SUBIECT 13: HIDRATAREA SI ALIMENTAREA ORGANISMULUI PRIN PERFUZIE

 Definiţie:  Prin perfuzie se înţelege introducerea pe cale parenterală, picătură cu picătură

a soluţiilor pentru reechilibrare hidro-electrolitică, hidro-ionică şi volemică a
organismului.Se face prin canule de material plastic (branule), buterrflays, ac.
 Scopul:   hidratarea şi mineralizarea organismului, alimentaţia pe cale parenterală.
       In mod normal exista un echilibru intre lichidele ingerate si pierderile fiziologice, iar in
situatii patologice (de boala) se produce un dezechilibru ce duce la deshidratare sau
hiperhidratare. In functie de cauza si mecanismul prin care se instaleaza aceste dezechilibre pot
interesa sectorul intracelular sau extracelular sau chiar ambele.
Modificarile din lichidul extracelular  duc la aparitia mai multor sindroame de deshidratare:

 Deshidratarea izotona: atunci cand aportul insuficient sau pierderile intereseaza atat
apa cat si electrolitii in aceeasi proportie. Ex.: varsaturi,diaree, fistula gastrica,
aspiratie gastrica, paracenteza accentuate, hemoragii masive (sunt situatii in care se
pot pierde 2-3-5 l /24 h)
 Deshidratarea hipertona: cand se elimina apa in cantitate mai mare decat sarurile si
electrolitii. Ex.: transpiratii exagerate, diabet zaharat, insolatie,febra)
 Deshidratarea hipotona: cand se elimina saruri in cantitate mai mare decat apa.

 
Stabilirea necesitatilor hidrice si minerale ale organismului se face prin: stabilirea felului
deshidratarii si investigatii de laborator. Atunci cand nu se poate stabili felul deshidratarii se
administreaza in parti egale glucoza + solutii izotonice de saruri minerale.
Cantitatea lichidelor necesare organismului se stabileste prin insumarea ratiei de intretinere(adica
pierderile de lichide/24 h) si a ratiei de corectare(se face pe baza analizelor de laborator de catre
medic) a dezechilibrelor anterioare.
 Tipuri de fluide
 1. Izotonice – au aceeasi concentratie cu lichidul organismului, cu plasma.
2. Hipertonice – au concentratia mai mare decat lichidul organismului, decat plasma.
3. Hipotonice – concentratia mai mica decat lichidul organismului, decat plasma.

 Solutii utilizate pentru rehidratare si remineralizare

1. Solutie izotonica de NaCl =ser fiziologic:este o solutie apoasa de 0,9% NaCl

2. Solutie hipertona de NaCl:  10-20% NaCl
3. Bicarbonat de Na: este o solutie izotonica de 1,4%
4. Lactat de Na este solutie izotonica de 1,9%
5. Glucoza: o putem gasi sub 2 forma de:

       - solutie izotonica de 4,7%

       - solutie hipertonica de 5, 10, 20, 33, 40%

6. Solutie de glucoza izotonica ce contine K 2%

7. Solutie de Ringer: este solutia de electroliti KCl 0,3gr, CaCl 0,5 gr, NaCl 8,5 gr +
1000 ml apa
8. Solutie Darow: 1000 ml apa + KCl 2,8 gr; NaCl 4 gr, lactat de Na 29 g     20%
9. Solutie Krebs: NaCl 7 gr; KCl 28 GR; sulfat acid de K 1,16 gr, CaCl2  0,27gr, sulfat
de Mg 2,4o gr.
10. Solutie Buttler: NaCl 0,58 gr; KCl; sulfat de K bibazic 0,25 gr, lactat de Na 20%, -
11,2 gr; glucoza 24 gr+ 1000 ml apa
11. Solutie Lo value="12">Solutia Therm este o baza ce se combina cu CO2 formand
bicarbonate si este indicata in acidoza metabolica
12. Solutie Fisher – este o solutie alcalina in combaterea acidozei metabolice
13. Inlocuitori ai masei circulante in solutie de NaCl sau glucoza sunt:

- Dextran 70                                                    - Plasma umana

- Dextran 40                                                    - Sange integral
- Rheomacrodex                                             - Derivate de sange
- Marisang                                                       - Masa eritrocitara
 Locul puncţiei pentru perfuzie:
- Venele de la plica cotului (bazilica si cefalica).
- Venele epicraniene sau jugulare la copilul mic şi sugari.
- Venele de pe suprafaţa dorsală a mâinii.
- Venele subclaviculare sau femurale.
 Materiale necesare:
- trusa sterila pentru perfuzat
- solutie hidratanta sterila si incalzita la temperature corpului
- garou
- tavita renala
- stativ pentru suspendarea pungilor cu solutie perfuzabila
 - seringi si ace sterile
- musama, aleza
- casoleta cu campuri sterile, comprese sterile, solutii dezinfectante ( alcool,
tinctura de iod
- banda adeziva, foarfece, vata.

 Tehnica:

1. Pregatirea materialelor si instrumentelor:

- pe o tava acoperita cu un camp steril pregatim materialele mai sus amintite
- se pregateste flaconul si trusa de perfuzie si se fixeaza pe stativ
- vom fi ft atenti sa eliminam aerul din lumenul tubului de perfuzie, iar
amboul tubului sa nu atinga nimic din jur atunci cand il suspendam pe
stativ, pt a nu se desteriliza
 Pregatirea fizica si psihica a pacientului:
- se aseaza bolnavul in decubit dorsal, comod, cu bratul in extensie si
pronatie
- sub brat punem o perna tare acoperita cu musama si aleza
 Efectuarea perfuziei:
- spalare pe maini
- se dezinfecteaza si badijoneaza locul punctiei
- se face punctia venoasa si se adapteaza amboul aparatului de perfuzie la ac
- se deschide imediat prestubul pt a permite scurgerea lichidului in vena si
se regleaza viteza de scurgere a lichidului in vena cu ajutorul prestubului
la 60 pic / minut.
- pe urma, se fixeaza in leucoplast portiunea de tub de langa ac si acul pe
pielea bolnavului
- se supravegheaza modul de functionare al aparatului si starea bolnavului
- daca exista mai multe flacoane cu solutie de perfuzat, schimbarea
flaconului gol cu cel plin se face astfel: inainte ca flaconul sa se goleasca
complet se inchide prestubul si se racordeaza aparatul de perfuzie la noul
flacon; dupa racordare se deschide imediat prestubul permitand lichidului
sa curga in vena; schimbarea flaconului se va face rapid pt ca sangele
refulat prin ac sa nu se coaguleze si sa fie necesara alta punctie venoasa
- dupa terminarea perfuziei, inainte ca ultimul flacon sa se goleasca, se
inchide prestubul, se exercita o presiune asupra zonei cu un tampon si se
extrage acul ( vezi punctia venoasa )
 - pe locul punctiei se aplica pansament steril fixat cu leucoplast

 Ingrijiri dupa tehnica:

- se aseaza bolnavul comod si se dau lichide caldute , fiind supravegheat
 Reorganizarea locului de munca:
- trusa de perfuzie se arunca
- restul materialelor se pregatesc pt sterilizat
- perfuzia se noteaza in F.T notand : data, cantitatea de lichid de perfuzat,
cine a facut perfuzia

MATERIALE FACULTATIVE (OPTIONALE) - PAGINA DE NURSING

PERFUZIA INTRAVENOASĂ

Perfuzia este o metodă de tratament care constă in introducerea, în organismul unui pacient pe

cale parenterală, a unei cantități de sânge sau de diferite soluții medicamentoase, în scop terapeutic.
Perfuzia se efectuează într-un ritm lent (picătură cu picătură), pentru a nu dezechilibra mecanismele de reglare,
tensiunea arterială sau schimburile de apă și săruri minerale dintre sânge și țesuturi.
Ce se administrează prin perfuzie?
Perfuziile venoase permit administrarea de:

 medicamente

 soluţii electrolitice (sodiu, potasiu etc.)

 soluții glucozate („seruri”)

 de derivate de sânge

 de produse de hrănire artificială (pe bază de glucide, de lipide şi de acizi aminaţi).

Perfuzia – Scop
 hidratarea și mineralizarea organismului;

 administrarea medicamentelor la care se urmăreşte efectul prelungit;

 depurativ, diluând şi favorizând excreţia din organism a produşilor toxici;

 completarea proteinelor sau a unor componente sanguine cale parenterală;

 alimentarea pe cale parenterală.

Pregatirea materialelor necesare

Necesarul de materiale pentru perfuzia intravenoasă depinde de:

 rata de administrare;

 tipul terapiei;

 specificul solutiei care trebuie administrata intravenos.

Macropicurător / Micropicurător
Există două tipuri de filtre de picurare pentru perfuzoare care trebuie alese în funcție de ce se indică la
administrare.

Perfuzoarele cu macropicurător sunt folosite pentru administrarea rapidă a unor cantități mari de soluție prin
faptul că permite formarea picăturilor mari.

Perfuzoarele cu micropicurător se folosesc pentru uzul pediatric și la adulți care necesită administrarea unor
cantități mici de soluție într-un timp mai îndelungat, sub un control atent al ratei și cantității de administrare.

Administrarea intravenoasă prin atașarea unei linii venoase secundare la una primară, deja existentă, permite
administrarea alternativă sau concomitentă a două soluții.

Perfuzoarele care au filtru de aer se folosesc pentru soluțiile din sticle, cele fără filtru de aer se folosesc pentru
soluțiile din pungi de plastic sau la flacoanele care au ele atașate filtru de aer.
Materiale necesare pentru perfuzia intravenoasă
 soluția de administrare intravenoasă

 paduri alcoolizate

 perfuzor

 stativ

 medicamentele prescrise dacă trebuie administrate în perfuzie

 mânuși

 taviță sau cărucior de lucru

Pregatirea materialelor
 se verifică data de expirare a soluțiilor de administrat, volumul și tipul soluțiilor

 se examinează soluțiile (de plastic sau de sticlă), să nu fie perforate sau sparte

 se examinează soluțiile pentru a verifica aspectul lor (sa nu fie tulburi, precipitate etc).

Pregatirea pacientului
 procedura trebuie explicată pacientului în detaliu pentru a reduce teama și anxietatea. Astfel, se va
explica pacientului că va rămâne la locul puncționării un cateter de plastic la care se va atașa un
perfuzor pentru perfuzarea diferitelor soluții indicate de medic. Se vor explica avantajele tehnicii și
anume faptul că aceasta îl scutește de înțeparea repetată pentru administrarea tratamentului;

 i se va explica, de asemenea, că durata și tipul tratamentului vor fi indicate de medic;

 se aduce la cunoștință pacientului orice modificare survenită în schema de tratament;

 de-a lungul tratamentului pacientul trebuie învățat să anunțe orice modificare în rata de
administrare potrivită de asistenta (daca perfuzia se oprește sau merge mult mai rapid), dacă începe
 să-l doară .De asemenea, i se va preciza că nu va trebuie să lovească sau sa bruscheze locul unde
branula este inserată;

 se va explica tehnica îndepărtării branulei, cât timp se va ține compresie la locul de inserție cât și
faptul că va fi apt să își folosească mâna respectivă la fel de bine ca înainte de montarea branulei.

Tehnica perfuziei
 se spală mâinile bine;
 se pun mânușile;

 se agață soluția în stativ;

 se înlătură capacul sau dopul protector și se dezinfectează cu un pad alcoolizat porțiunea unde va fi
introdus perfuzorul;

 se introduce cu seringa sterilă un alt medicament în soluția perfuzabilă dacă acest lucru este indicat
și se va eticheta flaconul specificând medicația introdusă;

 se desface perfuzorul și se introduce în soluție având grijă să nu atingem capătul pentru a îl păstra
steril;

 se clampează perfuzorul și apoi se presează camera de umplere până când se umple jumătate;

 se declampează perfuzorul și se golește de aer lăsând lichidul să curgă în tăviță până când nu mai
este nici o bulă de aer;

 dacă soluția este în flacon de sticlă, va trebui să se deschidă filtrul de aer pentru ca ea să curgă;

 dacă soluția este în pungă de plastic. nu este nevoie să se deschidă filtrul de aer;

 se detașează capacul protector al celuilalt capăt al perfuzorului și se atașează perfuzorul la branulă;

 se etichetează flaconul de soluție cu data si ora administrării;

 Se supraveghează funcţiile vitale ale pacientului şi se observă starea generală, se verifică periodic
debitul perfuziei.

Administrarea medicamentului în soluţia de perfuzat deja montată în stativ

Se închide clema sistemului de perfuzie;

 Se dezinfectează dopul pungii;

 Se înţeapă cu acul ataşat la seringă sterilă şi se injectează medicamentul în pungă;

 Se roteşte uşor punga pentru amestecarea medicamentului cu soluţia de perfuzat;

 Se deschide clema şi se ajustează ritmul de curgere conform recomandărilor;

  Se etichetează punga cu soluţie perfuzabilă, notând soluția medicamentoasă introdusă.

 Se supraveghează pacientul și se observă starea generală;

 Se verifică periodic debitul perfuziei.

Reorganizarea locului de muncă

 Se colectează selectiv deşeurilor conform precauţilor universale P.U.

 Se notează tehnica în foaia de observaţii – data, ora administrării, medicamentul adăugat, doza,
soluţia perfuzabilă, ritmul de administrare, numele asistenului medical care a efectuat tehnica.

Calculare ritm curgere perfuzie

Calculul ritmului de administrare pentru soluțiile perfuzabile (rata de flux):

– Formula 1: total soluție/total ore = ml/oră

– Formula 2: ml/oră x factor picurator = picături/oră
– Formula 3: total soluție x factor picurator/nr.ore x 60min = picături/min
Unde factor picurator:

Picurator copii =micro= 60pic/ml

Picurator adulți =macro= 15pic/ml

Picurator sânge =10picaturi/ml

Exemplu – un pacient are prescris 1000 ml de soluție de administrat în 6 ore

Picături/minut=1000 x 15 /6 x60= aproximativ 42

Complicații
Complicațiile care pot surveni în cadrul terapiei intravenoase pe cateter periferic trebuie avute în vedere,
prevenite, iar, dacă apar, cunoscute metodele de acționare în aceste situaţii. Aceste complicaţii sunt:
 flebitele

 extravazarea soluţiilor

 impermeabilitatea cateterului

 hematom

 secționarea cateterului

 spasme venoase
 reacții vasovagale

 tromboze

 infecții sistemice (septicemie)

 reacții alergice

 încărcare circulatorie

 embolie.