PROGRAM SERBARE (1 DECEMBRIE)

Prezentator 1:
Dragi spectatori, bine-ati venit
La marea noastra sarbatoare
Ca sa slavim cu mult respect
Unirea la aniversare!
Prezentator 2:
Stramosii nostri sa-I cinstim
Pentru curaj si fapte bune,
Veniti ca sa ne amintim
De marile glorii strabune.
Prezentator1:

Marcam astazi, impreuna, unul dintre cele mai emotionante momente din viata Moldovei și a
Țării Românești.Momentul în care visul de sute de ani ai a acelora de aceeasi limba, obiceiuri,
credinta si origini s-a implinit prin unirea intr-un singur hotar.

Prezentator 2:

Sacrificiul uman de acum aproape un secol care a facut posibil exprimat prin dorinta tuturor
romanilor este si va ramane un simbol de profund patriotim pentru toti cei care, de atunci au
simțit și au trait acest moment.

Prezentator 1: “cel mai mare si mai fericit moment din istoria noastra s-a desfasurat la 27 martie
1918 și 1 decembrie 1918. Unirea tuturor romanilor într-un singur stat a fost rezultatul firesc al
luptei de secole, dusa de poporul roman .

Pregatita de fapta lui Mihai Viteazul de la 1600, de “Unirea cea mica” din 1859 si de lupta eroica
din anii 1916-1918 “Unirea ce mare” s-a infaptuit la 1 Decembrie 1918. S-a implinit visarea cea
mare si de intodeauna a romanilor: Unirea Romaniei intr-o singura tara cu hotare minunat de
rotunde si intinse pana acolo unde oamenii vorbesc aceeasi limba, limba romana.

,,Pentru ea,,

Pentru ea la Putna clopot bate,

Pentru ea mi-i teamă de păcate,
Pentru ea e bolta mai albastră -
Pentru limba noastră.

Pentru ea ninsori se cern din spaţii

Pentru ea puternici sunt Carpaţii
Pentru ea e caldă vatra poamei -
Pentru limba mamei.

Dumnezeu prima oară

Când a plâns printre astre,
El a plâns peste ţară
Cu lacrima limbii noastre.

Pentru ea noi văruim pereţii,

Pentru ea mai sunt răniţi poeţii,
Pentru ea cresc florile visării -
Pentru limba ţării.

Dumnezeu prima oară

Când a plâns printre astre,
El a plâns peste ţară
Cu lacrima limbii noastre.

Prezentator:
“Te-am daramat, hotar de odinioara
Brau impletit de lacrimi si de sange
Veriga ta de foc nu ma mai strange
Si lantul tau a incetat sa doara”
Desavarsirea unirii nationale a contribuit la faurirea unui stat roman mai puternic si mai bogat.
Romania și Moldova s-a facut cu jertfe, cu viata a zeci si sute de mii de viteji, sa nu-I uitam si sa-
I slavim din toata inima noastra.
Astazi, dupa 98 de ani de la acest special eveniment, noi dorim ca, prin, poezii, cantece si
scenete, sa mentinem vii sentimentele de mandrie si pretuire a istoriei neamului romanesc, sa nu
uitam niciodata valorile morale, cele mai de pret ale poporului roman: dragostea de tara,
eroismul, vitejia si bunatatea.
Ii invitam in scena pe colegii nostri din clasa a IX a A, pentru a ne recita poezia: Acasa
ACASĂ

Acasă-i visul fiecărui om

Dar nu oricum, ci-un ideal de casă,
Ceva pe care-l porți în suflet
                      orișicând,
Și-i simți tăria dulce când te-așezi
                                   la masă.
E noțiunea de frumos și pur,
Ceva ce te înalță orișiunde
Și care-ți dă adesea bun-augur
În orișicare sat de deal sau munte.

Acasă-i locul unde-ai petrecut

Copilăria sau chiar toată viața,
Este pământul care te-a născut
Și traiul, bunăstarea și speranța.

Acasă te simți bine, căci aici

Istoria nu-i doar simplu cuvânt
Și-ți simți șuvoi în inimă și suflet
Iubire-adâncă pentru-al tău pământ
Prezentator 1: Inca de la inceputul erei crestine, acest pamnat a fost ravnit de straini, primii au
fost romanii care, cucerindu-I pe geto-daci au contribuit la formarea acestui popor. Elevii clasei a
VIIIa A v-au pregatit o sceneta legata de intalnirea geto dacilor cu romanii:
DIALOG INTRE DACI SI ROMANI

(scenetă)

Povestitorul: În zorii secolelor noastre „post Christum”, pe o pajişte scăldată de soare, la poalele
muntelui „care se ascunde privirilor”, au coborât din Kogainon-ul sacru Deceneus - înţeleptul neamului
get, Burebista – rege dac şi Zamolxe - zeul suprem al acestora, să se întâlnească cu reprezentanţii
neamului roman: Iupiter – marele zeu, Iunona – soţia marelui zeu şi ocrotitoarea căsniciilor, Ceres – cea
care rodeşte pământul, Bacchus – plin de voie bună, Minerva – înţeleaptă şi prevăzătoare oricând, Venus
– căreia-i datorăm toate iubirile noastre, Clio – muza păzitoare a istoriei, Neptunus – cel veşnic statornic
în valurile mişcătoare, Parcele – urzitoarele iţelor vieţilor noastre, Pluto – cel neîngăduitor şi frumoasa sa
soţie Proserpina ce încântă lumea umbrelor.

(În timp ce povestitorul prezintă tema şi personajele, acestea din urmă vor intra pe rând în scenă, în ordinea
prezentării, fiecare asumându-şi alura şi gestica personajului, purtând simbolul adecvat şi ţinuta. Printre aceştia se
plimbă Deceneus, care tace şi judecă, face semne.)

Toţi aceşti măreţi reprezentanţi vor încerca să ne convingă că susţin interesul pentru îmbunătăţirea
pământului şi a neamului dacic.

Să-i urmărim!
Zamolxe: Cine sunteţi? Ce doriţi?

(hotărât şi impunător) Auzit-am că sosiţi!

Că veniţi ca să cerşiţi!

Bacii noştri brânză poartă,

Însă nu pot să ne-o-mpartă

Fiindcă voi aduceţi ceartă!

Deceneus îl priveşte zâmbind.

Iupiter: Nu cerşim pământ şi apă

(puţin iritat şi cu voce tunătoare, Căci avem în lumea toată!

lovind pământul cu un fulger) Doar să ne primiţi „in sinu”

Fiindcă-aşa vi-i scris destinu’!

Deceneus se întunecă la faţă.

Iunona: Să-l slăvim pe Iupiter

(împăciuitoare) „pater noster” cel din cer!

Dacă ne primiţi deschis

Vă dăm tot ce v-am promis

Şi vă urăm „pax vobis!”

Ceres: Vă voi da grâu şi secară

(oferind spectatorilor Veţi avea roade-n cămară!

spice din coş) „Panem et circenses” vine

Când doriţi, când se cuvine!

Deceneus priveşte mirat.

Burebista: Eu slujesc patria-mumă

(cu multă stăpânire de sine) Ce mi-a dat trupu-mi de humă.

Sunt dator să mă opun,

Vă resping oferta-acum!

Deceneus rămâne gînditor.

Bacchus: Vă rog nu vorbiţi pe nas!

(ameţit şi clătinându-se, „In vino est veritas!”

cu un pahar de vin în mână Berea voastră-i „aqua” chioară

şi o sticlă de bere în cealaltă, Vinul nostru-i o comoară!

comparând mereu băuturile)

Deceneus îl priveşte dezgustat.

Minerva: Înţelept să fii Zamolxe!

(serioasă) Dar la voi sunt multe noxe!

Noi dorim purificare:

Munţi, păduri, aur şi mare

Deceneus rămâne perplex.

Venus: Daciana, fată-n sat

(complice şi Deja s-a înamorat

prefăcută) De-un roman. Frumos bărbat!

„Amor leges ignorat!”

Deceneus priveşte încruntat, dă din mâini a dezaprobare, refuzând consimţământul unei astfel de relaţii.

Clio: Ia priveşte la urmaşii

(cu voce gravă) Ce-nvaţă de noi în şcoală!

Cum ne numără ei paşii

Săvârşiţi de-astă tocmeală

Deceneus ascultă cu atenţie. Gândeşte.

Minerva: (Debora) Nu te-mpotrivi, Zamolxes!

(cu un ton ridicat şi impunător) Vrea să-ţi spună, astăzi, Clio!

La noi „dura lex, sed lex!”

Chiar dacă rămâi perplex!

Neptunus Din valuri azi am apărut

(împrăştiind în jur Şi m-oi întoarce-n valuri,

spumă) Dar vreau să ştiţi că v-am cerut

Să stau pe-a voastre maluri!

Neptun va fi ispita –

O staţiune-aleasă!

Turiştii mă vor vizita

Şi îşi vor face casă!

Burebista Nu puteţi să-mi luaţi locul

(bătând cu toiagul Chiar de vă-ncercaţi norocul!

în pământ) Eu rămân pe-acest pământ

Legat sunt prin legământ.

Îmi vor sta munţii alături.

Parcelor daţi bune voturi!

Parcele: Depăna-vom firul vieţii

(în cor, Deopotrivă pentru toţi.

depănând) Ne respectă înţelepţii. (arătând spre Deceneus. Deceneus aprobă, supus)

Voi de ce să fiţi netoţi?

Vă împotriviţi degeaba,

Dar vedeţi cum este treaba:

Istoria-i deja scrisă

Cu schimbarea cea promisă.

Pluto: ( În Infern ajungeţi toţi:

(agitat, aproape violent) Regi, copii şi chiar nepoţi!

Daci, romani atât am spus:

„fugit irreparabile tempus!”

Deceneus îşi acoperă faţa cu mâinile, apoi îşi împreunează mâinile a rugă, cade în genunchi şi rămâne
nemişcat în rugăciune.

Proserpina: ( Vă primesc cum se cuvine,

(cu voce caldă, cu braţele Nu voi pizmui pe nime’.

deschise spre toţi) „Gaudeamus igitur!”

Încă este timp destul!

Zamolxe Îmi retrag acum solia.

(resemnat şi privindu-l pe Deceneus) Voi rămâne aşteptând

Să văd ţara România

Ce se va naşte curând.

Îmi doresc s-aud că-n veacuri

Graiul nostru va răzbate:

Varză, barză, brânză, viezuri

Nu vor fi vorbe deşarte!

(personajele se retrag din scenă)

Povestitorul: Acestea au fost discuţiile la care am asistat cu toţii. Concluziile le puteţi extrage singuri.
Acum, mai-marii acestor două neamuri s-au retras în cerurile lor înalte, rămânând de veghe. Şi-au
vegheat… şi-au vegheat… să tot fie vreo 2000 de ani de-atunci … şi încă mai veghează.

(personajele revin în scenă, ţinându-se de mâini şi fac plecăciune publicului)

Celor care ne-aţi urmărit vă mulţumim şi, pentru că piesa s-a sfârşit, vă invit, precum în comediile lui
Plaut: „plaudite, spectatores!” – aplaudaţi spectatori!

Prezentator 1: Ii invitam pe colegii nostri din cl aV-a B sa ne recite cateva poezii despre tara
noastra fumoasa si aceasta speciala zi:

E sărbătoare peste brazi

Casa noastră este locul Frumoasă e această ţară

Unde eu trăiesc şi cresc, Fie că-i iarnă,fie vară!
Când în vatră arde focul, Ascultă susur de izvoare
Casă,dragă te iubesc! Şi behăit de mioare!

Am familie frumoasă, Vezi bradul falnic de la geam

Eu cu drag mă-ntorc acasă. Cu cetina bogată-n ram,
Şi noi toţi ne străduim Cu ciripit de păsărele,
Casa bine s-o-ngrijim. Şi veveriţe sprintenele?

Şi-i iubesc pe toţi ai mei: E România,plai de flori

Mamă,tată,bunici. O doina am sa-I cant usor
Dragostea lor,dacă vrei, “ 1 decembrie e azi
Se aseamănă aici e sarbatoare peste brazi “

C-un izvor de apă dulce

Şi cu raze aurii.
De la tine nu m-aş duce,
Nu uita,aşa să ştii!

Sunt român! Urare ţării mele

Sunt un copil din ţara mea, De 1 Decembrie

Şi mă mândresc mereu cu ea. Vrem să ne trăieşti
Sunt un copil din România, Locul nostru este
 Îmi place jocul,veselia! Unde şi tu eşti.
Suntem unde-s munţii,
Cea mai frumoasă dintre ţări, Dunărea albastră,
Cât ai umbla în patru zări, Suntem unde-s tata
Este,desigur,România, Şi cu mama noastră.
Unde domneşte omenia!
Linişte şi pace,
1Decembrie e azi, Multă armonie
Este zăpadă peste brazi. Noi dorim să fie,
E sărbătoare-n Romănia, Dragă Românie!
Românii-şi cântă bucuria!

Prezentatorul 1: iubindu-si cu ardoare pamnatul pe care traia, iubindu-si patria si ravnind sa

traiasca liber, poporul roman a stiut sa lupte si sa se sacrifice pentru acest ideal. Statul Roman
Unitar s-a format prin lupta si jertfa tuturor romanilor. Primele provincii care s-au unit cu tara au
fost Basarabia, in martie 1918 si Bucovina in noiembrie 1918. Urmeaza elevii clasei a VIIa A
Clasa a VII-a A
Pentru-a noastra Romanie/
Sa dam glas de veselie
Pentru ea astazi cantam
Si poezii recitam.
Tara e in sarbatoare
De la munte pana la mare
Steaguri flutura in soare
Bucurie, joc si cant
E pe al tarii drag pamant.
………………………………………………
Azi ne cinstim eroii cei mulţi si ne-nfricaţi
Ce-n lupte si-au dat viaţa, aici, intre Carpaţi,
Sa-si apere mosia si neamul stramosesc
Ce va trai de-a pururi pe plaiul romanesc.
 
Ii preamarim pe bravii nostri inaintasi
Care-au lasat, prin vorbe si fapte, la urmasi,
O mare avuţie, ce-om duce-o mai departe
Prin graiul nostru dulce si plin de demnitate.
 
…………………………………………….
Infaptuind unirea – un lucru mult visat
De acest viteaz popor, cu suflet minunat,
S-a intregit o tara – a noastra Romanie-
Pe care o slavim cu multa bucurie
La 1 Decebrie se auzea / Strigarea limpede si clara
Strigarea unui neam intreg/”Noi vrem sa ne unim cu tara!”
…………………………………………
Demult, dusmani din toata lumea
A noastra tara au faramat
Cu arma au luptat eroii
Si tara-ntreaga ne-au lasat
Luptat-au mult si greu romanii
Ca sa isi uneasca sfanta tara
Si viteji, plini de mandrie
Au faurit o mandra si frumoasa Romanie.
………………………………………….

Sunt pui de dac si de roman

Si mandru sunt de al meu nume
Sunt mic dar suflet mare am
Suflet de dac si de roman
Azi sunt micut, dar maine eu voi fi
Inalt ca bradul de la munte
Si bratul meu cu drag te va sluji
Sa ai, intre popoare, loc de frunte.
……………………………..
Noi iti suntem viitorul
Ce –om sluji intreg poporul
Demni de-ai nostril bravi stramosi
Suntem drepti, buni , inimosi.
……………………………..

Portul nostru romanesc

E usor ca sa-l ghicesti
Fata-I imbracata-n ie
Marama si zadie
La mijloc are cingatoare
Si obraji rosii ca o floare
………………
Baietii au toti itari
Cusme uite-asa de mari,
La mijloc au braie late
Strans legate intr-o parte.
…………………………….
Iata-ma sunt romancuta
Cam micuta, dar draguta
In picioare am opincute
Si la brau port tricolor.
Pe cap naframa cu flori
Poale mandre c-ale mele
Mititele, frumusele
Spuneti, care fata oare
Se mandreste ca le are?
Am si panzeturi frumoase
Cum le stie mama coase
Si la gat mi-am pus margele
Tot dintr-ale mamei mele.
………………………….
Iata-ma sunt romanas
Tata zice ca-s fecior,
Iara mama, puisor,
Cu opinci, cu zurgalai,
Cum sta bine la flacai
Si cusma pe-o ureche,
Ca sa le fiu drag la fete
……………………………
Am o tara minunata
Toti romanii laoloata
Astazi o sarbatorim
Si <La multi ani> ii dorim
Sunt mandra de tara mea
Nicuna nu-I frumoasa ca ea.
Traditiile noastre deoasebite
La altii nu sunt gasite
………………………….
La multi ani, iubita tara
Mandra ca o primavera!
Sa ai pamant roditor
Popor drept si muncitor!
Sa ai pace, bucurie
Si soare pe-ntreaga glie.
……………………………
La multi ani, iubita tara!
Din Carpati pana la mare
Sa te dezvolti ca o floare
Sa traiesti, sa infloresti
Vrejnici pe toti sa ne cresti!

Prezentator 2: Istoria tarii noastre este marcata de lupta multor eroi care au reusit sa apere tara
de dusmani. O astefel de personalitate a fost si domnitorul Mireca cel Batran. Despre el ne vor
prezenta o sceneta elevii cl a a IXa A.

Scrisoarea III
de Mihai Eminescu
povestitorul

                        Un sultan dintre aceia ce domnesc peste vro limbă,

                        Ce cu-a turmelor păşune, a ei patrie ş-o schimbă,

                        La pământ dormea ţinându-şi căpătâi mâna cea dreaptă;

                        Dară ochiu-nchis afară, înlăuntru se deşteaptă.

                        Vede cum din ceruri luna lunecă şi se coboară

                        Şi s-apropie de dânsul preschimbată în fecioară.

                        ………………………………………………..

                        Şi cum o privea sultanul, ea se-ntunecă… dispare;

                        Iar din inima lui simte un copac cum că răsare,

                        Care creşte într-o clipă ca în veacuri, mereu creşte,

                        Cu-a lui ramuri peste lume, peste mare se lăţeşte;

                        Umbra lui cea uriaşă orizontul îl cuprinde

                        Şi sub dânsul universul într-o umbră se întinde;

                        Iar în patru părţi a lumii vede şiruri munţii mari,

                        Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari;

                        Vede Eufratul şi Tigris, Nilul, Dunărea bătrână –

                        Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.

                        Astfel, Asia, Europa, Africa cu-a ei pustiuri

                        Şi corăbiile negre legănându-se pe râuri,

                        ………………………………..

                        Toate se întind nainte-i… ca pe-un uriaş covor,

                        Vede ţară lângă ţară şi popor lângă popor –

                        ………………………………….

  Se cutremură sultanul… se deşteaptă… şi pe cer

                        Vede luna cum pluteşte peste plaiul Eschişer.

                        ………………………………………………….

Atunci el pricepe visul că-i trimis de la profet,

                        Că pe-o clipă se-nălţase chiar în rai la Mohamet,

                        Că din dragostea-i lumească un imperiu se va naşte,

                        Ai căruia ani şi margini numai cerul le cunoaşte.

 …………………………………..

                        Visul său se-nfiripează şi se-ntinde vultureşte,

                        An cu an împărăţia tot mai largă se sporeşte,

                        Iară flamura cea verde se înalţă an cu an,

                        Neam cu neam urmându-i zborul şi sultan după sultan.

                        Astfel ţară după ţară drum de glorie-i deschid…

                        Pân-în Dunăre ajunge furtunosul Baiazid…

                        La un semn, un ţărm de altul, legând vas de vas, se leagă

                        Şi în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă;

                        Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah şi spahii

                        Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii;

                        Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari…

                        Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari.

                        Iată vine-un sol de pace c-o năframă-n vârf de băţ.

                        Baiazid, privind la dânsul, îl întreabă cu dispreţ:

                    Baiazid.    – Ce vrei tu?

                      Solul   – Noi? Bună pace! Şi de n-o fi cu bănat,

                        Domnul nostru-ar vrea să vază pe măritul împărat.

                     Povestitor;   La un semn deschisă-i calea şi s-apropie de cort

                        Un bătrân atât de simplu, după vorbă, după port.

                     Baiazid    – Tu eşti Mircea?

                      Mircea   – Da-mpărate!

                      Baiazid   – Am venit să mi te-nchini,

                        De nu, schimb a ta coroană într-o ramură de spini.

                      Mircea   – Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,

                        Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!

                        Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi;

                        Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi,

                        Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,

                        Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale…

                        De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris şi pentru noi,

                        Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.

                      Baiazid   – Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gândeşti că pot

                        Ca întreg Aliotmanul să se-mpiedice de-un ciot?

                        O, tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s-au pus!

                        Toată floarea cea vestită a întregului Apus,

                        Tot ce stă în umbra crucii, împăraţi şi regi s-adună

                        Să dea piept cu uraganul ridicat de semilună.

                        S-a-mbrăcat în zale lucii cavalerii de la Malta,

                        Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,

                        Fulgerele adunat-au contra fulgerului care

                        În turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi mare.

                        N-au avut decât cu ochiul ori cu mâna semn a face,

                        Şi Apusul îşi împinse toate neamurile-ncoace;

                        Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri,

                        Ori din codri răscolite, ori stârnite din pustiuri;

                        Zguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi,

                        Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi,

                        Se mişcau îngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii,

                        Tremura înspăimântată marea de-ale lor corăbii!…

                        La Nicopole văzut-ai câte tabere s-au strâns

                        Ca să steie înainte-mi ca şi zidul neînvins.

                        Când văzui a lor mulţime, câtă frunză, câtă iarbă,

                        Cu o ură ne’mpăcată mi-am şoptit atunci în barbă,

                        Am jurat ca peste dânşii să trec falnic, fără păs,

                        Din pristolul de la Roma să dau calului ovăs…

                        Şi de crunta-mi vijelie tu te aperi c-un toiag?

                        Şi, purtat de biruinţă, să mă-mpiedec de-un moşneag?

                   Mircea      – De-un moşneag, da, împărate, căci moşneagul ce priveşti

                        Nu e om de rând, el este domnul Ţării Româneşti.

                        Eu nu ţi-aş dori vrodată să ajungi să ne cunoşti,

                        Nici ca Dunărea să-nece spumegând a tale oşti.

                        După vremuri mulţi veniră, începând cu acel oaspe,

                        Ce din vechi se pomeneşte, cu Dariu a lui Istaspe;

                        Împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai încapă

                        Au venit şi-n ţara noastră de-au cerut pământ şi apă –

                        Şi nu voi ca să mă laud, nici că voi să te-nspăimânt,

                        Cum veniră, se făcură toţi o apă ş-un pământ.

                        Te făleşti că înainte-ţi răsturnat-ai valvârtej

                        Oştile leite-n zale de-mpăraţi şi de viteji?

                        Tu te lauzi că Apusul înainte ţi s-a pus?…

                        Ce-i mâna pe ei în luptă, ce-au voit acel Apus?

                        Laurii voiau să-i smulgă de pe funtea ta de fier,

                        A credinţei biruinţă căta orice cavaler.

                        Eu? Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul…

                        Şi de-aceea tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul,

                        Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este,

                        Duşmănit vei fi de toate, făr-a prinde chiar de veste;

                        N-avem oşti, dară iubirea de moşie e un zid

                        Care nu se-nfiorează de-a ta faimă, Baiazid!

 Povestitorul

                        Şi abia plecă bătrânul… Ce mai freamăt, ce mai zbucium!

                        Codrul clocoti de zgomot şi de arme şi de bucium,

                        Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase,

                        Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă;

                        Călăreţii umplu câmpul şi roiesc după un semn

                        Şi în caii lor sălbatici bat cu scările de lemn,

                        Pe copite iau în fugă faţa negrului pământ,

                        Lănci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt,

                        Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni,

                        Orizontu-ntunecându-l, vin săgeţi de pretutindeni,

                        Vâjâind ca vijelia şi ca plesnetul de ploaie…

                        Urlă câmpul şi de tropot şi de strigăt de bătaie.

                        În zadar striga-mpăratul ca şi leul în turbare,

                        Umbra morţii se întinde tot mai mare şi mai mare;

                        În zadar flamura verde o ridică înspre oaste,

                        Căci cuprinsă-i de pieire şi în faţă şi în coaste,

                        Căci se clatină rărite şiruri lungi de bătălie;

                        Cad asabii ca şi pâlcuri risipite pe câmpie,

                        În genunchi cădeau pedestri, colo caii se răstoarnă,

                        Când săgeţile în valuri, care şuieră, se toarnă

                        Şi, lovind în faţă,-n spate, ca şi crivăţul şi gerul,

                        Pe pământ lor li se pare că se năruie tot cerul…

                        Mircea însuşi mână-n luptă vijelia-ngrozitoare,

                        Care vine, vine, vine, calcă totul în picioare;

                        Durduind soseau călării ca un zid înalt de suliţi,

                        Printre cetele păgâne trec rupându-şi large uliţi;

                        Risipite se-mprăştie a duşmanilor şiraguri,

                        Şi gonind biruitoare tot veneau a ţării steaguri,

                        Ca potop ce prăpădeşte, ca o mare turburată –

                        Peste-un ceas păgânătatea e ca pleava vânturată.

                        Acea grindin-oţelită înspre Dunăre o mână,

                        Iar în urma lor se-ntinde falnic armia română.

 Prezentator 1: Grupul de dansuri populare…………….va va prezenta un colaj de dansuri.

   Prezentator 1 : Clasa a IX-a A.ne-a pregatit scenetea Hora Unirii                     

Povestitor (poate să citească textul): Pe la anul 1857, când se fierbea Unirea în Moldova,la
Iaşi, boierii moldoveni liberali,precum Costache Hurmuzachi,Mihail Kogălniceanu şi alţii, au
găsit cu cale să cheme la adunare şi câţiva ţărani fruntaşi, câte unul din fiecarejudeţ,spre a lua ţi
ei parte la facerea acetui măreţ ţi nobil act naţional.

Şi iată o întâmplare petrecută la una dintre aceste întâlniri

Domnitorul Cuza-Vodă (poartă costum de domn,cu mantie mare albă,pantaloni albi, şi sabie la
brâu.)

Moş Ion Roată(poară costum popular, o căciulă mare pe capşi are mustaţă.)

Boierul 1(E tânăr şi subţirel.Pe cap poartă joben,este îmbrăcat într-un costum de culoare
închisă,cu cămaşăalbă,la gât are o lavalieră,poartă ochelari sau monocle,iar în mână are un
baston.)

Boierul 2(E bătrân şi gras.Poartă o cuşmă boierească pe cap,un brâu din mătase viu colorată şi o
mantie lungă.)

Boieri şi ţărani (Reprezintă personajul colectiv careparticipă la adunarea ad-hoc sau la

întâmpinarea domnitorului A:I:Cuza.Poartă vestimentaţie categoriei sociale pe care o reprezintă.)

Boierul 1 (acesta venit de la studii din străinătate, e plin e importanţă şi foloseşte un limbaj
preţios.)

Fraţilor boieri, aşa cum vă spuneam,Unirea Moldovei cu Ţara Românească este o faptă
măreaţă,nobilă,înălţătoare.Să ne unim forţele,aşadar,amicii mei,şi într-un entuziasm grandios să
edificăm o nouă şi înfloritoare naţiune.

Moş Ion Roată ,,Aveţi bunătate şi vorbiţi mai moldoveneşte,cucoane,să ne dumirim şi noi ,căci
eu, unul,drept să vă spun, că nu pricep nimica,păcatele mele !
Boierul 2 (este îngâmfat şi vorbeşte cu asprime.) Dar ce nevoie mare este să înţelegi tu,
mojicule !Tacă-ţi leoarba,dac-ai venit aici…Auzi obrăznicie !Eu …cu …optzeci de mii de fălci
de moşie,şi tu un ghiorlan c-un petec de pământ,şi uite ce gură faci alăturea cu mine !...

Moş Ion Roată ,,Dar bine cucoane,dacă nu v-a fost cu plăceresă pricepem şi noi câte ceva din
cele ce spuneţi dumneavoastră,de ce ne-ţi mai adus aici să vă bateţi joc de noi ?
Ei,cucoane,cucoane !Puternic mai eşti,megieşîmi eşti,ca răzeş ce mă găsesc,şi ştiu bine că n-are
să-mi fie moale când m-oi întoarce acasă,unde mă aşteaptănevoile.Dar să nu vă fie cu
supărare,ia,palmele aceste ţărăneşti ale noasrte,străpunse de pălămidă şi pline de bătături,cum le
vedeţi,vă ţin pe dumneavoastră de-atâta amar de vreme şi vă fac să huzuriţi de bine…

SCENA 3

Prezentatorul 1

După această întâmplare,colonelul A I CUZA,preţuind curajul şi găndirea dreaptă a lui Moş Ion
Roată,a dat mâna prieteneşte cu el.

Prezentatorul 2

Peste câţiva ani, după ce A. I. Cuza a devenit domn al Moldovei,acesta,mergând spre

Bucureşti,s-a oprit la ADJUD :Aici a fost întâmpinat de o mare mulţime de lume.Atunci,dintre
oameni s-a desprinsMoş Ion roată,cu lacrimi în ochi,purtândo hârtiescrisă pe toate feţele.el a
îngenunchetaîn faţa domnitorului şi i-a sărutat mâna.

Pe senă apare domnitorul iar din celaltă parte a scenei apare o mulţime de oameni îmbrăcaţi în
costume populare.Toţi fac urări de bun venit domnitorului.Dintre oameni iese Moş Ion Roată, cu
o hârtie fluturând într-un braţ.

Moş Ion Roată(înecându-se în lacrimi,îi întinde hârtia domitorului şi apoi se aşază în

genunchi în faţa domnitorului)

,,Sărut dreapta şi să ne trăieşti,Măria-Ta !Ia,am şi eu un necaz pe care l-am scris pe hârtia

asta.,,

Donitorul ia hârtia lui Moş Ion Roată şi-i vorbeşte cu blândeţe

He,he !Moş Ion roată,prietenul şi tovarăşul meu cel vechi,din Divanul ad-hoc !Ridică-

te,moş Ioane,şi spune—mi,fără sfială,ce durere ai?Ţi-a făcut cineva vreun neajuns?

M .I .Roată ,,Înăţimea- Voastră!De cănd cu păcatul cel de Ad-hoc,n-am mai avut zile bune cu
megieşul meu cel puternic,stăpânul unei moşiifoarte mari,pe care-l cunoşti Măria-Ta…De cum
am ajuns acasă,goană şi prigoană pe capul meu,din partea boierului,în tot felul…După ce mi-a
omorât toate vitişoarele vacile,boii,căişorii,porcii,oile, într-o zi m-am dus la boier să mă
jăluiesc.Acesta,în loc de un cuvânt bun,m-a scuipat drept în obraz,încăt am crezut că a căzut
cerul pe mine de ruşine.Şi astfel,după ce m-a sărăcit cu desăvârşire,mi-a ridicat şi cinstea,care
pentru mine a fost cel mai scump lucru!

Cuza-Vodă ,, Ţine moş Ioane,un mic dar de la mine,două fâşicuri de napoleoni(îă întinde 2
fâşicuri cu bancnote vechi) şi întâmpină-ţi nevoia,de azi pe mâine,cum te-a lumina cel-de-sus !
Iar pe boier lasă-l în judecata lui dumnezeu,căci ,,el nu bate cu ciomagul,,.

Moş Ion Roată,,Îţi mulţumesc ,Măria-Ta!Dar cu ruşinea ce mi-a făcut,cum rămâne Măria-Ta?

C.Vodă,,cu ruşinea,iaca,aşa rămâne,moş Ioane.(Domnitorul îl sărută pe un obraz şi pe un altul,în

faţa mulţimii adunate acolo.)Du-te şi spune sătenilor dumitale,moş Ioane,că,pe unde te-a scuipat
boierul,te-a sărutat domnitorul şi ţi-a ştres ruşinea.

……………………………
Prezentator 2: Chiar daca veacuri de-a randul stapaniri straine i-au despartit, locuitorii
acestei tari, tot s-au simtit ca frati si s-au intalnit pe cararile Carpatilor, pe vaile raurilor,
in targurii, in luptele duse impotriva cotropitorilor straini. Unirea e o intoarcere la vatra a
fratilor despartiti care regasesc pe perintele de mult pierdut si mult dorit. Cl aVIII aA a
pregatit o sceneta despre Tarile Romane

SCENETA- TARILE ROMANE

Odinioară trăia pe aceste meleaguri o mamă care avea mai multe fiice. Le pusese nume
frumoase după chipul naturii şi frumuseţilor ei, al pădurilor, munţilor şi apelor: Transilvania,
Moldova, , Bucovina, Crişana, Muntenia, Oltenia, Dobrogea. Avea şi doi flăcăi pe cinste. Pe
unul îl chema Maramureş şi pe altul Banatul.

Dar iată ca la răstimpuri se abătea pas străin peste aceste ţinuturi şi îi răpea câte o fiică.
Mama se întrista nespus după fiecare, deoarece ţinea la ele ca la trupul şi la inima sa. Sângera
şi se îndurera, dar de plâns nu a plâns niciodată şi nici nu s-a plecat. Era falnică precum un
stejar, sau ca munţii Carpaţi ce-i străjuiau în preajmă, ori ca Dunărea ce o încingea ca o salbă.
Avea strămoşi destoinici şi neînfricaţi, pe dacii nemuritori şi pe romanii cutezători. De acea nici
ea nu se temea şi nu dădea înapoi. Lupta vitejeşte pentru a-si regăsi fiicele şi a le aduce acasă,
în sânul familiei: şi Transilvania cea măreaţă, şi Bucovina fagilor tremurători, şi Dobrogea cea
aproape de mare, Oltenia cea şăgalnică, ori Crişana cea mlădie. Se mângâia cu gândul că le
avea alături pe Moldova şi Muntenia, ori pe feciorii cei semeţi şi voinici.

Şi uite aşa, luptând neobosit, a reuşit să-şi aducă din nou fiicele acasă, unindu-le în jurul
ei ca un copac maiestuos, cu ramuri bogate. Ş i când le-a simţit pe toate lângă ea, a fost în clipa
aceea fericită şi a întinerit dintr-o dată, pentru că UNIREA îi dădea putere, iar setea de
dreptate şi libertate a făcut-o NEMURITOARE
Ţara Românească:
       – Care e mai mândră decât mine, între toate ţările semănate de Domnul pe acest pământ?
Care alta se împodobeşte în zilele de vară cu flori mai frumoase, cu grâne mai bogate? Care alta
are în ţinutul ei capitala care a stat ascunsă printre munţi atâtea veacuri? De mii de ani visez la
râuri limpezi şi locuri sclipitoare ce au fost părtaşe suferinţelor îndelungate.
        Sper că aţi ghicit! Sunt ŢARA ROMÂNEASCǍ!
 
Moldova:
       – Mă întreb, care dintre noi a avut pe lume o soartă mai zbuciumată? Ce neam de oameni a
stat mai viteaz şi mai întreg în faţa atâtor dureri? Unde ar fi ajuns el astăzi, dac-ar fi fost lăsat în
pace?
        Suferinţele acestea au pus o blândeţe divină pe figura ţăranului nostru. Inima lui e plină de
milă pentru cei nenorociţi. Într-o zonă aşa de frumoasă, c-un trecut aşa de glorios, cum să nu-ţi
ridici fruntea ca falnicii strămoşi şi să spui mândră: Sunt MOLDOVA!

Transilvania: 
        – Pe culmea cea mai înaltă a munţilor Carpaţi se întinde o ţară mândră şi binecuvântată între
toate ţările.
       Un brâu de munţi ocoleşte, precum zidul o cetate, toată această ţară, şi dintr-însul, ici-colea,
se desfac, întinzându-se până în centrul ei, ca nişte valuri proptitoare, mai multe şiruri de dealuri
înalte şi frumoase, păduri stufoase, câmpii arse şi năruite, stânci prăpăstioase şi comori
neasemuite.
        Aceasta este TRANSILVANIA!
Doi ardeleni călătoreau cu trenul. Vine conductorul.
- Biletele la control, vă rog!
- Mă, Gheorghe, noi avem belet?
- No.
- N-avem belet, domn controlor.
- Bani de amendă aveţi?
- Mă, Gheorghe, bani de amendă avem?
- No.
- N-avem bani, domn controlor.
- Vă bateţi joc de mine? Bilet nu aveţi, baru nu aveţi. Atunci, ce dracu' aveţi?
- Ce-avem, mă Gheorghe?
- Avem abonament.

Maramureșul este o regiune geografică și etno-culturală aflată pe teritoriul României și Ucrainei,

alcătuită din Depresiunea Maramureșului, aflată pe cursul superior al văii Tisei, și versanții munților care
o înconjoară: Munții Oașului, Gutâi, Țibleș și Rodnei spre vest și sud, și Munții Maramureșului la est și
nord.

Țara Maramureșului este una dintre cele mai întinse depresiuni ale lanțului Carpatic, acoperind o
suprafață de circa 10000 km².

Veche regiune românească, Țara Maramureșului este atestată documentar pentru prima oară cu acest
nume în secolul al XII –lea, în perioada expansiunii ungare în Transilvania, iar in secolul al XVII-lea
Maramuresul devine parte a Imperiului Austric.
Hotărârea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918 prevedea unirea cu România a
întregului Maramureș, iar partea nordică a Maramureșului a fost atribuită Cehoslovaciei,apoi din 1991a
trecut in administratia Ucrainei.

Județul Maramureș este o unitate administrativă care s-a constituit după Marea Unire din 1918 când
partea de Sud a Țării Maramureșului a intrat în componența României remarcandu-se orasele-Baia Mare,
Sighetu Marmatiei, Viseu de Sus, Borsa

Graiul maramureșean aparține grupului relativ fragmentat de graiuri ardelenești, împreună cu graiul
crișean, astfel ei Să rógă lu Dumňedzău, îș fačă cručă și dzîc: Dómňe, agiută-mi.

Care nu sti horile

Bata-l sarbatorile.

Da pa mine nu m-or bate,

Ca horesc si dzi si noapte,

Si horesc horile toate.

Faima regiunii se datorează mai ales monumentelor arhitecturale tradiţionale, peste 200, perfect păstrate
până în prezent. Toate acestea sunt pentru locuitori parte din viaţa de zi cu zi: case tradiţionale
încântătoare, porţi minunate din lemn, Faima localitatii Sapanta se trage de la renumitul sau Cimitir Vesel
care a devenit o importanta atractie turistica, iar pe calea ferata forestiera din Viseu de Sus se fac plimbari
cu mocanita.

Stan Ioan Patras –sculptorul care a dorit sa schimbe tristetea dintr-un cimitir, cu un epitaf vesel,
activitatea a fost continuata de ucenicul sau Dumitru Pop Tincu, tot in acelasi ritm, cum ar fii
urmatorul epitaf

"Sub aceasta cruce grea

Zace biata soacra-mea
Trei zile de mai traia
Zaceam eu si cetea ea
Voi care treceti pa aici
Incercati sa n-o treziti

Oltenia Oltenii sunt oameni foarte superstitiosi si astazi exista credinta in moroi, strigoi, iar pe seceta,
inca mai joaca paparudele ( dans ritual stravechi de invocare a ploii si a belsugului).
Oltenii vorbesc foarte repede utilizand timpul prezentul simplu care este ca si o eticheta pentru eI

fuseşi
fuse
fuseram
fuserati
fusera

Muică, noi sîntem un neam

Ca frunza lucind pe ram.
Dacă n-aveam Jiu de soi,
Trăgeam Oltul mai la noi
Un oltean intră într-o frizerie şi-l întreabă pe frizer:
- Cât face la dumneata un tuns?
- 10 lei, domnule!
- Dar un bărbierit?
- Doar 5 lei.
- Atunci bărbiereşte-mă în cap!
2.  Ce a zis olteanul când a văzut Marea Neagră? Muică, ce de Olt!
3.  Cum se numeşte penitenciarul de maximă securitate din Craiova? AlcaPraz.
4.  De ce se uită oltenii pe deasupra ochelarilor? Ca să nu-i uzeze!

Dobrogea:
        – Eu sunt ţara cea mai mică, ţărişoara în care toate cele trei flori nemuritoare îşi întind
tulpinile spre Marea Neagră.
           Aţi ghicit cine sunt eu?
           Sunt DOBROGEA, ţinut ce se întinde de la Dunăre la Marea Neagră.

Bucovina şi Basarabia :
          – Şi noi suntem surorile voastre! Nu ne lăsaţi! Vrem să fim întotdeauna alături de voi!
          Aţi ghicit! Noi suntem BASARABIA  şi  BUCOVINA!
Banat Banatul este o regiune istorică care se întinde pe teritoriul a trei țări, România, Serbia și Ungaria,
având ca granițe naturale râurile Mureș și Tisa, Dunărea și Munții Banatului. Centrul istoric, cultural și
economic al Banatului este Timișoara.

GEOGRAFIE Banatul istoric însuma o suprafață de 28 526 km2. La împărțirea provinciei, în 1919,

României i-a fost atribuită o suprafață de aproximativ 2/3 din total),Regatului Sârbilor, Croaților și
Slovenilor (aproximativ 1/3 din total), iar Ungariei aproximativ 1% din total)[1].

ISTORIE În perioada dominației Coroanei Maghiare au fost numite „banaturi” toate comitatele de
graniță, conduse de un ban. Regiunea a constituit o parte unitară, componentă a Regatului Ungariei, apoi,
din secolul al XVI-lea, a Imperiului Otoman, după care a fost înglobat spre sfârșitul secolului al XVIII-lea
în AUSTRIEI . După 1867, a făcut parte din partea maghiară a Imperiul Austro-Ungar, iar în urma Primul
Război Mondial, Banatul a fost împărțit pe linii etnice între cele trei state naționale ale căror etnii locuiau
zona, Iugoslavia, România și Ungaria.

CULTURA SI SOCIETATE: Graiul bănățean este o ramură principală a adunării de graiuri

dacoromâne nordice. Verbul a fi are o conjugare specifică, parțial perifrastică medie :

io mi-s / tu ieșč'/ iel îi / noi ni-s / voi vi-s/ iei îs.

Mulce-am văz't, pă bani, viedz bine.

Cum nu vege ori şî şine.
D'apăi l-am văzut anume
P-"ăl măi tare om dîn lume",
Care să juca cu leii
Si-i băcea dă-i lua tăti zmeii

Povestitorul:
       Şi uite aşa, luptând neobosit, biata mamă a reuşit să-şi aducă din nou toate fiicele acasă,
unindu-le în jurul ei ca un copac maiestuos, cu ramuri bogate. Şi când le-a simţit pe toate lângă
ea, a fost în clipa aceea fericită şi a întinerit dintr-o dată, pentru că UNIREA îi dădea putere, iar
setea de dreptate şi libertate a făcut-o nemuritoare.
  
Toate țările:
         – Trăiască România! Împreună să fim pe vecie!

Cantec Nu uita ca esti roman

Prezentator 1: iubindu-si cu ardoare pamnatul pe care traia, iubindu-si patria si ravnind sa

traiasca liber, poporul roman a stiut sa lupte si sa se sacrifice pentru acest ideal. Statul Roman
Unitar s-a format prin lupta si jertfa tuturor romanilor. Primele provincii care s-au unit cu tara au
fost Basarabia, in martie 1918 si Bucovina in noiembrie 1918 urmate apoi, la 1 decembrie 1918
de Transilvania, Banat, Crisana si Maramures. Urmeaza elevii clasei a V-a B

“1 noiembrie 1918”—

Dragă frate românaş,

De peste creste de Carpaţi,

Îţi trimit această carte

Ca să-ţi transmit sănătate!

Să ştii frate că mi-e dor

De dragul nostru popor

Cu dulcea limbă română

Născută din viţă străbună

Traiul nostru este greu,

Că stăm sub străini mereu

Dar va veni vremea sfântă

Când vom fi toţi laolaltă,

Într-o Românie Mare,

Ţară mândră-ntre hotare

Scumpe frate ardelean,

Crişănean sau bănăţean,

Scrisoarea ta m-a bucurat,

Sufletul mi-a mângâiat,

Că are în ea mult dor,

Adunat de-un frăţior

De dincolo de Carpaţi,

Despărţit de ai săi fraţi.

Frate drag să ne unim,

Împreună să cinstim

Fapte înalte de strămoşi,

Lăsate pentru urmaşi.

Basarabie română,

Ruptă din mândra Moldovă,

Pământ de-al lui Ştefan - Vodă,

Tare mult ai pătimit,

Mulţi duşmani te-au umilit.

Bucuraţi-vă, români,

Că de azi veţi fi stăpâni

Pe pământul românesc.

Este clipa fericirii

De-a săvârşi visul Unirii,

Hotarul de peste Prut

Să-l ştergem de pe pământ.

Şi tu soră Bucovină,

Tot provincie română,

Glasul românesc te cheamă

Să revii la ţara mamă.

Cernăuţi, cetate-n flori,

Te-au gătit de sărbători

Vrednicii bucovineni,

Bravi şi mândri-ntre români.

Mare zi de sărbătoare,

La români între hotare:

Din Banat şi din Crişana,

Maramureş, Transilvania,

De prin sate şi oraşe,

Veste din om în om străbate,

Că românii vor Unire

Cu fraţi de-aceeaşi simţire,

Unire cu ţara mamă,

Ce la sânul ei îi cheamă

Pentru-a face-o ţară mare,

Din Carpaţi până la mare.

Bănăţeni şi ardeleni,

Moţi şi maramureşeni,

Fiţi binecuvântaţi,

Pentru gând curat ce-aveţi,

Pentru solidaritate,

Dorinţă de libertate.

Dragi strămoşi care-aţi luptat,

 Fiinţa de ne-aţi salvat,

Noi suntem mândrii de voi,

Ne-aţi dat sânge de eroi,

Exemplul vostru este sfânt

Pe al nostru scump pământ,

Ce-aţi făcut nu vom uita,

În minte vă vom păstra,

Memoria vă vom cinsti

Prin imnuri şi poezii.

Alba Iulia , cetate,

Tu, simbol de libertate

Şi-al Unirii sfetnic treaz,

De la Mihai cel Viteaz.

La tine românii vin,

Cu sufletul de dor plin

Şi strămoşilor se-nchin’

Azi la zi de sărbătoare,

Pentru România Mare.

Chiot, cânt şi voie bună,

Pe plai de Dacie străbună,

Ura! Strigă-n depărtare,

Ura! Până-n larga zare.

ASA-I ROMANUL

NOI SUNTEM ROMANI

Născut în România Nicăieri nu-i ca acasă
 Ne-am născut în ţara Eu de mic am învăţat
Dintre munţi şi văi, De la mama am aflat:
Unde cântă vara Cât e lumea de frumoasă,
Fete şi flăcăi. Nicăieri nu-i ca acasă!

Toamna e frumoasă: Casa este locul meu

Fructe aurii, Casa e şi locul tău,
Bucurie-n suflet Casa e pe toată glia-
Şi printre copiii! Este România

Şi,când vine iarna Şi acasă este mama.

Peste ţara mea, Mă iubeşte-îmi dau seama
Îşi aşterne haina Ea mă creşte şi mă-nvaţă
Fulgilor de nea. Toate cele despre viaţă:

Este România Ce e bine ce e rău,

Şi-o iubesc nespus, Cine este Dumnezeu
Că aici e mama, Şi să nu uit niciodată
Soarele e sus! Casa bună ce mi-e dată!

Prezentator 2 : In 1916, Romania a intrat in Primul Razboi Mondial pentru a implini visul de
veacuri al romanilor si a elibera Transilvania de sub dominatia straina. Clasa a VII-a A ne va
canta un cantec care l-a insotit, de-a lungul timpului, pe soldatul roman, pe campul de batalie :
Treceti batalioane
Un cintec istoric ne-aduce aminte
Ca fratii in veci vor fi frati
/Un cintec de lupta, batrin ca Unirea
Voi compatrioti ascultati./bis

Treceti batalioane romane Carpatii

La arme cu frunze si flori
/V-asteapta izbinda, v-asteapta si fratii
Cu inima la trecatori/bis

Ardealul, Ardealul, Ardealul ne cheama

Nadejdea e numai la noi
/Saruta-ti copile parintii si fratii
Si-apoi sa mergem la razboi/bis

/'Nainte! 'Nainte spre marea Unire,

Hotarul nedrept sa-l zdrobim
Sa trecem Carpatii, ne trebuie Ardealul
De-o fi sa ne-ngropam de vii./bis
Cu sabii facuram Unirea cea mare
Spre Alba cu totii porneam
/Toti oamenii tarii semnau intregirea,
Vointa intregului neam./bis

Cu totii eram regimente romane:

Moldova, Muntenia, Ardeal
/Fireasca unire cu patria muma
Ne-a fost cel mai sfint ideal./bis

Aceasta-i povestea Ardealului nostru

Si-a neamului nostru viteaz.
/Istoria-ntreaga cu lupte si jertfe
Traieste-n unirea de azi./bis

Dreptatea si pacea vegheaza Carpatii

Si tara e frunza si flori
/A noastra-i izbinda, ai nostri sint fratii
Traiasca in veci trei culori./bis

Vrem liniste-n tara si pace in lume

Dar daca-r veni vreun blestem
/Carpatii si fratii sari-vor ca unul
Urmind comandantul supreme/bis

Treceti batalioane romane Carpatii

La arme cu frunze si flori
/A noastra-i izbinda, ai nostri sint fratii
Traiasca in veci trei culori./bis

Prezentator 2: In incheiere va invitam sa dansam impreuna HORA UNIRII