{ WYnWeei™ aut) OAR eer ees i a I” Jar tt ‘euile sinc ff ca v . ree aoe gn le as Sei a0 foes gee CRITON, dane? ( rau Personajele dialogului: SOCRATE, CRITON I. SOCRATE: De ce-ai venit la ceasul Asta, Criton? Nu-i prea de dimineata? CRITON: Ba da. SOCRATE: Pe ce vreme sa fie? CRITON: Dis-de-dimineafa. SOCRATE: Ma mir ca fi-a dat drumul pazitorul inchisorii. CRITON: A, ma cunoaste bine, Socrate, pentru cd am venit des aici, si apoi lam imbunat si eu cu cate ceva. SOCRATE: De mult ai venit? CRITON: Cam de mult. SOCRATE: Atunci de ce nu m-ai desteptat numai- decat? De ce ai stat asa, fara si ma chemi? CRITON: O Doamne, Socrate, si eu dac-as fi in locul tu, n-ag vrea ca veghea jalnicd (dinaintea morfii), sa find prea mult. Dar tot stau si m4 minunez ca te vid dormind asa de linistit. Tocmai de aceea nu te-am desteptat; si-fi gusti odihna cat mai placut. Si mai inainte, totdeauna iti fericeam viafa pentru ca ai o fire asa domoala — dar mai ales acuma cu prilejul nenorocirii acesteia, cdnd te vid ci © rabzi atat de usor si de blajin. SOCRATE: La varsta mea, Criton, ar fi nepotrivit sa ma supar ca trebuie si mor.ae r pLATON CRITON: Fi, dar alfii, tot in anii tai, Socrate, cind da astfel de nenorocire peste ei, varsta nu-i scut dav nimic, s4 nu se manie impotriva sorfii care a eee. SOCRATE: Aga da. Dar ~ ia sa te intreb ~ de ce-ai venit aga de papa? eee en bitoare, nu pentru tine - de asta sunt sigur ~ ci pentru mine si pentru prietenii tai tofi, si cruda si zdrobitoare, veste care, dupa mine, e una din cele mai greu de suportat, SOCRATE: Ce veste anume? Ca a venit nava din Delos, la sosirea cireia trebuie s mor? CRITON: N-a sosit inca, dar se pare ca va sosi azi, dupa cum vestesc niste calatori din Lunion, care au Lisat-o acolo. Din spusa lor e limpede c& va veni azi, si atunci, Socrate, maine... neaparat, se va pune capat vietii tale. I. SOCRATE: Ei si? Sa fie intr-un ceas bun! Daca aga-i pe placul zeilor, Criton, asa sa fie. Dar tot nu cred ck va sosi. CRITON: Ce te face sa banuiesti? SOCRATE: Sa-fi spun: voi fi dat morfii a doua zi dupa sosirea navei. CRITON: Da, asa spun cei cdrora li s-a dat insarcinarea. SOCRATE: $i cum spuneam ~ nu cred ca va sosi azi, ci maine. Banuiala mea e intemeiata pe un vis pe care -am visat chiar in noaptea asta, nu de mult. Asa ca se pare ca bine ai facut de nu m-ai trezit. CRITON: Ce vis ai visat? SOCRATE: Se facea ci venise la mine o femeie fru- moasa gi chipesa, imbracata in alb, care m-a strigat si mi-a spus: ,Socrate, de azi in trei zile o s-ajungi in rodnica Fthye”. CRITON: Ciudat vis, Socrate. SOCRATE: Dar limpede, dupa pirerea mea, Criton.Dialoguri F Ill. CRITON: Foarte limpede, pe cat se vede. Decat, te rog inci odat’, om nizdravan: asculti-ma, urmeazi-mi sfatul! Gandeste-te! Daci mori tu, nenorocirea mea nu va consta numai in aceea ca voi fi lipsit de un prieten cum nu voi mai gasi altul niciodata; nu, pe langa asta, lumea care nu te cunoaste bine nici pe tine nici pe mine, 0 sa-mi scoati vorbe ci am fost nepasitor fai de soarta ta, si dac-as fi vrut si pun la bataie o suma oarecare de bani, te-as fi putut scdpa. Si ce reputafie mai ruginoasa, decat sa treci in ochii lumii drept un om care pune averea sa mai presus decat prietenii? Caci lumea nici in ruptul capului n-o sd creada, cd tu, cu toate indemnurile noastre, n-ai vrut si iesi! de aici. SOCRATE: Dar, bunul meu prieten, ce ne pasd noua de parerea lumii? Oamenii de isprava — si de parerea lor trebuie sa finem seama mai mult - vor fi incredinjati cd lucrurile s-au petrecut asa, cum s-au petrecut intr-adevar. CRITON: Dar vezi, Socrate, ca trebuie sa ne pese si de parerea mulfimii. imprejurarea de fafa, ne arata limpede ca ea e in stare s& facd cuiva mult rau, ba chiar — as zice — raul cel mai mare, cand cineva ajunge sa fie ponegrit in fafa ei. SOCRATE: Unde da zeii, Criton, ca mulfimea sa fie in stare de a face cel mai mare rdu, numai cu condifia ca sa fac si cel mai mare bine. Ce bine ar fi atunci! Dar ea nu e | in stare nici de una, nici de alta. Caci n-au putinta sa facd pe om nici cuminte, nici smintit, ci fac, ce fac, la intamplare. IV. CRITON: Bine, fie, dar sé-mi spui un lucru, Socrate: nu-i asa cd esti ingrijorat pentru mine si ceilalfi prieteni, de teama ca daca vei iesi de aici, sicofanfii o sa se lege de noi ca te-am scos de-aici, si ca o si fim silifi sa ne 1Se vede cu cata grijé Criton evita cuvantul ,evadare”, ca sd adoar- ‘mi scrupulele lui Socrate. (n.tt)a PLATON 6 Pierdem sau toat averea, sau o mare parte din ea, sau 0 84 pafim mai stiu eu ce? Daca de asta fi-e teama, atunci fii Pe pace. E drept daca, ca, scipandu-te pe tine, si ne expu- nem la aceasta primejdie, gi la nevoie, chiar la una m mare. Ci asculta-ma si nu fa altcum. SOCRATE: altele. ai unt ingrijat, Criton, si de asta, si de multe CRITON: De asta si n-ai grija. La urma urme: 1, Suma de bani pe care 0 pretind cei ce vor si-fi dea mijlocul de Scdipare, scojandu-te de aici, nu e mare. Apoi nu vezi ce ieftini sunt sicofafii? N-ar trebui multe parale sta la indemana averea mea, si cred cA din prietenie pentru mine, nu vrei si-mi cheltuiesti banij mei, uite, sunt aici straini, gata s4 pun& mana de la mana pentru tine. Unul dintre ei, Simmias tebanul, a si adus Suma trebuincioasa. Pe urma si Cebes e gata sé te ser, veasca, si alfii, foarte mulfi. De aceea, cum spun, nu teama asta sd te impiedice de a-ti cuta scdparea. $i nici si nu-ti bafi capul cu cea ce spuneai la tribunal, ca adica nai cesi te faci, daca pleci de aici din fara. Prieteni o sA gasesti pre- tutindeni, oriunde te vei duce. Daca vrei si pleci in Tesalia, am acolo amici care vor sti sa te aprecieze si la care pofi gasi un adapost netulburat, unde nimeni no S&fi fact vreun neajuns. V. Si apoi, Socrate, incerci sa faci. Tu te dai si méntui. Tu te silesti si pentru ei, jf, ajunge. lar dacs, nici nu mi se pare drept cea ce ingur mortii, cind ai putinja si te faci cu tine, ceea ce ar putea sé{i doreascd numai dusmanii, si ceea ce s-au si silit si fact, hotarafi si te dea Pierzarii. Pe langa asta, tu mai lipsesti de la datoria pe care o ai si fafa de fiii t&i, pe care ii lasi in Pardsire si te duci, desi ai putinfa sa-i cresti si sa-i inveti; din partea ta — ag zice — Poate sa se intample cu ei ce $0 intampla. $i o sa se intample cu ei, fireste, ce se intamplé de obicei cu copiii orfani. Caci nu trebuie sa faci copii, sauDialoguri dac’ i-ai ficut, trebuie si asuzi sii crest gi sa : cafie; tu, pe cat se vede, caui sa te pul cat ne le dai edu post de osteneli. Un om ea tine a cat mai mult la ada- care 0 alege un om virtuos si plin de barbafie, Cat despre mine, mA rusinez si pentru tine i pentru ee mie teama cd 0 Si pari ci se datoreste oaccurn lannann noastre, tot ce fi se intampla arecum lasitafii : mpla acum; si felul cum a procesul la tribunal, cdnd era un mijloc ca si ajuns pana acolo, apoi felul cum s-a dezbitut | a i eee sfargit acuma, si intamplarea aceasta, care ~ ca 0 culme o batjocurii — 0 si dea de crezut, c& noi, de fried si din ne- mernicie, ne-am dat frumos la o parte, fir ca nici tu, nici noi sa nu fi facut ceva spre a te scdpa, cand ar fi fost asa de lesne, daca noi intr-adevar am fi fost de vreo isprava. Ia seama, Socrate, ca purtarea asta, pe langa nenorocire si nu aduca si rusine, atat pentru tine, cat si pentru noi. Hai, chibzuieste-te - sau mai bine zis nu,—cici nu mai e vreme de chibzuit, ci de a fi si luat o hotarare. $i nu e decat o hotarare de luat: cA totul trebuie ispravit la noapte. Daca mai zibovim, 0 s& fie peste putinja si mai facem ceva. Haide, Socrate, te rog din rasputeri, ascultd-ma! Fa asa cum ifi spun. VL SOCRATE: Iubitul meu Criton, zelul tiu ar fi yrednic de lauda, daca ar fi impreunat cu un oarecare sen timent al datoriei; de nu, cu cat e mai mare, cu atat e mai suparator. De aceea suntem datori s& cercetim, daca tre- bine si fac (ce-mi spui tu) sau nu. Caici nu intra in firea mea ~ gi asta nu numai acum, ci cat am trait si ascult de altceva decat de rafiune, si anume de aceea care dupa cercetare, se susfine ca fiind cea mai buna. Caci nu pot sa ma lepaid de principiile pe care leam susfinut inainte, pentru cuvantul cd mi sa intémplat acces! neil principiile acestea sunt aceleasi si acum, = cnsucttiel pretins leaga calea pePLATON 8 respect ca si mai inainte. $i dac : . 4 mi gsi aitele mai bune, 88 fit increlngat cee cedez, chiar dacd puterea mulfimii ar nascoct $1 area sperietori decat acum, si ne-ar auneninie ne c ea gi cu confiscarea averii. . aoe am putea cerceta mai bine acest lucru? Nu reluand ideea pe care 0 afirmai tu, privitoare la opinia (oamenilor despre noi), ca 8 vedem anume dace tae, meiata in toate cazurile sau nu, si daca trebuie sa finem seama de unele pareri, iar de altele, nu? Sau, ideea era intemeiat’, inainte ca eu sa fiu condamnat la moarte; dar acum, s-a dovedit c& ea n-a fost spusi decat de dragul de a fi spusa, si ca de fapt, nu era decat o vorba goala, o dis- tractie? Tare ag dori sé cercetez impreund cu tine, Criton, spre a vedea daci acuma, din pricina noii situafii s-a schimbat ceva din convingerile mele, sau au rémas ace- leasi; si daca trebuie sa ne lepadim de ele sau sa le respec- tm si mai departe. S-a spus, pe cate stiu, in atatea randuri de oameni seriosi, ceea ce am spus si eu adineauri, ci de unele din parerile oamenilor trebuie sa fii socoteala, iar de altele, nu. in numele zeilor, Criton, ji se pare intemeiata aceasta afir- mare? Tu cel pufin, pe cat intra in firea lucrurilor ome- nesti, esti in afara de primejdia de a muri maine, si tie, vreo nenorocire apropiata, nu-fi poate intuneca mintile. la vezi: nu fi se pare fie intemeiata afirmatia care susfine ci trebuie sa fii socoteal de unele pareri si de altele nu; si ci apoi trebuie sa fii socoteala de parerile unora, iar de ale altora, nu? Ce zici? E adevarat acest lucru? CRITON: Da, e adevarat. SOCRATE: Prin urmare, trebuie si respectam parerile bune, pe cele rele insa, nu. CRITON: Da, asa e. 4 in imprejurarea de fafa,Dialoguri SOCRATE: Dar nu-i aga, ca pareri ; : Dar nu-i asa, ci parerile bune sunt ale celor cumini, iar cele rele, ale celor nesocotiti? _ CRITON: Cum nu? ee VII. SOCRATE: hai, si ve A u hai, s4 vedem ce inseamna vorbele astea. Un om care face gimnastica, cand se i A : ¢ gimnastica, cand se indeletniceste cu acest lucru, de a cui parere va tine seama? De laud. de critica primului venit, ori numai a aceluia care e medic sau maestru de gimnastics? ene CRITON: Numai de a acestuia. as Prin urmare trebuie sa se fereasca de crit- ica doar a acestuia, si s4 caute numai laudele lui, nu pe ale mulfimii (profane). CRITON: Evident. SOCRATE: Prin urmare, fie ci e vorba de gimnasticd, sau de dieta pe care trebuie s-o urmeze la mancare sau bautura, el trebuie si se ia mai de grab dups sfatul cili- uzei sale pricepute, decat dupa ce l-ar sfatui tofi ceilalfi la un loc. CRITON. Adevairat. SOCRATE: Bine. Dar daca nu asculti de acela unul (pe care I-a luat ciliuza), ci-i nesocoteste parerea ori Jaudele lui, si pune mai presus parerea mulfimii profane, n-o s4 i se intample nici un rau? CRITON: Ba da, fara indoiala. SOCRATE: Ce rau anume? $i unde tinde raul asta, si rului va vatima? cici pe acesta il 9 ce parte a neascultato' CRITON: Fireste ci trupul, prapadeste. SOCRATE: Foarte bin‘ intampla si cu toate celelalt nevoie si le insiram. Dar privi la bine, si la rau, la frumos si ural ce crezi tu? Trebuie sa ie teama de ea, e. Prin urmare, Criton, asa se e lucruri, pe care nu mai e tor la dreptate si nedreptate, t, de care ne ocupam noi acuma, ne luam dupa parerea mulfimii si sé ne fi sau numai de parereaw 10 PLATON aceluia, care e priceput in aceste lucruri, si numai de el tre- buie sa ne ruginim gi sa ne temem mai mult decat de tofi ceilalfi la un loc? Caci daca nu ascultim de el, vom prapa- di si vom batjocori acea parte (din sufletul nostru) one creste prin dreptate, gi piere din pricina nedreptajii. Ga- sesti ca asta e doar o vorba goala? CRITON: Nu, ai dreptate, Socrate. VIII. SOCRATE: Ia si vedem; daca pe acel ceva, care printr-un regim sanatos, se indreapta, iar de pe urma bolii, se stricd, lam pripadi, luandu-ne dupa parerea profani- lor, oare am mai putea noi trai dupa stricarea lui? injelegi ca e vorba de trup. Nu? CRITON: Ba da. SOCRATE: Fi, am putea noi tri cu un trup dardpanat si stricat? CRITON. Fireste cd nu. SOCRATE: Dar e oare cu putinta, cand se darapa- neazi acel ce din noi, caruia fi prieste dreptatea, i care tanjeste cand da de nedreptate? Sau, si credem ci acel ce din noi, cu care simtim dreptatea gi nedreptatea, e mai pre- jos decat trupul? CRITON: Nu, fireste. SOCRATE: Atunci e mai presus? CRITON: Cu mult. SOCRATE: Agadar, scumpul meu, nu trebuie si fe nem seama de vorbele mulfimii, ci de acel care se pricepe la dreptate si nedreptate, si de insusi adevarul. Prin urmare, n-ai apucat pe drumul cel bun, end ai spus ca trebuie si finem seama de parerea mulfimii privitoare la dreptate, frumos si bine, si contrariile lor. - Dar, poate, ni Se va spune, cd mulfimea ne poate da morfii. CRITON: Fireste, ca 0 s& ni se spun asta, Socrate. SOCRATE: Ai dreptate. ins&, admirabile prietet, idea, de care ne ocupim, ramane aceeasi ca si mai inainte11 Dialoguri gi acum si-mi mai spui ined un lucru. Mai ramane sau nu in picioare principiul ca, lucru de c&petenie nu e, a trai, ci a trai bine”? CRITON: Da ramane. SOCRATE: Dar ramane inca si aceasta constatare, cd a tri ,bine”, e unul gi acelasi lucru cu a trai frumos si drept? CRITON: Da, ramane. IX. SOCRATE: Prin urmare, dupa ce am stabilit aces- tea, rmane si cercetiim daca e drept sau nu, sa incerc de a iesi de aici, fara voia Atenienilor. $i daca reiese ci e drept, sa incercam; daca nu, si ne vedem de treaba. Iar cat priveste consideratiunile tale relativ la sumele de cheltuit, la parerea lumii $i la educatia copiilor, ia seama, Criton, cd ele-s mai degraba vrednice de cei care ar fi in stare sa omoare sau si invie tot asa de usor pe cineva, daca le-ar sta in putinf’; vorbesc de mulfime. Pentru noi, deoarece aga cere judecata, nu rimane altceva decat si cercetim, ceea ce spuneam si adineauri. E oare drept si mituim pe cei care vor si ne scoata de aici, si sa le fim recunoscatori, ~ fie cd noi scoatem pe alfii din inchisoare, fie c4 ne lasim noi scosi de alfii - sau nu e drept sa facem acest lucru? $i daca se va vedea ci aceasta fapta e nedreapta, si vedem daci mai ne ¢ ingaduit sa alegem intre perspectiva morfii sau a oricirei alte suferinje -in caz cand rimanem aici si nu intreprindem nimic ~ si intre perspectiva nedreptajii? CRITON: Ceea ce spui tu, mi se pare drept, Socrate. Sa vedem ce-i de facut. SOCRATE: Sa cercetém acest lucru impreuna, bunul meu, si daca ai si-mi faci vreo obiectie la cele spuse de mine, fa-o, gi te voi asculta; de unde nu, inceteaza, prie- tene, cu sfatul téu staruitor, cd trebuie sa ies de-aici, chiar fara voia Atenienilor. Jiu foarte mult ca fapta mea sa fie incuviinjata si de tine; n-a vréa sé fie impotriva vointeiyw 2 PLATON tale. Vezi acum daca principiile stabilite la inceput fi se par intemeiate, gi incearca de raspunde la intrebarea mea, cum crezi cd-i mai bine. CRITON: Voi incerca. X. SOCRATE: Recunoastem noi cd niciodaté nu e ingaduit sa faci raul de bunavoie, sau, suntem de parere, ca uneori e ingaduit, alte ori nu? Ori, trebuie si spunem ca a face rau, nu poate fi niciodata, nici bun, nici frumos, pre- cum am recunoscut de atatea ori mai inainte? Oare toate convingerile noastre de mai inainte, s-au spulberat in aces- te putine zile? Am putut noi, Criton, la varsta noastra, batrani cum suntem, sa ne amagim atata vreme in creding 8 discutim serios, cand de fapt noi nu ne deosebim intry nimic de copii? Sau trebuie si recunoastem hotarat, c ceea ce era adevarat atunci, e adevarat si acuma, indiferent de parerea mulfimii? $i chiar de ne-ar astepta o soarti mai rea sau mai buna ca aceasta, orisicum, nedreptatea e in orice caz un réu gi 0 rusine pentru cel care 0 comite? Sun. tem sau nu de parerea asta? CRITON: Da, suntem. SOCRATE: Prin urmare, niciodati nedreptate. CRITON: Nu fireste. SOCRATE: $i nici sé rspunzi la o nedreptate cu alta, cum e parerea mulfimii, pentru ca nu trebuie si faci nicio. data o nedreptate. CRITON: Se vede c& nu. SOCRATE: Dar rau, trebuie si faci cuiva, Criton, sau nu? CRITON: Nu, fireste, Socrate, SOCRATE: Dar a rispunde cu raul la rau, cand Fa suferit, cum zice mulfimea, CRITON: Nicidecum, nu trebuie sa facio e drept sau nu?wr WUNaber a he’ nm fe Cau fo ‘ Dialoguri 13 SOCRATE: Caci intre a face ru cuiva, gi a-i face o nedreptate, nu e nici o deosebire. CRITON: Asa e. SOCRATE: Prin urmare nu trébuie zi la.o nedrepta rau, orice ind re ar. ine- t lucru, Criton, ia seai 4 nu-l “Fecunosti impotriva parerii tale; caci stiu c&é pufini oameni incuviinjeaza parerea asta, si pufini o vor incuviinja. Cei care imbrafiseaz aceasta parere, nu se potrivesc la idei cu cei care nu o imbrafiseazi, si e firesc ca s& se disprefuiasca unii pe alfii, cand unii vad purtarea celorlalfi. Vezi agadar si tu, daca esti de aceeasi parere cu mine, si daci putem urma discutia, intemeindu-ne pe principiul acesta, cd nu e bine niciodata, nici si faci o nedreptate, nici si raspunzi la onedreptate cu alta, nici s4 raspunzi la rau cu rau: sau esti de altA parere si nu-mi impartasesti principiul. Parerea mea de acum, am avut-o de mult; tu spune-mi, arata-mi daca esti de alté parere; daca ins& recunoy Aine ce mai sus, atunci asculta cele ce urmeaza. fa 2 CRITON: fl recunosc, da; il gasesc bun. Ia spune. of/ SOCRATE: Sé-ti spun asadar si ce urmeaza, sau mai, degraba s4-ti pun o intrebare. Cand ai recunoscut in ne cuiva ca un lucru e drept, trebuie sa-1 faci sau nu? 4k CRITON: Da, trebuie sa-l faci. SOCRATE: Si acum ia seama la cele ce urmeaza. Dac iesim de aici (din inchisoare) fara sa fi cipatat incuviin- farea Statului, e oare adevarat ca facem rau cuiva, si toc- mai cui s-ar cuveni mai putin sau nu? in cazul acesta, mai respectm noi ceea ce am recunoscut ca e drept sau nu? CRITON: Nu pot sé-fi rispund la intrebarea asta, Socrate. Nu o injeleg. SOCRATE: Ia gandeste-te aga. Inchipuie-ti in clipal cand am fi gata s& evadam de aici - satrnumeste fapta asa ‘ar veni Legile si Statul si oprindu-se in fafa Cronatu ca hotararile date si-si ane “eee Jntreaga lor puter, Vor Spans ome se “«~ i - Teptatit; otararea uj -a fos! 4”. Ast a-i alr spundem? “4L-»)"y Greve oe Hotel ? i (UA ‘kh Quacl : PLATON ce-ai de ga ebarea asta; , | Reastra, ne-ar pune jy la spune-mi, Socrate, care © pui la cale, crezi Pe cat ifi ingaduie pute- Legilor, si a Statului? Sau ifi in- i Poate rimane in picioare, fara si a acela in care hotararile date nu mai au nici © putere, ci sunt Hesocotite si cailcate in picioare de Citre cetajeni2” Ce am rhe in 2 ‘spunde |, sta 5 oe ae ‘unde la intrebarea asta si la : ? Cci s-ar putea invoca — ales de catre ora «1, orator — o multime de argumente in apar. acestel legi calcate de noi, care cere tu cd fact Tin fapta pe ct SA lucrezi mai ‘area wAsa a fost injelegerea intre noi si tine, Socrate, sau ne infelesesem si Tespecti hotararile pe care le da Statul?" Si daca vorbs lor ne-ar mira, s-ar putea prea bine s& ne spuie iar;,O, Socrate, nu te mira de vorbele noastre, ci rAspunde; era doar obi. ceiul tau sd te folosesti de intrebiiri gi raspunsuri. la spune, cu_ce ne-am facut vinovate, noi si Statul, faya de tine, de incerci sa ne prapadesti? Nu noua ne dator en oe es Prepades| esti tu nasterea ta? Nu prin noi a luat tatal tau pe maica- ta, de te-a facut sa SeAK vezi lumina zilei? 1a spune, gasesti vreun cusur legilor er) a privitoare la cdsatorie? Le gasesti tu nepotrivite’. ,Doam- ne fereste!” le-ag raspunde eu. — Sau gasesti vreun cusur legilor dupa care ai fost si tu crescut, privitoare la cresterea FN eee gone si educatia copilului? Sau nu era buna randuiala facut’ de ; cn aceste legi, care porunceau tatilui tu sa te dea si inveti Ga. fanuzica si gimnastica?” ~ Ba era buna”, le-as spune eu. re q Bine. Dar dupa ce te-ai nascut, si-ai cdpatat crestere si educatie, poti sa pretinzi ci nu erai al nostru, viastar din noi, sclavul nostru gi tu si parinfii tai, cu strabunii lor? $ivr WrAMd( ) Mua At’) a( Cored 1 Me cu Witife’, / daca e aga, crez} tu oare ca ai aceleasi drepturi fata de Dialoguri tea i cA al noi ca si noi faa dq tine, gi ci ai dreptul sa ne faci i tu nous, orice fi-am facut noi fie? Va sa zica, fafa de tatal tau, side stipanul tu ~ dac’-1 aveai ~ n-aveai drepturi ca de la egal la egal; si nu putteai si-i faci ceea ce-fi facea el, nici sai-i rispunzi cand te ocara, nici sa-i bafi, cand te lovea ~ si asa mai departe; si ff de fara ta si de legile tale, si-fi fie ing’- duit toate acesteq? Astfel, cand noi vrem sa te dim pieirii fiinded aga socotim ca-i drept, pretinzi sd-fi fie si fie inga- duit la randul tui si ne dai pieirii pe cat fi-e cu putinya, pe noi, legile si fara ta? Si cand faci astfel de fapta, si mai si poti spune ca e drépt ceea ce faci, tu, in calitatea ta de om ce cu adevarat nazuieste totdeauna la virtute? Oare pana intr-atat te-a ratacit injelepciunea ta, incat te-a facut si uitipDy mai,presus decat tatal tau si mama ta gi strabunii tai e = 2 patria, bi cd ea e mai venerabila si mai sfanta si mai deyg, ref, si in fafa zeilor si in fafa oamenilor cuminfi? (Nu stii) fy ca trebuie si o cinstesti, si caufi a-i intra in voie cand e supirata gi a-i face pe Jac mai mult decat tatalui tau, sica oa esti dator s-o asculli, sa faci tot ce fi- porunci, $i si rabzi jp far: murmur orice fi-ar ordona? Ai uilat 4, chiar daca ya y tear osdndi sé fii lovit ori pus in lanturi, sau te-ar trimite la razboi si te expui la rani si la moarte, trebuie sa te supui Ia toate, caci asa e drept, si nu trebuie nici sa te dai lao parte, nici sa te dosesti, si nici sa dezertezi, ci iin razboi, si la tribunal, si peste tot, sa faci sa-si schimbe parerea, prin mijloacele pe care fi le da legea? Caci daca violenfa fata de tatal si maica ta, e 0 crim, nu e oare aceasta crima nespus mai mare cand ¢ indreptata impotriva patriei?” C vom raspunde la aceste yorbe, Criton, vom da dreptate Legilor, ew nu? OS We. . he PH BE a CRITON: Le vom dajcredl (hq Mm. Man Mack re XII. SOCRATE: ,,Asadar, ia vezi, Socrate” mi-ar spune poate Legile, atunci ,,ia vezi, daca e intemeiata afirmatia ch oe ae Oenoastra, ca nu cumva fapta pe care incerci 8-0 eae sd nu fie nedreapta. Noi care fi-am dat lumina zilei, c oe te-am crescut si te-am educat, si care te-am impartagit gi pe tine si pe tofi ceilalfi cetajeni cu toate lucrurile ce ne stau la indemana, spunem dinainte si dim oricarui Atenian fara excepfie libertatea, ca dupa ce va fi inceput sa se bu- cure de drepturile lui de cetafean, si va fi luat cunostinja de asezimintele si legile farii, sd-gi ia ce-i al lui si sa plece unde o vrea, daca, noi legile nu-i suntem pe plac. Nici una dintre noi, legile, nul impiedicam si nu interzicem_ni- ‘manui, de a plea in vreo colonie, sau de ca train aiurea, cu tot ce-i al Tui, in cazul cand nu se impaca u legile si fara ast: = (ly 3 vine. ye eX ‘s4 unul dintre voi ramang aici, dupa ce a | vazut in ce chip imparjim dreptatea sicum gospodarim | Statul, atunci pretindem c& acesta prin insdsi faptul raménerii lui, s-a indatorat si asculte de toate poruncile Be i in cazul cand n-asculti, il sisimSIGEESEivine- Gintaj pen Au asculta de noi care -am nascut si Tescut, §poi)pentru cé, desi obligat si ne asculte, ee nu ne asculta si nici nu incearcd si ne arate ci n-avem dreptati cu toate cd noi ii facem cunoscute dinainte indatoririle la care-1 obligam, si nu ile impunem cu asprime, ci-i dam libertatea si aleaga intre 7 doua i alternative: sau sa se supuna, sau si ne arate cd n-avem dreptate — el nu face nici una, nici alta, da/\e | XIV. Daca savarsesti fapta plinuit’, la aceste invinuiri | te vei expune si Socrate, si mai a tu, tu mai mult ca oricare altul’. Wr af on, Wee by Si atunci le-as intreba: bien de de?” Ar avea poate tulfs4 ma scuture, spunandu-mi ca eu sunt unul di i care si-au luat mai cu deosebire aceasta inda- ire fafa de ele, ,,0, Socrate”, mi-ar rispunde ele ,avem dt dovezi puternice ca noi, legile, si Pir eram pe plac. i the er | = i aoFer Ly Wi hare Lay ; Hel fe a Lvl ne ho cf ie . ou Dialoguri nai fi staruit intr}insa cu statornicie méi mare ca a oricdrui alt Atenian, tu care n-ai pardsit-o niciodata ca sa te duci la vreo serbare (din alt oras) ~ de Legi, ciyte-ai mulfui asta! Atat de mare efa fafa de noi dragostea ta, prin care daca voiai—sa faci in asa felul acesta, puteai atun- ci sa-fi adiici Ta indeplinire chiar cu invoirea cetafii, plan- ul, pe care acum n-ai putea sa-l execufi decat impotriva voinjei ei. Dar tu, in vremea aceea, te groziveai ci nu te preferi-> “ misc deloc sentinfa de moarte, si spuneai ci moartea surghiunuluf. Jar acum, fara s8-fi vorbetetatedeatunici si fara si-fi pese de no} ci sA ne dai pieirii, faca 4 i nemernic, cand incerci si evadezi, nesge tind invoialp dintre noi si indatorirea pe care ai luat de a trai potrivi randuielilor noastre. $i mai intai, s4te raspunzi la o intre; bare: avem noi sau n-avem dreptd luat indptoritea si ne respes au numai cu vorba, ci gi cul fapta? Vee sa raspunde atunci, Criton? Ne ramane eam dreptate? pr incotro, Socrate, dwh ‘ Ce faci tu altceva” ar adauga ele ndecat cut cu noi, fard ca tu sé fi fost nici Dik sd iei o hotarare grabnic caci agaz de on de ani, rar aaK vcs : » plac if care puteai sa pleci Ae aici daca noi nu-fi eam fee sf daca legamantul cu noi fi se parea nedrept Je caror Dar tu n-ai ales nici Lacedemona, nici Creta 20 te Pgi le lauzi cu orice prilej, nici vreo alta dintre o are lene sau barbare, ci ai rimas in aceasta cetate Cee lucte s& te indepartezi de dansa, nici macar cat 0108} : rbii gi alfi schilozi, Atat de mult ifi pkiceam noi, Legile 9 Jetatea asta, mai presus ca oricare alta, pesemne. Cacipoate ji-i placa cuiva o cetate, fird si-i placa legile ei? $l acuma plinuiesti sa-fi incalci indatoririle Iuate? Daca vret s-asculfi de sfatul nostru, Socrate, n-o sa fi le incalci, ca sa pn ill te faci de ras parasind acest oras". G+ XV. ,Ia gandeste-te bine. Ce folos poate si-fi aduca fie si prietenilor tai, greseala aceasta de a nesocoti legamantul of 4 \lintre noi? Ca si prietenii tai se vor expune sé fie surghiu- os yoni ~ luanducli-se dreptul de a ramane in Atgpa sau ca li e se va _confisca averea, e un lucru aproape sigur. $i mai .olY infai, tu insuti — daca te adapostesti in vreunul din orasele *" vecine, Megara sau Teba - cici amandoua au constitufii h superioare — vei sosi acolo ca dusman al constitutiei lor si ! tofi cetafenii cu dor de inima pentru orasul lor, se vor uita ‘> A: piezis la tine gi te vor socoti drept un stricdtor al legilor; in . felul acesta tu vei intari parerea judecatorilor tai de aici, ' si-i vei face si se incredinteze ci intr-adevar au dat 0 hotarare dreapta in procesul tau. Caci oricine ¢ un stricd- tor al legii, poate fi socotit cu atét mai mult cuvant, drept =e al tinerilor ila minte. Sau poate ai de gand % ocolesti aceste cetafi bine cirmuite, si pe cetfenii lor ‘aga de cuviinciogi? Atunci ce rost 0 s& aiba viafa pentru ¢ \tine? Or, ai sa te apropii de ei si o 54 ai obrazul sa le fi... ce O fel de predici, Socrate? La fel cu acelea de aici, cd anume ixtutea si dreptatea, legile si legalitatea, sunt lucrurile entru mw tS we 4an Wade oe 9 ! urmé binefacere. Nu? Sau poate 0 s + capata o crestere si 0 educafie mai . de ei. Ori crezi poate ci daca te duci in \ grija de ei, iar daca daca e vreo isprava de cei care fi se P pintegnreyDurred Wo, wh user reared 19, n Socrate? Nu mi indoiesc, ei tA, apne wb abel pentru U e te vei indeparta de aceste locuri, si t@vei Huce supypenycd : ; " (ali) ta cunostinfele lui Criton, Acolo domeste. cea uy eer Sade nerinduiala si imoralitate, si poate ca le va f te asculte povestind in ce chip caraghios ai fugi acer gin inchisoare, sub cine stie ce travestire, cu o saricd de Mus piele in spinare, sau alt vesmant de acelea cum obisnuiesc si poarte cei ce evadeaza, si cdutand sa-fi schimbi mersul ey etatura, ca si nu fii ecunoscut, CA tu in anit Aria ~ fis dupa toate legile firii — nu-i mai riménea decat putin timp 7 de trait, — ai cutezat sd te agai cu atata lcomie de viasa, i dispreful legilor celor sfinte, e, crezi, un lucru de care nu fewa intreba nimeni? Poate ci vei scdpa de aceasta rusine, daca izbutesti si nu superi pe nimeni. Dar de nu izbutesti, vei auzi, Socrate, multe vorbe ce te vor durea amarnic. $i atunci ce-ti mai rimane, decat si- iata cutand sa le intri pe sub piele sisi-is decat benchetuind acolo in Tesalia, ca si cum zaiafetul ar fi fost scopul plecarii tale in Tesalia? $i ce 0 si se aleaga a/ atunci de acele frumoase predici ale noastre, despre drep-45-.- tate si celelalte virtusi? Imi vei intampina poate, cA dact iy'49* pastrezi viata, 0 faci doar ca sa-fi poti creste copiii si s ha pai la invayaturd. Cum adica? O sa-i duci in Tesalia ca sit hy cresti gi sa le dai invafaturd, instr: ndu-i de fara lor, ca Arty si aiba prilej s8-fi fie recunoscatori si pentru coastal in a yieal jemi spui ci n-ai de “Y um, daca traiesti tu, vor / ingrijita, macar cd tun-o rietenii tai o SA aiba grija" yy Tesalia, 0 si aibi , ‘| gand sa-i instrainezi, dar ca oric si fii in preajma lor? Caci fireste, P te duci in Hades, n-o si aiba? Apoi, , retind prieteni, tre- buie sa fii incredinfat cA vor avea grija ide copiii tai si ins. acest din urma caz”. yX Hted eagle hea ig ne ‘ATON . scum HaideSocrdte, asculta de noi, Legiles HP ata pii si ni A i Sand i n mai presus decat dreptatea, pentru ca jung and Hades, sa poi aduce ca marturie aceasta purtare a ta 07 rs > 7 7 'S. te vei apara in fafa celor ce carmuiesc lumea de }° . em sf fie bine, c& dacs fact ce tesfatuleste Criton, fapta tan-0 54 : i 4, nici pen nici mai dreapt, nici mai bund, nici mai pioas4, nici P' a I din ai tai - nici pe lumee tru tine, si nici pentru vreypyl sti — asta, nici pe lumea cealaltADacd_parasesti acum acre via, o parisestj-gn nedreptatit, nu de noi, Legile, cl Ce (2 oameni; pe cand Gack fugi lin inchisoare, réspunzand in chip asa de rusinoS, la nedreptate cu nedreptate, $1 la rau cu rau, calcdnd invoiala si legamantul fafa de noi, si aducand vatimare tocmai acelora carora erai mai pufin indreplafits-o adic — tie insu, patriei, prietenilor si nous ~atunci si noi ne vom mania pe tine, atat noi in viaja aceas- ta, cat si surorile noastre, Legile din Hades, care nu te vor primi cu bine in ceea lume, stiind c& pe cat fi-a stat in putinfa, ai incercat si ne dai pieirii. O, nu te lua dupa Criton, ci ascult mai degraba de sfatul nostru”. XVII. Fii incredinfat, scumpul meu prieten Criton, ci acestea sunt vorbele pe care mi se pare ca le aud, precum celor inifiafi la misterele Corybanfilor, li se pare ci aud sunetul flautelor, si ecoul acestor vorbe rasuna aga de pu- ternic in mine, incat ma impiedica sA aud altceva. Asa ca orice ai spune tu ca s& ma faci si-mi schimb aceste pareri, o vei spune in zadar. Dar daca crezi tu ca poti cumva sa ma indupleci, spune ce mai ai de spus. CRITON: Nu, Socrate, nu mai am nimic de spus. SOCRATE: Atunci nu mai incerca, Criton, si sé mer- gem pe calea arataté de mine, pentru ca aceasta e si calea ala ivinitatea. pe care ne Cre divinitatea. pe L