Bé la Bartó k

Béla Viktor János Bartók (n. 25 martie 1881, Sânnicolau Mare,

Austro-Ungaria – d. 26 septembrie 1945, New York) a fost un
compozitor și pianist maghiar, unul din reprezentanții de seamă ai
muzicii moderne.

Primele lecții de pian le-a primit de la mama sa. Din 1899 a studiat
pianul și compoziția la Preßburg (azi: Bratislava, Slovacia) și la
Academia Regală de Muzică din Budapesta, unde între 1908 și 1934 a
funcționat ca profesor de pian. Între anii 1934 și 1940 a lucrat la
Academia de Științe din Budapesta în domeniul folclorului muzical.

În primele sale opere, Béla Bartók se orientează în tradiția muzicii

vest-europene, fiind în special influențat de Johannes Brahms, Richard
Wagner și Claude Debussy. În poemul simfonic "Kossuth" (1904) se
recunoaște influența muzicii lui Richard Strauss.

Începând cu anul 1905, Béla Bartók studiază tot mai mult muzica
populară maghiară, românească și cea tradițională a artiștilor țigani.

În colaborare cu prietenul său, compozitorul Zoltán Kodály, realizează

o culegere de muzică folclorică maghiară, românească, sârbească,
croată, turcească și nord-africană, publicată în 12 volume.

Cele mai importante creatii:

 "Allegro barbaro" pentru pian (1911)

 "Dansuri populare românești" pentru pian (1915, prelucrate mai
târziu pentru orchestră)
 Opera “Castelul Prințului Barbă-Albastră” (1911)
  "Prințul cioplit din lemn", piesă de balet (1914-1916)
 "Mandarinul Miraculos", balet (1919)

În 1940 a emigrat în Statele Unite ale Americii, unde, pentru o scurtă

perioadă (1940-1941), a lucrat ca si profesor de muzică în New York,
având venituri financiare modeste. A murit bolnav de leucemie la 64 de
ani, pe 26 septembrie 1945 în New York.