INTRODUCERE

Impresionanta, uriaşa moştenire pe care ne-a lăsat-o Dan Spătaru este vocea lui
inconfundabilă, păstrată acum cu toată vibraţia şi sensibilitatea nu doar în inimile celor care l-
au îndrăgit, ci mai cu seamă în patrimoniul de aur al muzicii uşoare româneşti, acolo unde îi
este locul. Glasul lui va răsuna în eter la fel de viu, peste ani şi ani, stârnind nostalgii în rândul
multor generaţii prin a căror tinereţe a trecut ca un vis. A pus pe foc inimile multor
adolescente. A ridicat mereu publicul în picioare, un public pe care l-a iubit şi l-a respectat cu
sfinţenie, iar publicul a ştiut sa-l preţuiască, transformându-l într-un “ rege al aplauzelor”. A
parcurs cu strălucire drumul de cavaler la veteran al şlagărelor. Plaja de la Mamaia, cu nisipul
mai fin ca o pulbere de lună îi păstrează refrenul în fiecare răsuflare de valuri a mării. Numele
lui se leagă de fiecare vară a şlagărului românesc. Ar merita o statuie pe ţărmul unde a răsunat
estivalele festivaluri prin care muzica uşoară românească s-a făcut cunoscută şi a stârnit
admiraţie şi prin cântecele, prin vocea, mai ales prin vocea răsunătoare, caldă şi sensibilă a lui
Dan Spătaru. Publicul l-a iubit fără rezerve. Nu putea să iasă pe stradă fără să fie oprit de
admiratori. Marele şi îndrăgitul interpret a rămas, în pofida celebrităţii, un om modest,
emotive şi timid, un sentimental incurabil, un familist convins. Trăirile interioare adunate în
cântec sunt cele care l-au pus in contact sufletesc direct cu publicul, cu lumea exterioară.
,,Trecea fanfare militară”, ,,Nu m-am gândit la despărţire”, ,,Te-aşteaptă un om”, ,,Drumurile
nostre”… Cine nu a fredonat măcar o data o frântură de sunet din şlagărele cărora le-a dat
viaţă şi notorietate? Sunt cântece care au răsunat în casele tuturor românilor şi răzbat prin
timp, în viitor, ca un ecou al mentalului colectiv, familiar şi familial în aceeaşi măsură. Deşi
ne-a parasite de atâţia ani el se află în aceleaşi graţii ale publicului. Şi asta pentru că a reuşit să
se impună ca un adevărat cortifeu al stilului românesc authentic în muzica uşoară, traditional
şi conservator în sensul cel mai bun al cuvântului.

Primul capitol surprinde repere biografice ale interpretului Dan Spătaru, idea realizării
unei cărţi în memoriam, cu prilejul desfăşurarii unui proiect cultural de amploare.

1
 Cel de-al doilea capitol cuprinde câteva declaraţii ale lui Dan Spătaru, culese din
interviurile pe care artistul le-a acordat de-a lungul timpului diverselor publicaţii şi un
curriculum vitae completat cu modestia-i caracteristică.

Ultimul capitol este prezentat ca fiind un capitol al amintirilor.

2
 Capitolul I

Dan Spătaru: ,,Un fenomen muzical”, repere biografice

Viaţa lui Dan Spătaru a fost ca un cântec. Un cântec de lumină, un cântec de dragoste.
El spunea că se va lăsa de muzică atunci când nu va mai avea nimic de spus, când va simţi că
publicul s-a săturat de muzica sa. Dar viaţa şi
copilăria lui nu au fost deloc uşoare, aşa cum au fost
cântecele care l-au făcut celebru.

S-a născut in toamna anului 1939, la 2 octombrie, în

familia învăţătorilor Spătaru, din comuna dobrogeană
Aliman.1 A venit pe lume atunci al doilea copil al
familiei, un băieţel care a primit numele Dan-George.
Copilărie cu restricţii, ca in vreme de război. Devine
elev la şcoala din sat. După declararea păcii, în 1946,
familia s-a mutat în oraşul Medgidia. Câtiva ani mai târziu, în 1952, Spătarii primesc o
lovitură dureroasă, prin moartea prematură a mamei. Evenimentul îl va marca pe Dan pentru
toată viaţa. I-au rămas ca sprijin tatăl şi sora mai mare, Puica. Elevi fiind, copiii dau dovadă de
calităţi musicale deosebite. Dan oscilează între două pasiuni: sportul şi muzica. Va debuta pe
scenă, alături de colegii săi, cu piesa ,,De ce nu vii, când castanii înfloresc” de Nelu
Danielescu. În 1956, termină cursurile liceale şi intră în echipa locală de fotbal I.M.U.M
Medgidia. Este admis la Institutul de Cultură Fizică şi
Sport din Bucureşti şi legitimate la echipa de fotbal a
Clubului Ştiinţa ( Divizia D). Un accident l-a scos
însă din viaţa sportivă, îndreptându-l definitiv spre
muzică. Nu putem să nu ne gândim la Julio Iglesias,
portar la Real Madrid până în momentul în care, în
urma unui accident s-a văzut de asemenea, nevoit să
renunţe la sport şi să se apuce serios de muzică.
Asemănarea cu Iglesias nu e deloc disproportionate. Ca şi acesta, Dan Spătaru a reuşit să
încânte mai multe generaţii. Tineri, student, pensionari, deopotrivă, aleşi întâmplător de pe
stradă pot fredona oricând melodiile lui. Anul 1961 îi adduce Diploma de profesor de sport.

1
Marina Bădulescu, ,,O PERSONALITATE PE ZI: Cântăreţul Dan Spătaru”, Accesat de la
https://www.agerpres.ro/documentare/2019/09/08/o-personalitate-pe-zi-cantaretul-dan-spataru--
366216?fbclid=IwAR1jy-qiXPRKtk8un5rbb-ZQ8MmHb-FxYHuZHFgNlG3MM6PkSIJeCOXdpmI

3
Este angajat ca metodist (1962-1965) la Casa de cultură a
studenţilor ,,Grigore Preoteasa” din capital. Aflat într-un
mediu artistic, pasiunea pentru muzică devine prioritară.

Debutează pe scena profesionistă într-un spectacol

al Televiziunii Române, alături de Petre Geambaşu, cu
piesele ,,Melodii, melodii” de Camelia Dăscălescu şi ,,Mon
amour, my love” (repertoriu international). Şi-a dorit să fie
fotbalist, dar un destin - oarecum asemănător

cu cel al spaniolului Julio Iglesias – îl duce spre muzică.

Avea tot ce-i trebuia pentru a fi considerat un ,,fenomen
muzical”: o voce personală, o prezenţă elegantă, un chip
frumos, carisma şi compoziţii memorabile. Poate… prea
multă modestie, faţă de ceea ce înseamnă azi o ,,vedetă”.

După debutul TV, urmează debutul la Radio

România cu piesa ,,Nu-ţi fie teamă de un sărut” de Camelia
Dăscălescu… Cariera sa de solist de muzică uşoară prinde
aripi, cântăreţul situându-se pe unul dintre primele locuri în simpatia românilor. Înregistrează
succese răsunătoare în competiţii musicale din ţară şi străinătate. Este asaltat de numeroşi
compozitori. Numele lui Dan Spătaru este ,,garantul” noţiunii de succes.

Leagă o lungă şi rodnică prietenie cu compozitorul Temistocle Popa, care i-a

încredinţat peste 60 de cântece. În 1964 devine membru fondator al Festivalului de la Mamaia.
În anul 1965 marchează debutul discografic la Electrecord cu primul său album cu melodii din
repertoriul international. Considerat un fel de Alain Delon cu voce de aur, este curtat de
cinematografie. Are un success fulminant în coproducţia muzicală (româno-sovietică)
,,Cântecele mării”, film în care a interpretat rolul principal. Turneele sale in fosta Uniune
Sovietică au avut atunci un mare success.

În palmaresul său se înscriu zeci şi zeci de cântece. Pe foarte multe dintre ele, Dan le
transforma în ,,şlagăre”. Anul 1967 îi aduce primul DISC de AUR, acordat de casa Electrecord
pentru vânzări de un million de exemplare.2 Devine un adevărat mit al generaţiei anilor ’60.

2
Daniela Caraman Fotea, ,, Greii muzicii uşoare româneşti: DAN SPĂTARU”, Accesat de la
https://www.radioromaniacultural.ro/greii-muzicii-usoare-romanesti-dan-spataru

4
Milioane de români, de toate vârstele, îi fredonează melodiile. Doi ani mai târziu obţine, la
Festivalul de la Mamaia, Premiul de Popularitate - ,,Trecea fanfara militară” şi Premiul I - ,,Te
aşteaptă un om”. Electrecordul îi acordă al doilea Disc de Aur.

Dan Spătaru păşeşte din triumf în triumf şi intră într-o perioadă… ,,boemă”, care-i îngrijorează
pe cei apropiaţi. În 1972, părăseşte Capitala şi pleacă în
Dobrogea natală. Se angajează ca prim-solist al Teatrului
Fantasio din Constanţa, condus de reputatul om de teatru
Aurel Manolache. Cunoaşte o frumoasă ballerina, Sida, care-
I devine soţie. În 1974, la naşterea ficei sale Dana, se declară
,,Cel mai fericit tătic”. În anu 1978, revine la Bucureşti.

Este momentul în care abandonează viaţa de ,,ştrengar” şi

devine un model de seriozitate, rigoare şi profesionalism. În
turnee este primit cu ,,Covorul rosu”. Palmaresul său se
imbogăţeşte continuu. Este laureat în concursuri şi festivaluri
muzicale: Varadero – Cuba ( Este trecut în Cartea Recordurilor pentru aplauze: 16 minute şi
19 secunde) , Sopot – Polonia, Mamaia – România (1985, 1986, 1988, 1989). Obţine
numeroase premii în 1969 - ,,Premiul de interpretare la Festivalul de Muzică uşoară de la
Mamaia”, cu piesele ,,Cu cine semeni dumneata”, ,,Ţărăncuţă, ţărăncuţă” ; 1986 - ,,Premiul
pentru cea mai bogată activitate discografică” acordat de Electrecord; 1996 - ,,Premiul de
excelenţă” acordat la a 40-a aniversare a Teatrului Fantasio din Constanţa; 2000 - ,,Premiul de
excelenţă” acordat de Ministerul Culturii şi al Cultelor; 2002 – Premiul de excelenţă acordat
de Ministerul Culturii şi al Cultelor; 2003 - ,,Premiul Naţional pentru întreaga activitate pusă
în slujba neamului românesc” acordat de Fundaţia ,,România Mare”.3 Efectuează turnee de
succes în Polonia, Cuba, Cehoslovacia, U.R.S.S., Norvegia, Israel, Danemarca.

Cele câteva melodii care l-au impus ar fi fost suficiente, într-o lume normală, pentru a-l
transforma într-un superstar. ,,Ţărăncuţă, ţărăncuţă”, ,,Trecea fanfara militară”, ,,În rândul
patru”, dar mai ales ,,Drumurile noastre” au fost, de fapt, hit-uri în cel mai autentic sens. Dan
Spătaru a fost înzestrat şi a avut tot ce trebuia pentru a fi un fenomen muzical: o voce
personală, o prezenţă elegantă, caristamtică şi compoziţii memorabile. Sunt date şi calităţi care
l-ar fi îndreptăţit să fie considerat o adevărată stea în industria spectacolelor, cu un staff
3
Răzvan Moceanu, ,, PORTRET: Dan Spătaru – un romantic fără egal”, Accesat de la
https://www.rador.ro/2018/09/08/portret-dan-spataru-un-romantic-fara-egal

5
alcătuit din manager, producători şi compozitori, cu milioane de discuri vândute, cu fun-
cluburi si site, cu reşedinţă privată, limuzină şi bodyguarzi. Ar fi putut ţine concerte live pe
stadioane arhipline, ar fi fost asaltat de admiratori şi ar fi putut scrie cu adevărat un capitol în
istoria muzicii. Acest drum, poate ar fi fost posibil dacă Dan Spătaru într-o societate
democratică, liberă , lipsită de constrângerile ideologice ale peridoadei în care i-a fost dat să se
lanseze. Oricum nu vom şti niciodată cât de departe ar fi putut ajunge drumul acestui
muzician.

În Occident, un muzician care ar fi scos un hit de genul ,,De-ai fi tu salcie”, ,,Strada

speranţei”, ,,Hai vino iar in gara noastră” sau ,,Fotoliul din odaie” ar fi putut trăi împărăteşte
numai din copyright, cover-uri şi din angajamente ocazionale, chiar dacă talentul l-ar fi părăsit
definitiv. Comunismul nu tolera vedetismul.

Poate că Dan Spătaru a împlinit cea mai frumoasă carieră din toate posibile, poate că
din vina istoriei a ratat un destin mai înalt şi care i s-ar fi cuvenit. Pentru noi, însă, cei care i-
am cumpărat discurile de vinil şi pentru toţi care îi
fredonează şlagărele, între care ,,Drumurile noastre” este
una din cele mai frumoase melodii românesti din toate
timpurile. Dan Spătaru rămâne unul dintre cei mai valoroşi
şi iubiţi interpreţi de muzică uşoară din ţara noastră.4 Şi-a
asumat destinul cu patimă. După decembrie ’89, ca mulţi
dintre confraţii săi, Dan Spătaru intră într-un nemeritat con
de umbră. Posturile de Radio şi Televiziune (din ce în ce
mai numeroase) nu mai cultivă muzica uşoară românească,
difuzând prioritar şi agresiv muzica străină. Puţini dintre
admiratorii lui Dan ştiu cât l-a măcinat durerea
nemărturisită, ca şi boala sa, văzând cum este marginalizat,
ignorat de producătorii de emisiuni muzicale şi de foarte mulţi DJ, tras pe linie moartă, cu
sintagma infamă ,,categoria dinozauri”. A rămas, în toată această perioadă grea, un gentleman,

4
Luminiţa Ciobanu, ,, Era un cântec!”, Accesat de la https://jurnalul.ro/editie-de-colectie/dan-spataru/era-un-
cantec-534416.html

6
un lord al scenei, nu a hulit pe nimeni, nu a reproşat nimănui nimic! Publicul său a continuat
însă să-i caute cu fervoare CD-urile. S-au găsit impresari care i-au organizat, sporadic, turnee
în ţară, ştiind că vor umple, ca altădată, sălile şi stadioanele. A reuşit sa ajungă în mai multe
turnee in Occident, cântând pentru comunităţile româneşti din Germania, Statele Unite,
Canada, Danemarca, Suedia şi Norvegia, unde a fost primit cu ovaţii. A fost numit ,,Cetăţean
de onoare” al municipiului Medgidia. Cu toate acestea nu a mai fost invitat la Festivalul său de
suflet, de la Mamaia. L-au chemat însă, cu mare preţuire comunităţile de români din
Germania, S.U.A, Canada, Israel, unde se simţea ca acasă,
în familie.

În august 2004, cu mai puţin de o lună înainte să ne

părăsească, i s-a acordat Premiul de Popularitate, la
Festivalul ,,Callatis”. Dan Spătaru va rămâne cu siguranţă,
unul dintre cei mai iubiţi cântăreţi ai românilor, din toate
timpurile, ,,urmaşul meu”, cum îl numea, cu drag,
venerabilul Gică Petrescu. A lăsat în urmă sute de cântece.
Prin harul său, foarte multe dintre ele au devenit şlagăre de
neuitat. Sfidând timpul, numele lui Dan Spătaru rămâne
înscris cu litere de aur în galeria marilor valori artistice ale
românilor. Dan Spătaru s-a stins în urma unui infarct în
dimineaţa de 8 septembrie 2004 (ora 7:00), la vârsta de 64
ani. Peste zece mii de oameni au fost prezenţi la
înmormântarea sa (Cimitirul Bellu).

1.1. ,, În memoriam Dan Spătaru”

În sala de Marmură a Palatului Cercului

Militar Naţional s-a desfăşurat un proiect cultural
de amploare, din iniţiativa generalului maior Dr.
Cătălin Zisu5. Instituţiile de cultură
din Armata României, aflate sub egida

5
Adrian Pandea, DAN SPĂTARU REGELE APLAUZELOR, Editura Militară, Bucureşti, 2011, p. 7.

7
Comandamentului Logistic Întrunit şi-au propus să promoveze şi să aducă omagiul Armatei
României permanetizând decernarea unor ,,Premii de excelenţă” personalităţilor care prin
opera lor în diverse domenii ale culturii – muzică, teatru, cinematografie, sport, picture ş.a. –
au contribuit la îmbogăţirea valorilor naţionale şi au facut ca numele României să fie cunoscut
şi respectat în toate colţurile lumii. În ediţia inaugural a acestui demers cultural, alături de Ilie
Năstase, unul dintre cei mai mari jucători de tenis ai lumii, de Valentin Tănase, artist plastic,
directorul Studioului de arte plastic al armatei, de Eusebiu Ştefănescu, unul dintre cei mai
valoroşi recitatori, alături de Mirabela Dauer, considerate printre cele mai bune voci feminine
ale muzicii pop româneşti, a fost omagiat, într-un cadru cu o încărcătură emoţională cu totul
specială, îndrăgitul interpret de muzică uşoară Dan Spătaru, a cărui creaţie interpretative va
ajunge cu certitudine la inimile multor generaţii de aici înainte, aşa cum a încântat sufletele a
milioane de români timp de peste patru decenii. Acest gest de recunoaştere şi preţuire a valorii
sale incontestabile, săvârşit cu discreţie şi eleganţă, a fost urmat de un spectacol în memoriam,
găzduit de superba Sală de Marmură a Palatului Cercului Militar Naţional.

Pare greu de crezut, dar iată că în ziua de azi mai există oameni şi instituţii are se
preocupă de cultivarea valorilor! ,,În mod normal şi firesc – a precizat generalul Zisu în
cuvântul său de la finalul manifestării – societatea are obligaţii
immense faţă de creatorii de valori artistice care devin, în timp,
un bun national. Consider o datorie morală omagierea acestei
personalităţi a lumii musicale româneşti care a rezistat
timpului, care ne-a învăţat să-i acceptăm slăbiciunile dar care
ne-a şi oferit un minunat exemplu de eleganţă, demnitate şi
profesionalism. Cum omologarea, marilor valori artistice se
produce adesea, din păcate, după dispariţia celor care le pun în
opera, obligaţiile societăţii, ale fiecaruia dintre noi trebuie să
îmbrace forma împrospătării memoriei şi cultivării valorilor
moştenite, dar şi forma creditării profesiei de artist”. Minunat
omagiu adus de oamenii în uniform celui care a lansat celebrul
şlagăr ,,Trecea fanfare militară”!

8
 Cu prilejul desfăşurarii acestui proiect cultural de amploare s-a născut idea realizării
unei cărţi în memoria regretatului interpret de muzică uşoară Dan Spătaru,
,, Dan Spătaru – Regele aplauzelor” – Bucureşti : Editura Militară, 2011

1.2. Festivalul ,,Dan Spătaru”

Festivalul ,,Dan Spătaru” a devenit un eveniment de anvergură international din anul

2008 şi a fost singurul eveniment muzical reprezentativ al Dobrogei după decesul Festivalului
de interpretare şi muzică uşoară Mamaia.6
Daniel Gheorghe, directorul festivalului ce poartă numele marelui Dan Spătaru, a mai
afirmat că păstrarea tradiţiei acestui eveniment de suflet a fost posibilă pentru că niciodată
acest festival nu a fost lăsat pradă politicii. ,,Deşi au existat
tentative, m-am împotrivit să las political să-şi bage coada în
acest festival şi am reuşit până acum. În 2011, de altfel, am
primit premiul pentru cel mai bun festival al anului şi îmi
doresc să ducem mai departe acest eveniment de suflet”, mai
spune Daniel Gheorghe.

Şi redactorul musical de la Radio Doina şi membru

al juriului de specialitate, Ionuţ Dulgheriu, spune că
Festivalul ,,Dan Spătaru” de la Medgidia este unul dintre
cele mai representative evenimente de gen pentru muzica
uşoară românească. ,,Festivalul international de muzică
uşoară de la Brăila, în memoria maestrului George Grigoriu, şi festivalul de la Medgidia sunt
singurele evenimente de gen credibile din punct de vedere musical. De pe scena acestor

6
Lavinia Siclitaru, ,, Un deceniu de festival, la Medgidia, dedicate regelui aplauzelor”, Accesat de la
https://www.ziuaconstanta.ro/stiri/ziua-in-judet/un-deceniu-de-festival-la-medgidia-dedicat-regelui-
aplauzelor-la-propunerea-ziua-de-constanta-dan-spataru-umar-la-umar-cu-jean-constantin-in-
centrul-pentru-566604.html

9
festivaluri s-au ridicat cateva voci importante din showbizul musical, cum este Aliona
Munteanu, Marcela Scripcaru sau Alin Ignat, a precizat Ionuţ Dulgheriu.

Sida Spătaru marturisea: ,, Oraşul Medgidia a făcut mult pentru Dan. Are un bust, o
sală de sport care-i poartă numele şi un festival care împlineşte un deceniu de existent. Le sunt
tare recunoscătoare, iar pentru familia noastră, acest festival inseamnă enorm. Imaginaţi-vă
câte eforturi am făcut ca Dan să aibă parte măcar de un spectacol omagial şi la Constanţa. N-
am avut cu cine discuta. Doar promisiuni. Bucureştiul la fel, şi ei l-au uitat pe Dan. Mi-am
dorit ca măcar strada din capital, unde a locuit, să-i poarte numele, nu s-a putut deşi nu cred că
ar fi fost atât de complicat. Nu s-a vrut. Artiştii nu sunt preţuiţi nici când sunt în viaţă, d-apăi
după dispariţie”.

10
 Capitolul 2

Declaraţii ale interpretului Dan Spătaru

Pentru a completa acest portret sumar, la care va fi mereu ceva de adăugat, inserez în
continuare câteva declaraţii ale lui Dan Spătaru, culese din interviurile pe care artistul le-a
acordat de-a lungul timpului diverselor publicaţii. Cuvintele lui îl exprimă. poate, ca şi
cântecul, cel mai bine şi cel mai adevărat. Aşadar, Dan Spătaru despre Dan Spătaru.
 Înainte de a termina liceul, intenţionam să urmez o facultate tehnică. Am urmat
însă sportul, I.E.F.S.-ul, mai ales că eu jucam fotbal la mine la Medgidia. Prima
data am cântat în ,,Brigada artistică” a facultăţii. Camelia Dăscălescu a fost cea
care m-a descoperit şi care mi-a dat texte ale unor piese italieneşti, în mare vogă
în acea perioadă. Primul spectacol a fost unul studenţesc, alături de mine fiind pe
scenă Nae Lăzărescu, Pompilia Stoian, Lili Bulaesi. Am înregistrat după aceea trei
discuri, dintre care două fiind răsplătite cu ,,Discul de Aur” al Casei Electrecord.
Au fost vândute în peste un million de exemplare. Mă ,,luptam”, în ceea ce priveşte
discurile vândute, cu Margareta Păslaru, care, uneori, îmi spunea că discurile
mele au mai mare success pentru că au fotografii mai reuşite.
 Am muncit, am alergat…şi la propriu şi la figurat. La noi, acum, spectacolele de
muzică uşoară romănească pentru vărsta a doua şi a treia nu mai au căutarea de
altă data. Am fost consideraţi la un moment dat ,,dinozauri”.
 Drumurile nostre?... O colegă de-a mea, care venise dintr-un turneu în Iugoslavia,
a adus de acolo câteva single-uri. Printre ele se afla şi această piesă al cărei text
vorbea despre nopţi nedormite. Mi-am spus că va fi şlagăr, poate că şi pentru că
atunci mi-am amintit de o mare iubire, am scris textul cu ,,Drumurile noastre
poate/ Se vor întâni vreodată…” Şi acum când merg pe stradă, aud în jurul meu
oameni care fredonează, când mă văd, ,,Drumurile…”.
 Cu ani în urmă cântam la barul ,,Internaţional” din Olimp şi acolo Jeanina Matei
mi-a propus să cântăm ,,Sharazan” pentru că este un şlagăr şi o să dea bine.
Atunci eu i-am spus sec: ,,Dragă Jeanina, eu nu cânt şlagăre, eu fac şlagăre.”

11
 Eu le-am făcut pe toate în viaţa asta. Am fost şi cuminte dar şi vagabond. Mi-a
plăcut prea mult lumea. Peste toate însă, am respectat ,,schela”(scena)… Eu dau
cu cremă de ghete şi pe talpă, pentru că respect publicul. Pe mine publicul ,,m-a
făcut”!... Cred că trebuie să fii siner pe scenă, că dacă minţi, publicul te simte şi,
în timp, te uită…
 Vă spun că e păcat ca într-o ţară cu un folclor atât de variat şi frumos ca al nostru
să nu se compună cântece cu o linie melodică specifică cu melos românesc… Ne-
am americanizat, ne-am englezit…
 Pentru a fi vedetă trebuie să ai şi un anume comportament. Să ştii să dai bună ziua
şi în stânga şi în dreapta. Mă întrebau mulţi ,,ce-ai făcut cu banii pe care i-ai
câştigat?” I-am trăit... Eu am amintiri. Şi ce poate fi mai frumos decât ca la
sfârşitul carierei sau al vieţii să spui ,,Eu am amintiri”.
 Nu sunt un om de concurs, dar am o mare satisfacţie legată de Festivalul de la
Sopot, din 1967. Atunci am fost aplaudat timp de 16 minute şi 19 secunde, fapt
menţionat şi în Cartea Recordurilor.
 Terminasem ICEF-ul, dar, în ’63, m-am ales cu discopatie lombară, aşa că am
făcut facultatea degeaba. La afaceri nu mă pricep, de-asta nici nu m-am apucat.
Muzica a fost drumul meu. Am vândut de două ori milionul de unităţi, pentru
Discul de Aur. Nu cum se dă acum, după 200 de casete şi câteva CD-uri...
 ,,Pe vremea mea” se foloseau mai multe linii melodice şi mai puţină vulgaritate.
Acum a intervenit banul şi am uitat de adevăr. Pentru arta adevărată se cer
sacrificii, dicernământ, nu doar talent.
 Am primit multe propuneri, să apar în reclame, dar singura mea reclamă e muzica,
patru deceni de muzică.
 Eu am dormit şi la Marriot, dar şi pe o mochetă împăturită ca să semene a saltea.
Şi n-am uitat de unde am plecat. De la ţară.
 Turneele din Germania s-au bucurat de un mare success. Diaspora din Germania
este altfel decât cea din Statele Unite, spre exemplu. Românii de acolo, plecaţi de
mai bine de 15 ani din ţară, sunt mult mai dornici să asculte melodiile care le
amintesc de acasă. În Germania mi-am petrecut patru revelioane, lucru care i-a
determinat pe unii să spună că mă plimb cam des pe acolo. Le-am explicat că unul

12
 dintre motive este că la nemţi îmi fac pantofii o data pe lună. În momentul în care
te stropeşte o maşină, nu este nevoie să te schimbi, până şi apa din băltoace este
curată. Dacă mă vei întreba cum este în America, te sfătuiesc să dai o fugă până
acolo, pentru că numai aşa îţi poţi face o impresie.
 Am avut şi coborâşuri şi urcuşuri. Am avut situaţii în care nu mă regăseam.
Probabil că satisfacţiile sau celebritatea nu-ţi aduc numai bucurii. Oricum, eu m-
am bucurat de toate acestea şi simt că sunt iubit. Şi pe stradă, şi acasă.

2.1. Curriculum Vitae

Curriculum Vitae completat cu modestia-i caracteristică, într-o perioadă de bulversare

a marilor valori, când adevăraţii artişti au fost ignoraţi de majoritatea producătorilor de
divertisment, care au manelizat realmente micile ecrane.

CURRICULUM VITAE

Spătaru Dan George

Data şi locul naşterii: 2 octombrie 1939, Comuna Aliman, jud. Constanţa;

Naţionalitatea: română;

Starea civilă: căsătorit;

Studii: Liceul ,,Nicolae Bălcescu” din Medgidia, absolvit în 1957; Facultatea

de Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti, absolvită în 1963;

Activitatea profesională:

În perioada facultăţii solist vocal de muzică uşoară în cadrul ,,Brigăzii artistice

de agitaţie a studenţilor”;

1963 - lansare în domeniul artistic ca metodist la Casa de Cultură ,,Grigore

Preoteasa” din Bucureşti;

13
 1964 - apariţia în prima emisiune de televiziune în cadrul emisiunii ,,Varietăţi
publice”;

1965 – prima discografică cu melodii din repertoriul internaţional;

1966-1967 – participant la Festivalul Naţional de Muzică Uşoară Românească

,,Mamaia”;

1967 – câstigător al primul ,,Disc de Aur”, acordat pentru vânzarea a peste

1.000.000 de discuri; Prima participare la un Festival Internaţional, la Sopot-Polonia,
câştigător al Premiului de Popularitate, intrând în Cartea Recordurilor pentru cel mai
lung timp de aplauze: 16 minute şi 19 secunde; în acelaşi an, participa la Festivalul
Internaţional din Cuba;

1968 – participă la Festivalul Internaţional de Muzică ,,Cerbul de Aur”; 1969

câştigă Premiul de Interpretare la Festivalul de Muzică Uşoară Românească
,,Mamaia”;

Din 1965 până în 1969 participă la toate Festivalurile de Muzică Uşoară de la

,,Mamaia”, unde lansează şlagărele ca: ,,În rândul patru” , ,,Fanfara militară” ,
,,Ţărăncuţă” , ,,Măicuţa mea” ; turnee în ţară şi străinatate: Israel, U.R.S.S., Iugoslavia,
Cehoslovacia, Polonia;

1970-1971 – interpretează rolul principal în filmul muzical ,,Cântecele mării”, o

coproducţie româno-sovietică; din 1965-1972 este considerat, în urma anchetei
Revistei Flacăra, ,,Cel mai popular interpret de muzică uşoară din România”;

1972 – angajat ca solist vocal la Teatrul de Revistă ,,Fantasio” din Constanţa;

1972-1978 – participă la Festivalurile de Muzică Uşoară ,,Mamaia”;

1978 – angajat ca solist vocal la I.A.P.L. Amzei Bucureşti şi evoluează în Barul

,,Melody”; imprimă LP-urile cu melodiile lui Temistocle Popa şi Camelia Dăscălescu;
participă la Festivalul Internaţional de la „Rosfach”, Germania;

14
 - 1986, 1987, 1988, 1989 participă la toate ediţiile Festivalului de Muzică
Uşoară de la Mamaia;

- 1966 primeşte ,,Premiul pentru bogata activitate discografică” acordat de

Casa de Discuri „Electrecord” Bucureşti; Turnee în străinătate: Germania, S.U.A.,
Canada, Danemarca, Suedia, Norvegia;

6 mai 2002 – primeşte titlul de ,,Excelenţă” la Gala Muzicii Uşoare Româneşti;

26 septembrie 2002 – devine ,,Cetăţean de onoare al oraşului Medgidia;

Pasiuni: sportul; muzica; familia.

15
 Capitolul 3

O poveste de dragoste/Amintiri,mărturisiri

,,Povestea noastră de dragoste – îşi aminteşte Sida

Spătaru, care i-a fost aproape cea mai mare parte a vieţii – a
început în 1972. Eram angajata Teatrului Fantasio din
Constanţa iar directorul nostru, Aurel Manolache a reuşit
să-l aducă pe Dan Spătaru, cap de afiş, timp de o lună de
zile, că atunci aşa se făceau turneele, o lună, două, pe timp
de vară, se făceau cu vagonul de dormit, aşa se întâmpla pe
vremea aceea, Dan fiind aşadar interpretul principal din
acel spectacol. A fost invitatul nostru de onoare, la
începutul stagiunii, în octombrie.

N-a fost dragoste la prima vedere... Când a apărut la noi, toate colegele mele erau
înebunite să-l vadă. Stăteau ciorchine, în culise, când Dan urma să intre în scenă. Eu am fost o
fire mai retrasă, rămâneam la cabină, n-am fost niciodată la culise. Dar pe la jumatatea
turneului el tot apărea în cuşeta noastră, însă vorbea cu colega mea, nu cu mine. E drept că
după spectacole eu eram cea care primeam braţe de flori, mi le trimitea prin cabinieră...El
stătea în cuşetă cu Jean Constantin şi într-o seară, ca să se poată apropia de mine, fiindcă a
văzut că eu eram o fată mai retrasă, s-a întâmplat când ne aflam în turneu la Sibiu, a vorbit cu
Jean să ne invite la masă, pe mine şi pe colega mea de cuşetă. Jean Constantin ne-a invitat la
masă şi, surpriză, după un sfert de oră a apărut şi Dan Spătaru. Pe atunci el era pentru mine
doar Dan Spătaru. Am stat de vorbă la masă, a durat puţin, o discuţie obijnuită, am avut, să
zicem, un dialog fără alte conotaţii... Nu s-a întâmplat nimic deosebit. De-a doua zi, însă, am
primit flori şi iar flori, era un tip foarte galant şi atent, am mai vorbit, ne-am împrietenit. Cred
că mai mult asta l-a atras la mine, faptul că eram o fire mai retrasă. În zilele acelea de turneu s-
a legat între noi o prietenie, o simplă prietenie. După terminarea spectacolelor el trebuia să se
întoarcă în Bucureşti. Şi traseul nostru era tot spre Bucureşti, pentru că de acolo plecaserăm cu
vagoanele de dormit. Deşi trebuia să rămână în Bucureşti, surpriză, mi-a dat întâlnire la barul

16
 Continental din Constanţa. Mi-a pus atunci, aproape ca din senin, o întrebare cu totul
neaşteptată, deşi, de ce să mint, în aer plutea ceva. Mi-a spus-o direct: ,,Vrei să te măriţi cu
mine? Dacă te măriţi cu mine, rămân la Teatrul Fantasio!” Manolache, directorul, îi propusese
să rămână o stagiune la noi. ,,Dacă nu, nu mai rămân”. Ne cunoşteam de o săptămână şi ceva
şi avusesem doar câteva dialoguri, nici măcar prietenie nu pot numi ceea ce fusese între noi.
Era, însă foarte hotărât şi mi-a spus că după trei zile va veni să afle răspunsul meu, dacă este
da sau nu. Eram foarte derutată, trei zile mi se păreau puţin pentru că între noi nu se legase o
relaţie în adevăratul sens al cuvântului. Eu nu am spus nimic atunci şi nici nu prea am crezut
că o să revină după trei zile. Era o mare vedetă şi nu-mi făceam iluzii că vine la Teatrul
Fantasio pentru a se căsători. Şi iată că după treci zile a apărut...Ne-am întâlnit faţă în faţă la
Intercontinental şi, avea o ţinută impecabilă, m-a întrebat dacă răspunsul meu e da sau nu. Şi
eu am răspuns pe loc: Da! Aşa s-a întors la teatrul Fantasio, după cum a promis. Dar nu ne-am
căsătorit imediat. În ’74 s-a născut Dana şi abia în ’78 ne-am căsătorit. Când ne-am căsătorit
n-am făcut nuntă. N-am nici o poză de la cununie pentru că fotograful care ne-a pozat a murit
la câteva zile după cununia noastră şi nu-i ştiam adresa la care stă... Nu aveam nici o poză de
la nuntă, ci numai amintiri. Am făcut petrecerea la restaurantul Spaniol, pe Calea Victoriei, dar
imaginile acelea au rămas doar în sufletul nostru. A fost familist convins şi a iubit-o pe Dana
ca pe ochii din cap. Iubea copii foarte mult, pot să spun că a fost un model de tătic, de soţ, de
prieten.”

3.1. Gică Petrescu: ,,Destinul nu a mai avut răbdare…”

L-am apreciat întotdeauna pe Dan Spătaru pentru harul lui, pentru dragostea faţă de
cântecul românesc, pentru iubirea pe care a dăruit-o publicului. Îmi plăcea să cred că va fi
urmaşul meu… Destinul, având alte planuri, nu a mai avut răbdare…nu a mai avut răbdare.

17
3.2. Mihai Constantinescu: ,,Demnitatea oamenilor puternici”

Eu fredonam pe când Dan Spătaru cânta. O (foarte) scurtă perioadă de timp am fost
gelos pe el. De ce? Prietena mea de atunci îi înrâmase fotografia. Supărare mare! Apoi, după
ce l-am cunoscut, i-am cerut un autograph, fără ramă. Şi acum îl păstrez în bibliotecă.

Îmi aduc aminte de timpul când îl ascultam la televizor, când cânta piesele italieneşti,
când eram mai tânăr. Îl iubeam nespus de mult… Iar mai târziu, când am devenit colegi şi am
aflat că are ceva problem cu sănătatea, l-am întrebat dacă e adevărat, iar el a negat. Uite, eu
asta cred că e demnitatea oamenilor puternici.

3.3. Horia Moculescu: ,,Exponentul unei generaţii europene de cântăreţi”

În ascensiunea sa fenomenală şi neegalată, Dan Spătaru a fost exponentul unei

generaţii europene de cântăreţi, alături de Gianni Morandi şi Adamo. Spătaru a fost, dacă vreţi,
un monument. Împreună am făcut numeroase turnee în ţară şi peste hotare. Am fost prieteni
timp de 42 de ani, îi cunosc tot repertoriul, toată evoluţia. Eram în turneu cu Spătaru şi cu
Andreescu. Trebuia să avem spectacol la Caransebeş şi, cu o seară înainte, primim telefon că
se ocupă sala cu o şedinţă de partid. Zi liberă. Trenul tras la Lugoj. Şi ne ducem în oraş pe
malul Mureşului, acolo unde este sala de cinematograf... gol! Mă duc la vânzătoare, aflu că
era un film rusesc, care nu avea nici spectatori, nimic. Am întrebat cât costă să cumpărăm
diseară toată sala. Ni se spune: 820 lei. Hai să luăm şi să jucăm diseară, punem aici un anunţ
la Casa de Bilete. Şi am scris aşa: “ Diseară mare concert cu Dan Spătaru” şi ne-am trecut şi
pe noi cu litere mai mici. Era ora 11.00, noi ne-am dus să mâncăm la gară ceva şi a venit un
băiat, care aproape că-şi dădea sufletul de la cât alergase şi m-a întrebat: ,, Dvs sunteţi cu dl
Spătaru? Aveţi spectacol la 15.00, la 17.00, la 19.00 şi la 21.00!” Patru spectacole cu o
simplă hârtie! Acesta era Dan Spătaru!7

7
Petre Ivan, ,, A fost odată...Dan Spătaru”, Accesat de la https://www.ziarulmetropolis.ro/a-fost-odata-dan-
spataru/

18
3.4. Marius Ţeicu: ,,Era cel mai popular dintre noi toţi”

Dan Spătaru a fost cel mai iubit şi popular

interpret, pe care l-a avut muzica uşoară românească, el
fiind iubit de toate generaţiile – de la copii, femei,
barbate până la bătrâni. În toate spectacolele unde
mergea era bătaie pe bilete. Plăcea pentru că nu cânta
alambicat, ci simplu, direct, din inimă, de aceea trecea
foarte repede rampa şi ajungea la inimile oamenilor.
Dan Spătaru avea o voce caldă, plăcută, era simpatic, era drăguţ, îi plăceau fetele. Niciodată n-
a făcut pe grozavul, a fost un om modest, care a respectat munca şi arta, un adevărat
profesionist, care îşi pregătea cu minuţiozitate piesele, atât vocal cât şi scenic. Era cel mai
popular dintre noi toţi.

3.5. Zsolt Kerestely: ,,Rupea inimile fetelor”

Cu Dan Spătaru am fost bun prieten. Ne-am cunoscut cred prin 1964. Era un băiat
drăguţ, ca un actor american, blond, bine făcut, sportive. Orice cânta mergea la inima omului.
După 1990, când mi-am făcut eu studioul particular, tot ce a avut de imprimat, la mine a făcut.
Un om dintr-o bucată, un băiat plin de viaţă, vessel, glumeţ, era o pla

cer să stai cu el.

3.6. Alexandru Arşinel: ,,Un artist fără seamăn”

Un om şi un artist fără seamăn a existat pe acest pământ: Dan Spătaru. Pentru prieteni
era în stare de orice. Iubea pe toată lumea. A dat sute de spectacole, dar el ,,nu s-a dat
niciodată în spectacol”. A fost un fenomen al muzicii româneşti, un altul ca el nu se va mai
naşte prea curând, sau poate niciodată. Coincidenţa a făcut ca Dan Spătaru să dispară în
dispară în noaptea în care se punea la cale ,,îngroparea” Teatrului de Revistă Fantasio. Poate
cei care sunt în măsură să ia decizii vor numi Teatrul de Revistă Fantasio – Dan Spătaru.

19
3.7. Stela Popescu: ,,Cea mai mare vedetă din ultimii 50 de ani”

Eu m-am simţit foarte apropiată de Dan Spătaru, prin simpatie de artist. S-a stins în
discreţie, fără să facă niciodată un caz din boala sa. Câtă lume l-a iubit! A fost un mare artist,
un om fin, un bărbat elegant, sensibil şi rezervat. Succesul lui uriaş va dainui! Pentru români,
Dan nu a plecat! A rămas aici, în toate cântecele sale…

3.8. Mirabela Dauer: ,,E o legendă”

Dan Spătaru a fost Marele meu PRIETEN,

întotdeauna onest, loial, glumeţ sau înţelept. Un model de
normalitate ca om, şi ca artist, un model de eleganţă şi
prestanţă, un bărbat şarmant şi o placer pentru ochi şi
suflet. E o legendă care a semnat condica pentru nemurire.
Pe merit.

3.9. Ionel Tudor: ,,Mesajul lui era întotdeauna sincer”

Dan Spătaru, un exemplu de profesionist desăvârşit. Şi-a făcut meseria respectând

două lucruri fundamentale: scena şi publicul. Muncă asiduă, conştiinciozitate, ambiţie,
punctualitate, corectitudine, dăruire, respect, sinceritate – acestea erau coordonatele omului
Dan Spătaru, profesionistul Dan Spătaru, ,,fenomenul” Dan Spătaru. Venea întotdeauna la
orice repetitive cu ,,lecţia” învâţată de acasă şi cu cel puţin o jumătate de oră înainte de ora
stabilită. Succesul său este inegalabil!

3.10. Temistocle Popa: ,,Cântecele pe care le-a oferit oamenilor au fost gândurile lui
bune”

Am avut noroc de mulţi interpreţi de excepţie, valoroşi, care mi-au pus cântecele în
valoare, dar cu Dan Spătaru s-a întâmplat ceva deosebit de la primul cântec, ,,Măicuţa mea”,
care a deschis drumul unei colaborări de peste 40 de ani.

20
 Timp de 40 de ani cântecele noastre au intrat cu prietenie si dragoste în inimile
ascultătorilor…iar noi am mulţimit cerului pentru tot ce ne-a oferit viaţa mai frumos: Muzica!
Cântecele pe care le-a oferit oamenilor au fost gândurile lui bune şi nebune pline de prietenie
şi dragoste.

3.11. Jan Keizer

“Veneam de la aeroport şi în taxi am auzit pentru prima oară melodia «Drumurile noastre».
Ne-am privit şi ne-am spus «Ce cântec minunat». Aşadar, l-am întrebat pe şoferul de taxi cum
se numeşte cântăreţul şi ne-a spus: Dan Spătaru, cel mai cunoscut cântăreţ şi actor din
România. Am continuat căutările, am vrut să ştim din ce perioadă era cântecul şi ne-am dorit
să cântăm acea melodie. (…) Am vorbit cu doamna Spătaru, ea era un «mic» fan al nostru, şi
i-am spus că am vrea să facem această melodie ca un tribut pentru Dan Spătaru”.8

3.12. Dana Spătaru: ,,Am avut o relaţie specială cu tata”

De fiecare data când vorbesc despre tatăl meu ştiu că vorbesc, implicit, şi despre
artistul Dan Spătaru. Datorită activităţii sale artistice, contactul substantial cu tatăl meu s-a
produs ceva mai târziu, cam la vârsta de sapte ani. Deşi era o personalitate artistică
recunoscută şi cu faimă, căreia i se deschideau multe uşi, tata a păstrat mereu o discreţie în
privinţa familiei noastre, nu s-a folosit niciodată de renumele său pentru a ne susţine în vreun
fel sau pentru a obţine avantaje, fiecare avea drumul său, pe care trebuia să meargă potrivit
propriilor puteri. Tatăl meu, o spun cu mâna pe inimă, a fost un tată desăvârşit! Un om
minunat, bun, întotdeauna drept. Avea un adevărat cult pentru corectitudine. Familia era
refugiul în care îşi aduna puterile, pentru a se dărui, mereu şi mereu, publicului. Aşa l-am
cunoscut eu şi aşa l-am iubit…Sunt multe de povestit despre tata şi cu siguranţă, cândva, voi
aşterne pe hârtie întreaga poveste de viaţă trăită lângă el.

8
Toader Păun, ,, IN MEMORIAM Dan Spătaru ( 1939 – 2004)”, Accesat de la https://www.europafm.ro/in-
memoriam-dan-spataru-1939-2004/

21
22
 CONCLUZII

Este greu să cuprinzi în câteva rânduri fenomenul numit Dan Spătaru! Sunt foarte
multe de spus, sunt foarte multe aspecte greu de explicat, ce ţin de taina făuririi unei veritabile
notorietăţi. Talentul nu poate constitui singurul gaj pentru a-ţi putea asigura celebritatea, deşi
este atât de important! Mai sunt şi stările de suflet, caracterul, nobleţea sentimentelor,
dăruirea, seriozitatea… Toate la un loc şi multe altele. Pentru a sugera doar un simplu alt
aspect al unei discuţii despre succesul acestui mare interpret, inserez aici mărturisirea unei
tinere, Delia Ţâmbulea, care în primăvara anului 2002 spunea cu deplină sinceritate: ,,Zilele
trecute, am fost cu o prietenă într-un club din Cluj, unde a avut loc un concert cu unul dintre
,,bătrânii” muzicii româneşti: Dan Spătaru. M-aş fi aşteptat să găsesc acolo doarm oameni în
vârstă, dar am avut surpriza de a găsi un club plin de tineri şi o atmosferă plină de
entuziasm. Surpriza cea mai mare a fost că mi-a păcut enorm concertul! Dan Spătaru era într-
o formă de zile mari şi trebuie să recunosc că arăta mai bine decât m-aş fi asteptat. În timp ce
fredonam piesele lui (pe care credeam că le-am uitat), mi-am adus aminte de copilărie, m-am
întors în timp şi m-am simţit din nou un copil fericit, fără griji”…

Numai forţa excelenţei, ca să nu spunem a geniului, îţi poate asigura o astfel de

minunată călătorie în timp!

23
 BIBLIOGRAFIE

1. Adrian Pandea, Dan Spătaru, regele aplauzelor, Editura Militară, Bucureşti, 2011;
2. Edmond Deda, Parada muzicii uşoare româneşti, Editura muzicală a uniunii
compozitorilor din Republica Socialistă România, Bucureşti, 1968;

*** www.jurnalul.ro

*** www.agerpres.ro

*** www.bzi.ro

*** www.bestmusic.ro

*** www.libertatea.ro

*** www.rador.ro

*** www.ziuaconstanta.ro

*** www.dobrogealive.ro

***www.radioromaniacultural.ro

***www.europafm.ro

24