TEHNICI DE DEZVOLTARE PERSONALĂ

CURSUL 10

DEZVOLTAREA PERSONALĂ
PRIN MANAGEMENTUL
STRESULUI

TITULAR CURS
Lect.univ.dr. DOINIȚA BENTU
 DEFINIRE
• „Stresul este o reacţie fiziologică şi
psihologică de alarmă, de mobilizare şi de
apărare a organismului (sau, mai bine, a
individului, a persoanei) faţă de o
agresiune, o ameninţare sau chiar s-ar
putea spune – faţă de o situaţie trăită
neobişnuită”.
• Stresul - „reacția fizică, mentală sau
emoțională în fața tensiunii, conflictelor
sau presiunilor” (Fontana și Abouserie,
1993).
 FORME
• Distresul este resimțit ca o stare negativă, cauzată de
impresia că resursele proprii sunt insuficiente pentru a
face față factorilor perturbatori).
• Eustresul corelează cu starea de bine psihic.
• Eustresul are un efect vitalizant, fiind caracterizat de o
stare emoțională pozitivă, generată de evenimente
plăcute din viața individului (apropierea momentului
căsătoriei, aniversării zilei de naştere, organizării unei
petreceri cu cei dragi, etc.).
• Distresul intens sau prelungit afectează funcționalitatea
la nivel biologic şi psihic.
• Stresul anticipativ (anticipative stress) se referă la
starea pe care indivizii o experimentează din teama de
necunoscut sau atunci când aceștia își fac griji în
legătură cu factori stresori posibili.
 cauzele stresului psihic
• Supraîncărcare prin sarcini multiple și în condiții de criză de timp
(necunoaștere a duratei solicitării);
• Perceperea de către subiect a unei amenințări ca
reale/imaginare (inclusiv a celei fizice);
• Izolarea sau sentimentul restrângerii libertății, precum și a
contractului social;
• Apariția unui obstacol (fizic sau psihologic) în decursul activității
resimțit ca un sentiment de frustrare;
• Presiunea grupului social (favorabilă excesiv sau nefavorabilă)
generatoare a temerii de eșec sau dezaprobare;
• Perturbări generate de agenții fizici, chimici sau biologici, care
scad rezistența adaptativă a organismului, inclusiv în sfera
proceselor psihice.
Rang Eveniment Nr. Rang Eveniment Nr.
pct. pct.
1 Decesul partenerului de 100 23 Părăsirea casei 29
căsnicie părintești de către copii
2 Divorţul 73 24 Neplăcerile cu rudele 29
3 Despărțirea de partenerul 65 25 Succesul personal 28
de căsnicie
4 Pedeapsa cu arest 63 26 Începutul sau sfârșitul 26
activității în câmpul
muncii a partenerului
5 Decesul unui membru de 63 27 Începutul sau sfârșitul 26
familie apropiat şcolii
6 Vătămarea sau boala 53 28 Modificarea condiţiilor 25
personală de viaţă
7 Căsătoria 50 29 Modificarea tabieturilor 24
8 Pierderea locului de muncă 47 30 Neplăceri cu superiorii 23
ierarhici
9 Reconcilierea cu 45 31 Modificare în timpul și 20
partenerul de căsnicie condițiile de muncă
10 Pensionarea 45 32 Mutarea în altă locuință 20
11 Modificările în starea de 44 33 Schimbarea şcolii 20
sănătate a unui membru al
familiei
12 Graviditatea 40 34 Modificarea activităților 19
din timpul liber
13 Dificultățile sexuale 39 35 Modificări în activitățile 19
obștești
14 Creșterea familiei 39 36 Modificarea activităților 18
sociale
15 Modificările legate de 39 37 Micile datorii 17
profesie
16 Modificarea veniturilor 38 38 Modificarea 16
obișnuințelor de somn
17 Decesul unui prieten 37 39 Modificarea frecvenței 15
apropiat reuniunilor familiare
18 Schimbarea profesiei 36 40 Modificarea 15
obiceiurilor de consum
19 Numărul are de 35 41 Concediul 13
controverse cu partenerul
20 Primirea unui credit 31 42 Crăciunul 13
important
21 Denunțarea unui împrumut 30 43 Contravențiile 11
neînsemnate
22 Modificările în domeniul 29
responsabilității
profesionale
 DEFINIRE
• În Dicţionarul Explicativ al Limbii Române, termenul
de rezilienţă este definit ca fiind o caracteristică a
unui metal sau aliaj de a rezista la şocuri.
 RezilienȚa
• Deficienţe ca: boala, vulnerabilităţile, suferinţele, nu
mai apar în prim planul existenţei umane, ci
dimpotrivă, este evidenţiat caracterul persoanei de a
supravieţui şi chiar de a se dezvolta în urma
şocurilor distructive la care a fost expus.
• Explică în termeni foarte simpli capacitatea unei
persoane de a-şi reveni în urma unor experienţe de
viaţă copleşitoare.
 REZILIENȚA
• capacitatea de a face faţă cu succes unor schimbări
continue majore;
• capacitatea de a-ţi păstra sănătatea şi energia când
te afli sub presiune constantă;
• capacitatea de a-ţi reveni rapid după eşecuri;
• capacitatea de a depăşi adversităţile;
• capacitatea de a găsi un nou mod de a munci şi de
a trăi când cel vechi nu mai este posibil;
• capacitatea de a face toate aceste lucruri fără a
acţiona într-o manieră distructivă sau disfuncţională.
• Reziliența poate fi definită astfel:
• capacitatea de a se dezvolta bine pe plan psihic, chiar dacă
survin unele evenimente cu caracter destabilizator, chiar dacă
condițiile de viață sunt dificile, în ciuda traumatismelor uneori
severe sau capacitatea de adaptare rapidă la adversitate sau
la nenorocire, capacitatea de a se recupera după astfel de
situații;
• rezultatul ce constă în absența unor tulburări mentale în
situații cunoscute sau după consumarea acestora, situații ce
pot provoca asemenea tulburări;
• procese ce implică o interacțiune între subiect-mediu și
factorii de protecție (de mediu, familiali și individuali) ce
moderează riscul și adversitatea.
• O persoană cu o bună rezilienţă, care întâmpină evenimente
de viaţă marcante ce-i schimbă cursul vieţii, reuşeşte să se
adapteze mai bine la tot ceea ce înseamnă element stresor,
fără a avea sentimente de furie, tristeţe, mânie, dezamăgire,
pierdere, nelăsându-se copleşiţi de intensitatea acestor trăiri.
• Șerban Ionescu (2013) evidențiază existența a două
puncte esențiale regăsite în majoritatea definițiilor, și
anume:
• reziliența caracterizează o persoană care a trăit sau
trăiește un eveniment cu caracter traumatizant sau
adversitate cronică și care dă dovadă de o bună
adaptabilitate (ceea ce are semnificații diferite, în funcție
de vârsta sa și de contextul sociocultural în care
trăiește);
• reziliența este rezultatul unui proces interactiv între
persoană, familie și mediul său înconjurător.
• Reziliența a fost definită ca abilitatea de recuperare
din adversitate și ca o caracteristică pozitivă de
personalitate care evidențiază o adaptare individuală
și moderează efectele negative ale stresului(Wagnild
și Young, 1993).
componente ale rezilienȚei
• calmul (seninătatea) – este exprimat prin tendința de a lua lucrurile
așa cum sunt, păstrând o stare de calm în majoritatea situațiilor,
adoptând o perspectivă echilibrată asupra experiențelor pe care
viața le oferă în vederea reducerii reacțiilor extreme la adversitate;
• perseverența – reprezintă să persiști în ciuda adversității sau a
descurajării, continuarea luptei pentru reconstruirea vieții,
rămânerea implicat în situație dând dovadă de autodisciplină;
• încrederea în sine – capacitatea de a conta pe sine, să-și
recunoască forțele și limitele;
• capacitatea de a da sens, de a realiza că există lucruri pentru care
merită să trăiești, să realizezi că ai scopuri de atins în viață sau că
unele deja au fost atinse;
• solitudinea existențială – corespunde prezenței unui sentiment de
unicitate și de libertate, realizarea faptului că fiecare persoană are
un parcurs unic al vieții, chiar dacă unele situații pot fi împărtășite cu
alte persoane în timp ce altele trebuie să fie înfruntate de unul
singur.
 METODA E.M.A.A.
• Evită stresul inutil

• Modifică situația

• Adaptează-te la factorul de
stres

• Acceptă lucrurile pe care nu le

poți schimba
 TEHNICI
• TEHNICA: „ÎNTÂLNIŢI-VĂ CU DUMNEAVOASTRĂ”
• TEHNICA: „DESENAREA PORTRETULUI FIINȚEI PE
CARE O IUBESC CEL MAI MULT ȘI A FIINȚEI CARE
O DETEST CEL MAI MULT”
VĂ MULŢUMESC PENTRU
ATENŢIA ACORDATĂ!