazul localizărilor inaccesibile
puncţiei cu ac fin.
E. Biopsia deschisă sau parţială nu se recomandă în cazul invaziei la nivelul tegumentului sau al
mucoasei.
F. Biopsierea tumorilor de dimensiuni mici ale glandelor submandibulare este optim realizată prin
excizia în totalitate a glandei.
G. Biopsierea tumorilor de dimensiuni mici ale glandelor parotide este optim realizată prin excizia în
totalitate a glandei.
H. Biopsia tumorilor de glande salivare majore poate fi practicată în cazul localizărilor inaccesibile
puncţiei cu ac fin.
I. Puncţia cu ac fin stabileşte diagnosticul de tumoră malignă în 85-95% dintre cazuri
J. Puncţia cu ac fin nu stabileşte diagnosticul de tumoră malignă

Tumorile maligne ale glandelor salivare:

A. Include carcinomul cu celule mici
B. Cea mai frecventă tumoră malignă localizată la nivelul glandelor salivare principale este
carcinomul mucoepidermoid
C. Carcinomul adenoid chistic, cea mai frecventă tumoră malignă la nivelul glandelor salivare
exceptând glanda parotidă, prezintă o tendintă crescută la invazie perineurală
 D. Din punct de vedere histopatologic nu sunt clasificabile
E. Include carcinomul intestinal adenoid
F. Include carcinomul cu celule acinare.
G. Carcinomul adenoid chistic, cea mai frecventă tumoră malignă la nivelul glandelor salivare
parotide
H. Cea mai frecventă tumoră malignă localizată la nivelul glandelor salivare minore este carcinomul
mucoepidermoid adenoid
I. Din punct de vedere histopatologic, sunt clasificate în tumori de grad scăzut şi tumori de grad
înalt
J. Include carcinomul chistic adenoid

Tumorile maligne ale glandelor salivare:

A. Alte tipuri de tumori maligne ale glandelor salivare includ adenocarcinomul şi carcinomul cu
celule scuamoase.
B. Carcinomul adenoid chistic, cea mai frecventă tumoră malignă la nivelul glandelor salivare
exceptând glanda parotidă, prezintă o tendintă crescută la invazie perineurală
C. nu se urmareste conservarea nervului facial in urma rezectiei
D. Alte tipuri de tumori maligne ale glandelor salivare includ adenomul pleomorf şi carcinomul cu
celule mici.
E. Tratamentul de primă intenţie al cancerului de glande salivare este radioterapia.
F. Carcinomul adenoid chistic, cea mai frecventă tumoră malignă la nivelul glandelor salivare
parotide
G. In limita posibilitatilor se urmareste conservarea nervului facial in urma rezectiei
H. Carcinomul adenoid chistic este caracte1izată de apariţia tardivă şi la distanţă a metastazelor şi
de o rată redusă de supravietuire la 10 şi 20 de ani
I. Tratamentul de primă intenţie al cancerului de glande salivare este excizia tumorala si
limfadenectomia lanturilor ganglionare implicate, urmata de radioterapie.
J. Carcinomul adenoid chistic este caracte1izată de apariţia precoce şi la distanţă a metastazelor şi
de o rată crescuta de supravietuire la 10 şi 20 de ani

Tratamentul cancerului de glande salivare:

A. In limita posibilitatilor se urmareste conservarea nervului facial in urma rezectiei
B. de primă intenţie este excizia tumorala
C. Nu se urmareste conservarea nervului facial in urma rezectiei
D. Nu se efectueaza limfadenectomia lanturilor ganglionare implicate
E. Nu se efectueaza radioterapie
F. în cazul semnelor de paralizie facială preoperatorie sau de invazie tumorală a nervului facial nu se
impune sacrificarea acestuia în vederea rezecţiei tumorale în limite de siguranţă oncologică.
G. primă intenţie nu este excizia tumorala
H. în cazul semnelor de paralizie facială preoperatorie sau de invazie tumorală a nervului facial se
impune sac1ificarea acestuia în vederea rezecţiei tumorale în limite de siguranţă oncologică.
I. limfadenectomia lanturilor ganglionare implicate
J. radioterapie
Adenopatiilie cervicale inflamatorii:
A. Sunt mai frecvente in copilarie
B. Sub forma de adenite sensibile la palpare sunt secundare infectiilor virale de tract respirator
superior
C. Sunt rare in copilarie
D. Reprezinta majoritatea formatiunilor inflamatorii la nivel cervical
E. Sunt secundare infectiilor acute de tract respirator inferior
F. Apar la aproximativ toti oamenii la un moment dat
G. Limfadenita virala este nedureroasa spontan si la palpare
H. Adenitele cervicale apar adesea pe teren atopic
I. Pot fi de etiologie bacteriana, virala sau granulomatoasa
J. Se vindeca spontan in 2-3 zile

Adenita cervicala:
A. Poate fi de origine granulomatoasa
B. Poate fi intalnita la orice varsta
C. Apare in epidemii estivale
D. Este dureroasa doar in stadii tardive
E. Insoteste pneumonia acuta bacteriana
F. Prezinta suflu la ascultatie
G. Poate avea etiologie bacteriana
H. Determina frecvent permeatie cutanata
I. Poate fi sensibila la palpare
J. Poate avea etilogie virala

Adenitele cervicale bacteriene:

A. Uneori nu apare sursa obiectivabila
B. Sunt frecvent cauzate de pneumococ si gonococ
C. Au sursa primara infectiile inelului limfatic al lui Waldayer
D. Nu necesita tratament antibiotic
E. Tesutul adenotonsilar faringian este, de cele mai multe ori, sursa infectiei primare
F. Sunt frecvent cauzate de infectii streptococice sau stafilococice
G. Necesita tratament antibiotic tintit
H. Apar frecvent dupa sinuzite polipoide
I. Are intotdeauna o sursa obiectivabila.
J. Infectia amigdalei lui Luschka este cea mai frecventa cauza de adenita bacteriana la adult

Inflamatia lanturilor ganglinare cervicale posterioare:

A. Apare in cervicartroza
B. Poate fi cauzata de pediculoza
C. Poate fi cauzata de leziuni ale scalpului
D. Insoteste granuloamele dentare
E. Se remit in cateva zile sau saptamani
F. Impune tratament chimioterapic
 G. Necesita antibioticoterapie adecvata
H. Poate fi cauzata de infectii cutanate
I. Se vindeca spontan in 2-3 zile
J. Este secundara furunculului de vestibul nazal

Limba :
A. Are miscari controlate de muschiul sternocleidomastoidian
B. Este organul principal al cavităţii bucale
C. Joaca un rol esential in vorbirea articulata
D. Este organul principal al cavitatilor nazale
E. Joaca un rol esential in deglutitie
F. Joaca un rol esential in disfonie
G. Are miscari controlate de muschi perechi extrinseci si intrinseci
H. Joaca un rol esential in masticatie
I. Este in mod normal fixa
J. Joaca un rol esential in respiratie

Inervatia limbii este:

A. asigurata de nervul hipoglos pentru muschii extrinseci si intrinseci
B. senzitiva si senzoriala
C. Asigurata de nervul optic pentru senzatia gustativa din 1/3 posterioara
D. Asigurata de nervii oculomotori pentru muschii extrinseci si intrinseci
E. Asigurata de nervul olfactiv pentru senzatia gustativa din 2/3 anterioara
F. Asigurata de nervul facial pentru sensibilitatea generala
G. Asigurata pentru sensibilitatea generala de ramurile nervilor cranieni V, IX si X
H. Este o inervatie doar motorie
I. asigurata pentru senzatia gustativa din 1/3 posterioara de ramura linguala a nervului
glosofaringian
J. asigurata pentru senzatia gustativa din 2/3 anterioare de nervul lingual care o transmite prin
nervul coarda timpanului, ram din nervul facial

Saliva este:
A. Produsa de sute de glande salivare minore
B. Produsa in glandele salivare majore reprezentate de glandele parotide, submandibulare si
sublinguale
C. Drenata din glandele salivare minore in cavitatea nazala
D. Produsa de 6 glande salivare majore pereche
E. Drenata din glandele salivare majore prin ducte in cavitatea orala
F. Produsa in glandele salivare majore reprezentate de glanda tiroida, glanda suprarenala si glanda
hipofiza
G. Drenata din gladele salivare majore in laringe
H. Produsa de 10 glande salivare majore
I. Produsa de 10 glande salivare minore
J. Drenata din glandele salivare minore care se deschid direct in cavitatea orala
Glandele salivare minore sunt localizate in:
A. Urechea medie
B. Buze
C. Trahee
D. Amigdale
E. Splina
F. Fosele nazale
G. Limba
H. Mucoasa obrajilor
I. Esofag
J. Palat

Nazo-faringele:
A. Comunica cu cavitatea nazala prin intermediul coanelor
B. Este situat posterior de cavitatea nazala
C. Este situat superior de nivelul palatului moale
D. Comunica anterior cu laringele
E. Are deschideri in peretii laterali reprezentate de trompele lui Eustachio
F. Are tesut adenoidian pe peretele posterior
G. Are deschideri in peretele anterior reprezentate de trompele lui Eustachio
H. Este situat anterior de cavitatea orala
I. Este situat inferior de palatul moale
J. Are tesut adenoidian pe peretele inferior

Hipofaringele :
A. Comunica anterior cu cavitatea nazala
B. Se intinde de la nivelul osului hioid pana la marginea inferioara a cartilajului cricoid
C. Comunica anterior cu laringele
D. Se continua cu esofagul
E. Prezinta sinusurile piriforme care se deschid in lumenul esofagian la nivelul sfincterului esofagian
superior sau a muschiului cricofaringian
F. Se intinde de la nivelul cavitatii nazale pana la nivelul palatului moale
G. Prezinta lateral de laringe sinusurile maxilare
H. Sinusurile piriforme se deschid in cavitatea orala
I. Prezinta lateral de laringe recesuri de mucoasa denumite sinusuri piriforme
J. Se continua cu nazo-faringele

Cavitatea orala si faringele au rol important:

A. In somn
B. In defecatie
C. In olfactie
D. In functii care necesita informatii motorii si senzitive pentru o desfasurare optima
E. In deglutitie
F. In respiratie
 G. In acuitatea auditiva
H. In masticatie
I. In vorbirea articulata
J. In acuitatea vizuala

Prima etapa a deglutitiei:

A. Asigura o consistenta optima a bolului alimentar pentru pasajul spre stomac
B. Asigura impingerea bolului alimentar spre stomac
C. Asigura impingerea bolului alimentar spre esofag
D. Este fonatia
E. Asigura macerarea bolului alimentar
F. Asigura maruntirea bolului alimentar
G. Este prepararea
H. Asigura amestecarea cu saliva a bolului alimentar
I. Urmeaza dupa etapa a 4-a
J. Urmeaza dupa etapa a 2-a

A 2-a etapa a deglutitiei:

A. Asigura impingerea bolului alimentar catre laringe
B. Este controlata involuntar
C. Asigura impingerea bolului alimentar catre palatul moale si orofaringe
D. Asigura impingerea bolului alimentar anterior
E. Asigura impingerea bolului alimentar catre nazofaringe
F. Urmeaza dupa etapa a 3-a
G. Este asigurata de controlul voluntar al limbii
H. Asigura impingerea bolului alimentar catre palatul moale
I. Urmeaza dupa prima etapa
J. asigura impingerea bolului alimentar posterior de catre limba

A 3-a etapa a deglutitiei:

A. Este controlata voluntar
B. Este asigurata de pozitionarea epiglotei deasupra laringelui directionand mancarea spre
sinusurile piriforme
C. Este asigurata de ridicarea epiglotei
D. Este asigurata de coborarea laringelui
E. Este controlata involuntar
F. Are loc dupa etapa a 2-a
G. Incepe cand bolul alimentar traverseaza istmul orofaringian
H. Este asigurata prin ascensionarea laringelui care deschide sinususrile pirirforme si sfincterul
esofagian superior
I. Incepe cand bolul alimentar traverseaza sfincterul esofagian superior
J. Asigura maruntirea bolului alimentar

In a 3-a etapa a deglutitiei:

 A. Lumenul esofagian se inchide
B. Palatul moale se coboara
C. Bolul alimentar este directionat catre lumenul esofagian
D. Palatul moale ascensioneaza
E. Lumenul esofagian se deschide prin relaxarea muschiului cricofaringian
F. Are loc contractura muschiului cricofaringian
G. Lumenul esofagian se deschide prin contractura muschilor constrictori faringieni
H. Se produce contractura muschilor constrictori faringieni
I. Bolul alimentar este directionat catre cavitatea orala
J. Se etanseizeaza nasul de cavitatea orala

In a 4-a etapa a deglutitiei:

A. Necoordonarea sau alte anomalii anatomice pot duce la disfonie
B. Necoordonarea,absenta feed-back-ului senzitiv sau alte anomalii anatomice pot duce la aspiratie
C. Esofagul directioneaza bolul alimentar catre stomac
D. Necoordonarea,absenta feed-back-ului senzitiv sau alte anomalii anatomice pot duce la tuse
E. Esofagul directioneaza bolul alimentar catre colon
F. Undele peristaltice primare ale esofagului directioneaza bolul alimentar catre stomac
G. Bolul alimentar este impins catre palatul moale
H. Necoordonarea,absenta feed-back-ului senzitiv sau alte anomalii anatomice pot duce atat la
disfagie cat si la aspiratie
I. Necoordonarea,absenta feed-back-ului senzitiv sau alte anomalii anatomice pot duce la disfagie
J. Este controlata voluntar

Vorbirea inteligibila la nivelul cavitatii orale:

A. Disfunctia neurologica a limbii, palatului sau buzelor produce dizartria
B. Disfunctia neurologica a limbii, palatului sau buzelor produce dispneea
C. Are loc prin modelarea sunetelor produse de laringe de catre limba
D. Are loc prin modelarea sunetelor produse de laringe de catre amigdalele palatine
E. Are loc prin modelarea sunetelor produse de laringe de catre palat
F. Are loc prin modelarea sunetelor produse de laringe de catre dinti
G. Are loc prin modelarea sunetelor produse de laringe de catre buze
H. Disfunctia anatomica a limbii, palatului sau buzelor produce dizartria
I. Disfunctia neurologica a limbii, palatului sau buzelor produce sughitul
J. Disfunctia neurologica a limbii, palatului sau buzelor produce eructatia

Inspectia cavitatii orale si a faringelui include examinarea :

A. Miscarii limbii si palatului pentru a observa simetria
B. Cavitatii nazale
C. Epiglotei
D. Recesurilor mucoasei jugale
E. Laringelui
F. Corzilor vocale
G. Planseului bucal
 H. Structurilor alveolare dentare
I. Benzilor ventriculare
J. Palatului

Examinarea fizica a cavitatii orale si a faringelui se poate realiza :

A. Prin colposcopie
B. Prin folosirea de oglinzi
C. Prin folosirea speculului nazal
D. Prin vizualizare directa
E. Prin percutie
F. Prin folosirea apasatoarelor de limba
G. Prin palpare digitala
H. Prin folosirea otoscopului
I. Prin endoscopie cu fibra optica
J. Prin vizualizare indirecta

Diagnosticul diferential al odinofagiei:

A. Odinofagia cu febra si alterarea starii generale sugereaza infectia
B. Odinofagia cu febra si alterarea starii generale sugereaza o neoplazie
C. Neoplaziile determina odinofagie cu durere referita in ureche
D. Infectiile sunt adesea cauzatoare de simptome indelungate
E. Neoplaziile presupun odinofagie cu durata de mai putin de o saptamana
F. Odinofagia cu pierdera in greutate pe parcursul lunilor inainte de tratament ridica suspiciunea
unei infectii
G. Odinofagia cu pierdera in greutate pe parcursul lunilor inainte de tratament ridica suspiciunea
unei malignitati
H. Infectiile determina odinofagie cu durere referita in ureche
I. Neoplaziile sunt adesea cauzatoare de simptome indelungate
J. Infectiile presupun odinofagie cu durata de mai putin de o saptamana

Sforaitul si tulburarile somnului:

A. Sforaitul apare odata cu inaintarea in varsta
B. Sforaitul dispare odata cu inaintarea in varsta
C. Pacientii cu tulburari de somn se pot prezenta cu sonolenta diurna
D. Pacientii cu tulburari de somn se pot prezenta cu greata si varsaturi
E. Pacientii cu tulburari de somn se pot prezenta cu oboseala cronica
F. Sforaitul nu este in mod necesar patologic la adult
G. Pacientii cu tulburari de somn se pot prezenta cu insuficienta cardiaca dreapta
H. Pacientii cu tulburari de somn se pot prezenta cu disfagie
I. Pacientii cu tulburari de somn se pot prezenta cu disfonie
J. Sforaitul este intotdeauna patologic

Disfagia :
 A. Disfagia poate fi determinata de o obstructie mecanica sau de o tulburare de coordonare
neurologica
B. Disfagia progresiva pentru solide si lichide orienteaza catre o cauza neurologica.
C. Disfagia doar pentru solide orienteaza spre un obstacol mecanic
D. Pacientii cu dificultati la inghitire descriu anosmie.
E. Odinofagia cronica asociata cu disfagia progresiva pentru solide si lichide poate indica
posibilitatea unei malignitati.
F. Pacientii cu dificultati la inghitire descriu multiple senzatii diferite.
G. Disfagia progresiva, care debuteaza pentru solide si progreseaza prin includerea lichidelor,
orienteaza spre un obstacol mecanic
H. Pacientii cu dificultati la inghitire descriu hipoacuzie.
I. Difagia doar pentru solide sugereaza o tulburare neurologica.
J. Odinofagia cronica indica posibilitatea unei laringite.

Evaluarea disfagiei se poate face prin :

A. Rinoscopie posterioara
B. Esofagoscopie transnazala care permite evaluarea esofagului si stomacului fara anestezie
generala sau sedare
C. Otoscopie
D. Esofagoscopie
E. Laringoscopie
F. Audiometrie
G. Narinoscopie
H. Biopsie, posibil
I. Rinoscopie anterioara
J. Tranzit baritat care poate oferi informatii anatomice si functionale despre fazele orofaringiana si
esofagiana ale deglutitiei

Disfagia din tulburarile neurologice :

A. Sugereaza o lipsa de control a bolului
B. Ofera rezultate semnificative la examinarea clinica
C. Poate fi intalnita in laringita cronica
D. Poate fi descrisa ca o senzatie de astenie
E. Poate fi intalnita atat in tulburarile neurologice centrale, cat si in cele periferice
F. Poate fi insotita de acuze de globus
G. Poate fi insotita de rinoree
H. Poate fi descrisa ca o senzatie de inecare mai ales cu lichide
I. Nu ofera rezultate semnificative la examinarea clinica
J. Sugereaza un bun control al blului alimentar

Disfagia din tulburarile neurologice :

A. Trebuie diferentiata de alte cauze de iritatie laringiana
B. Trebuie diferentiata de refluxul gastro-esofagian
C. Trebuie diferentiata de inhalarea de iritanti
 D. Poate fi diferentiata de alte patologii prin ameliorarea simptomelor in urma tratamentului acestor
patologii
E. Trebuie diferentiata de alte cauze de iritatie faringiana
F. Trebuie diferentiata de rinoreea anterioara
G. Trebuie diferentiata de hemoptizie
H. Trebuie diferentiata de astmul bronsic
I. Trebuie diferentiata de sindromul picaturii postnazale
J. Trebuie diferentiata de disfonie

Infectiile virale ale faringelui si cavitatii orale pot fi determinate de:

A. Adenovirusuri
B. Streptococul beta hemolitic
C. Candida albicans
D. Virusul influenzei
E. Virusul herpes simplex
F. Virusul parainfluenzei
G. Clostridium difficile
H. Virusul Epstein Barr
I. Stafilococul
J. Virusul hepatitei tip B

Ulcerele aftoase :
A. Pot fi multiple
B. Sunt nedureroase
C. Sunt superficiale
D. Se insotesc de greata si varsaturi
E. Nu asociaza o alta boala
F. Sunt profunde
G. Pot fi unice
H. Sunt dureroase
I. Se insotesc de anosmie
J. Asociaza o alta boala

Inflamatiile virale ale faringelui si cavitatii orale :

A. Sunt auto-limitante
B. Se pot prezenta ca inflamatie difuza
C. Se prezinta ca ulceratii profunde
D. Se prezinta cu depozite de puroi
E. Necesita tratament citostatic
F. Se pot prezenta ca faringita sau stomatita
G. Se prezinta sub forma de sinuzita
H. Necesita doar tratament simptomatic
I. Se pot prezenta ca eruptii veziculare
J. Necesita tratament antibiotic
Inflamatiile faringiene cu virus herpes simplex:
A. Determina infectii recurente
B. Nu raspund la terapia antivirala precoce
C. Determina eruptii veziculare
D. Determina ulceratii profunde
E. Raspund la terapia antivirala tardiva
F. Raspund la terapia antivirala initiata precoce
G. Determina infectii dureroase
H. Sunt determinate de virusul herpes simplex tip 1 si chiar 2
I. Sunt determinate de virusul herpes simplex tip 3 si 4
J. Determina infectii nedureroase

Ulcerele aftoase :
A. Sunt unice sau multiple
B. In leziunile recidivante steroizii topici prelungesc durata bolii
C. In leziunile care persista mai multe saptamani nu trebuie luata in considerare biopsia
D. In leziunile recidivante antibioticele scurteaza durata bolii
E. In leziunile severe antimicoticele scurteaza durata bolii
F. In leziunile severe steroizii topici nu scurteaza durata bolii
G. In leziunile recidivante steroizii topici pot scurta durata bolii
H. In leziunile severe steroizii topici pot scurta durata bolii
I. In leziunile care persista mai mult de cateva saptamani trebuie luata in considerare biopsia
J. Sunt superficiale si dureroase

Inflamatia cavitatii orale si a faringelui datorata ingestiei de substante caustice:

A. Severitatea leziunilor externe si orofaringiene pot sa nu fie corelate cu extensia leziunilor
esofagiene sau gastrice
B. Un aspect aparent benign al cavitatii orale post ingestie de caustice poate masca leziuni distale
severe
C. Severitatea leziunilor externe si orofaringiene se coreleaza cu extensia leziunilor laringiene
D. Ingestia de acizi provoaca necroza de lichefiere
E. Ingestia substantelor alcaline nu provoaca necroza de lichefiere
F. Ingestia substantelor alcaline determina leziuni mai severe la nivelul esofagului
G. Ingestia de substante alcaline determina leziuni mai severe la nivelul nazofaringelui
H. Ingestia substantelor alcaline provoaca necroza de coagulare
I. Ingestia de acizi provoaca necroza de coagulare
J. Ingestia substantelor alcaline provoaca necroza de lichefiere

Inflamatia cavitatii orale si a faringelui datorata ingestiei de substante caustice:

A. Poate determina stenoze care necesita suturi
B. Poate determina stenoze care sa necesite ani de dilatatii
C. Prin edemul mucoasei produce obstructie de cai aeriene
D. Poate determina perforatii de colon
E. Daca se insoteste de necroza severa a mucoasei poate determina perforatii esofagiene
 F. Poate determina stenoze care sa necesite proceduri reconstructive ample
G. Daca se insoteste de necroza severa a mucoasei nu determina perforatii faringiene sau
esofagiene
H. Daca se insoteste de necroza severa a mucoasei poate determina perforatii faringiene
I. Prin edemul mucoasei nu produce obstructie de cai aeriene
J. Poate detemina perforatii de nazofaringe

Candidoza cavitatii orale este intalnita :

A. In neonatologie
B. La pacientii imunocompromisi
C. In cursul sau dupa terapie antimicotica
D. In cursul sau dupa terapie vitaminica
E. La adulti
F. In cursul sau dupa terapie steroidiana sistemica
G. La adolescenti
H. In cusul sau dupa terapie antibiotica
I. Dupa terapie sedativa
J. La persoanele sanatoase

Candidoza cavitatii orale:

A. Raspunde la tratamentul topic cu fluconazol
B. Raspunde la tratamentul topic cu miconazol
C. Infectiile severe sau recurente necesita agenti antifungici sistemici precum mebendazolul
D. Raspunde la tratamentul topic cu nistatin
E. Infectiile severe sau recurente necesita agenti antifungici sistemici precum ketoconazolul
F. Este cauzata de Aspergillus
G. Infectiile severe sau recurente necesita agenti antifungici sistemici precum stamicinul
H. Raspunde la tratamentul topic cu ketoconazol
I. Este cauzata de Candida albicans
J. Infectiile severe sau recurente necesita agenti antifungici sistemici precum fluconazolul

Faringita streptococica se caracterizeaza prin:

A. Afebrilitate
B. Stare generala buna
C. Amigdalita exudativa
D. Prezenta tusei
E. Febra
F. Absenta notabila a tusei
G. Eruptie veziculara
H. Hepatomegalie
I. Adenopatie cervicala
J. Stare generala alterata

Faringita streptococica :
 A. Daca infectia recidiveaza frecvent, indepartarea amigdalelor poate deveni necesara.
B. Apare mai des peste varsta de 2 ani
C. Este cauzata de streptococul viridans
D. Daca infectia recidiveaza frecvent, indepartarea amigdalelor nu este necesara
E. Streptococul hemolitic poate fi izolat in culturi din exudate amigdaliene si faringiene
F. Se trateaza cu penicilina administrata oral sau intramuscular
G. Este cauzata de stafilococ
H. Se trateaza cu Oxacilina
I. Apare mai des sub varsta de 2 ani
J. Este cauzata de streptococul beta hemolitic

Este adevărat despre anatomia cavității orale:

A. Cavitatea orală se termină la istmul bucofaringian.
B. Limba nu este un organ situat la nivelul cavității orale.
C. Cavitatea orală se continua anterior cu faringele.
D. Istmul bucofaringian este o arcadă compusă din regiunea posterioară a paltului moale și pliurile
palato-glose.
E. Reprezintă spațiul situat posterior de buze.
F. Cavitatea orală comunică cu fosele nazale.
G. Reprezintă spațiul situat anterior de amigdale și de palatul moale.
H. Vestibulul bucal este un spațiu mărginit de fața externă a obrajilor și dinți.
I. Reprezintă spațiul situat anterior de buze și posterior de amigdale și de palatul dur.
J. Vestibulul bucal este un spațiu mărginit anterior de buze și posterior de gingie, fața internă a
obrajilor și dinți.

Limba, organul principal al cavității orale, are următoarele caracteristici:

A. are rolul principal în producerea secreției salivare;
B. mișcările sale sunt controlate de mușchi extrinseci și intrinseci inervați de nervul hipoglos;
C. senzația gustativă din două treimi anterioare ale limbii este transmisă de nervul lingual către
nervul coarda timpanului, ramură a nervului facial;
D. limba este inervată atât prin fibre senzitive, cât și senzoriale;
E. mișcările sale sunt controlate de musculatura netedă parietală;
F. senzația gustativă din treimea posterioară a limbii este transmisă prin ramura linguală, nervului
trigemen;
G. joacă un rol esențial în respirație și funcția olfactivă;
H. senzația gustativă din două treimi anterioare ale limbii este transmisă nervului trohlear și
abducens;
I. joacă un rol esențial în masticație, deglutiție și vorbirea articulată;
J. senzația gustativă din treimea posterioară a limbii este transmisă prin ramura lingulală, nervului
glosofaringian;

Următoarele afirmații despre faringe sunt adevărate:

A. cele trei etaje ale faringelui sunt nazofaringele, orofaringele și laringele;
B. faringele este situat anterior de cavitatea nazală, cavitatea bucală și laringe;
 C. faringele este situat posterior de cavitatea nazală, cavitatea bucală și laringe;
D. hipofaringele se continuă inferior cu esofagul și comunică anterior cu laringele;
E. orofaringele se deschide anterior în cavitatea bucală și conține în lateral amigdalele palatine;
F. nazofaringele este situat superior de nivelul palatului moale și comunică cu cavitatea nazală prin
intermediul coanelor;
G. hipofaringele comunică cu cavitatea nazală prin intermediul coanelor;
H. cele trei etaje ale faringelui sunt nazofaringele, orofaringele și hipofaringele;
I. nazofaringele se continuă inferior cu esofagul și comunică anterior cu laringele;
J. orofaringele nu comunică cu cavitatea bucală;

Următoarele afirmații despre fiziologia cavității orale și a faringelui sunt adevărate:

A. în etapa de preparare, bolul alimentar este mărunțit, macerat și amestecat cu salivă;
B. limba, palatul și buzele nu sunt implicate în modelarea sunetelor produse de laringe;
C. etapa a doua și a treia a deglutiției direcționează bolul alimentar către lumenul esofagian;
D. deglutiția este împărțită în 4 faze (etape);
E. cavitatea orală și faringele au roluri importante în respirație, masticație, deglutiție și vorbirea
articulată;
F. orofaringele direcționează bolul alimentar către stomac prin undele peristaltice primare;
G. cavitatea orală și faringele nu îndeplinesc niciun rol în funcția de masticație și deglutiție;
H. limba, palatul și buzele sunt structuri cheie în vorbirea inteligibilă prin modelarea sunetelor
produse de laringe;
I. deglutiția este împărțită în 2 faze (etape);
J. anomaliile anatomice ale faringelui nu pot conduce la disfagie, aspirație sau ambele;

Examinarea fizică a cavității orale și a faringelui:

A. nu este necesară folosirea apăsătoarelor de limbă pentru mobilizarea obrajilor și a limbii;
B. palparea digitală nu este necesară în examinarea fizică a cavității orale și orofaringelui;
C. palparea digitală a cavității orale și orofaringelui este obligatorie, multe leziuni fiind dificil sau
imposibil de vizualizat;
D. inspecția completă include examinarea recesurilor mucoasei jugale, a palatului, a planșeului bucal
și a structurilor alveolare dentare;
E. nazofaringele și hipofaringele pot fi inspectate prin vizualizare cu oglinzi sau prin endoscopie cu
fibră optică;
F. nazofaringele și hipofaringele pot fi inspectate direct, fără a fi necesară vizualizarea cu ajutorul
oglinzilor;
G. este facilitată de proiectarea de lumină și folosirea apăsătoarelor de limbă pentru mobilizarea
obrajilor și a limbii;
H. nu este necesară o sursă de lumină pentru examinarea fizică a cavității orale și a faringelui;
I. nu este necesară mișcarea limbii și a palatului pentru a observa simetria acestora;
J. la instrucțiunile standard de mișcare a limbii și a palatului se observă simetria;

Infecțiile virale ale cavității orale și faringelui se caracterizează prin:

A. persistența leziunilor ulcerative la nivelul mucoasei mai mult de căteva săptămâni nu impune
luarea în considerare a biopsiei;
 B. leziunile din infecțiile virale ale cavității orale și faringelui variază de la inflamație difuză la erupții
veziculoase;
C. infecțiile virale recurente reperzintă o indicație pentru tonsilectomie;
D. infecțiile virale ale cavității orale și faringelui necesită tratament simptomatic și antibioticoterapie;
E. virusul herpex simplex tip 1 sau chiar tip 2 poate cauza infecții dureroase, recurente, veziculare,
ce răspund la terapia antivirală inițiată precoce;
F. infecțiile virale ale cavității orale și faringelui sunt auto-limitate și necesită doar tratament
simptomatic;
G. ulcerele aftoase sunt unice sau multiple, superficiale, dureroase și nu asociază o altă boală;
H. infecțiile virale ale cavității orale și faringelui sunt determinate cel mai frecvent de streptococul α-
hemolitic și de microorganisme anaerobe;
I. infecțiile virale ale cavității orale și faringelui sunt determinate de virusuri variate: parainfluenza,
adenovirusuri, influenza, Epstein-Barr;
J. în leziunile ulcerative recidivante sau severe, steroizii topici nu pot scurta durata bolii;

Inflamația cavității orale și a faringelui determinată de substanțe caustice se caracterizează

prin:
A. necroza severă a mucoasei poate determina perforații faringiene sau esofagiene;
B. ingestia de substanțe alcaline provoacă necroză de lichefiere, care, de obicei, are ca rezultat
leziuni mai severe la nivelul esofagului;
C. ingestia de acizi are ca efect necroza de coagulare;
D. severitatea leziunilor externe și orofaringiene este întotdeauna corelată cu extensia leziunilor
esofagiene sau gastrice;
E. un aspect benign al cavității orale semnifică absența leziunilor distale mult mai severe;
F. necroza severă a mucoasei nu determină niciodată perforații faringiene sau esofagiene;
G. edemul important al mucoasei nu poate produce obstrucție de căi aeriene;
H. pe termen lung, nu se pot dezvolta stenoze sau stricturi;
I. severitatea leziunilor externe și orofaringiene pot să nu fie corelate cu extensia leziunilor
esofagiene sau gastrice;
J. pe termen lung, se pot dezvolta stenoze ce pot necesita ani de dilatații sau proceduri
reconstructive ample;

Infecția fungică a cavității orale și a faringelui cauzată de Candida albicans se caracterizează

prin:
A. infecția este des întâlnită în neonatologie;
B. infecția este des întâlnită la adulți în cursul sau după terapie antibiotică sau steroidiană sistemică;
C. candidoza răspunde la tratamentul topic cu agenți precum miconazol sau nistatin;
D. infecția este rareori întâlnită la adulți în cursul sau după terapie antibiotică sau steroidiană
sistemică;
E. candidoza răspunde la tratamentul topic cu substanțe antibiotice;
F. infecțiile mai severe sau recurente pot necesita agenți antifungici sistemici (de exemplu,
ketoconazol sau fluconazol);
G. infecțiile mai severe sau recurente vor necesita tratament antibiotic prelungit;
H. infecția este des întâlnită la pacienții imunocompetenți;
 I. infecția este des întâlnită la pacienții imunocompromiși;
J. infecțiile mai severe sau recurente nu vor necesita agenți antifungici sistemici (de exemplu,
ketoconazol sau fluconazol);

Despre infecția fungică a cavității orale este adevărat:

A. Candidoza răspunde la tratament topic cu agenți precum miconazol sau nistatin;
B. Candidoza răspunde la tratamentul topic cu substanțe antibiotice;
C. Cea mai des întâlnită infecție fungică a cavității orale este candidoza cauzată de Candida
albicans;
D. Infecțiile recurente nu vor necesita agenți antifungici sistemici (de exemplu, ketoconazol sau
fluconazol);
E. Infecția este des întâlnită la pacienții imunocompromiși;
F. Infecția este des întâlnită la adulți în cursul sau după terapie antibiotică sau steroidiană sistemică;
G. Inflamațiile fungice pot fi un proces precanceros;
H. Infecția este des întâlnită la pacienții imunocompetenți;
I. Infecția este des întâlnită în neonatologie;
J. Infecțiile mai severe sau recurente vor necesita tratament antiparazitar prelungit;

Faringita streptococică se caracterizează prin:

A. infecția recidivantă reprezintă o indicație pentru îndepărtarea amigdalelor;
B. tratamentul este reprezentat de administrarea Penicilinei, intramuscular sau oral;
C. cazurile de infecții care nu răspund la penicilină pot fi determinate de bacterii rezistente sau pot
necesita un alt antibiotic
D. clinic se caracterizează prin febră, stare generală alterată, adenopatie cervicală, amigdalită
exudativă și absența notabilă a tusei;
E. este o afecțiune auto-limitată;
F. nu apare niciodată la pacienții peste vârsta de 2 ani;
G. infecția recidivantă nu reprezintă o indicație pentru îndepărtarea amigdalelor;
H. tratamentul este simptomatic, nefiind necesară administrarea antibioticelor;
I. clinic se caracterizează prin febră, stare generală bună, absența adenopatiei cervicale, amigdalită
congestivă și prezența tusei;
J. apare mai frecvent la pacienții peste vârsta de 2 ani;

Complicațiile faringitei streptococice se caracterizează prin:

A. abcesul peritonsilar reprezintă o indicație pentru tonsilectomie;
B. în abcesul periamigdalian amigdalele palatine sunt simetrice;
C. abcesele cu punct de plecare peritonsilar necesită, de obicei, aspirație sau drenaj chirurgical;
D. abcesul periamigdalian este caracterizat de asimetria amigdalelor și tumefacția palatului moale,
cu deviația uvulei;
E. în abcesul periamigdalian uvula nu este deviată;
F. infecția amigdaliană este limitată doar la nivel tonsilar, neextinzându-se niciodată la nivelul
regiunii peritonsilare;
G. în majoritatea cazurilor, infecțiile nu răspund la antibioticele sistemice;
H. în majoritatea cazurilor, infecțiile răspund la antibioticele sistemice;
 I. abcesele cu punct de plecare peritonsilar nu necesită niciodată aspirație sau drenaj chirurgical;
J. extinderea în regiunea peritonsilară a unei amigdalite poate determina abcesul periamigdalian,
infecții parafaringiene sau abcese cervicale profunde;

Anatomia structurilor externe dorsale ale nasului :

A. Structura osoasă și cartilaginoasă este acoperită doar de tegument
B. Sunt formate doar dintr-o structură cartilaginoasă
C. Structura osoasă și cartilaginoasă este acoperită de muşchii faciali şi tegument.
D. Cartilajele superioare laterale ale nasului sunt unite cu cartilajul septal medial şi cartilajele
inferioare laterale (cartilajele alare)
E. Treimea inferioară a nasului este formată din oasele pereche nazale
F. Oasele pereche nazale sunt susținute de procesul maxilar al frontalului
G. Sunt formate dintr-o structură cartilaginoasă şi osoasă
H. Procesul nazal al osului frontal se articuleaza cu cartilajele alare
I. Treimea superioară sau proeminenţa osoasă a nasului este formată din oasele pereche susţinute
de procesul frontal al maxilarului şi procesul nazal al osului frontal.
J. Scheletul cartilaginos are în componența sa cartilajele superioare laterale

Anatomia cavităților nazale:

A. Tavanul nasului este format din lama perpendiculară a osului etmoid.
B. Canalul nazo-lacrimal drenează conținutul lacrimal în nas, prin meatul mijlociu.
C. Cavitățile nazale sunt separate de septul nazal.
D. La nivelul valvei nazale apare adesea obstrucţia nazală, cauzată de deviaţiile de sept nazal sau de
hipertrofia de cornet nazal inferior.
E. Meatele nazale împart peretele nazal lateral în cornete, corespunzatoare fiecărui meat.
F. La adult, valva nazală este zona cea mai largă a tractului respirator.
G. Tavanul nasului este format din lama cribriformă a osului etmoid.
H. Cavităţile nazale se întind de la narine (anterior) până la coane (posterior).
I. Valva nazală, localizată în porţiunea anterioară a cavităţii nazale, este alcătuită din ţesutul erectil
al cornetului nazal inferior, septul nazal şi cartilajele nazale superioare laterale.
J. Canalul nazo-lacrimal drenează conţinutul lacrimal în nas, prin meatul superior.

Anatomia cavităților nazale:

A. Complexul ostio-meatal este unilateral
B. Sinusul sfenoidal drenează în meatul superior.
C. Celulele etmoidale posterioare drenează în meatul inferior
D. Celulele etmoidale posterioare drenează în meatul superior.
E. În complexul ostio-meatal se află orificiul de drenaj al sinusului sfenoidal
F. Regiunea care conţine sinusul etmoid anterior şi meatul mijlociu se numeşte complex ostio-
meatal.
G. Sinusul sfenoidal drenează în meatul mijlociu
H. Canalul nazo-lacrimal drenează conținutul lacrimal în nas, prin meatul inferior.
I. Sinusurile etmoidal anterior, maxilar şi frontal se deschid la nivelul meatului mijlociu
J. Sinusurile maxilare, etmoidale anterioare și posterioare drenează în meatul mijlociu
Vascularizația nasului:
A. Artera maxilară este ram din artera carotidă internă
B. Arterele etmoidale anterioare şi posterioare sunt ramuri ale arterei oftalmice.
C. Plexul Kiesselbach este o regiune slab vascularizată
D. Vascularizaţia nasului îşi are originea atât în sistemul carotidian intern, cât şi în cel extern.
E. Plexul Kiesselbach primește ramuri doar din sistemul carotidian intern
F. Artera oftalmică este ram din artera carotidă externă
G. Artera sfenopalatină vascularizează regiunea postero-inferioară a septului şi a cornetelor nazale.
H. Artera sfenopalatină este principala sursă de vascularizaţie a cavităţilor nazale.
I. Artera sfenopalatină, ramură a arterei maxilare, se desprinde din artera carotidă externă.
J. Arterele etmoidale anterioare şi posterioare vascularizează sinusul maxilar

Drenajul venos și inervația nazală:

A. Artera oftalmică face parte din sistemul de drenaj venos al nasului
B. Drenajul venos al nasului este asigurat de vena azygos
C. Nasul este inervat de fibre ale sistemului nervos simpatic şi parasimpatic.
D. Nasul este inervat de nervul II cranian
E. Drenajul venos al nasului este asigurat de venele sfenopalatină, facială şi etmoidală.
F. Infecțiile rinosinusale nu se pot răspândi hematogen spre SNC.
G. Nasul este inervat de nervii cranieni I, V şi VII.
H. Inervația nasului este formată din 4 nervi cranieni.
I. Nasul şi sinusurile paranazalecomunică cu orbita şi cu sinusul cavernos prin plexul
venospterigoid format din vase emisare fără valve şi cu fosacraniană anterioară prin venele
diploice, f ără valve, de peperetele posterior al sinusului frontal.
J. Este important deavut în vedere absenţa valvelor de la nivelul venelor nazaledeoarece infecţiile
simple ale feţei, ale nasului şi ale sinusurilor paranazale se pot răspândi hematogen către orbită şi
SNC.

Următoarele sunt adevărate în ceea ce privește fiziologia rinosinusală:

A. Nasul filtrează, umidifică şiîncălzeşte aerul înainte de a intra în plămâni
B. Clearance-ul mucociliar nu este influențat de infecțiile rinosinusale.
C. Staza secrețiilor mucoase apare ca urmare a unui clearance eficient.
D. Nasule este un organ cu rol strict olfactiv.
E. Pentu aatinge condiţiile optime de temperatură și umiditate, nasul consumă o cantitate mică
deenergie în interacţiunea fizică dintre aer şi mucoasa nazală.
F. Orice particulă inspirată este reţinută la nivelul păturiimucoase care acoperă epiteliul nazal.
G. Mişcarea coordonatăa celulelor epiteliale mucoase ciliate transportă secreţiilede la nivelul nasului
şi al sinusurilor paranazale cătrenazofaringe, unde sunt înghiţite.
H. Întreruperea clearance-ului mucociliar nu ia parte la staza secrețiilor.
I. Caracteristicileoptime ale aemlui inspirat sunt temperatura de 34°,umiditate 80% şi puţine
particule atmosferice.
J. Nasul nu este doar un organ olfactiv, ci este şi o componentăa sistemului respirator.

Examenul obiectiv al nasului: :

 A. Pentru inspecție este nevoie de specul nazal și sursă de lumină
B. Endoscopul flexibil nu aduce beneficii în plus în ceea ce privește examinarea patologiilor sinusale.
C. Trebuieprecizată existenţa unei obstrucţii a fluxului de aer la nivelulpodelei nasului sau a
clearance-ului mucociliar superior deacest nivel.
D. Examinarea tuturor sinusurilor paranazale poate fi efectuată cu ajutorul speculului nazal și a unei
surse de lumină.
E. Utilizarea endoscoapelor flexibile sau rigide nu permite inspectarea completa a foselor nazale.
F. Începe cu inspecția și palparea piramidei nazale.
G. Este utilă utilizarea unui decongestionant nazal pentru inspecția cavităților nazale.
H. Mucoasa cavității nazale trebuie evaluată cu atenție pentru semne de inflamație, secreții, leziuni,
mase tumorale.
I. Endoscopul rigid nu se poate folosi pentru inspecția rinosinusală.
J. Palparea tegumentelor faciale nu este utilă în obiectivarea patologiilor sinusale.

În ceea ce privește rinoreea, următoarele răspunsuri sunt false:

A. Secrețiile nazale sunt întotdeauna bilaterale
B. Sindromul picăturii postnazale nu determină alte simptome
C. Sindromul picăturii postnazale este rareori întâlnit
D. Secreţiile nazale pot fi unilaterale, hemoragice, mucoidesau purulente.
E. Pacienţii pot avea secreţii anterioare evidente
F. Rinoreea este exclusiv anterioară
G. Sindromul picăturii postnazale determină o mulţime de simptome, inclusiv disfagie, exacerbarea
astmului, odinofagie sau disfonie.
H. Secrețiile vâscoase apar în rinitele alergice
I. Sindromul picăturii postnazale este frecvent
J. Secreţiile subţiri, translucid-albicioase, sunt frecvent întâlniteîn rinitele alergice, vasomotorii sau
virale.

În ceea ce privește rinoreea, următoarele răspunsuri sunt adevărate:

A. Computer tomografia nu este utilă în investigarea sinusurilor paranazale
B. CT-ul evaluează inoptim complexul ostio-meatal
C. Secreţiile transparente, unilaterale pot apărea în cazul unei fistule LCR.
D. Absenţa secreţiilor nu exclude diagnosticul de rinosinuzită.
E. Secțiunile sagitale sunt mai ales utile decât secțiunile coronare
F. Examinarea nasului poate evidenţia prezenţa secreţiilor, mai ales la nivelul meatului medial.
G. Pentru rezultate optime în chirurgia sinusală nu este utila investigația computer tomografică.
H. În cazul suspiciunii unei fistule LCR, se impune recoltarea şi analiza secreţiei.
I. Secreţiilepurulente, urât mirositoare, indică o infecţie bacteriană.
J. Examinarea CT nu evidenţiazăvariante anatomice care predispun pacientul la boală.

În ceea ce privește epistaxisul, următoarele sunt adevărate:

A. Are originea cel mai frecvent în porțiunea anterioară a septului nazal
B. Epistaxisul anterior poate fi controlat prin aplicarea unui decongestionant nazal pe partea
afectată, urmată de presiunea externă, fermă, la nivelul cartilajelor alare, pe ambele părțiale
 septului nazal.
C. Plexul Kiesselbach se află in porțiunea posterioară a foselor nazale
D. Epistaxisul poate fi anterior sau posterior
E. Epistaxisul are originea cel mai frecvent in porțiunea posterioară a septului nazal
F. În porțiunea anterioară a septului nazal se afla plexul Kiesselbach, originea cea mai frecventă a
epistaxisului
G. Epistaxisul posterior poate fi controlat prin compresie digitală.
H. Epistaxisul reprezintă sângerarea de la nivelul foselor nazale
I. Epistaxisul posterior este mai frecvent decât epistaxisul anterior
J. Este interzisă folosirea decongestionantelor în gestionarea epistaxisului.

În ceea ce privește epistaxisul, următoarele variante sunt false:

A. Uscăciunea și inflamația locală a mucoasei nazale nu reprezintă un prodrom pentru rinoragie.
B. Rinita acută sau alergică este o cauză frecventă pentru rinoragie.
C. Cea mai frecventă cauză de epistaxis este traumatismul.
D. Sângerarea se poate declanşa după lezarea digitală sau penetrantăa mucoasei nazale.
E. Epistaxisul reprezintă exteriorizarea de sânge proaspăt prin tuse.
F. Deviaţia de sept nazal şi perforaţiile cresc posibilitatea apriției sângerărilor nazale.
G. Epistaxisul nu este întâlnit la copii
H. Sângerarea poate să apară ca rezultat al unui traumatismcontondent, ce determină laceraţia
secundară a mucoasei nazale.
I. Prezența unui corp străin endonazal nu poate cauza rinoragie.
J. Patologia cardiovasculară nu este o cauză pentru epistaxis.

Următoarele patologii pot fi cauze ale epistaxisului:

A. Sindromul vestibular
B. Neoplazii rinosinusale
C. VPPB
D. Sinuzita frontală izolată
E. Telangiectazie ereditară hemoragică
F. Sindromul cefalalgic
G. Edemul Reinke
H. Angiofibrom nazo-faringian juvenil
I. Patologia cardiovasculară
J. Deviația de sept nazal

Tratamentul epistaxisului:
A. Este centrat pe controlulpierderii acute de sânge.
B. Cauterizare chimică cu azotat de argint
C. Este centrat pe tamponamentul nazal anterior
D. Cauterizare electrică
E. Azotatul de argint este interzis ca și modalitate de control a rinoragiei
F. Cauterizarea electrică este folosită la nivelul buretelui expandabil
G. Este centrat pe eliberarea căilor respiratorii, dacă este necesar.
 H. Dacă nu se poate identifica locul sângerării, se poate cauteriza electric
I. Bureții expandabili nu sunt o variantă de gestionare a epistaxisului
J. Tamponament nazal anterior cu burete expandabil

În gestionarea tratamentului epistaxisului sunt adevărate următoarele:

A. Cauterizarea chimică sau electrică se tenteaza numai după ligatura de arteră carotidă externă.
B. Ligatura vasculară este abordată ca primă intenție
C. Pacienții cu tamponament nazal posterior necesită spitalizare
D. Pacienții tamponați au nevoie de tratament antibiotic profilactic.
E. Pentru sângerările posterioare se ligaturează artera subclaviculară bilateral.
F. În cazul în care tamponamentul nazal anterior nu este eficient, este necesar tamponamentul
nazal posterior
G. Este interzisă ligatura arterei maxilare interne în gestionarea epistaxisurilor
H. Tamponamentul nazal posterior se poate efectua cu baloane speciale
I. Se poate efectua tamponament nazal anterior
J. Tamponamentul antero-posterior reușește să controleze hemoragia întotdeauna.

Următoarele sunt responsabile pentru obstrucția nazală:

A. Tumorile maligne nazale
B. Chisturile mici de sinus maxilar
C. Hipertrofia cornetelor superioare
D. Boala de reflux gastro-esofagian
E. Otita externă
F. Hipertrofia cornetelor nazale inferioare
G. Disfuncția oto-tubară
H. Tumorile benigne nazale
I. Deviația septului nazal
J. Crestele septale

Rinita acută virală:

A. Nu se poate suprainfecta bacterian la adulți
B. Nu asociază niciodată cefaleea
C. Nu asociază niciodată febră
D. Este cea mai des intâlnită patologie infecțioasă umană
E. Se mai numește guturaiul comun
F. Nu asociază niciodată tuse
G. Are prevalență crescută în rândul copiilor mai mici de 5 ani
H. Produce descuamarea celulelor epiteliale ciliate
I. Este mai frecvent întalnită în rândul copiilor peste 5 ani
J. Include ca simptomatologie rinoreea,obstrucția nazală, strănutul.

Despre rinita bacteriană este adevărat:

A. Agenții etiologici includ S. pneumoniae
B. Nu asociază niciodată febră
 C. Este des observată în rândul copiilor
D. Nu asociază niciodată cefaleea
E. Nu asociază niciodată tuse
F. Poate apărea și la adulți
G. Se poate suprainfecta viral
H. Agenții etiologici includ H. infuenzae
I. Este rar observată în rândul copiilor
J. Agenții etiologici includ S. aureus

Următoarele variante sunt greșite:

A. Inflamația bacteriană cronică a cavităților nazale este frecvent întâlnită
B. Trebuie luate în considerare bolile autoimune în diagnosticul diferențial al rinitei bacteriene
rezistente la tratament
C. Eșecul tratamentului medicamentos în rinita bacteriană necesită culturi
D. Intervențiile chirurgicale rinosinusale nu pot cauza o suprainfecție locală
E. Rinita bacteriană nu poate apărea la pacienții imunocompromiși
F. Manifestările clinice inițiale are rinitei bacteriene (congestia, obstrucția, rinoreea) sunt non-
specifice
G. Inflamația bacteriană cronică a cavităților nazale este rar întâlnită
H. Rinita bacteriană trebuie diferențiată de rinosclerom
I. Rinoreea purulentă nu poate apărea în cazul corpilor străini endonazali
J. S. aureus nu se numără printre agenții etiologici ai rinitei bacteriene

Alegeți variantele false în ceea ce privește rinita alergică:

A. Rinoreea este rar întâlnită
B. Nu există legătură ereditară
C. Exista istoric familial pozitiv în jumătate din cazuri
D. Este cauzată de hipersensibilitatea la particulele inhalate
E. Se mai numește guturaiul comun
F. Nu este declanșată niciodata de praf
G. Nu se asociază cu o patologie reactivă a tractului respirator inferior
H. Afecteaza în mod deosebit copiii și adulții tineri
I. Este o boală a sistemului imun mediată de IgE
J. Este cea mai frecventă patologie alergică

Managementul rinitei alergice:

A. Începe cu identificarea și evitarea alergenilor
B. Cromoglicatul de sodiu asigură ameliorarea simptomelor
C. Imunoterapia este realizată prin aplicarea compreselor locale nazale cu extracte alergenice
D. Se utilizează tratament simptomatic
E. Sunt interzise decongestionantele nazale
F. Imunoterapia este un tratament de scurta durata (3-5 zile)
G. Decongestionantele nazale și sprayurile nazale cu corticosteroizi topici sunt deseori folosite.
H. Cromoglicatul de sodiu este des folosit, întrucât promovează granularea mastocitară
 I. Imunoterapia este de primă intenție
J. Tratament cu antihistaminice

Alegeți răspunsurile corecte în ceea ce privește rinita medicamentoasă și rinita hormonală:

A. Rinita hormonală apare secundar creșterii estrogenului endogen pe parcursul sarcinii
B. Rinita medicamentoasă apare după abuzul de betablocante
C. Apare în asociere cu perioada imediat premenstruală
D. Rinita hormonală poate fi observată și în hipotiroidism, ca rezultat al edemului extracelular
E. Rinita hormonală mai este numită și rinita de sarcină
F. Sprayurile decongestionante nazale ajută la tratarea rinitei medicamentoase
G. Nu exista tratament pentru rinita medicamentoasă
H. Sevrajul de betablocante vindecă rinita medicamentoasă
I. Estrogenii cauzează obstrucție nazală prin congestia vasculară a nasului
J. Rinita medicamentoasă apare din cauza creșterii estrogenului pe parcursul sarcinii

Următoarele variante sunt adevărate:

A. Rinita virală este cauză a disfuncției mucociliare
B. Disfuncţiamucociliară implică un transport sino-nazal mucociliardeficitar.
C. Polipoza nazală nu are cauzează rinoree
D. Sindromul Kartagener mai este numit și sindromul cililor mobili
E. Obstrucția nazală nu apare în polipoza nazală
F. Sindromul Kartagener are ca mecanism disfuncția muco-ciliară
G. Disfuncția mucociliară reprezintă funcționarea normală a cililor
H. Obstrucţia, congestia şi rinoreea, atât de familiare pacienţilorcu patologie cronică sinusală, pot fi
rezultatul disfuncţieimucociliare, al polipozei nazale sau al amândurora.
I. Inhalarea cronică de fum este cauză a disfuncției mucociliare
J. Nu există cili la nivelul epiteliului mucoasei nazale

Următoarele variante nu sunt adevărate:

A. Sunt implicați factori multipli în apariția polipozei
B. Tratamentul polipozei este exclusiv chirurgical
C. Polipoza nazală nu este corelată cu astmul bronșic
D. Inflamația cronică a mucoasei este o cauză de apariție a polipozei
E. Hiposensibilitatea la aspirină predispune la apariția polipozei nazale
F. Masele tumorale din polipoza nazală sunt multiple, translucide
G. Polipoza nazală este de obicei unilaterală
H. Polipoza nazală reprezintă prezența de mase tumorale la nivelul cavităților nazale
I. Recidiva polipilor este foarte rar întâlnită
J. Polipii apar de obicei la nivelul complexului ostio-meatal

Alegeți variantele corecte în ceea ce privește deformarea nazală:

A. Loviturile directe pot cauza aplatizarea și lărgirea dorsum nasi
B. Dacă este lezat tendonul cantal medial, poate apărea hipertelorismul
C. Tratamentul fracturii de piramidă nazală constă în decongestionante nazale
 D. O lovitură severă poate fi cauza unei anosmii.
E. În fracturile nazale clinic se obiectivează edeme, echimoze, epistaxis, crepitații sau deformare la
palparea piramidei nazale
F. Deformarea cea mai frecventă este înfundarea unui os nazal
G. Oasele nazale sunt foarte rezistente și sunt foarte rar fracturate
H. Nu este întâlnită rinolicvoreea în fracturile nazale
I. Hematomul septal este cauzat de acumularea sângelui între oasele proprii nazale și tegument
J. Poate apărea hematom septal nazal, evoluție a caruia este autolimitantă

Deviațiile de sept nazal:

A. Pot fi motivul unei obstrucții nazale
B. Sunt cel mai adesea tratate cu corticosteroizi
C. Pot cauza epistaxis
D. Nu pot fi cauză pentru apneea de somn
E. Pot fi cauză a sforăitului
F. Pot fi congenitale
G. Nu fac niciodată contact cu cornetele nazale
H. Pot fi posttraumatice
I. Septoplastia endonazală este folosită prin excepție pentru tratarea deviațiilor de sept
J. Nu pot cauza rinosinuzite

Atrezia coanală:
A. Reprezintă o deschidere incompletă a peretelui posterior a cavității nazale
B. Se tratează cu corticosteroid topic
C. Este întotdeauna unilaterală
D. Poate fi bilaterală
E. Reprezintă o deschidere incompletă a peretelui anterior a cavității nazale
F. Este întotdeauna bilaterală
G. Apare prin persistența membranei nazo-bucale pe parcursul gestației
H. Nu reprezintă o urgență medico-chirurgicală
I. Reprezintă o deschidere incompletă a coanei
J. Poate fi unilaterală

Atrezia coanală:
A. Tratamentul chirurgical se poate amâna până la vârsta de 7 ani
B. Diagnosticul este suspectat atuncicând hrănirea inţială a nou-născutului produce sufocare și
aspirație.
C. Imposibilitatea de trecere a unui cateter mic prin nas în nazo-faringesugerează diagnosticul.
D. Diagnosticul este suspectat atuncicând hrănirea inţială a nou-născutului produce obstrucţie
progresivă
E. Diagnosticul este suspectat atuncicând hrănirea inţială a nou-născutului produce sufocare
F. După deschiderea chirurgicală este necesară stentare de scurtă durată (1-2 ore) pentru
corectarea defectului
G. Nu se corelează cu alte anomalii craniofaciale
 H. Diagnosticul este suspectat atuncicând hrănirea inţială a nou-născutului produce cianoză
I. Nu se corelează cu anomalii ale tractului aerodigestiv
J. Intubarea endo-traheală se poate amâna cateva săptămâni

Simptome ale sinuzitei acute sunt următoarele:

A. Febra
B. Hipoesteziile cervicale
C. Globusul
D. Sensibilitate periorală
E. Rinoreea seroasă
F. Epigastralgiile
G. Cefaleea
H. Hiposmia
I. Durere facială
J. Sensibilitate periorbitară

Gestionarea sinuzitei acute:

A. Este recomandat tratament antibiotic
B. Diagnosticul se stabilește pe baza obiectivării febrei
C. Nu se indică niciodată tratament antibiotic
D. Este recomandat Metronidazolul ca antibiotic de primă intenție
E. Diagnosticul se stabilește pe baza obiectivării inflamației cornetelor
F. Este recomandată Gentamicina ca antibiotic de primă intenție
G. Diagnosticul se stabilește pe baza durerii faciale la palparea tegumentelor
H. Diagnosticul se stabilește pe baza obiectivării secrețiilor mucopurulente
I. Amoxicilina este recomandată pentru o perioadă de minim 30 de zile pentru asanarea focarului
infecțios.
J. Loracarbeful este interzis în gestionarea rinosinuzitelor

Tratamentul chirurgical în rinosinuzite:

A. Se poate realiza prin abord extern sau intranazal
B. Este indicat doar în rinosinuzitele fronto-etmoidale
C. În rinosinuzitele etmoidale este recomandată puncția acestora
D. Este indicat în caz de risc de tromboză sinusală intracraniană
E. Nu este indicat în rinosinuzite
F. Nu se poate realiza prin abord extern
G. Este indicat în prezența unui risc mare de complicații extranazale
H. Este indicat doar în rinosinuzitele frontale
I. Este indicat dacă răspunsul la tratamentul medicamentos este nesatisfăcător
J. Este indicat în caz de risc de meningită

Antibioticele recomandate uzual în rinosinuzitele acute sunt:

A. Vancomicină
B. Cefuroxima
 C. Claritromicina
D. Paracetamolul
E. Loracarbef
F. Desloratadina
G. Acidul fusidic
H. Metronidazol
I. Cefprozil
J. Amoxicilina-Acid Clavulanic

În sinuzitele acute, pe lânga tratamentul antibiotic, alte măsuri de suport includ:

A. Antidiareicele
B. Evitarea suflării nasului
C. Sulfiții nazali
D. Umidificarea mediului
E. Dușurile fierbinți
F. Decongestionantele sistemice
G. Compresele calde
H. Sprayurile nazale saline
I. Expectorantele
J. Amfotericina

Sinuzita cronică:
A. Este refractară la tratamentul medicamentos
B. Rezultă în urma contactului mucoaselor
C. Este una dintre cele mai des întâlnite afecțiuni în S.U.A.
D. Cauzează hipoventilația sinusurilor
E. Nu are tratament
F. Este unul din cele mai rare diagnostice în S.U.A.
G. Apare atunci când ostiumurile sinusale sunt permeabile
H. Apare prin ocluzia ostiumurilor sinusale
I. Apare secundar întreruperii clearance-ului muco-ciliar
J. Este aproape de eradicare

În ceea ce privește rinosinuzita cronică, următoarele sunt false:

A. Poate apărea creșterea vâscozității mucusului
B. Durerea facială apare pe traiectul nervului abducens
C. Nu are ca simptome obstrucția nazală și hiposmia din sinuzita acută
D. În 90% din cazuri sinusul interesat în rinosinuzita cronică este sinusul sfenoidal
E. Rareori apare inflamația complexului ostiomeatal
F. În rinosinuzita cronică, complexul ostiomeatal este cel mai frecvent incriminat
G. Hipoventilarea sinusului poate duce la infectare anaerobă
H. Acumularea de secreții poate cauza inflamație cronică
I. Complexul ostio-meatal este afectat în 25%din cazuri
J. Hipoventilarea sinusului poate duce la dezvoltarea biofilmului
Următoarele variante sunt corecte:
A. Rinosinuzita cronică poate apărea în urma unor variații structurale endonazale
B. Tratamentul antimicriobian nu se recomandă în sinuzita cronică
C. Deficiența imunitară este cauză a sinuzitei cronice
D. Sprayurile cu cortizon nu se administrează concomitent cu tratamentul antibiotic în sfera ORL
E. Tratamentul medicamentos în sinuzita cronică este folosit pentru obturarea ostiumurilor sinusale
F. Disfuncția ciliară este cauză a sinuzitei cronice
G. Alergia nazală este cauză a sinuzitei cronice
H. Rinosinuzita cronică se tratează exclusiv chirurgical
I. Sprayurile cu cortizon topic sunt interzise în tratarea sinuzitei cronice
J. Durerea din sinuzita cronică este surdă

Infecțiile fungice rinosinusale:

A. Nu există la nivel rinosinusal
B. Sunt cauzate de Phycomycetes
C. Sunt cauzate de organisme oportuniste
D. Sunt cauzate de Rhizopus
E. Sunt cauzate de organisme neoportuniste
F. Sunt cauzate de Aspergillus
G. Sunt cauzate de Mucor
H. Sunt rareori letale la pacienții imunocompromiși
I. Produc forme ușoare
J. Sunt cauzate de S. aureus

Următoarele sunt adevărate în ceea ce privește infecțiile micotice rinosinusale:

A. Pacienții pot prezenta hipoestezie facială
B. Sunt asimptomatice
C. La examenul clinic cornetele nazale sunt alb-roșiatice
D. Pot invada rapid, provocand complicații orbitare
E. Semn caracteristic pentru infecțiile fungice este icterul micotic
F. Produc forme invazive
G. Produc forme fulminante
H. Formele sunt letale la pacienții imunocompromiși
I. Pacienții acuză rinoree seroasă
J. Pot provoca complicații la nivelul SNC

Diagnosticul și tratamentul infecțiilor fungice rinosinusale:

A. Diagnosticul poate fi stabilit clinic
B. Tratamentul necesită debridare chirurgicală radicală
C. Tratamentul este exclusiv chirurgical
D. Diagnosticul se realizează histologic
E. Se prelevă biopsie pentru diagnosticare
F. Tratamentul este exclusiv medicamentos
G. Exsudatul nazal este insuficient pentru diagnostic
 H. Tratamentul chirurgical constă în corecția deviației de sept nazal
I. Tratamentul necesită antimicotic în doze crescute
J. Exsudatul nazal este suficient pentru diagnosticare

Alegeți variantele false în ceea ce privește neoplaziile rinosinusale:

A. Papilomul scuamos apare la joncțiunea dintre septul nazal și oasele proprii nazale
B. Tumorile benigne necesită excizie largă, deseori repetată
C. La nivelul vestibulului nazal nu există tumori benigne
D. Tumorile benigne sunt tratate prin excizie simplă
E. Papilomul scuamos este o tumoră benignă
F. Papilomul scuamos apare la joncțiunea muco-cutanată a vestibulului nazal
G. Simpla excizie a tumorilor benigne nu este suficientă pentru un tratament curativ
H. Papilomul scuamos este o tumoră malignă
I. Excizia simplă în cazul tumorilor benigne este deseori curativă
J. Papilomul scuamos este similar unei veruci

Alegeți variantele corecte:

A. Indiferent dacă este simptomatic sau asimptomatic, osteomul necesită tratament chirurgical
imediat
B. Osteomul se întâlnește foarte rar în sfera ORL
C. Osteomul se dezvoltă la nivelul sinusului sfenoidal
D. De obicei osteomul este descoperit accidental
E. Osteomul se dezvoltă în regiunea etmoidală
F. Dacă osteomul este asimptomatic, se monitorizează
G. Osteomul este cea mai des întâlnită tumoră de la nivelul sinusurilor paranazale
H. Osteomul este o tumoră malignă
I. Osteomul se dezvoltă la nivelul sinusului maxilar
J. Osteomul se dezvoltă în regiunea frontală

Alegeți variantele false în ceea ce privește tumorile rinosinusale:

A. Embolizarea este efectuată post ablație chirurgicală a formațiunii
B. Papiloamele invertite au 10-15% șanse de malignizare
C. Angiofibromul juvenil se poate exciza ușor, cu risc scăzut de hemoragie
D. Papiloamele invertite necesită excizie largă
E. Angiofibromul juvenil apare de obicei la pacienții de sex masculin cu vârste de peste 25 ani
F. Osteoamele ce prezintă creștere progresivă necesită tratament chirurgical
G. Angiofibromul juvenil se dezvoltă la nivelul fosei pterigomaxilare
H. Papiloamele invertite sunt invazive local
I. Embolizarea preoperatorie este utilă în managementul angiofibromului juvenil
J. Angiofibromul juvenil este o tumoră nazală bilaterală

Tumorile maligne rinosinusale:

A. Scanarea CT este utilă în orientarea spre caracterul unei formațiuni rinosinusale
B. Examinarea IRM diferențiază patologia inflamatorie de cea tumorală
 C. Tumorile maligne rinosinusale reprezintă mai mult de 5% din cancere
D. Caracterul malign este sugerat de liza osoasă
E. Diagnosticul se stabilește imagistic, nu este necesară întotdeauna biopsia formațiunii
F. Nu este necesară utilizarea CT-ului sau RMN-ului în suspiciunile de tumori maligne rinosinusale
G. Exsudatul nazal stabilește diagnosticul de tumoră malignă
H. Reprezintă mai puțin de 1% din cancere
I. Diagnosticul este orientat de rezultatul exsudatului nazal
J. Scanarea IRM este utilă în orientarea spre caracterul unei formațiuni rinosinusale

Selectați variantele care nu sunt adevărate:

A. Carcinomul scuamo-celular este tratat prin excizie largă
B. Excizia largă pentru tumorile epiteliale se combină cu radioterapia
C. Neuroblastomul olfactiv este o tumoră malignă frecventă în sfera ORL
D. Malignitățile de origine salivară sunt tratate prin excizie largă
E. Neuroblastomul olfactiv este tratat doar prin chirurgie
F. Recidiva locală a cancerelor este o cauză frecventă de eșec a tratamentului
G. Adenocarcinomul este tratat prin excizie largă
H. Estezionerublastomul se tratează doar radioterapic, chirurgia neavând succese terapeutice
I. Estezioneuroblastomul este o tumoră benignă rară
J. Neuroblastomul olfactiv este o tumoră benignă rară

Alegeți variantele corecte:

A. Rabdomiosarcomul este cea mai frecventă formă de cancer intranazal în rândul copiilor
B. Estezioneuroblastomul este o tumoră musculomezodermală
C. Neuroblastomul olfactiv este o tumoră musculară
D. Progresele din sfera chimioterapiei au scăzut rolul chirurgiei la procedura de diagnostic
E. Rabdomiosarcomul este o tumoră a musculaturii netede
F. Rabdomiosarcomul este o tumoră a musculaturii striate
G. Neoplasmele din sfera nazală pot fi tratate cu imunoterapie
H. Estezioneuroblastomul este adesea tratat prin combinația chirurgiei cu radioterapia
I. Rabdomiosarcomul este cea mai rară formă de cancer intranazal în rândul copiilor
J. Progresele din sfera radioterapiei au scăzut rolul chirurgiei la procedura de diagnostic

ORGANELE CONECTATE LA TRACTUL AERODIGESTIV SUPERIOR AU UN ROL IMPORTANT ÎN:

A. ALIMENTAȚIE
B. LUAREA DECIZIILOR
C. INTERACȚIUNEA INTERUMANĂ
D. ASIGURAREA VĂZULUI
E. COMUNICAREA INTERUMANĂ
F. REGLAREA TEMPERATURII CORPORALE
G. RESPIRAȚIE
H. ÎN UNELE FUNCȚII DE BAZĂ PENTRU MENȚINEREA VIEȚII
I. COORDONAREA VORBIRII
J. PROPRIOCEPȚIE
CONDUCTUL AUDITIV EXTERN: :
A. ESTE PARTE COMPONENTĂ A URECHII INTERNE
B. ESTE PARTE COMPONENTĂ A URECHII EXTERNE
C. ÎN TREIMEA EXTERNĂ ARE O STRUCTURĂ CARTILAGINOASĂ
D. ESTE FORMA DINTR-O STRUCTURĂ OSOASĂ ÎN 2/3 INTERNE
E. TEGUMENTUL PORȚIUNII OSOASE CONȚINE GLANDE CERUMINOASE
F. TEGUMENTUL PORȚIUNII CARTILAGINOASE CONȚINE GLANDE CERUMINOASE
G. TEGUMENTUL PORȚIUNII CARTILAGINOASE CONȚINE FOLICULI PILOȘI
H. TEGUMENTUL PORȚIUNII OSOASE CONȚINE FOLICULI PILOȘI
I. ÎN 1/3 MEDIALĂ PREZINTĂ O PORȚIUNE OSOASĂ
J. ÎN 2/3 LATERALE CONȚINE O PORȚIUNE CARTILAGINOASĂ

URECHEA MEDIE ESTE O CAVITATE CONSTITUITĂ DIN:

A. LANȚUL OSICULAR
B. ORGANUL LUI CORTI
C. UTRICULĂ
D. TROMPA LUI EUSTACHIO
E. SACULĂ
F. MEMBRANA TIMPANICĂ
G. MUȘCHII SCĂRIȚEI ȘI CIOCANULUI
H. O SUITĂ DE CELULE AERATE
I. TIMPANUL
J. CELULE CILIATE EXTERNE

URECHEA INTERNĂ ESTE ALCĂTUITĂ DIN:

A. SACULĂ
B. UTRICULĂ
C. COCHLEE
D. CANALELE SEMICIRCULARE
E. NICOVALĂ
F. SCĂRIȚĂ
G. CIOCAN
H. NERVUL COARDA TIMPANULUI
I. MUȘCHIUL SCĂRIȚEI
J. CONDUCTUL AUDITIV INTERN

PE SECȚIUNEA TRANSVERSALĂ A COCHLEEI SE VIZUALIZEAZĂ:

A. MEMBRANA BAZILARĂ
B. ORIFICIUL STILOMASTOIDIAN
C. CRESTELE AMPULARE
D. MACULA SACULARĂ
E. CANALUL COCHLEAR
F. CONDUCTUL AUDITIV INTERN
G. MEMBRANA TECTORIA
 H. MACULA UTRICULARĂ
I. MEMBRANA LUI REISSNER
J. STRIA VASCULARĂ

ÎN ALCĂTUIREA ORGANULUI LUI CORTI INTRĂ URMĂTOARELE CELULE:

A. CELULELE FALANGIENE
B. CELULELE DIX-HALLPIKE
C. CELULELE PĂROASE/CILIATE INTERNE
D. CELULE HANSEN
E. EPITELIU CILINDRIC CILIAT
F. CELULELE GUSTATIVE
G. CELULELE OLFACTIVE
H. CELULELE SCHWANN
I. CELULELE PĂROASE/CILIATE EXTERNE
J. CELULELE CLAUDIA

GLANDELE CERUMINOASE DE LA NIVELUL URECHII EXTERNE:

A. PRODUC CERUMEN
B. PRODUSUL LOR DE SECREȚIE ACȚIONEAZĂ CA O BARIERĂ PENTRU PARTICULE STRĂINE
C. SUNT LOCALIZATE LA NIVELUL PAVILIONULUI AURICULAR
D. SUNT LOCALIZATE LA NIVELUL CANALULUI AUDITIV EXTERN
E. AU ROL ÎN ELIMINAREA DOPULUI DE CERUMEN
F. AU ROL ÎN EGALIZAREA PRESIUNII PE CELE DOUĂ FEȚE ALE MEMBRANEI TIMPANICE
G. LUBREFIAZĂ TEGUMENTUL PRIN PRODUSUL LOR DE SECREȚIE
H. PRODUSUL LOR DE SECREȚIE ACȚIONEAZĂ CA O BARIERĂ PENTRU MICROORGANISME
I. PRODUC SEBUM
J. AU ROL ÎN PROTEJAREA MEMBRANEI TIMPANICE DE ZGOMOTELE PUTERNICE

TROMPA LUI EUSTACHE:

A. REALIZEAZĂ EGALIZAREA PRESIUNII ÎN URECHEA MEDIE
B. ARE ROL ÎN MENȚINEREA ECHILIBRULUI
C. MUȘCHII CARE ASIGURĂ FUNCȚIONAREA TROMPEI LUI EUSTACHE
D. ESTE PARTE A URECHII MEDII
E. ESTE ÎN MOD NORMAL ÎNCHISĂ
F. ÎN CONDIȚII NORMALE ASIGURĂ TRANSMITEREA VIBRAȚIILOR SONORE CĂTRE URECHEA
INTERNĂ
G. SE DESCHIDE PRIN CONTRACȚIA MUȘCHIULUI TENSOR AL VĂLULUI PALATIN
H. ESTE PARTE A URECHII INTERNE
I. SE DESCHIDE PRIN CONTRACȚIA MUȘCHIULUI RIDICĂTOR AL VĂLULUI PALATIN
J. ESTE ÎN MOD NORMAL DESCHISĂ

INTERPRETAREA ENERGIEI VIBRATORII CA SUNET LA NIVELUL SISTEMULUI NERVOS CENTRAL

ESTE POSIBILĂ DATORITĂ UNEI SUCCESIUNI DE EVENIMENTE DIN CARE FAC PARTE:
A. ENERGIA VIBRATORIE PRODUCE MIȘCAREA PLATINEI SCĂRIȚEI
 B. DEFORMAREA STIREOCILILOR CELULELOR CILIATE INTERNE CARE ASIGURĂ TRANSFORMAREA
ENERGIEI MECANICE ÎN ENERGIE ELECTRICĂ
C. MIȘCAREA STIRIOCILILOR DIN MACULA UTRICULARĂ DETERMINĂ PERCEPEREA FRECVENȚELOR
JOASE
D. MIȘCAREA STIRICILILOR DIN MACULA SACULARĂ DETERMINĂ PERCEPEREA FRECVENȚELOR
ÎNALTE
E. PUNEREA ÎN MIȘCARE A MEMBRANEI BAZILARE ÎN RAPORT CU MEMBRANA TECTORIA
F. CONTRACȚIA MUȘCHIULUI SCĂRIȚEI FAVORIZEAZĂ MIȘCĂRILE VIBRATORII ALE PLATINEI
G. DEPLASAREA PLATINEI SCĂRIȚEI ASIGURĂ DEPLASAREA UNDEI PRIN LICHIDELE URECHII
INTERNE
H. CONTRACȚIAMUȘCHIULUI CIOCANULUIFAVORIZEAZĂ VIBRAȚIILE MEMBRANEI TIMPANICE
DEOARECE MÂNERUL CIOCANULUI ESTE ÎNCASTRAT ÎN MEMBRANA TIMPANICĂ
I. UNDELE TRANSMISE PRIN LICHIDELE URECHII INTERNE PUN ÎN MIȘCARE MEMBRANA
BAZILARĂ
J. ÎNCHIDEREA TROMPEI LUI EUSTACHIO ASIGURĂ O COMPLIANȚĂ NORMALĂ LA NIVELUL
MEMBRANEI TIMPANICE ȘI A LANȚULUI OSICULAR

SENZAȚIA DE ROTIRE SE PRODUCE ÎN URMA UNEI SUCCESIUNI DE EVENIMENTE DINTRE CARE

FAC PARTE ȘI URMĂTOARELE:
A. ENERGIA PRODUSĂ DE ROTAȚIA CAPULUI DEFORMEAZĂ STEREOCILII DE LA NIVELUL CELULEOR
SENZORIALE DIN UTRICULĂ
B. IMPULSURILE DE LA NIVELUL UTRICULEI ȘI SACULEI SUNT TRANSMISE PRIN NERVUL
VESTIBULAR PRODUCÂND SENZAȚIA DE ROTIRE
C. ACCELERAȚIA ROTAȚIONALĂ ESTE PERCEPUTĂ DE MACULA SACULARĂ
D. ACCELERAȚIA ROTAȚIONALĂ ESTE PERCEPUTĂ DE MACULA UTRICULARĂ
E. ENERGIA PRODUSĂ DE ROTAȚIA CAPULUI DEFORMEAZĂ STEREOCILII DE LA NIVELUL CELULEOR
SENZORIALE DIN SACULĂ
F. MIȘCAREA FLUIDELOR DE LA NIVELUL CANALELOR SEMICIRCULARE DETERMINĂ MIȘCAREA
CUPULEI DE LA ACEST NIVEL
G. IMPULSURILE SUNT TRANSMISE PRIN NERVUL VESTIBULAR PRODUCÂND SENZAȚIA DE ROTIRE
H. ACCELERAȚIA ROTAȚIONALĂ A CAPULUI ESTE INTERPRETATĂ LA NIVELUL CANALELOR
SEMICIRCULARE
I. ENERGIA PRODUSĂ ÎN URMA ROTAȚIEI CAPULUI PRODUCE MIȘCAREA FLUIDELOR DE LA
NIVELUL CANALELOR SEMICIRCULARE
J. MIȘCAREA CUPULEI DIN CANALELE SEMICIRCULARE DETERMINĂ DEFORMAREA CILILOR ȘI
STIMULAREA CELULELOR SENZORIALE

ORGANELE RESPONSABILE CU PERCEPEREA POZIȚIEI CAPULUI ȘI CORPULUI ÎN SPAȚIU/STĂRII

DE ECHILIBRU SUNT:
A. HELICOTREMA
B. CANALUL COCHLEAR
C. CUPULA CANALELOR SEMICIRCULARE
D. AMPULA UTRICULARĂ
E. GANGLIONUL GENICULAR
 F. SISTEMUL PROPRIOCEPTIV
G. SISTEMUL OCULAR
H. LAMA OSOASĂ SPIRALĂ
I. RAMPA VESTIBULARĂ
J. AMPULA SACULARĂ

ÎN CONDUCTUL AUDITIV INTERN SE GĂSEȘTE:

A. NERVUL LINGUAL
B. SEGMENTUL AUDITIV AL NERVULUI VIII
C. NERVUL INTERMEDIAR
D. NERVUL V
E. NERVUL OLFACTIV
F. NERVUL FACIAL
G. NERVUL VII
H. NERVUL PATETIC
I. SEGMENTUL VESTIBULAR AL NERVULUI VIII
J. RAMUL OFTALMIC AL NERVULUI TRIGEMEN

NERVUL INTERMEDIA ESTE FORMAT DIN:

A. FIBRE SECRETO-MOTORII DESTINATE GLANDEI SUBMANDIBULARE
B. FIBRE SECRETO-MOTORII DESTINATE GLANDEI PAROTIDE
C. FIBRE SECRETO-MOTORII DESTINATE GLANDEI SUBLINGUALE
D. FIBRE OLFACTIVE
E. FIBRE SECRETO-MOTORII DESTINATE GLANDEI LACRIMALE
F. FIBRE GUSTATIVE
G. FIBRE RESPONSABILE DE ACCELERAȚIA GRAVITAȚIONALĂ
H. FIBRE SECRETO-MOTORII DESTINATE GLANDELOR MUCOASE DE LA NIVELUL NASULUI ȘI
PALATULUI
I. FIBRE SECRETO-MOTORII DESTINATE LIMBII
J. FIBRE SECRETO-MOTORII DESTINATE GLANDELOR CERUMINOASE

MUȘCHII INERVAȚI DE NERVUL FACIAL SUNT:

A. BURTA POSTERIOARĂ A DIGASTRICULUI
B. MUȘCHIUL CONSTRICTORI SUPERIORI AI FARINGELUI
C. MUȘCHII MASTICATORI
D. MUȘCHII PREVERTEBRALI
E. MUȘCHII MIMICII
F. MUȘCHIUL STILOHIOIDIAN
G. MUȚCHII RETROAURICULARI
H. MUȘCHIUL CIOCANULUI
I. MUȘCHII LIMBII
J. MUȘCHIUL SCĂRIȚEI

EXAMINAREA CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN PRESUPUNE:

 A. TRACȚIONAREA PAVILIONULUI AURICULAR SPRE SUPERIOR ȘI ANTERIOR
B. EVALUAREA PREZENȚEI OTOREEI
C. TRACȚIONAREA PAVILIONULUI AURICULAR SPRE SUPERIOR ȘI POSTERIOR
D. UTILIZAREA OTOSCOPULUI PNEUMATIC PENTRU A CUANTIFICA GRADUL DE OBSTRUCȚIE
E. FOLOSIREA UNUI OTOSCOP
F. EFECTUAREA TESTULUI ROMBERG
G. EVALUAREA PREZENȚEI OBSTRUCȚIILOR
H. UTILIZAREA UNUI SPECUL AURICULAR MIC PENTRU A NU LEZA MEMBRANA TIMPANICĂ
I. UTILIZAREA CELUI MAI MARE SPECUL AURICULAR
J. EFECTUAREA MANEVREI VALSALVA

REPERELE CARACTERISTICE MEMBRANEI TIMPANALE NORMALE SUNT REPREZENTATE DE:

A. BRAȚUL/APOFIZA SCURTĂ A CIOCANULUI
B. NIVELUL HIDROAERIC
C. SCĂRIȚA VIZIBILĂ PRIN MEMBRANA TIMPANICĂ
D. UMBO
E. CONUL LUMINOS
F. PREZENȚA INFLAMAȚIEI
G. PERFORAȚIILE MEMBRANEI TIMPANICE
H. RETRACȚIILE MEMBRANEI TIMPANICE
I. DEPOZITELE DE CALCIU
J. NICOVALA VĂZUTĂ PRIN MEMBRANA TIMPANICĂ

AUZUL PACIENTULUI POATE FI EVALUAT LA MODUL GENERAL:

A. ÎN TIMPUL EXAMENULUI CLINIC
B. CORESPUNZĂTOR INTENSITĂȚII DE 55 Db
C. DACĂ AUDE VOCEA DE CONVERSAȚIE
D. PRIN DETERMINAREA ACUITĂȚII VIZUALE
E. PRIN EXAMEN NEUROLOGIC
F. PRIN EVIDENȚIEREA NISTAGMUSULUI
G. PRIN TESTUL ROMBERG
H. ÎN TIMPUL ANAMNEZEI
I. CU REFERIRE DE REGULĂ LA FRECVENȚELE DE 500-3000 Hz
J. PRIN EVALUAREA NERVULUI TRIGEMEN

TESTUL ROMBERG:
A. SE REALIZEAZĂ CERÂND PACIENTULUI SĂ ÎNCHIDĂ OCHII
B. PRESUPUNE MĂSURAREA CAPACITĂȚII PACIENTULUI DE A RĂMÂNE ORIENTAT ÎN ORTOSTATISM
C. PUNE ÎN EVIDENȚĂ NISTAGMUSUL INDUS DE MODIFICAREA POZIȚIEI PACIENTULUI
D. AJUTĂ LA PRECIZAREA TIPULUI DE HIPOACUZIE
E. FOLOSEȘTE ELIMINAREA INFLUENȚEI VIZUALE ÎN MENȚINEREA ECHILIBRULUI
F. SE IMPUNE A FI REALIZAT DEOARECE TULBURĂRILE DE ECHILIBRU POT SĂ APARĂ CA URMARE A
DISFUNCȚIILOR VESTIBULARE, OCULARE ȘI PROPRIOCEPTIVE
G. ESTE DE ELECȚIE ÎN DIAGNOSTICAREA VPPB
 H. ESTE UTIL ÎN EVALUAREA TULBURĂRILOR DE ECHILIBRU
I. ESTE UTIL ÎN EVALUAREA LA MODUL GENERAL AL ACUITĂȚII AUDITIVE
J. ESTE UN TEST COMPLEMENTAR ÎN DIAGNOSTICAREA TULBURĂRILOR OCULARE

HIPOACUZIA DE TRANSMISIE ESTE CAUZATĂ DE URMĂTOARELE AFECȚIUNI ALE

CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN:
A. STENOZE DOBÂNDITE ALE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
B. ATREZIA CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
C. DOPUL DE CERUMEN
D. EXOSTOZE ALE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
E. TRAUMATISM OSICULAR
F. OTOSCLEROZĂ
G. ECZEMA CRONICĂ A CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
H. OTITA EXTERNĂ SEVERĂ
I. NEOPLAZII ALE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
J. PREZBIACUZIE

HIPOACUZIA DE TRANSMISIE POATE FI CAUZATĂ DE:

A. NEURINOMUL DE ACUSTIC
B. HEMATOMUL AURICAL
C. OTOTOXICITATE
D. LABIRINTITĂ VIRALĂ
E. STENOZĂ CONGENITALĂ A CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
F. DEGERĂTURILE PAVILIONULUI AURICULAR
G. PERFORAȚIA MEMBRANEI TIMPANICE
H. OTITĂ MEDIE
I. TRAUMATISM OSICULAR
J. OTOSCLEROZĂ

HIPOACUZIA NEUROSENZORIALĂ ESTE CAUZATĂ DE:

A. MENINGITĂ
B. PREZBIACUZIE
C. OTITĂ EXTERNĂ SEVERĂ
D. NEOPLASME ALE URECHII INTERNE
E. PERFORAȚIE TIMPANICĂ
F. OTITĂ MEDIE
G. LABIRINTITĂ VIRALĂ
H. ATREZIA CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
I. OTOTOXICITATE
J. TRAUMATISM OSICULAR

TESTELE CU DIAPAZONUL:
A. FOLOSEȘTE DIAPAZON DE 256 HZ
B. DETERMINĂ PRAGUL DE INTELIGIBILITATE A VORBIRII
 C. ARE O VALOARE DIAGNOSTICĂ MAI MARE ESTE DOAR DE TRANSMISIE SAU DOAR
NEUROSENZORIALĂ
D. PERMIT TESTAREA SIMULTANĂ A MAI MULTOR FRECVENȚE
E. CELE MAI FOLOSITE SUNT TESTE WEBBER ȘI RINNE
F. AJUTĂ LA DIFERENȚIEREA HIPOACUZIEI DE TRANSMISIE DE CEA NEUROSENZORIALĂ
G. SUNT UTILE ÎN DIAGNOSTICAREA HIPOACUZIEI MIXTE
H. AU VALOARE DIAGNOSTICĂ MAI MARE DACĂ HIPOACUZIA ESTE UNILATERALĂ
I. FOLOSEȘTE DIAPAZON DE 512 HZ
J. ARE UTILITATE MAI MARE CÂND HIPOACUZIA ESTE BILATERALĂ

LA TESTUL RINNE:
A. PACIENTUL CU AUZ NORMAL AUDE MAI BINE CÂND DIAPAZONUL ESTE PLASAT PE MASTOIDĂ
B. PACIENTUL AUDE MAI BINE CU DIAPAZON PLASAT PE MASTOIDĂ ATUNCI CÂND ARE
HIPOACUZIE DE TRANSMISIE
C. PACIENTUL CU HIPOACUZIE DE TRANSMISIE AUDE MAI BINE CÂND DIAPAZONUL ESTE PLASAT
LA 2 CM DE CONDUCTUL AUDITIV EXTERN
D. AJUTĂ LA DIFERENȚIEREA HIPOACUZIEI DE TRANSMISIE DE HIPOACUZIA NEUROSENZORIALĂ
E. DIAPAZONUL ESTE SITUAT CENTRAL PE MAXILAR
F. DIAPAZONUL ESTE SITUAT PE DORSUM NASI
G. DACĂ PACIENTUL AUDE MAI BINE CU DIAPAZON PLASAT LA 2 CM DE CONDUCTUL AUDITIV
EXTERN ATUNCI POATE AVEA HIPOACUZIE NEUROSENZORIALĂ LA ACEA URECHE
H. DIAPAZONUL ESTE SITUAT PE FRUNTE
I. PACIENTUL CU AUZ NORMAL AUDE MAI BINE CU DIAPAZON PLASAT LA 2 CM DISTANȚĂ DE
CONDUCTUL AUDITIV EXTERN
J. DIAPAZONUL ESTE PLASAT PE MASTOIDĂ SAU LA 2 CM DE CONDUCTUL AUDITIV EXTERN

CONDUCEREA OSOASĂ:
A. ESTE INFLUEȚATĂ DE INTEGRITATEA MEMBRANEI TIMPANICE
B. POATE FI ÎMBUNĂTĂȚITE CU PROTEZE AUDITIVE CONVENȚIONALE
C. SE DETERMINĂ PENTRU CEL PUȚIN 6 FRECVENȚE (250; 500; 1000; 2000; 4000; 8000 HZ)
D. CONDUCEREA OSOASĂ ASIGURĂ STIMULAREA DIRECTĂ A COCHLEEI FĂRĂ CA SUNETUL SĂ
TREACĂ PRIN URECHEA EXTERNĂ ȘI URECHEA MEDIE
E. PERMITE DETERMINAREA PRAGULUI AUDITIV AL URECHII INTERNE ȘI A NERVULUI VIII
F. EVALUEAZĂ RECUNOAȘTEREA VORBIRII
G. SE DETERMINĂ PENTRU CEL PUȚIN 6 FRECVENȚE (10 000; 15 000; 20 000; 40 000; 80 000, 100
000 HZ)
H. ESTE TESTATĂ PRIN PLASAREA CĂȘTII/VIBRATORULUI PE MASTOIDĂ
I. SE BAZEAZĂ PE LANȚUL DE OSICIOARE
J. NU EVALUEAZĂ RECUNOAȘTEREA VORBIRII

PRAGUL VOCII CONVERSAȚIONALE:

A. CORESPUNDE LINIEI DE 0 DB DE PE AUDIOGRAMĂ
B. CORESPUNDE HIPOACUZIEI NEUROSENZORIALE
 C. ESTE REPREZENTAT DE CEA MAI MICĂ INTENSITATE LA CARE PACIENTUL REPETĂ CU SUCCES
50% DIN CUVINTE
D. SE MĂSOARĂ CU AJUTORUL TIMPANOGRAMEI
E. ESTE UTILIZAT CA REPER ÎN EVALUAREA SCORULUI DE RECUNOAȘTERE A CUVINTELOR
F. ESTE EVALUAT CU AJUTORUL UNOR TESTE SUBIECTIVE
G. CORESPUNDE INTENSITĂȚILOR DE 40-70 DB
H. SE DETERMINĂ CU AJUTORUL AUDIOMETRIEI ELECTROFIZIOLOGICE
I. ESTE DETERMINAT CU AJUTORUL AUDIOGRAMEI TONALE LIMINARE
J. CORESPUNDE HIPOACUZIEI MODERATE

AUDIOMETRIA TONALĂ:
A. PRAGUL NORMAL ESTE REPREZENTAT DE PRAGUL DE DISCRIMINARE AL VORBIRII
B. NECESITĂ RĂSPUNSUL VOLUNTAR AL PACIENTULUI
C. FOLOSEȘTE CUVINTE MONOSILABICE PENTRU DETERMINAREA PRAGULUI AUDITIV
D. PENTRU CONDUCEREA OSOASĂ CASCA ESTE PLASATĂ PE FRUNTE
E. MĂSOARĂ GRADUL HIPOACUZIEI ÎN FUNCȚIE DE COMPONENTA NEUROSENZORIALĂ
F. FOLOSEȘTE TONURI DE DIFERITE INTENSITĂȚI
G. PENTRU CONDUCEREA AERIANĂ CASCA ESTE PLASATĂ LA 2 CM ÎN AFARA CONDUCTULUI
AUDITIV EXTERN
H. SE EFECTUEAZĂ CU AJUTORUL DIAPAZONULUI DE 512 HZ
I. MĂSOARĂ GRADUL HIPOACUZIEI ÎN FUNCȚIE DE COMPONENTA DE TRANSMISIE
J. CLASIFICĂ HIPOACUZIA ÎN FUNCȚIE DE FRECVENȚE

POTENȚIALELE EVOCATE AUDITIVE DE TRUNCHI CEREBRAL:

A. SE REALIZEAZĂ ÎNTR-O ÎNCĂPERE CARE PERMITE ELIMINAREA FEEDBACKULUI VIZUAL PENTRU
CA PACIENTUL SĂ NU FACĂ LABIOLECTURĂ
B. EVALUEAZĂ AUZUL CELOR CARE NU POT DA UN RĂSPUNS VOLUNTAR
C. MĂSOARĂ RĂSPUNSUL ELECTROENCEFALOGRAFIC LA STIMULI AUDITIVI
D. MICROFONUL RECEPȚIONAEZĂ CANTITATEA DE ENERGIE REFLECTATĂ
E. REPREZINTĂ UN RĂSPUNS REFLEX
F. REPREZINTĂ UN RĂSPUNS FIZIOLOGIC INVOLUNTAR
G. SUNT SUNETE EMISE DE COCHLEE
H. UTILIZEAZĂ PLATFORMA PENTRU ELIMINAREA FEEDBACKULUI PROPRIOCEPTIV
I. SUNT CUNOSCUTE CA TESTUL DE RĂSPUNS AUDITIV AL TRUNCHIULUI CEREBRAL
J. REPREZINTĂ UN RĂSPUNS LA STIMULAREA CANALELOR SEMICIRCULARE

TESTUL OTOEMISIUNI ACUSTICE EVOCATE:

A. PERMITE EVALUAREA AUZULUI LA NOU-NĂSCUT
B. SEMNIFICĂ PREZENȚA HIPOACUZIEI MODERATE
C. SE REALIZEAZĂ PRIN TEHNICI DE ROTIRE A CAPULUI
D. OTOEMISIUNILE ACUSTICE SUNT EMISE DE COCHLEE
E. EVALUEAZĂ INTEGRITATEA SISTEMULUI VESTIBULAR
F. PERMITE EVALUAREA AUZULUI LA COPIII MICI
G. MĂSOARĂ FUNCȚIA MEMBRANEI TIMPANICE
 H. PERMITE EVALUAREA AUZULUI LA PACIENȚII COMATOȘI
I. PRESUPUNE PLASAREA PERIOORBITALĂ A UNOR ELECTROZI
J. PERMITE EVALUAREA AUZULUI LA PACIENȚII CU RETARD MENTAL

PRAGUL AUDITIV:
A. ÎNTRE 40-70 DB SEMNIFICĂ HIPOACUZIE MODERATĂ
B. ÎNTRE 0-20 DB ESTE CONSIDERAT NORMAL
C. ÎNTRE 25-40 DB SEMNIFICĂ HIPOACUZIE UȘOARĂ
D. POATE FI INFLUENȚAT DE TRATAMENTUL CU ANTIHISTAMINICE
E. ÎNTRE -10 DB ȘI 0 DB ESTE CONSIDERAT NORMAL
F. NU POATE FI STABILIT LA COPILUL MIC
G. PESTE 90 DB SEMNIFICĂ HIPOACUZIE PROFUNDĂ
H. ÎNTRE 70-90 DB SEMNIFICĂ HIPOACUZIE SEVERĂ
I. ESTE MODIFICAT LA PACIENȚII CU VPPB
J. PERMITE STABILIREA ETIOLOGIEI HIPOACUZIEI

VERTIJUL TREBUIE DEOSEBIT DE AMEȚEALA DIN:

A. NEURONITA VESTIBULARĂ
B. BOALA MENIERE
C. ACCIDENT VASCULAR CEREBRAL
D. SCĂDEREA FLUXULUI SANGUIN DE LA NIVELUL VESTIBULULUI
E. BOLILE URECHII INTERNE
F. SIMPTOMELE DATE DE MODIFICAREA TENSIUNII PENTRU HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ
G. BOLILE CARDIACE
H. VERTIJ PAROXISTIC POZIȚIONAL BENIGN
I. FRACTURILE ORIZONTALE ALE OSULUI TEMPORAL
J. HIPOTENSIUNE ARTERIALĂ ORTOSTATICĂ

AFECTAREA STRUCTURILOR MIOFASCILIALE ALE ARTICULAȚIEI TEMPOROMANDIBULARE:

A. AFECTEAZĂ VIBRAȚIA CORZILOR VOCALE
B. SE ÎNSOȚEȘTE DE REGULĂ DE ODINOFAGIE CRONICĂ
C. APARE DUPĂ INGESTIA DE SUBSTANȚE CAUSTICE
D. POATE SĂ APARĂ SECUNDAR UNEI TRAUME RECENTE A ARTICULAȚIEI TEMPOROMANDIBULARE
E. SE DATOREAZĂ UNEI TULBURĂRI DE COORDONARE NEUROLOGICĂ
F. PATOLOGIA POATE FI CONFIRMATĂ ÎN LIPSA ALTOR SEMNE CLINICE DE SENSIBILITATEA DIN
ZONA ARTICULAȚIEI TEMPOROMANDIBULARE
G. SE ÎNSOȚEȘTE ÎNTOTDEAUNA DE OTITĂ EXTERNĂ
H. POATE DETERMINA OTALGIE AGRAVATĂ DE MASTICAȚIE
I. OTALGIA ÎNSOȚITOARE SE EXPLICĂ PRIN INERVAȚIA SENZORIALĂ COMPLEXĂ A URECHII
J. POATE FI SECUNDARĂ UNEI INTERVENȚII DENTARE RECENTE

CAUZELE OTOGENICE ALE OTALGIEI SUNT:

A. PAROTIDITA
B. HERPES ZOSTER
 C. TUMORĂ DE LARINGE
D. MASTOIDITĂ
E. CARCINOMUL URECHII
F. PATOLOGIA DENTARĂ
G. OTITA EXTERNĂ
H. LABIRINTITĂ VIRALĂ
I. FARINGITA
J. OTITĂ MEDIE

OTALGIA NON-OTOGENĂ SE ÎNTÂLNEȘTE ÎN:

A. AFECTAREA STRUCTURILOR MIOFASCIALE ALE ARTICULAȚIEI TEMPOROMANDIBULARE
B. TUMORĂ DE HIPOFARINGE
C. TUMORĂ DE ESOFAG
D. GLOMUS TIMPANIC
E. HIDROCEFALIE
F. HIPERTENSIUNE ARTERIALĂ
G. FISTULĂ DURALĂ DE SINUS VENOS
H. SINDROM EAGLE
I. AMIGDALITĂ
J. LABIRINTITĂ VIRALĂ

TINNITUSUL:
A. ESTE ÎNTOTDEAUNA BILATERAL
B. REPREZINTĂ PERCEPEREA UNUI ALT SUNET ÎN URECHE
C. REPREZINTĂ PERCEPEREA UNUI ȚIUIT ÎN URECHE
D. IMPUNE CONSULT IMEDIAT LA DEBUT
E. DETERMINĂ APARIȚIA DE MIȘCĂRI SACADATE LA NIVELUL GLOBILOR OCULARI
F. NU ARE UN TRATAMENT MEDICAMENTOS DOVEDIT CA FIIND EFICIENT
G. SE ÎNSOȚEȘTE DE NEVRALGIE DE TRIGEMEN
H. POATE FI MĂSURAT CU AJUTORUL POTENȚIALELOR EVOCATE DE TRUNCHI CEREBRAL
I. ESTE PERCEPUT ÎN LIPSA UNUI STIMUL ACUSTIC OBIECTIV DIN MEDIUL ÎNCONJURĂTOR
J. POATE FI OBIECTIVAT PRIN OTOEMISIUNI ACUSTICE EVOCATE

TINNITUSUL CU MANIFESTARE CONTINUĂ:

A. SE ÎNTÂLNEȘTE ÎN LEZIUNILE COCHLEARE
B. SE ÎNTÂLNEȘTE ÎN BOALA ATEROSCLEROTICĂ
C. SE ÎNTÂLNEȘTE ÎN LABIRINTITA BACTERIANĂ
D. SE ÎNTÂLNEȘTE ÎN BOALA MENIERE
E. SE ÎNTÂLNEȘTE ÎN FISTULA DURALĂ DE SINUS VENOS
F. SE ÎNTÂLNEȘTE DUPĂ EXPUNEREA LA ZGOMOT
G. SE ÎNTÂLNEȘTE ÎN ADMINISTRAREA DE GENTAMICINĂ
H. SE ÎNTÂLNEȘTE ÎN MALFORMAȚIILE ARTERIOVENOASE
I. SE ÎNTÂLNEȘTE ÎN HIDROCEFALIE
J. ESTE DE NATURĂ VASCULARĂ
SEMNELE DE LEZARE ALE LABIRINTULUI SUNT:
A. VERTIJUL
B. HIPOACUZIA
C. DISARTRIA
D. SLĂBICIUNEA MUȘCHILOR MIMICII
E. OTALGIA
F. EVIDENȚIATE LA EXAMENUL OTOSCOPIC
G. OTOREE
H. CARACTERIZATE PRIN DEBUT ACUT
I. DISFAGIA
J. TINNITUSUL

SEMNELE OTOSCOPICE DE OTITĂ MEDIE SUNT:

A. PREZENȚA DE DETRITUS SCUAMOS
B. PREZENȚA UNEI MASE ERITEMATOASE ÎN SPATELE UNEI MEMBRANE TIMPANICE TRANSLUCIDE
C. PREZENȚA KERATITEI
D. PREZENȚA MICELIILOR ÎN CONDUCTUL AUDITIV EXTERN
E. PREZENȚA PUNGILOR DE RETRACȚIE
F. PREZENȚA EDEMULUI LA NIVELUL CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
G. INFLAMAȚIA MEMBRANEI TIMPANICE
H. INFLAMAȚIA URECHII MEDII
I. PERFORAȚIA MEMBRANEI TIMPANICE
J. HIPOACUZIA DE TRANSMISIE

COMPUTER-TOMOGRAFIA OSULUI TEMPORAL:

A. OFERĂ INFORMAȚII CU PRIVIRE LA AFECTAREA OSOASĂ
B. SE INDICĂ ÎN EVALUAREA IMAGISTICĂ A PATOLOGIEI OTICE
C. PERMITE VIZUALIZAREA TUMORII DE LARINGE
D. PERMITE PRECIZAREA DIAGNOSTICULUI DE PAROTIDITĂ
E. OFERĂ INFORMAȚII CU UTILITATE LIMITATĂ
F. DIFERENȚIAZĂ SECREȚIA OTICĂ DE DEFECTELE DE ȚESUT MOALE DE LA NIVELUL URECHII MEDII
G. ESTE DE ELECȚIE ÎN PRECIZAREA DIAGNOSTICULUI DE HERPES ZOSTER OTIC
H. PENTRU EVALUAREA IMAGISTICĂ A OSULUI TEMPORAL SE UTILIZEAZĂ CT DE ÎNALTĂ REZOLUȚIE
I. PERMITE STABILIREA GRADULUI DE HIPOACUZIE
J. SECREȚIA OTICĂ ARE ACEEAȘI DENSITATE PE CT CU CEA A DEFECTELOR DE ȚESUT MOALE

VERTIJUL TIPIC SE ÎNTÂLNEȘTE ÎN:

A. NEURONITA VESTIBULARĂ
B. BOALA MENIERE
C. SCLEROZA MULTIPLĂ
D. VERTIJUL PAROXISTIC POZIȚIONAL BENIGN
E. BOLILE AUTOIMUNE
F. BOALA TIROIDIANĂ
G. DIABET
 H. DEZECHILIBRUL CE APARE O DATĂ CU ÎNAINTAREA ÎN VÂRSTĂ
I. ISCHEMIA BENIGNĂ DE TRUNCHI CEREBRAL
J. MEDICAMENTE OTOTOXICE

ELECTRONISTAGMOGRAFIA:
A. SE REALIZEAZĂ CU AJUTORUL UNOR ELECTROZI PLASAȚI PERIORBITAL
B. INDICĂ SCĂDEREA FLUXULUI SANGUIN LA NIVELUL SISTEMULUI VERTEBROBAZILAR
C. SE BAZEAZĂ PE ELIMINAREA FEEDBACKULUI VIZUAL
D. RELEVĂ ȘI ALTE AFECTĂRI ALE SISTEMULUI NERVOS CENTRAL
E. ÎNREGISTREAZĂ MIȘCĂRILE SACADATE ALE GLOBILOR OCULARI
F. ESTE UTILĂ ÎN EVALUAREA PACIENTULUI CU AVC
G. PERMITE CUANTIFICAREA GRADULUI NISTAGMUSULUI
H. UTILIZEAZĂ TEHNICI DE ROTIRE A CAPULUI PENTRU STIMULAREA CANALELOR SEMICIRCULARE
I. UTILIZEAZĂ TEHNICI CALORICE PENTRU STIMULAREA CANALELOR SEMICIRCULARE
J. CONSTĂ ÎN ÎNREGISTRAREA ACTIVITĂȚII ELECTRICE A CORTEXULUI CEREBRAL ÎN TIMPUL
VERTIJULUI

PAVILIONUL AURICULAR:
A. ARE ROL ÎN ASIGURAREA ECHILIBRULUI
B. POATE PREZENTA DEFECTE DE DEZVOLTARE EMBRIONARĂ
C. SE DEZVOLTĂ DIN PRIMUL ȘI AL DOILEA ARC BRANHIAL
D. SE DEZVOLTĂ DIN 6 CORNICULUI/MUGURI BRANHIALI
E. FORMEAZĂ URECHEA EXTERNĂ ÎMPREUNĂ CU MEMBRANA TIMPANICĂ
F. ESTE ESENȚIAL PENTRU AUDIȚIA NORMALĂ
G. SE FORMEAZĂ ÎN CURSUL DEZVOLTĂRII EMBRIONARE
H. POATE FI ABSENT CONGENITAL
I. ESTE FORMAT DINTR-O LAMELĂ FIBROOSOASĂ
J. SE CONTINUĂ MEDIAL CU URECHEA MEDIE

HIPOACUZIA DE TRANSMISIE/CONDUCERE:
A. APARE CA URMARE A UNOR PATOLOGII ALE CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
B. APARE CA URMARE A TRANSMITERII INADECVATE A SUNETELOR CĂTRE URECHEA INTERNĂ
C. APARE CA URMARE A TUMORII BAZEI CUTIEI CRANIENE
D. POATE FI URMARE A ÎMBĂTRÂNIRII
E. AFECTEAZĂ 1:2000 DE COPII
F. ÎNSEAMNĂ DE CELE MAI MULTE ORI O CAUZĂ SISTEMICĂ
G. APARE CA URMARE A OTITEI MEDII SEROASE
H. ESTE DESCRISĂ DE CĂTRE PACIENȚI CA O ÎNFUNDARE A URECHII
I. APARE CA URMARE A ADMINISTRĂRII DE OTOTOXICE
J. APARE CA URMARE A UNOR PATOLOGII DE LA NIVELUL MEMBRANEI TIMPANICE

DEGERĂTURILE ȘI ARSURILE URECHII EXTERNE:

A. SE MANIFESTĂ COMPLET LA DISTANȚĂ DE CÂTEVA ZILE DE LA MOMENTUL PRODUCERII
B. NECESTIĂ PROFILAXIA TOPICĂ A INFECȚIILOR
 C. IMPUN APLICAREA DE COMPRESIUNE PENTRU A ÎMPIEDICA REACUMULAREA DE LICHIDE
D. SCHELETUL OSOS AL PAVILIONULUI NECESITĂ TEHNICI DE CONTENȚIE
E. IMPUN DEBRIDAREA CONSERVATIVĂ A ESCAREI
F. IMPUNE EVITAREA APLICĂRII DE PRESIUNE LA NIVELUL ZONEI AFECTATE
G. PROFILAXIA INFECȚIEI CU ANTIBIOTERAPIE SISTEMICĂ
H. SE PRACTICĂ O DEBRIDARE LARGĂ A ȚESUTURILOR DEVITALIZATE
I. NECESITĂ PĂSTRAREA UMEDĂ A CARTILAJULUI EXPUS
J. TRATAMENTUL CONSTĂ ÎN DRENAJ

PERFORAȚIILE POSTTRAUMATICE ALE MEMBRANEI TIMPANICE:

A. POT FI ÎNCHISE CU AJUTORUL UNOR GREFE
B. NUMAI 50% DIN PERFORAȚIILE POSTTRAUMATICE SE VINDECĂ FĂRĂ SECHELE
C. SE POATE FOLOSI FASCIA TEMPORALIS PENTRU ÎNCHIDERE
D. SE VINDECĂ ÎN CÂTEVA SĂPTĂMÂNI
E. TIMPANOPLASTIA PENTRU ÎNCHIDEREA PERFORAȚIEI TREBUIE REALIZATĂ IMEDIAT PENTRU A
EVITA EFECTELE OTITELOR MEDII RECURENTE
F. RATA DE SUCCES A TIMPANOPLASTIILOR SCADE ÎN PREZENȚA OTITELOR MEDII RECURENTE
G. SE VINDECĂ DE REGULĂ SPONTAN
H. OTITELE MEDII SECHELARE PROTEJEAZĂ MEMBRANA TIMPANICĂ FAȚĂ DE APARIȚIA
PERFORAȚIILOR POSTTRAUMATICE
I. PERFORAȚIILE CU MARGINI NETEDE AU ȘANSELE CELE MAI MICI DE VINDECARE SPONTANĂ
J. PERFORAȚIILE MARI AU CEA MAI MICĂ DE ÎNCHIDERE SPONTANĂ

FRACTURILE LONGITUDINALE ALE OSULUI TEMPORAL:

A. SE MANIFESTĂ PRIN HIPOACUZIE NEUROSENZORIALĂ SEVERĂ CARE SE REMITE DE CELE MAI
MULTE ORI
B. MEMBRANA TIMPANICĂ ESTE INTACTĂ
C. SE MANIFESTĂ PRIN APARIȚIA UNEI HIPOACUZII DE TRANSMISIE
D. AU TRAIECTUL DE FRACTURĂ PARALEL CU AXUL LUNG AL OSULUI PIETROS
E. DETERMINĂ APARIȚIA UNEI OTOREEI HEMORAGICE
F. SE SOLDEAZĂ DE REGULĂ CU PARALIZIA NERVULUI VII
G. SE PRODUC ÎN URMA APLICĂRII UNEI LOVITURI PE PARTEA LATERALĂ A CAPULUI
H. INTERSECTEAZĂ AXUL LUNG AL OSULUI PIETROS
I. SE MANIFESTĂ PRIN VERTIJ CARE SE COMPENSEAZĂ IMEDIAT (CÂTEVA ZILE)
J. SUNT MAI FRECVENTE DECÂT FRACTURILE TRANSVERSALE

FOLICULITA CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN:

A. ESTE O FORMA DE OTITA EXTERNĂ LOCALIZATĂ
B. AFECTEAZĂ ÎNTREG CANALUL AUDITIV EXTERN
C. INFECȚIA SE EXTINDE DE REGULĂ LA VASELE DE LA BAZA CRANIULUI
D. ARE DREPT AGENT ETIOLOGIC STAFILOCOCUL
E. ESTE LOCALIZATĂ ÎN TREIMEA INTERNĂ A CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
F. ESTE SECUNDARĂ UMEZELII CARE PERSISTĂ LA NIVELUL CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN DUPĂ
DUȘ
 G. DUREREA SE INTENSIFICĂ LA TRACȚIONAREA PAVILIONULUI AURICULAR
H. TRATAMENTUL CONSTĂ ÎN APLICAREA UNEI SPĂLĂTURI AURICULARE
I. TRATAMENTUL CONSTĂ ÎN DRENAJ CHIRURGICAL
J. POATE FI SECUNDARĂ UNUI TRAUMATISM

AGENȚII PATOGENI IMPLICAȚI ÎN OTITA EXTERNĂ SUNT:

A. FUNGII
B. KLEBSIELLE
C. PSEUDOMONAS AERUGINOSA
D. HEMOPHILUS INFLUENZAE
E. KLAMIDIA TRACHOMATIS
F. HUMAN PAPILOMMA VIRUS
G. VIRUSUL EBSTEIN BARR
H. STAFILOCOCUL
I. MORAXELLA CATHARALIS
J. STREPTOCOCUL

FACTORII FAVORIZANȚI AI OTITEI EXTERNE SUNT:

A. DIABET ZAHARAT
B. TRAUMATISMELE LOCALE
C. PACIENȚII IMUNODEPRIMAȚI
D. UMEZEALA
E. EXPUNEREA LA SECREȚII PURULENTE
F. FRACTURA DE BAZĂ DE CRANIU
G. OTITA MEDIE ACUTĂ
H. OTITA MEDIE SEROASĂ
I. TINNITUSUL
J. MALFORMAȚIILE URECHII EXTERNE

CORPII STRĂINI DE LA NIVELUL CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN:

A. SUNT FOARTE FRECVENȚI LA PREȘCOLARI
B. DETERMINĂ APARIȚIA NISTAGMUSULUI
C. SUNT DIFICIL DE EXTRAS
D. SE EXTRAG DE REGULĂ NUMAI SUB ANESTEZIE GENERALĂ
E. NECESITĂ ANTIBIOTERAPIE SISTEMICĂ
F. REPREZINTĂ O URGENȚĂ CHIRURGICALĂ
G. POATE FI NECESARĂ ANESTEZIA GENERALĂ A COPILULUI PENTRU EXTRAGEREA CORPULUI
STRĂIN
H. SE ÎNTÂLNESC DE REGULĂ LA VÂRSTNICI
I. REPREZINTĂ URGENȚĂ DACĂ OBIECTUL ESTE CAUSTIC
J. POATE FI UTILĂ CORTICOTERAPIA TOPICĂ

TROMPA LUI EUSTACHIO:

A. ESTE MAI ORIZONTALĂ LA COPIL DECÂT LA ADULT
 B. CONECTEAZĂ URECHEA EXTERNĂ LA CALEA AERODIGESTIVĂ SUPERIOARĂ
C. ESTE PARTE COMPONENTĂ A URECHII MEDII
D. ESTE MAI SCURTĂ LA COPIL DECÂT LA ADULT
E. ARE UN ROL IMPORTANT ÎN PATOLOGIA URECHII INTERNE
F. ARE ROLUL DE ÎMPIEDICA DRENAJUL SECREȚIILOR DIN URECHEA MEDIE
G. TREBUIE SĂ SE ÎNCHIDĂ PENTRU A ÎȘI REALIZA FUNCȚIA DE AERISIRE A CASUȚEI TIMPANICE
H. ARE ROLUL DE A EGALIZA PRESIUNILE DINTRE URECHEA MEDIE ȘI ATMOSFERĂ
I. ESTE IMPLICATĂ ÎN PATOGENEZA OTITEI MEDII SEROASE
J. FACE LEGĂTURA ÎNTRE OROFARINGE ȘI CĂSUȚA TIMPANICĂ

FUNCȚIA TROMPEI LUI EUSTACHIO POATE FI AFECTATĂ DE:

A. INFECȚII ALE RINOFARINGELUI
B. PREZENȚA PERFORAȚIEI LA NIVELUL MEMBRANEI TIMPANICE
C. PALATOSCHIZIS
D. NEOPLASM DE RINOFARINGE
E. HIPERTROFIE ADENOAMIGDALIANĂ
F. ATREZIA CHOANALĂ
G. MEDIUL CU ZGOMOT
H. MIROSURILE RESPINGĂTOARE
I. ALERGII
J. CHEILOSCHIZIS

DESCHIDEREA TROMPEI LUI EUSTACHIO:

A. ESTE AFECTATĂ ÎN PARALIZIA NERVULUI IX
B. PERMITE AERISIREA URECHII MEDII
C. SE REALIZEAZĂ ÎN TIMPUL MASTICAȚIEI
D. SE REALIZEAZĂ ÎN TIMPUL DEGLUTIȚIEI
E. SE REALIZEAZĂ PRIN CONTRACȚIA MUȘCHIULUI CIOCANULUI
F. SE ANULEAZĂ REFLEX ÎN EPISTAXIS
G. PRESUPUNE ACȚIUNEA ANTITETICĂ A MUȘCHIULUI TENSOR A VĂLULUI PALATIN ȘI RIDICĂTOR
AL VĂLULUI PALATIN
H. SE REALIZEAZĂ PRIN CONTRACȚIA MUȘCHIULUI TENSOR AL VĂLULUI PALATIN
I. SE REALIZEAZĂ PRIN CONTRACȚIA MUȘCHIULUI RIDICĂTOR AL VĂLULUI PALATIN
J. ESTE AFECTATĂ DE PARALIZIA NERVULUI VII

OTITA EXTERNĂ NECROTIZANTĂ:

A. ARE CA FACTORI DE RISC PERFORAȚIA CRONICĂ A MEMBRANEI TIMPANICE
B. AFECTEAZĂ ÎN PRINCIPAL PAVILIONUL URECHII
C. DINTRE FACTORII DE RISC SE NUMĂRĂ DIABETUL ZAHARAT
D. RĂSPUNDE RAPID LA TRATAMENTUL TOPIC
E. PRINCIPALUL AGENT ETIOLOGIC ESTE PSEUDOMONAS AERUGINOSA
F. SE CARACTERIZEAZĂ PRIN MORTALITATE RIDICATĂ
G. ESTE DENUMITĂ ȘI OTITA EXTERNĂ MALIGNĂ
H. SE MAI NUMEȘTE ȘI OTITA ÎNOTĂTORULUI
 I. ESTE CAUZATĂ ÎN PRINCIPAL DE FUNGI
J. APARE LA PACIENȚII IMUNITATEA COMPROMISĂ

OTITA EXTERNĂ NECROTIZANTĂ:

A. REPREZINTĂ OSTEOMIELITA BAZEI CRANIULUI
B. TRATAMENTUL DUREAZĂ CÂTEVA LUNI
C. TRATAMENTUL DE ELECȚIE ESTE TRATAMENTUL CHIRURGICAL
D. PACIENTUL PREZINTĂ ADENOPATIE REGIONALĂ
E. AGENȚII PATOGENI INCRIMINAȚI VIRUSURILE HERPES SIMPLEX ȘI HERPES ZOSTER
F. ÎN STADIILE PRECOCE POATE FI UTIL TRATAMENT CHIRURGICAL
G. IMPUNE PLASARE DE TUBURI DE VENTILAȚIE
H. SUNT AFECTAȚI FRECVENT NERVII CRANIENI
I. DIAGNOSTICUL POZITIV SE BAZEAZĂ PE TIMPANOMETRIE
J. PACIENTUL PREZINTĂ ȚESUT DE GRANULAȚIE ÎN CONDUCTUL AUDITIV EXTERN

TRATAMENTUL OTITEI EXTERNE DIFUZE CONSTĂ ÎN:

A. TOALETAREA CONDUCTULUI AUDITIV EXTERN
B. ANTIBIOTICE CU ADMINISTRARE SISTEMICĂ
C. ADMINISTRAREA DE ANALGEZICE
D. TIMPANOPLASTIE
E. DECONGESTIONANTE ADMINISTRARE SISTEMIC
F. TRATAMENT TOPIC
G. ÎNDEPĂRTAREA DETRITUSURILOR DIN CONDUCTUL AUDITIV EXTERN
H. DEBRIDARE CHIRURGICALĂ
I. DRENAJUL COLECȚIEI
J. ADMINISTRARE DE ANTIHISTAMINICE

CONSECINȚELE DISFUNCȚIEI TUBARE:

A. ADERENȚA MEMBRANEI TIMPANICE LA OSICIOARE
B. DEZVOLTAREA SINUZITELOR ACUTE
C. STIMULAREA ACTIVITĂȚII GLANDULARE
D. CRONICIZAREA RINITELOR
E. APARIȚIA HIPOACUZIEI NEUROSENZORIALE
F. DEZVOLTAREA TUMORILOR GLOMICE
G. FORMAREA DE PUNGI DE RETRACȚIE LA NIVELUL MEMBRANEI TIMPANICE
H. APARIȚIA LICHIDULUI ÎN URECHEA MEDIE
I. APARIȚIA DE EXOSTOZE
J. CREȘTEREA PERMEABILITĂȚII CAPILARE

OTITA MEDIE ACUTĂ:

A. AU CA AGENȚI ETIOLOGICI PNEUMOCOCUL ȘI HEMOPHILUS INFLUENZAE
B. REPREZINTĂ OSTEOMIELITA OSULUI TEMPORAL
C. NECESITĂ ANTIBIOTERAPIE TOPICĂ
D. DEBUTUL ESTE BRUSC CU OTALGIE
 E. SE ASOCIAZĂ FRECVENT CU O INFECȚIE DE TRACT RESPIRATOR SUPERIOR
F. PRINTRE FACTORII DE RISC SE NUMĂRĂ CORPII STRĂINI AURICULARI
G. ESTE OTITĂ NEINFECȚIOASĂ
H. SE CARACTERIZEAZĂ PRIN DURERE ACCENTUATĂ LA MOBILIZAREA PAVILIONULUI
I. ESTE CEA MAI FRECVENTĂ INFECȚIE PENTRU CARE SE PRESCIRU ANTIBIOTICE COPIILOR
J. PÂNĂ LA VÂRSTA DE DOI ANI 75% DINTRE COPII SUFERĂ CEL PUȚIN 3 EPISOADE DE OTITĂ
MEDIE ACUTĂ

TRATAMENTUL OTITEI MEDII ACUTE CONSTĂ ÎN:

A. CA ULTIMĂ RESURSĂ TERAPEUTICĂ SE RECOMANDĂ ADMINISTRAREA DE CEFTRIAXONĂ
PARENTERAL
B. ADMINISTRAREA DE ANTIHISTAMINICE
C. ÎN CAZUL PACIENȚILOR ALERGICI LA PENICILINE SE RECOMANDĂ ADMINISTRAREA DE
MACROLIDE
D. TRATAMENT TOPIC
E. MONITORIZAREA EVOLUȚIEI ÎN PRIMELE 48H-72H
F. PLASARE IMEDIATĂ DE TUBURI PRIN TIMPANOSTOMIE
G. DECONGESTIONANTE ADMINISTRARE SISTEMIC
H. DACĂ INFECȚIA PERSISTĂ DUPĂ 3 ZILE DE ANTIBIOTIC SE RECOMANDĂ SCHIMBAREA ACESTUIA
CU AMOXICILINĂ ȘI ACID CLAVULANIC
I. CORTICOTERAPIE SISTEMICĂ
J. ADMINISTRAREA DE AMOXICILINĂ CA ANTIBIOTIC DE PRIMĂ INTENȚIE

COMPLICAȚIILE OTITEI MEDII ACUTE SUNT:

A. ADENITA RETROAURICULARĂ
B. PARALIZIA DE NERV VII
C. PARALIZIA NERVULUI VAG
D. MENINGITA
E. TULBURĂRI ÎN DEZVOLTAREA LIMBAJULUI
F. MASTOIDITA
G. OTITA EXTERNĂ
H. OTITA MEDIE SEROASĂ
I. ABCESUL CEREBRAL
J. LABIRINTITA

EXAMENUL CLINIC ÎN OTITA MEDIE ACUTĂ EVIDENȚIAZĂ:

A. ADENOPATIE
B. PREZENȚA OTOLICVOREEI
C. PIERDEREA REPERELOR NORMALE DE LA NIVELUL MEMBRANEI TIMPANICE
D. MEMBRANĂ TIMPANICĂ ERITEMATOASĂ
E. SEMNUL LUI BATTLE
F. PREZENȚA DE LICHID LA NIVELUL URECHII MEDII
G. MEMBRANA TIMPANICĂ POATE FI BOMBATĂ
H. MEMBRANĂ TIMPANICĂ OPACĂ
 I. HEMOTIMPAN
J. CELULITĂ PERIAURICULARĂ

INDICAȚIILE MIRINGOTOMIEI DE URGENȚĂ SUNT:

A. NEOPLAZIA NAZOFARINGIANĂ
B. FEBRA ÎN DINȚIE DE FIERĂSTRĂU
C. PERFORAȚIA SPONTANĂ A MEMBRANEI TIMPANICE
D. DISFUNCȚIA TUBARĂ
E. OTITA MEDIE SEROASĂ
F. PAREZA FACIALĂ
G. PREZENȚA SEMNELOR DE IRITAȚIEI MENINGIALĂ
H. MASTOIDITA ACUTĂ
I. SEPSISUL SEVER
J. MENINGITA

FACOTRII DE RISC AI OTITEI MEDII CU EFUZIUNE SUNT:

A. INFECȚIE RECENTĂ DE TRACT RESPIRATOR SUPERIOR
B. UMEZEALĂ ÎN CONDUCTUL AUDITIV EXTERN CARE PERSISTĂ DUPĂ ÎNOT
C. DIABET ZAHARAT
D. PERFORAȚIE LA NIVELUL MEMBRANEI TIMPANICE
E. CREȘA
F. HRĂNIREA CU BIBERONUL
G. SEXUL MASCULIN
H. FUMATUL ÎN CASĂ
I. CORPII STRĂINI DIN CONDUCTUL AUDITIV EXTERN
J. HEMATOMUL AURICULAR

TUBURILE DE VENTILAȚIE PLASATE LA NIVELUL MEMBRANEI TIMPANICE:

A. ÎȘI GĂSESC INDICAȚIA ÎN CAZURILE COMPLICATE CU MENINGITĂ
B. READUC LA NORMAL COMPONENTA DE TRANSMISIE A AUZULUI
C. SE INDICĂ PACIENȚILOR CARE SUFERĂ DE 6 EPISOADE DE OTITĂ MEDIE ACUTĂ ÎN 6 LUNI
D. ÎȘI GĂSESC INDICAȚIA LA COPIII CU ADENOAMIGDALITĂ CRONICĂ HIPERTROFICĂ
E. ÎȘI GĂSESC INDICAȚIA ÎN CAZURILE COMPLICATE CU LABIRINTITĂ
F. ÎȘI GĂSESC INDICAȚIA ÎN CAZURILE COMPLICATE CU PARALIZIE DE FACIAL
G. SE RECOMANDĂ ATUNCI CÂND LICHIDUL DIN OTITA MEDIE SEROASĂ PERSISTĂ MAI MULT DE 3
LUNI
H. SE INDICĂ ÎN OTITA MEDIE ACUTĂ ATUNCI CÂND NU SE OBȚIN REZULTATE DUPĂ 3 ZILE DE
ANTIBIOTERAPIE INTRAVENOASĂ
I. PERMIT ADMINISTRAREA DIRECTĂ ÎN URECHEA MEDIE A PICĂTURILOR CU ANTIBIOTIC
J. CONDUC LA SCĂDEREA CANTITĂȚII DE LICHID DIN URECHEA MEDIE

DISFUNCȚIA TUBARĂ CRONICĂ:

A. CONDUCE LA HIPOACUZIE DE TRANSMISIE
B. NEVRITĂ VESTIBULARĂ
 C. BOALA MENIERE
D. SE MANIFESTĂ PRIN VERTIJ
E. SE MANIFESTĂ PRIN DURERE
F. POATE DUCE LA OTITĂ MEDIE CRONICĂ ASOCIATĂ CU PERFORAȚIA MEMBRANEI TIMPANICE
G. POATE CONDUCE LA DEZVOLTAREA UNUI COLESTEATOM
H. POATE DETERMINA RETRACȚIA PERSISTENTĂ A MEMBRANEI TIMPANICE
I. DUCE LA ACUMULAREA DE SECREȚII LA NIVELUL URECHII MEDII
J. SE MANIFESTĂ PRIN TINNITUS

PROGNOSTICUL RECUPERĂRII FUNCȚIEI NERVULUI VII ESTE BUN DACĂ:

A. LEZIUNEA ESTE RECENTĂ
B. ESTE SECUNDARĂ TRAUMATISMULUI DE NERV FACIAL
C. LEZIUNEA ESTE CAUZATĂ DE INFECȚII REVERSIBILE
D. ESTE O LEZIUNE NEOPLAZICĂ A PAROTIDEI
E. LEZIUNEA ESTE INCOMPLETĂ
F. ESTE O LEZIUNE CARE INTERESEAZĂ ÎNTREGUL NERV
G. LEZIUNEA ESTE VECHE
H. LEZIUNEA ESTE CAUZATĂ DE INFLAMAȚII
I. LEZIUNEA ESTE CAUZATĂ DE PARALIZIA BELL
J. ESTE O LEZIUNE NEOPLAZICĂ A BAZEI DE CRANIU

DIAGNOSTICUL DIFERENȚIAL/ETIOLOGIC AL PARALIZIEI DE NERV FACIAL SE REALIZEAZĂ CU:

A. MALFORMAȚIA ARNOLD-CHIARI
B. SINDROM PIERRE ROBIN
C. BOALA LYME
D. INFECȚIA HIV
E. MEDICAMENTELE OTOTOXICE
F. BOALA MENIERE
G. GRANULOMATOZA WEGENER
H. COLESTEATOMUL
I. SINDROM KARTAGENER
J. SCHWANOMUL VESTIBULAR

HIPOACUZIE NEUROSENZORIALĂ LA COPIL POATE FI SECUNDARĂ UNOR INFECȚII IN-UTERO:

A. HERPES
B. COLESTEATOMUL
C. RUBEOLĂ
D. CITOMEGALOVIRUS
E. NEURONITA VESTIBULARĂ
F. SIFILIS
G. OTITĂ MEDIE ACUTĂ
H. OTOSCLEROZA
I. TOXOPLASMOZĂ
J. OTITĂ MEDIE SEROASĂ
MEDICAMENTELE CARE POT DETERMINA HIPOACUZIE NEUROSENZORIALĂ REVERSIBILĂ SAU
NU SUNT:
A. CORTICOTERAPIA
B. CIPROFLOXACINĂ
C. METAMIZOL
D. DIURETICELE DE ANSĂ
E. AMINOGLICOZIDELE
F. OPIOIDELE
G. ASPIRINA
H. AUGMENTIN
I. ANTIHISTAMINICELE
J. ERITROMICINA

NEURONITA VESTIBULARĂ:
A. PRESUPUNE INFLAMAȚIA VESTIBULULUI NAZAL
B. ESTE PROBABIL SECUNDARĂ UNEI INFECȚII STAFILOCOCICE
C. IMPLICĂ INFLAMAȚIA NERVULUI VESTIBULAR
D. SE MAI NUMEȘTE ȘI VESTIBULITĂ FOLICULARĂ
E. ESTE PROBABIL SECUNDARĂ UNEI INFECȚII VIRALE
F. POATE FI PRECEDATĂ DE UN PRODROM VIRAL
G. IMPLICĂ O INFECȚIE LA NIVELUL VESTIBULULUI BUCAL
H. IMPLICĂ INFLAMAȚIA NEUROEPITELIULUI VESTIBULAR
I. POATE FI PRECEDATĂ DE O INFECȚIE VIRALĂ DE TRACT RESPIRATOR SUPERIOR
J. SE CARACTERIZEAZĂ PRIN CEFALEE SEVERĂ

ENZIMELE OSTEOLITICE DE LA NIVELUL COLESTEATOMULUI POT ERODA:

A. CIOCANUL
B. LAMA CIURUITĂ A ETMOIDULUI
C. VOMERUL
D. LAMINA PAPIRACEE
E. ATREZIA CHOANALĂ
F. RAMUL ORIZONTAL AL MANDIBULEI
G. NICOVALA
H. BAZA CRANIULUI
I. CANALELE SEMICIRCULARE
J. COCHLEEA

OTOSCLEROZA:
A. PRODUCE HIPOACUZIE DE TRANSMISIE
B. ESTE URMAREA EXPUNERII CRONICE LA ZGOMOT
C. TRATAMENTUL CONSTĂ ÎN TIMPANOPLASTIE
D. SE POATE AGRAVA ÎN SARCINĂ
E. SE RECOMANDĂ CORTICOTERAPIA CA TRATAMENT DE PRIMA INTENȚIE
F. SE RECOMANDĂ HISTERECTOMIE
 G. AFECTAREA COCHLEEI PRODUCE HIPOACUZIE NEUROSENZORIALĂ
H. BOALA DEBUTEAZĂ DE REGULĂ ÎN TIMPUL MICII COPILĂRII
I. AFECTEAZĂ SCĂRIȚA
J. PRESUPUNE EXISTENȚA UNEI PREDISPOZIȚII GENETICE

TRATAMENTUL NEURONITEI VESTIBULARE CONSTĂ ÎN:

A. REPAUS LA PAT
B. CORTICOTERAPIE
C. TRATAMENT CHIRURGICAL
D. ADMINISTRAREA DE BENZODIAZEPINE
E. ADMINISTRAREA DE ANTIEMETICE
F. ANTIINFLAMATOARE NESTEROIDIENE
G. ADMINISTRAREA DE ANTIHISTAMINICE
H. VITAMINOTERAPIE
I. REABILITARE VESTIBULARĂ
J. MEDICAMENTE DE STIMULARE VESTIBULARĂ

VERTIJUL PAROXISTIC POZIȚIONAL BENIGN:

A. SE REMITE SPONTAN
B. SE AMELIOREAZĂ PROGRESIV ÎN CÂTEVA SĂPTĂMÂNI
C. SE REMITE LA MANEVRELE DE REPOZIȚIONARE A OTOLIȚILOR
D. ESTE DETERMINAT DE CANALOLITIAZĂ ÎN CANALELE SEMICIRCULARE
E. SE TRATEAZĂ PRIN ABLAȚIE CHIRURGICALĂ A OTOCONIILOR LIBERE
F. POATE FI REPRODUS PRIN REPOZIȚIONAREA SPECIFICĂ A CAPULUI
G. ESTE DIAGNOSTICAT PRIN MANEVRA DIX-HALLPIKE
H. ESTE UN VERTIJ DE TIP CENTRAL
I. ESTE SECUNDARĂ OTOSCLEROZEI
J. SE CARACTERIZEAZĂ PRIN APARIȚIA TINNITUSULUI LA O ANUMITĂ POZIȚIE A CAPULUI

SCHWANOMUL VESTIBULAR:
A. SE CARACTERIZEAZĂ PRIN DISCRIMINARE VOCALĂ SLABĂ
B. AFECTEAZĂ A VII-a PERECHE DE NERVI CRANIENI
C. ARE DREPT MANIFESTARE TARDIVĂ VERTIJUL
D. IMPUNE EVALUAREA FUNCȚIEI GLANDEI TIROIDE
E. AFECTEAZĂ NERVUL FACIAL
F. ESTE DIAGNOSTICAT CU AJUTORUL IMAGISTICII (IRM)
G. ESTE O TULBURARE A URECHII INTERNE
H. ESTE DIAGNOSTICAT CU AJUTORUL SCINTIGRAFIEI
I. ARE CA SIMPTOM PRINCIPAL HIPOACUZIE DE TRANSMISIE
J. AFECTEAZĂ COCHLEEA

GLOMUSUL TIMPANIC:
A. SE IMPUNE PLASAREA DE TUBURI DE VENTILAȚIE
B. TRATAMENTUL DE ELECȚIE ESTE MIRINGOTOMIE ÎN URGENȚĂ
 C. ESTE SIMILAR DIN PUNCT DE VEDERE HISTOLOGIC CU TUMORILE BULBULUI CAROTIDIAN
D. ESTE UN PARAGANGLION VASCULAR
E. APARE CA UN BUZUNAR DE RETRACȚIE LA NIVELUL MEMBRANEI TIMPANICE
F. SE CARACTERIZEAZĂ PRIN VERTIJ ACUT
G. SE MANIFESTĂ PRIN TINNITUS PULSATIL
H. ESTE SIMILAR DIN PUNCT DE VEDERE HISTOLOGIC CU TUMORILE GLOMICE ALE NERVULUI VAG
I. ESTE O NEOPLAZIE A URECHII MEDII
J. PACIENTUL PREZINTĂ HIPOACUZIE

BOALA MENIERE:
A. TRATAMENTUL DE PRIMĂ INTENȚIE ESTE DECOMPRESIA CHIRURGICALĂ A SACULUI
ENDOLIMFATIC
B. SE CARACTERIZEAZĂ PRIN VERTIJ DEBILITANT
C. BOALA ESTE DE REGULĂ BILATERALĂ
D. VERTIJUL DUREAZĂ CÂTEVA ORE
E. VERTIJUL DUREAZĂ CÂTEVA MINUTE
F. CA URMARE A AMESTECĂRII ENDOLIMFEI CU PERILIMFA SE PRODUCE PARALIZIA NERVULUI
FACIAL
G. SE PRACTICĂ MANEVRA EPLEY ÎN SCOP TERAPEUTIC
H. PACIENTUL PREZINTĂ TINNITUS
I. ESTE NUMITĂ ȘI HIDROPS ENDOLIMFATIC
J. DETERMINĂ HIPOACUZIE EPISODICĂ

HIPOACUZIA NEUROSENZORIALĂ POATE FI URMAREA:

A. TUMORII GLOMICE DE BULB JUGULAR
B. SCHWANOMULUI DE NERV VAG
C. AFECȚIUNILOR OTICE
D. ÎMBĂTRÂNIRII
E. TRAUMATISMELOR OSULUI TEMPORAL
F. AFECȚIUNILOR SISTEMULUI NERVOS CENTRAL
G. DISFUNCȚIEI TUBARE
H. OTITĂ MEDIE SEROASĂ
I. OTOSCLEROZEI
J. OTITEI MEDII ACUTE

LEZIUNILE MALIGNE ALE URECHII SUNT:

A. TRATATE ÎN GENERAL PRIN EXCIZIE CHIRURGICALĂ
B. NEOPLAZII INDUSE DE RAZELE U.V.
C. CARCINOAME CU CELULE BAZALE
D. MELANOAME MALIGNE
E. EXOSTOZELE
F. SCHWANOMUL DE VAG
G. SCHWANOMUL VESTIBULAR
H. OSTEOAMELE
 I. CARCINOAME CU CELULE SCUAMOASE
J. TUMORĂ DE GLOMUS TIMPANIC

COLESTEATOMUL:
A. SE DEZVOLTĂ PE FONDUL PRESIUNII NEGATIVE DE LA NIVELUL URECHII MEDII
B. REPREZINTĂ UN CHIST ACOPERIT CU TEGUMENT
C. APARE CA O MASĂ ALBICIOASĂ LA EXAMENUL OTOSCOPIC
D. SE TRATEAZĂ CU ANTIBIOTERAPIE SISTEMICĂ
E. DETERMINĂ APARIȚIA VERTIJULUI PAROXISTIC POZIȚIONAL BENIGN
F. ESTE DETERMINAT DE DETRITUSURILE DE CALCIU
G. SE DEZVOLTĂ PE FONDUL DISFUNCȚIEI CRONICE A TROMPEI LUI EUSTACHIO
H. APARE ÎN URMA EXPUNERII LA ZGOMOT
I. SE TRATEAZĂ CU ANTIBIOTERAPIE LOCALĂ
J. ARE CA ORIGINE POSIBILĂ MEMBRANA TIMPANICĂ PATOLOGICĂ