Professional Documents
Culture Documents
1
Programul de dezvoltare a Controlului Financiar Public Intern pentru anii 2018-2020
În programul dat este prevăzută organizarea şi funcţionarea auditului intern ca parte componentă
Controlului Financiar Public Intern. Sunt specificate entităţile care sunt obligate să creeze unităţi
de audit intern, relaţiile dintre conducătorul unităţi de audit intern şi managerul entităţii auditate.
Normele metodologice de
audit intern în sectorul
public
Regulamentul cu privire la
raportarea activității de
audit intern în sectorul
public
Regulamentului privind
dobândirea, confirmarea și
dezvoltarea calificării
profesionale în domeniul
auditului intern în sectorul 2
public
Schemă
Legea CFPI
SNAI
Instrucţiuni
proprii de Carta de audit
aplicare a intern (UAI)
NMAISP
Auditul intern, conform SNAI, reprezintă activitate independentă şi obiectivă, care oferă
entităţii asigurarea unui grad de control asupra operaţiunilor, o îndrumează în ceea ce
priveşte îmbunătăţirea operaţiunilor şi contribuie la adăugarea unui plus de valoare acestora,
ajută entitatea în atingerea obiecivelor, evaluînd, printr-o abordare sistematică şi metodică,
procesele de manajement al riscurilor, de control şi guvernare a instituţiei, cu propuneri de
consolidare a eficacităţii lor.
Standardele conţin anumite cerinţe cu privire la exercitarea unei misiuni de audit, care convenţional
pot fi atribuite la următoarele etape:
– planificarea misiunii de audit intern;
3
– desfăşurarea auditului intern;
– raportarea rezultatelor obţinute;
– aprecierea funcţionării auditului intern.
SNAI sunt clasificate în mod similar ca şi Standardele Internaţionale ale Practicii Profesionale
de Audit Intern:
Standarde de calificare – enunţă caracteristicile pe care trebuie să le aibă unitatea de
audit intern şi persoanele care exercită activităţi de audit intern;
Standarde performanță – descriu natura activităţilor de audit intern şi definesc criterii de
calitate pe baza cărora exercitarea acestor servicii poate fi evaluată (executarea misiuni
de audit);
Standarde de implementare practică – reprezintă transpunerea standardelor de calificare
şi standardelor de performanță pentru misiuni specifice: un audit de conformitate,
activităţi de autoevaluare a controlului intern, etc.
Standardele reprezintă un set de cerințe obligatorii, bazate pe principii, cuprizând:
enunțuri privind cerințele de bază pentru practica profesională a auditului intern și pentru
evaluarea eficacității acestuia, care se aplică la nivel organizațional și individual;
note privind interpretarea, care clarifică termenii sau conceptele din cadrul enunțurilor.
Numerotarea standardelor naţionale este analogică cu cea a standardelor internaţionale. De
exemplu, standardul naţional de calificare 1100 „Independență și obiectivitate” corespunde cu
standardul internaţional de calificare 1100 care este întitulat în mod asemănător „ Independență și
obiectivitate”.
Standardele de audit intern spre deosebire de standardele pentru auditul extern şi aplicate de
către societăţile de audit sau auditorii individuali sunt ca volum prezentate în mod foarte restrâns,
majoritatea fiind dezvăluite prin intermediul unei singure fraze.
Spre exemplu, standardul naţional de audit intern nr.1000 are următorul conţinut:
„Misiunea, competențele şi responsabilităţile activităţii de audit intern trebuie să fie definite,
în scris, în Carta de audit intern, în conformitate cu Legea privind controlul financiar public
intern, Codul etic al auditorului intern, prezentele SNAI și definiția auditului
intern. Conducătorul activității de audit intern trebuie să revizuiască periodic Carta de audit
intern şi să o prezinte managerului entității publice pentru aprobare.”.
Note privind interpretarea:
Carta de audit intern este un document oficial care defineşte misiunea, competențele şi
responsabilităţile activităţii de audit intern. Aprobarea finală a Cartei de audit intern reprezintă o
prerogativă a managerului entității publice.
Carta de audit intern stabileşte:
a) poziţia auditului intern în cadrul entității publice, inclusiv tipul relaţiei de raportare
funcţională a conducătorului activității de audit intern faţă de conducerea entității publice;
b) autorizează accesul la înregistrări, personal şi proprietăţi fizice relevante pentru executarea
misiunilor de audit intern;
c) defineşte sfera de cuprindere a activităţilor de audit intern.
1000.A1 –Tipul misiunilor de asigurare furnizate entității trebuie să fie definit în Carta de audit
intern. Dacă misiunile de asigurare sînt furnizate unor părți interesate din afara entității, tipul
acestor misiuni trebuie definit, de asemenea, în Carta de audit intern.
4
1000.C1 – Tipul misiunilor de consiliere trebuie definit în Carta de audit intern.
Standardele de implementare includ:
misiuni (activităţi) de asigurare;
misiuni de consiliere.
Misiune – activitate de asigurare și consiliere, autorizată prin act administrativ şi delimitată în timp,
cu o arie de aplicabilitate bine determinată, care se finalizează prin emiterea unui raport de audit.
O misiune poate include mai multe sarcini sau activităţi în scopul realizării unui set specific
de obiective înrudite.
Misiune de asigurare - activitate care implică o analiză obiectivă a probelor de către auditorul
intern pentru a formula opinii şi concluzii cu privire la entitate, un sistem, o activitate sau un proces.
Tipul şi domeniul de aplicare a misiunilor de asigurare sînt determinate de către auditorul intern.
Misiunile de asigurare iau forma de substandarde, spe exemplu, 1000.A1
Misiune de consiliere - activitate cu caracter consultativ desfăşurată la solicitarea beneficiarului
misiunii de consiliere. Tipul şi domeniul de aplicare al misiunilor de consiliere sînt convenite cu
beneficiarul misiunii de consiliere.
Urmează analiza cadrului general al standardelor de calificare și al standardelor de
performanță:
Cadrul general al Standardelor de calificare
Reglementări Conţinuturi Numărul şi denumirea standardelor
1. Misiune, Carta de audit intern 1000 „Misiune, competenţe şi
competenţe şi responsabilităţi”;
responsabilităţi 1010 „Recunoașterea normelor obligatorii
în Carta de audit intern”;
2. Independenţa şi 1. ataşarea la un nivel ierarhic 1100 „Independenţă şi obiectivitate”;
obiectivitatea corespunzător; 1110 ”Independenţă organizaţională”;
auditului intern 2. restricţiile privind 1111 „Interacțiunea directă cu managerul
independenţa şi obiectivitatea entității publice”;
auditului intern 1112 „Responsabilități ale conducătorului
activității de audit intern în afara ariei de
aplicabilitate ale auditului intern”;
1120 „Obiectivitate individuală”;
1130 „Prejudicii aduse independenţei sau
obiectivităţii”;
6
2340 „Supervizarea misiunii de
audit intern”;
5. Comunicarea 1. conţinutul şi calitatea 2400 „Comunicarea rezultatelor”;
rezultatelor comunicării; 2410 „Criterii pentru comunicare”;
2. indicarea neconformităţii cu 2420 „Calitatea comunicărilor”;
SNAI – motivul şi impactul 2421 „Erori și omisiuni”;
nerespectării asupra misiunii de 2430 „Utilizarea afirmației
audit; „Realizat în conformitate cu
3. diseminarea rezultatelor SNAI”;
persoanelor adecvate 2431 „Aducerea la cunoștință a
neconformității neconformităţii cu
SNAI în cadrul misiunii de audit
intern”
2440 „Diseminarea rezultatelor”;
2450 „Opinii generale”
6. Monitorizarea 1. supravegherea acţiunilor 2500 „Monitorizarea acţiunilor
implementării întreprinse de conducerea entităţii ulterioare comunicării rezultatelor”;
rezultatelor auditate ca urmare a rezultatelor 2600 „Comunicarea acceptării
comunicate riscului”
Structura NMAISP:
fiecare NMAISP constă din prevederi obligatorii şi instrucţiuni suplimentare pentru
aplicarea tuturor SNAI;
NMAISP conţin referinţe şi textul complet al anumitor standarde, la care se aplică,
precum şi extrase din Codul Etic şi Carta de Audit Intern;
NMAISP sunt structurate astfel, încît să asigure reglementarea necesară pentru
organizarea procesului de audit şi efectuarea misiunii de audit.
Importanţa practică a NMAISP constă în aceea că ele îi îndrumează pe auditorii intern în vederea
realizării misiunilor de audit şi în gestionarea activităţii lor şi conţin prevederi despre:
cadrul normativ şi organizaţional;
interacţiunea cu alte părţi implicate, cu Direcţia de armonizare a sistemului de control
financiar public intern, Curtea de Conturi şi consultanţii specializaţi;
7
îndrumări detaliate privind principalele concepte în domeniul auditului (riscuri,
materialitate, probe de audit), precum şi proceduri şi tehnici specifice activităţii de audit
(evaluarea controlului intern);
auditul unor activităţi specializate (auditul sistemelor Tehnologiilor informaţionale,
auditul performanţei).
Lista şi referinţele de bază ale Normelor metodologice pentru implementarea auditului intern
în sectorul public
8
SNAI – 2500
7. Urmărirea
1. descrie cerinţele faţă de conducătorii subdiviziunilor de audit intern pentru a
implementării
stabili un sistem eficace în vederea urmăririi implementării recomandărilor de
recomandărilor
audit;
de audit
2. analizează acţiunile ce vor fi realizate pentru a urmări implementării
recomandărilor unor anumite misiuni de audit.
SNAI – 1300; 1310; 1311; 1312; 1320; 1321; 13222000
8. Gestionarea şi
1. examinează responsabilităţile manageriale specifice pentru pregătirea
evaluarea calităţii
activităţii de audit de calitate;
activităţii de audit
2. analizează rolul Programului de asigurare şi îmbunătăţire a calităţii;
intern
3. supravegherea activităţii de audit.
9
tehnologiilor informaţionale
17. Auditul SNAI – 2010; 2200; 2210; 2220; 1210; 2230; 2240; 2300; 2310; 2330; 2340;
performanţei 2400; 2410; 2440; 2500
prezintă procesele implicate în desfăşirarea unui audit al performanţei
10
În continuare vor fi prezentate principiile fundamentale privind conduita profesională a
auditorului intern şi regulile conduitei profesionale aferente fiecărui principiu:
Integritatea:
realizarea activităţii cu onestitate, conştiinciozitate şi rigurozitate;
respectarea legislaţiei şi exercitarea obligaţiunilor de serviciu în conformitate cu
cerinţele profesiei;
evitarea implicării în activităţi ilegale sau fapte, ce discreditează auditorul intern sau se
răsfrîng negative asupra entităţii.
Independenţa şi obiectivitatea:
manifestarea independenţei şi obiectivităţii în tratarea problemelor aflate în analiză;
evitarea implicării în activităţi sau relaţii, care afectează imparţialitatea;
neacceptarea cadourilor şi serviciilor în exerciarea atribuţiilor de serviciu, cu excepţia
semnelor de atenţie simbolice, conform normelor de politeţe şi ospitalitate prevăzute de
legislaţie.
Competenţa:
obţinerea consultaţiilor din partea specialiştilor în domeniu, în cazul în care auditorul
intern din cadrul unităţii de audit intern nu dispune de aptitudini profesionale necesare;
efectuarea misiunilor de audit intern în conformitate cu cadrul normativ în vigoare;
îmbunătăţirea permanentă a competenţei profesionale, eficienţei şi calităţii activităţii
desfăşurate.
Confidenţialitatea:
protejarea informaţiei obţinute în cadrul îndeplinirii obligaţiunilor de serviciu;
neutilizarea informaţiei obţinute în cadrul activităţii în scopuri personale, care ar
prejudicia activitatea unităţii auditate sau interesele publice, sau care contravin legislaţiei
în vigoare.
Auditorii interni trebuie să informeze în scris coducerea unităţii de audit intern despre cazurile:
existenţei neclarităţilor în aplicarea prevederilor Codului etic;
apariţiei conflictelor personale între auditorul intern şi managerul entităţii auditate;
constrângerii să acţioneze în mod neadecvat, lipsit de etică, să încalce legislaţia în
vigoare.
Anual ei semnează Declaraţia privind respectarea prevederilor Codului în două
exemplare (unul se păstrează la conducere).
Totodată, înaintea începerii fiecărei misiuni de audit intern, completează o Declaraţie de
interese, care oferă informaţii despre funcţiile sau interesele deţinute în afara entităţii, care pot avea
un impact asupra activităţii lui.
11