Studiu individual

Problemele organizatorice-juridice
în domeniul SSM

Elaborat : Costru Ion

Grupa: C O T- 1 91

1
Ce este SSM?
Securitatea ș i S ă n ătatea în Munc ă (SSM), reprezint ă un factor
esen țial în vederea desfășur ării tuturor activităților profesionale
în parametri optimi ș i legali. Am putea spune c ă SSM reprezint ă
ansamblul activităților institu ționalizate ce au ca principale
scopuri: asigurarea unor condi ții prielnice de munc ă ș i de
desfășurare a procesului productiv, ap ărarea vie ții ș i a
integrității persoanelor din punct de vedere fizic ș i psihic, a
tuturor persoanelor participante în toate domeniile muncii .
1. Completarea fișelor SSM
Aceste formulare, care, dincolo de consumul de hârtie aferent
(neexistând posibilitatea completării electronice), duc la un timp
destul de mare alocat pentru acest tip de activitate.Prin urmare,
un angajat ar trebui să muncească aproape trei luni dintr-un an
doar pentru completarea acestor hârtii. Dacă luăm în calcul un
salariu net de 3.000 de lei, atunci doar costurile salariale directe
sunt de aproape 16.000 de lei. Una dintre soluțiile viabile ar fi un
formular simplificat, cu un tabel în care să fie trecute doar
informațiile de bază, precum numele și prenumele, semnătura și
subiectul instruirii.
2
 2. Încadrarea unui accident de traseu drept accident de munc
ă în anumite situații
Legea stipuleaz ă în termeni cât se poate de clari c ă angajatorul
raspunde în cazul în care asigur ă transportul anagaja ților, iar
acest lucru este perfect valabil din punctul nostru de vedere . ∙
Pentru persoanele care vin singure la locul de munc ă, în schimb,
angajatorul este pus în imposibilitatea de a lua orice măsură
pentru reducerea num ărului de accidente, întrucât nu are nicio
pârghie de control. De aceea, încadrarea acestui tip de accident
de traseu, ca fiind unul de munc ă, ar putea fi eliminat din lege,
odat ă cu r ăspunderea angajatorului în astfel de situații .
3.Lipsa informațiilor privind drepturile victimelor accidentelor
de muncă
Victimelor accidentelor de muncă nu li se aduc la cunoștință, de
cele mai multe ori, informații importante legate de modalitățile
complete de recuperare și nici despre cine, cum și cât
decontează.Toate aceste persoane ar trebui să primească din
unitățile spitalicești sau de la medicii de familie toate datele
despre decontarea cheltuielilor de recuperare a capacității de
muncă, iar acest lucru ar trebui stipulat în mod expres în lege.
4.Instruirea introductiv-generală repetitive
Conform legii, o persoană primește la orice angajare aceeași bază
de informații și instrucțiuni legate de SSM, chiar și în situația
ipotetică în care acea persoană își schimbă jobul de mai multe ori
în decurs de un an, dar nu și industria din care face parte. Mult
mai eficient ar fi ca instruirea introductivgenerală, ce conține
3
masiv informații legate de legislație, să se facă o singură dată, și
anume la încadrarea pentru prima dată a unei persoane în câmpul
muncii, iar eventualele și ulterioarele instrucțiuni să cuprindă
doar noțiuni specifice de SSM ce țin de activitatea companiei
respective.În acest fel, ar putea fi salvate ore prețioase atât din
timpul expertului SSM, cât și al angajatului, a cărui atenție se
diminuează în mod natural, în general, pe măsură ce informațiile
nu mai aduc niciun nivel de noutate pe parcursul sesiunilor de
instructaj.
5.Evaluarea stresului, vagă
Evaluarea nivelului de stres este formulată extrem de vag în
legislație, în sensul în care nu sunt precizate foarte clar
modalitățile și procedurile prin care poate fi implementată
această verificare. De aceea, în cele mai multe dintre cazuri, acest
aspect este tratat superficial în cadrul organizațiilor.
6.Profesionalizarea breslei
La ora actuală există o serie de lacune privind activitatea
consultanților SSM, în sensul în care nu există nicio formă de
departajare a acestora în funcție de vechime, grad și experiență
sau baza materială. De aceea, o persoană care tocmai absolvit
cursul de inspector SSM și are biroul acasă este, practic, în lipsa
unei încadrări de ordin profesional, la același nivel cu un specialist
ce poate avea 10-15 ani experiență în domeniu. De asemenea,
consultanții nu sunt obligați să participe la cursuri de formare
profesională continuă, spre deosebire de coordonatorii SSM de
șantiere, de pildă, care trebuie să facă o dată la trei ani cursuri de
4
reactualizare. O altă lacună este reprezentată de lipsa
obligativității consultanților de a deține o asigurare de răspundere
profesională, care să fie raportată la portofoliul de companii și
angajați, așa cum se întâmplă în cazul altor bresle profesionale
precum avocații, medicii, diriginții de șantier și alți specialiști.
Legea securităţii şi sănătăţii în muncă
Domeniul de reglementare: ∙ Prezenta lege reglementează
raporturile juridice ce ţin de instituirea de măsuri privind
asigurarea securităţii şi sănătăţii lucrătorilor la locul de muncă. ∙
Prezenta lege stabileşte principiile generale privind prevenirea
riscurilor profesionale, protecţia lucrătorilor la locul de muncă,
eliminarea factorilor de risc şi de accidentare, informarea,
consultarea, participarea echilibrată, instruirea lucrătorilor şi a
reprezentanţilor acestora, precum şi liniile directoare generale
privind aplicarea principiilor menţionate.
Domeniul de aplicare
Dispoziţiile prezentei legi se aplică în toate domeniile de
activitate atît publice, cît şi private: a) angajatorilor; b)
lucrătorilor; c) reprezentanţilor lucrătorilor; d) persoanelorcare
solicită angajarea în cîmpul muncii, aflate în unitate cu
permisiunea angajatorului, în perioada de verificare prealabilă a
aptitudinilor profesionale; e) persoanelorcare desfăşoară muncă
neremunerată în folosulcomunităţii sau activităţi în regim de
voluntariat; f) persoanelorcare nu au contract individual de
muncă încheiat în formă scrisă şi pentru care dovada
clauzelorcontractuale şi a prestaţiilor efectuate se poate face prin
orice alt mijloc de probă; g) persoanelorcare, pe durata ispăşirii
5
pedepsei în locuri de detenţie, lucrează în atelierele instituţiilor
penitenciare sau la alte locuri de muncă; h) şomerilor, pe durata
participării acestora la o formă de pregătire profesională.
Prezenta lege nu este aplicabilă dacă unele caracteristici inerente
anumitor activităţi specifice forţelor armate, poliţiei sau serviciilor
de protecţie civilă sînt, în mod inevitabil, în contradicţie cu
dispoziţiile ei. În acest caz, securitatea şi sănătatea lucrătorilorse
vor asigura ţinîndu-se cont, în măsura posibilităţii, de dispoziţiile
prezentei legi.
Codul muncii,cerinţe de bază
Ce este codul muncii?
Codul Muncii al Republicii Moldova prevede mai multe drepturi
ale angajaților de a fi informați despre condițiile de muncă.
Documentul este ajustat la două directive europene în domeniul
raporturilor de muncă ale aquis-ul comunitar. În modificările la
Codul Muncii aprobat, conform cu directiva privind obligaţia
angajatorului de a informa lucrătorii asupra condiţiilor aplicabile
contractului sau raportului de muncă, între obligaţiile
angajatorului
Acest cod se aplică ∙ salariaţilor cetăţeni ai Republicii Moldova,
încadraţi în baza unui contract individual de muncă, inclusiv celor
cu contract de formare profesională continuă sau de calificare
profesională, care prestează muncă în Republica Moldova ∙
salariaţilor cetăţeni străini sau apatrizi, încadraţi în baza unui
contract individual de muncă, care prestează muncă pentru un
angajator care îşi desfăşoară activitatea în Republica Moldova ∙
6
salariaţilor cetăţeni ai Republicii Moldova care activează la
misiunile diplomatice ale Republicii Moldova de peste hotare ∙
angajatorilor persoane fizice sau juridice din sectorul public,
privat sau mixt care folosesc munca salariată ∙ salariaţilor din
aparatul asociaţiilor obşteşti, religioase, sindicale, patronale, al
fundaţiilor, partidelor şi altor organizaţii necomerciale care
folosesc munca salariată.
Legislaţia muncii şi alte acte normative ce conţin norme ale
dreptului muncii
Raporturile de muncă şi alte raporturi legate nemijlocit de acestea
sînt reglementate de Constituţia Republicii Moldova, de prezentul
cod, de alte legi, de alte acte normative ce conţin norme ale
dreptului muncii, şi anume de:

hotărîrile Parlamentului
∙ decretele Preşedintelui Republicii Moldova
∙ hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului
∙ actele referitoare la muncă emise de Ministerul Sănătăţii, Muncii
şi Protecţiei Sociale, de alte autorităţi centrale de specialitate, în
limita împuternicirilor delegate de Guvern
∙ actele autorităţilor publice locale
∙ actele normative la nivel de unitate
∙ contractele colective de muncă şi convenţiile colective
Factorii de risc
7
∙ Sunt factori (însuşiri, stări, procese, fenomene, comportamente)
proprii elementelor sistemului de muncă, ce pot provoca în
anumite condiţii, accidente de muncă sau boli profesionale.Dar
înainte de a clasifica factorii de risc de accidentare şi îmbolnăviri
profesionale este important să cunoaştem elementele procesului
de muncă şi interacţiunea lor.
∙ Procesul de muncă
∙ Sistemul de muncă
∙ Executantul
∙ Mijloacele de producţie
∙ Mediul de muncă
Să revenim la clasificarea factorilor de risc de accidentare şi
îmbolnăviri profesionale:
∙ Factori de risc proprii executantului se regăsescimplicaţi în
geneza tuturorcelorlalţi factori de risc, deoarece omul este
elaboratorul şi, totodată, celcare verifică şi poate intervenii
asupra celorlalte elemente ale sistemului de muncă.Factori de risc
proprii executantului se regăsescimplicaţi în geneza
tuturorcelorlalţi factori de risc, deoarece omul este elaboratorul
şi, totodată, celcare verifică şi poate intervenii asupra celorlalte
elemente ale sistemului de muncă.
∙ Conţinut sau structură necorespunzătoare a sarcinii de muncă în
raport cu scopul sistemului de muncă ce are la bază o insuficientă
cunoaştere a tehnologiilor şi metodelor de muncă.

8
∙ Sub/supradimensionarea cerinţelor impuse executantuluicare
provine din neluarea în considerare a posibilităţilor fizice şi
psihice ale omului.
∙ Factorii de risc proprii mijloacelor de producţie care pot fi: ∙ Fizici
(risc mecanic, risc termic, risc electric)
∙ Chimici (acizi, substanţe toxice, substanţe inflamabile, substanţe
explozive) ∙ Biologici (microorganisme)
Accidentele de munca se clasifica, in raport cu urmarile produse
si cu numarul persoanelor accidentate in:
accidente care producincapacitate temporara de munca de cel
putin 3 zile calendaristice;
∙ accidente care producinvaliditate;
∙ accidente mortale;
∙ accidente colective, cand sunt accidentate cel putin 3 persoane
in acelasi timp si din aceeasi cauza.
Analiza traumatismului de producţie
∙ Scopul analizei traumatismului şi a bolilor profesionale este de a
stabili cauzele şi legităţile producerii accidentelor şi
îmbolnăvirilor. Accidentul totdeauna este precedat de anumite
abateri privind desfăşurarea normală a procesului de producţie.
De aceea studierea şi analiza traumatismului de producţie
favorizează posibilitatea elaborării măsurilor profilactice care
exclud acţiunea factorilor periculoşi şi nocivi în procesul de
producţie.Pe lângă toate acestea, securitatea şi sănătatea în
muncă (S.S.M.) depinde, în mare măsură, de parametrii mediului
9
de producţie (microclimat, noxe de producţie, nivelul iluminării),
nivelul de organizare a muncii, de pregătirea şi măiestria
executorului.
Din analiza rela ţiilor reciproce ale omului cu elementele
sistemului de lucru reiese c ă S.S.M. este determinat ă, de regul ă,
de dou ă grupe de factori : ∙ factori tehnico -industriali
(organizatorici, tehnologici, constructivi, deservire nesatisfă c
ătoare, factorii de mediu); ∙ factorii psihofiziologici
(particularităţile organismului uman faţă de mediul de lucru )
Cercetarea accidentelor de muncă
∙ Scopulcercetării accidentelor de muncă constă în clasificarea lor,
determinarea circumstanţelor, cauzelor şi încălcărilor actelor
normative şi altor reglementări care au condus la accidentarea
salariaţilor. Stabilirea persoanelor care au încălcat prevederile
actelor normative şi efectuarea măsurilor corespunzătoare pentru
prevenirea unor asemenea evenimente. Cercetarea se desfăşoară
în conformitate cu Regulamentul de cercetare a accidentelor de
muncă şi stabileşte modalitatea unică de comunicare, cercetare,
înregistrare şi evidenţă a accidentelor de muncă, suportate de
lucrătorii care prestează munca la angajator, conform
prevederilor legislaţiei în vigoare.
Valoarea riscurilor profesionale Regulament privind modul de
organizare a activităţilor de protecţie a lucrătorilor la locul de
muncă şi prevenire a riscurilor profesionale. Evaluarea riscurilor
profesionale se efectuează prin orice metodă însuşită de
evaluatori şi se finalizează cu propunerea măsurilor de prevenire
a riscurilor profesionale. Rezultatele evaluării riscurilor
10
profesionale vor fi consemnate într-o fişă de evaluare a riscurilor
profesionale, care va cuprinde informaţiile specificate în metoda
de evaluare aplicată.
De ce trebuie efectuată evaluarea riscurilor?
∙ Scopul principal al evaluării riscurilor profesionale este
protejarea sănătăţii şi securităţii lucrătorilor.
∙ Evaluarea riscurilor ajută la diminuarea posibilităţii de vătămare
a lucrătorilor şi de afectare a mediului ca urmare a activităţilor
legate de muncă. Aceasta ajută, de asemenea, la menţinerea
competitivităţii şi productivităţii întreprinderii.
Ce informaţii trebuie colectate?
∙ unde este amplasat locul de muncă şi/sau se desfăşoară
activităţile;
∙ cine lucrează acolo: se acordă o atenţie specială persoanelor
care pot fi mai grav afectate de pericolcum sunt femeile
însărcinate, lucrătorii tineri sau lucrătorii cu disabilităţi.
∙ ce fel de echipamente tehnice, materiale şi procedee sunt
utilizate; ∙ ce sarcini de muncă sunt realizate (de ex., în ce mod şi
pe ce perioadă sunt acestea executate);
∙ care sunt consecinţele posibile ale pericolelor existente; ∙ ce
măsuri de protecţie sunt aplicate;
∙ ce accidente, boli profesionale şi alte tipuri de îmbolnăviri au
fost raportate

11