Administrarea eficientă a stocurilor

Atunci când ai o afacere care implică producția și/sau vânzarea de produse, ca antreprenor, te
gândești la un management eficient care să te ajute să obții profitul maxim, inventarele să fie
perfecte, angajații tăi să fie implicați și mulțumiți, dar, cel mai probabil te gândești la gestionarea
stocurilor – cum să faci asta cu resurse eficiente, timp puțin, dar cu rezultate perfecte.
Administrarea stocurilor (www.rezonromania.net/40-de-probleme-intr-o-companie) este o
operaţiune importantă pentru majoritatea companiilor şi critică pentru sectorul distribuţie-retail.
În cazul ideal, stocurile trebuie să fie disponibile pentru vânzare atunci când clienţii au nevoie de
ele.

Stocul de mărfuri reprezintă o formă de materializare a ofertei, mai exact forma pe care o
îmbracă toate mărfurile aflate în circulație. El cuprinde cantitățile de mărfuri care rămân în
rețeaua comercială până în momentul vânzării lor către consumatorii finali. Privit ca proces
economic, stocajul definește o stagnare a circulației mărfurilor, atunci când nu depășeste limitele
normale, fiind o condiție necesară a procesului circulației mărfurilor.

Ştiaţi că?
Stocul de mărfuri reprezintă unul din mijloacele prin care comerțul realizează rolul său de
intermediar între producție și consum (https://ambasadasustenabilitatii.ro/consum-si-
productie-responsabile/).

Fluctuația stocurilor
În general, stocurile sunt luate prea puțin în considerare atunci când se analizează îmbunătățirea
performanțelor companiei.
Stocurile mari dau încredere managerilor responsabili de producție și vânzări prin faptul că
vor avea mereu ceva de lucru, vor exista produse disponibile pentru potențialii clienți, nu vor
avea întârzieri de livrare pentru eventuale comenzi, chiar dacă financiar gândind, pot exista
probleme majore de lichidități în perioadele în care cheltuielile sunt mai mari decât veniturile.
Stocurile mai mici decât cele necesare conduc la o lipsă de produse, la cheltuieli de urgență
pentru expedierea sau producerea mărfurilor și se încheie cu nemulțumirea clienților. În luarea
deciziilor legate de stocuri, antreprenorii trebuie să pună în balanță costurile, necesare menținerii
unor stocuri optime, cu vânzările și cu profiturile care vor rezulta din aceste stocuri.

Stocuri prea mari

Cauzele care determină apariția suprastocării țin de strategia de producție/vânzare aleasă de
companie. Dacă, de exemplu, se dorește o creștere a producției/vânzărilor, se favorizează crearea
de stocuri mari. Desigur, există și alte cauze care duc la o stocare în exces:
- aprovizionare cu cantități mari de materiale, din rațiuni de eficiență economică (prețul redus de
aprovizionare, în funcție de cantitatea comandată; constrângeri impuse de furnizor; marfa de
import, etc.);
- planificare neadecvată a producției;
- capacitate de disponibilitate incertă a echipamentelor utilizate în producție;
- organizare inadecvată a posturilor de lucru;
- timpi mari de schimbare de fabricație;
- spațiu disponibil suficient pentru achiziții mari;
- lipsa unor standarde de lucru sau niveluri de calificare neadecvate;
- capacitatea de înțelegere redusă a implicațiilor financiare.

În urma suprastocării, consecințele nedorite determină:

- riscul mare de deteriorare, depreciere și uzură morală, pierdere, furt, incendii sau accidente;
- probleme de flux de numerar și reducere a profitului;
- flexibilitate limitată față de potențialele cerințe ale clienților;
- investiții și costuri de logistică sporite (manoperă, echipamente, mobilier specific, soft-uri de
gestiune, etc.);
- apariția problemelor cronice pe fluxul de proces – fiabilitate redusă a echipamentelor,
deficiențe de planificare, lipsa de control a proceselor ș.a.;
- dezordine, supraîncărcarea spațiilor de lucru;
- întârzieri în livrarea informațiilor, deciziilor, bunurilor necesare din cauza multiplelor căutări, a
situațiilor neactualizate.

În analiza pierderilor dintr-o unitate economică, trebuie verificat dacă acestea au drept cauză
suprastocarea. Iar această situație este evidentă datorită simptomelor specifice. Adică: depozitele
și majoritatea spațiilor disponibile sunt ocupate aproape tot timpul, există liste lungi de lucrări
comandate de către clienți și încă neprocesate, se practică în mod frecvent aprovizionarea bazată
pe discount-ul de preț acordat la cantități mari, apare necesitatea implementării unor soft-uri și
sisteme automatizate și scumpe pentru gestionarea stocurilor din depozite, periodic se raportează
bunuri deteriorate și produse care expir,ă etc.

Stocuri prea mici

Fără discuție, nivelul stocurilor influențează satisfacția clienților. Problema de bază constă în
găsirea unei soluții pentru nivelul stocurilor.
Stocurile prea mici stau la baza apariției rupturilor de stoc, de altfel un fenomen negativ la
nivelul economic al societății.
Această situație implică găsirea unor soluții rapide de rezolvare precum:
- acceptarea lipsei de stoc prin renunțare și reprogramarea activității afectate de această situație;
- impulsionarea furnizorilor, partenerii de relații de vânzare-cumpărare, pentru livrarea la
termenul stabilit sau anticipat a produselor/resurselor materiale comandate, contractate sau
solicitate;
- reconstrucția urgentă a stocului, indiferent de efortul necesar și sursa de aprovizionare;
- reaprovizionarea la intervale de timp mai mici;
- aprobabrea consumului din stocul de siguranță, dacă acesta a fost prevăzut inițial;
- folosirea unor produse/resurse materiale înlocuitoare, de multe ori mai slabe din punct de
vedere calitativ.

În general, stocurile determină efecte economice nefavorabile importante, uneori greu de

acceptat și, ca regulă generală, trebuie evitate, pe cât posibil.
Ținând cont de situațiile extreme în care te poți poziționa ca antreprenor/manager în privința
stocajului, trebuie să găsești o situație de mijloc, prin care să asiguri continuitatea procesului de
producție, ceea ce va duce la obținerea unor venituri constante, prin comercializarea ulterioară a
produselor.
Menţinerea stocurilor de producţie la nivelurile planificate te scapă de extreme.
Prin efectuarea unei analize constante a nivelului stocurilor se face o prevenire a apariției
lipsei de stoc sau suprastocării de resurse materiale.