Cartografia — definifie, domeniu de studiu, subramuri, legitura cu alte stiinfe, important Reprezentarea spatiului inconjurator s-a inscris, inca din zorii civilizatiei, printre preocupirile omului, acesta incercdnd, impins de nevoia de a cunoaste si a utiliza noi teritori, s& le cartografieze. ‘insusi stadiul actual al cunoasterii s-a bazat pe faptul cd omul poate stoca si transmite mai departe informatia. Aceast& capacitate de a inmagazina informatie, de a oferi permanent imagini ct mai apropiate de realitate asupra spatiilor inconjuratoare, indiferent de extensiunea lor, este detinutt pe deplin de Cartografie, disciplind consideraté pe drept cuvant o adevarat& scriere pentru civilizaii, Unele definitit prezint& Cartografia, in mod laconic, drept “stiinta produce: harfitor”, sau "stiinta si arta desendrii si intocmirii hartilor si a altor produse cartografice”, sau "reprezentarea vizualA a locurilor, spatiului si timpului” definitie mai complet a Cartografiei este aceea de stiinfii a reprezentirii exacte, stiintfice, a suprafetei Pimantului si a fenomenelor de pe ea, in principal a credrii, edittrii, studierii si folosirii hartilor si a altor produse cartografice. Ea vizeazi ansamblul studiilor si operatiunilor stiintitice, tehnice si artistice, prin care, plecnd de la rezultatele observafiei directe sau exploatarea altor documente, se obtine reprezentarea graficd in plan sau chiar tridimensional (globuri geografice, blocdiagrame) a obiectelor, fenomenelor si proceselor geografice Prin aplicarea procedurilor stiintifice fundamentale de masurare precis’, de clasificare si de identificare @ legaturilor, ea isi atinge pe deplin scopul, acela de a crea modele vizuale reduse i conventionale ale lumii noastre complexe. Domeniul de studiu al Cartografiei se extinde si asupra modalitatilor de Utilizare a hartilor in diferite scopuri stiintifice (atat de cervetare, e@t si de expunere a rezultatelor cercetdirii) si practice (amenajare a teritoriului, turistice etc.) Daca la inceputurile sale Cartografia era o parte integrata Geografiei (sau chiar confundaté cu aceasta, geografie matematicd), cu timpul a capiitat statut de disciplina de sine statatoare, in cadrul cdreia s-au indiviluazat chiar mai multe subramuri: -cartografia matematicd — se ocupa cu studiul proiectiilor cartografice (diferitelor sisteme de reprezentare a elipsoidului terestru pe un plan); -cartologia - studiaz& metodele si procedeele de reprezentare a elementelor de pe suprafafa terestra si evolutia in timp a acestora;, -intocmirea harjilor - ramura care studiazi metodele necesare pentru confectionarea originalului harjii (completarea refelei cartografice cu simboluri ce reprezinta diferitele elemente si fenomene de la suprafaja Pamantului); ~cartoreproducerea ~ studiazi metodele si procedeele tehnice de editare a originalului hartii si de multiplicare a acestuia; ~cartometria ~ ramura care studiaz’ metodele si instrumentele necesare efectuarii masuratorilor pe harta. Mai mult, dupa tipurile de produse realizate si dup adresabilitatea acestora, s- au inchegat i alte noi discipline cartografice, cum sunt: cartografia fizico-geografica, cartografia economico-geograficd, cartografia geologica, cartografia pedologic’, cartografia militar’, cartografia aeronautica, naval s.a In realizarea produselor sale Cartografia se bazeaz’ pe informatia spatiala si datele furnizate de alte discipline. Astfel, la baza intocmirii hartilor generale (topografice), foarte exacte, stau numeroase mésuratori asupra suprafetei terestre, de aici legaturile stréinse ale Cartografiei cu discipline precum:~ geodezia — stiinta care studiaz forma si dimensiunile Pamantului, prin mAsuratori care determina elementele acestuia: = topografia — al carei scop este, de asemenea, realizarea de misuratori terestre, ins pe suprafete mai restrinse, neludnd in considerare curbura Paméntului, in vederea stabilirii pozitiei si dimensiunilor exacte ale detaliilor terenului, prin intermediul unor refele de puncte — osatura topografica; - fotogrammetria si teledetectia — care se ocupa cu realizarea de imagini ale suprafetei terestre (aeriene sau din spatiu), ct gi cu studiul si prelucrarea acestora. Pentru realizarea produselor cartografice tematice, Cartografia face apel si la rezultatele obtinute de alte discipline axate pe diferite segmente ale realitatii geografice, precum: geologia, geomorfologia, pedologia, climatologia, biologia, demografia, statistica s.a.m.d., produsele obtinute reflectind atat directia provenientei datelor eft si directia rezultatului final. Avand in vedere faptul ci aceasta stiing’ se ocupa si cu interpretarea harfilor, devin evidente legaturile acesteia cu toate acele stiinte care beneficiazi de produsele sale. in contextul actual, rolul Cartografiei este departe de a fi lipsit de important, avand in vedere complexitatea socictifii, evolutia instrumentelor tehnologice si mobilitatea crescind’ a modurilor noastre de viaf%. Ea a devenit, pe drept cuvant, wn instrument indispensabil pentru a organiza, analiza si reprezenta informatia geografica. Produsele sale sunt utilizate pe larg in toate sectoarele activitatii umane, ‘incepand de la cele stiintifice si pana la viata de zi cu zi a fiecdrui om. Oricine are nevoie de a se plasa in spatiu, de a vizualiza pe o mica suprafays de hartie spatii ce depasesc cu mult orizontul local, iar Cartografia, din acest punct de vedere, define un potential de informare, de vicualizare si de explicare considerabit: -este un instrument important pentru o comunicare reusit’, o harta bine realizata, de pilda, vehiculand un mesaj cu o eficacitate greu de egalat. -permite vizwalizarea ter uni, state, continente, structuri administrative gi politice. -este un instrument pentru deplasirile noastre cotidiene: harta permite orientarea eficace in teritoriu, pregatirea itinerarilor, injelegerea refelelor de transport, cunoasterea serviciilor de proximitate. ~faciliteazi infelegerea provocarilor complexe: accesibilitatea teritorilor, jocurile economice, politice. -este un instrument putemnic de sprijin pentru decizie: proiecte, urbanism. -este un instrument de gestiune: implantiri in teritoriu, marketing teritorial, gestiunea fluxurilor. Cartografia este mai mult ca oricdnd punctul de intilnire intre teritorii, retele, reprezentairi umane si tehnologii. Evolufia Cartografiei ca stint Cartografia, ca si alte stiime de altfel, reflect’, in fiecare etapa istoricd, viziunea pe care oamenii si-au fcut-o asupra lumii si mediului inconjurator, cu instrumente care tradue gradul de maturitate intelectuala gi tehnie atin, Activitatea omului de a reprezenta grafic lumea perceputa de el este deja recunoscuti ca fiind virtual anterioari oricdrei alte forme de comunicare scrisd. Cercetirile arheologice cat si contactele stabilite in zilele noastre cu unele grupuri de 2populatie primitiva din central Africii, Amazonia, Melanezia sau Australia, dovedese ci omul primitiv era capabil si realizeze reprezentari simple, pe piatra, os, scoarfa de copac etc., insi fara indicafii scrise si, desigur, fra elemente matematice, ale spatiului utilizat, Descoperirea, intr-o pester din Elvetia, a dou’ placufe din os, vechi de cateva zeci de mii de ani, incrustate cu diferite linii, care redau, se pare, potecile de acces spre pestera respectiva, confirma acest lucru. ‘Cautarea celor mai timpurii forme ale Cartografiei merit eforturi continue dat find interesul pe care il stameste. Documentele care au fost recuperate pani astizi, Pistrate prin hazard, nu ne permit decat stabilirea unui istoric fragmentar al Cartografiei. In istoria omenirii au existat, cu certitudine, hari mai bune sau mai vechi decat cele pe care le cunoastem. In mod paradoxal, exist o mai mare probabilitate de succes in investigatia asupra inceputurilor timpurii ale Cartografiei, intrucat in acele timpuri, in inceredrile de redare a conceptelor spatiale geografice, erau folosite materiale durabile precum metalul, piatra, argila, paméntul ars etc. Artefactele cartografice de mai tirziu, erau ficute din materiale mai fragile precum lemnul, papirusul si pergamentul, asemenea hir{i vechi nereusind si supraviefuiasca pana in zilele noastre decat daca au fost descrise sau comentate in alte lucrari care s-au pastrat, sau, in situatia i mai fericita in care au fost recuperate gi opiate in secolele care au urmat, in special in perioada medievala. Cea mai veche reprezentare cartografica cunoscuti, pare a fi, deocamdata, cea descoperita in 1963, in urma s&paturilor la ruinele orasului Catal Hytk din Anatolia (Turcia) (Fig. 1). ‘Aceasti forma de harti dezgropata este o picturd pe un zid, grou de distins gi la 0 scar mare, lung de aproximativ 3 metri, datata prin metoda radiocarbonului in situ la perioada 6100-6300 1.C. Se considera c& ea red chiar planul orasului Catal Hytk, prezentind desenul aglomerat al agezarii, cu un total de circa 80 de cladiri rectangulare. In plus, fundalul acesteia ilustreaza un vulean in eruptie, pe versanfi caruia se rostogolese bombe vuleanice incandescente si din conul cdruia iese un nor de fum gi cenusd. Cele dou conuri gemene sugerea7a clar cd este vorba de vuleanul Hasan Dag, care se inal eu 3500 m deasupra extremitajiiestice a CAmpiei Kenya, find vizibil de la Catal HyUk. Reprezentarca Vulcanului in stare activa pare justfieat, din moment ce vulcanismul in aceastd atie s-a manifesta pnd acum cirea 4000 de ani Primele civilizatii antice, d de largirea orizontului geografic si de progresele din anumite domenii stiimtifice (astronomie, matematica), au dovedit preocupiri pentru reprezentarea a ceea ce le oferea observarea imediati a Pamantului. insi harfile acestora redau doar zone din orizontul imediat, harti ale “lumii” nu apar decat mai tarziu, La vechii babilonieni, odatd cu dezvoltarea geometriei, se constata un progres semnificativ. S-au pastrat numeroase tablije de argild avand inseriptionate fragmente de planuri si harfi, multe din ele plecind de la masuratori directe de teret Reprezentatile respective, desi destul de variate in detalii si continu, redau portiuni restranse de teren, venind in intimpinarea unor necesitati practice de divizare a proprietajilor. Le lipseau insd elementele si regulile de intocmire stiinfifice clare. in plus, ele par a dovedi ci babilonienii nu aveau o idee corecta asupra formei Pamantului. Una din aceste tablife, descoperita in 1930 cu ocazia sapaturilor la ruinele orasului Ga-Sur, din apropierea localitafii Kirkuk (din actualul Irak), este considerati drept cel mai vechi exemplu cunoscut de harté topografica (Fig. 2) in special, babiloniana si egipteana, benefindeajuns de mica pentru a incipea in palma (7,6 x 6,8 cm), aceasta dateaz, dupa parerea ‘majoritatati specialistilor, din timpul dinastiei lui Sargon din Akkad (2300-2500 i.C.). Tablita este inscripjionata cu caractere cuneiforme si simboluri stilzate, Inscripiile identificd anumite detalii $i Joe Ea red harta unui tinut tat in doua de un curs de apa si marginit de dou siruti de dealuri Raul, varsindu-se printr-o delta trilobata Int-un lac sau mare, pare a fi chiar Eufratul. Cele doua girari de dealuri, redate prin grupuri de semicercuri suprapuse (0 conventie folositd de artiti la vremea respectivi, si mai Uirziu) par a reprezenta Muntii Zagros la est si cei ai Anti-Libanului in vest. Desciffarea unuia din numele inscripfionat in coljul din sténga jos, permite identificarea teritoriului redat: o regiune din apropierea actualei localititi Yorghan Tepe (Ga-Sur la vremea respectiva). in centru, aria unei portiuni de teren este specificatd ca aviind 354 thu (circa 12 hectare), iar proprietarul este nuit dzala, Cercuri insojite de inscripfii indict nordul, estul si vestul, harta flind orientats pe irecfile cardinale asa cum le cunoastem astizi. Aceasti tiblifsilustreaza, de asemenea, sistemul sexagesimal al crtografiei matematice dezvoltat de babilonieni Egiptenii antici, recunoscuti drept observatori fini ai naturii, au folosit, de asemenea, geometria pentru masurarea si divizarea terenurilor, in special, dup& inundatiile periodice ale Nilului care acopereau gi stergeau limitele dintre proprietati. Nevoia colectirii taxelor, platibile de obicei sub forma de grine si enormele cheltuie! ale faraonilor, au impus 0 supraveghere sistematica a terenului din intregul imperiu. in scopul unei asemenea taxari, terenul era cu grija masurat, delimitat gi inregistrat, datele respective fiind, cu siguranga, transpuse si in hari, Secole mai tarziu, invafatul grec Eratostene a faicut uz de aceste vechi masuratori egiptene in tratatele sale. Un document cartografic deosebit al vechilor egipteni, datind probabil din jurul anului 1300 2.C., a reusit si supravietuiasc’ pind in zilele noastre, fiind descoperit in 1824 si pastrat actualmente la Muzeul Egizio din Torino, sub numele de “Papirusul din Torino” (Fig. 3). Fragmentele acestuia au fost mult timp considerate drept cea mai veche harta topografica egipteand scoasa la lumind, clar diferits de desenele cosmologice ce descriau universul sau lumea de dup’ moarte specifice contextului artei religioase. Autorul a distribuit diferitele detalii conform cu realitatea unei anumite regiuni, adugand claritate prin utilizarea legendelor si culorilor contrastante. Papirusul conjine dowd secfiuni principale, considerate a aparjine la dous documente diferte, prima sectiune reprezentind un fragment de hart, lat de aproximativ 40 em, numité "harta minelor de aur". in rezumat, confinutul geografic al acesteia descr trei drumuri mergdnd printre regiuni muntoase colorate in nuanfe rosietice, care se indreaptt dinspre o serie de mine egiptene neidentificate care mare. Doui detalii aparte ale harit sunt un ued larg, sinuos, unind eele dows drumuri principale, si, mi ales, in cazul drumului din partea de jos a acesteia, reprezentarea unui pat pietros sau a unei vegeta siricicioase, caracteristice cursurilor moarte de apa (sau ueduri) de pe rutele naturale care strabat Aesertul estic dintre Nil si Marea Rosie. Alte detalii reprezentate sunt un put, un rezervor sau cistern de api, o stel8 inchinatd tui Amun sau altei zeiti, o claire cu mai multe cui $i porti de legaturd, descrisa ca fiind "locagul sfint al lui Amun cel din Mungii Imaculai*, precum si un grup de alte trei cldditi rectangulare, incripfionate ca reprezentind "locuinjele muncitorlor la minele de aur” Un fapt intrutotul notabil este eX harta contine o legend, Este vorba de o serie de inseripii, in hieraticd (o forma cursiva de hieroglife folosits de preojii acelor timpuri), care dau indicat: asupra destinatillor drumurilor, et si asupra celorlalte detalii reprezentate. In’ plus, legenda explici. si semnificatia culorior utilizate, specilicénd: "cu culoare rosie: muni in care se spald aur". Specificatia “muni cu aur" ca si “muni cu argint gi aur" se repets in mai multe locuri in aria colorata in rosu, Interesant este si faptul 2 harta este orientats cu sudul in partea de sus, Faptul ci in deserierile proprietitilor de teren din perioada egipteand tdrzie, punctele cardinale sunt enumerate in ordinea sud hord-est-vest, sugereaza cl egipteni se orientau stind cu fafa spre sud, eu nordul in spate, cu vestul la Areapta si cu estul 1a stinga. in acest fel, pare a fi normal pentru ei si considere partea de sus a Papirusului ca fiind sudul, partea de jos, nordul $a.md. Aceasti interpretare pare a fi sprijinita si de textul legendei, care specifica e& drumurile “due eatre mare”(Marea Rosie).Scopul pentru care a fost Intocmiti harta continua si rman obscur. Textele din sectiunea @ dowa a papirusului, pistrate fragmentar, vorbese despre munca de extractie si transport de piate, .) la dezvoltarea Cartografiei meriti 0 menfiune aparte, A fost astronom, geograf, filosof, si matematician. Ca geograf era adeptul ipotezei sfericitayii Paméntului. Studiile sale s-au aplecat si asupra repartitei oceanelor gi continentelor, vanturilor, zonelor climatice si altitudinilor muntilor, Din Pacate, lucritile sale de cipatai, "Despre mdsurarea Paméntului” si ,Geographica”,hu au supraviefuit, ele sunt mentionate de alti invatati in operele lor, precum Cleomedes (rezumatul primei lucrari) si Strabon (care a criticat-o pe a doua), Din marturiile repetate ale lui Strabon reiese c& Eratostene a avut drept scop special "reformarea hir{ii lumii" asa cum exista ea in timpurile lui si reconstruirea ei dupa principii mai. stiintifice, aceasta privire lirgité si filosofici a subiectului constituind meritul su special, fiind pe buna dreptate considerat "parintele geografiei sistematic Meritul esengial al lui Bratostene este acela de a fi ficut cea mai atenta si mai de succes masuritoare din tot ce se ficuse pind la el asupra circumferiniei globului terestru. Metoda urmati de el a fost in fapt identica in principiu cu cea adoptata de astronomi in timpurile modeme, stirnind admiratia invajatilor de mai tarziu si fiind privita ca una din cele mai mari cuceriri ale stintei grecesti, Ea este prezentati pe larg, si explicata de Cleomedes in lucrarea mai sus amintita. -Bratostene a porit de la prezumfia ci Soarele este suficient de depart, incdt pentru scopuri practice se poate considera c& razele sale cad paralele inre ele peste tot pe Pamdnt. El a observat cd la amiaza, in timpul solsifiuui de vari, razele soarelui cad perpendicular pe sol la Syene (actualul “Asuan),pe care-1 considera situat exact pe Tropicul Cancerulu, $i cd un pirus vertical (gnomon) nu last tumbra. in acelagi moment al zilei gi al anului, la Alexandria, stuaté la nord de Syene, un gnomon las tumbra intruedt razele soarelui cad sub un unghi de 7°12” (adicd a 50-a parte din 360° eat mAsoar’ cereul). El a presupus ef Syene si Alexandria sunt aliniate pe acelasi meridian, prin urmare razele paralele ale soarelui fac unghiuri alternative egale gi c& arcurile opuse care delimiteaza unghiuri egale sunt identice, Aproximand distanta dintre Siene gi Alexandria la 5000 stadii egipiene, el a inmultit-o poi cu 50, objindnd 250 000 stadii pentru circumferin{a Pamantului. Este sigur faptul od Eratostene insusi era congtient de imperfecjiunea datelor si cd a privitrezultatul calculelor sale ca pe o aproximare ‘a adevarului, de aceea, din ratiuni de divizare matematics, el gia luat ibertatea de a rotunji cifra la 252 (000 stad, pentru a avea un numa divizibil in 60 part, sau in 360 de grade de cere mate, ft si pentru a ‘corela stadiile cu gradele. Conversia in unitaji moderne de masurd giseste misuratoarea lui Eratosthene uundeva intre 45 007 km si 39 690 km, fay de circumferinja real, de 40 075 kim. Odata stabilité valoarea circumferingei globului terestru, a devenit ugor s& se determine si cireumferinfa oricdrui alt cere de paralela, de exemplu, a paralelei insulei Rodos. in felul acesta a fost stabiliti baza unui sistem de coordonate de mare acuratefe pentru orice cartografiere sectionalt a Mediteranei, bazat pe paralela Rodosului Mai departe, Eratostene a trecut la reprezentarea acelei porfiuni geografic cunoscute a P&méntului, sau presupusi a fi locuita in vremea sa (oikumena). in conceptia lui, aceasta era o portiune a suprafefei terestre definita si limitati, situata in ‘intregime in emisfera nordica, extinsi cam pe o treime din ea, incepand de la Oceanul Atlantic, adic& de la ,Coloanele lui Hercule” (Stramtoarea Gibraltar) si pana dincolo de Munii Taurus, la “Oceanul Raséritean” (Oceanul Pacific). Spre nord si sud se credea cf frigul excesiv, in primul caz si cildura insuportabila, in celalalt caz, ficeau ca aceste regiuni sa fie nelocuite si chiar inaccesibile omului, de aceea latimea lumii ar fi fost jumatate din lungimea ei, intinzdndu-se de la paralela Tinutului Cinnamon (Btiopia de azi) pand la cea a insulei Thule (Islanda?). Figura 4 ilustreaz o reconstituire din sec. al XIX-lea a hari lumii lui Bratostene, care a folosit, desigur, ca sursi primar la intocmirea ei informatia geograficd provenita din descoperrile si cucerirle tui Alexandru Macedon si din lirgirea cunoasterii geografice sub urmagii acestui, Caracterizatd mai mult prin simetrie decat prin exacttate, ea se remare’ prin divizarea ei int-o rejea rectangulara de linii care constituie precursorii paralelelor si meridianelor dup& Dicearchus. Strabon aratd lar, de altfel,c& Eratostene a folosit o proiectie ortogonala. Se observa lipsa cunostinfelor despre Parle sudice ale Afticii si Indiei, datorits conceptiei gresite c& apele ecuatoriale era prea fierbinj Pentru a fi navigabile, cit si faptul cd Ia est de India s-ar fi intns oceanul si cd Gangele s-ar varse direct 61n avesta, Pentru partile nordice si sudice el a presupus, corect de altel, 8 Europa si Asia erau rmirginite de oceane, bazdndu-se Ins pe eredinfe gresitt ed Marea Caspict ar comunica spre nord eu ‘oceanul (in avelasi fel in care Golful Pers comunica spre sud cu ovenul sudic). In fine, din punet de vedere al geografieifizic, harta are mertu de a trata lanqurile muntoase din Asia ca un lan continu, rnumit Taurus, Eratostene putnd fi consideratdrept cel care a facut prima deserieresistematie8 a unui Janj mun in accepfiunen a ceea ce numim astizi oragrafie ‘Accasté hart a lumii cunoscute a consiuit 0 relizare notabild si poate fi consideraté drept prima harta greceasea antica eu adevarat sified, exercitind o influent notabild asupra cartogratiei sgrecesti si romane ulterioare, ba char, se poate spune e& ea a afectat Iumea harilor pnd in epoca tmarilor deseoperirigeografce. Acceptarea ideii sfericitagii Pamantului a ridicat, asa cum am amintit, si problema confectionarii globurilor geografice. in opera sa Strabon aminteste despre un anume Crates din Mallos care a construit si expus in Pergam (Asia Mica), in jurul anului 150 7.C., un glob geografie, elabordnd totodata o serie de reguli ce trebuiese avute in vedere in constructia globurilor. Din céte stim astazi, Crates este singurul dintre vechii invaati care trateaz& practic problema globurilor geografice Figura § arti o reconsttvre modem a globului tui Crates, cae, desigur, nu avea um supraviequiascatimpului 5 despre cae na sim cum 3 in ce material a fost constrult. Pnetol de vedere al hi Crates privind carografieea Pimintlui era c8 forma acestua sar pista doar daca fi transpus pe o ster. ins, masurdtorle Facute de Eratostene privind dimensiunie Pamala, a ridiato prablem curioast: dimensiunilecunoseute ale oikumene (humiilcuite) erat prea miei fat de marimea estimat a sfere terete, oikumena ocupénd mumai un sfert din ster. In consecina, pentru reprezentarea Panntlui, Crates afolsit un glob lao scarasufiient de mars, de cel putin 3 m in diametru, pentru a ofr o reprezentare indeajuns de cart asupra oikumenei. In plus, considerind cf prezenta doar a une! mase de uscat ar erea un dezechilibra Tnt-un obictsferi, find ontrarésimiului simetii grecesti, Crates a rezalvat problema pe elobul stu adiugind ined re continent" (0 antcipareipredicfe existenei Amercilor, Antartiei si Australie?) Cele pau lumi Jocuite de pe suprafsjaglobelui sau era dispuse cite dovd in fecare emisfer in ces nord Iumea loeuitt de gre (ocupand ma putin deca jumatatea emisferei) si lamea Perioiko (situatasimetrc in cealalté jumatate), iar in emisfera sudica, simetric cu cele de la nord de ecuator, lumile Antoikoi si, respectv, nipodes. Cele pat lumi apar separate de un ocean ecuatorial si altul meridian, ca nist insule, Birk nei o comunicae inte ee. Aga s-anfscut, se pare, concep de “antipoz, sa continent sue, "Terra Australis’, care va fi evocat inhale din perioada medieval sia Renastri, credina n exstenta oamenilor la atipoz find cla aceptat ideal inva Pentru mai mul exacttate, Crates'a wasat pe globul sdu si cercurile paraele principale - ecustorul i la dstanele corespunzatoar, cole doua ropice gi cele dows cercur polar. Globul lui Crates fost astfel un produs al cartogratei terete matematice, comunicdnd 0 imagine alumi foarte departe de realitatc, dar influena lui asupra istorei ganditeartografce a fost, considerabild. Conceptia oceanuui ecuatoral sa transmis pan tn perioada medieval, inva epoci cdutnd si dea ume adecvatacestor lumi necunoseute, de cor existenji nu se indo Un alt invatat grec, Hiparh (180-126 1.C.), are meritil de a fi imaginat sistemul proiectiei cartografice conice si de a fi insistat asupra uneia din cele mai importante reguli pentru harti: plasarea semnelor conventionale, reprezentind detalii ale suprafefei terestre, cu ajutorul refelei de meridiane si paralele. Perioada anticd greacd a Cartografiei a culminat cu contributile faimosul invajat Claudius Prolemeu (90-168 d.C.). A fost probabil cel mai mare invaijat antic occidental, influenta lui asupra aceste pline, si asupra Geografiei in general, fiind ‘mai mare decat a oricdrei alte figuri din istorie, A definit geografia ca “reprezentarea in desen a intregii lumi cunoscute, impreund cu fenomenele pe care le confine”. A imaginat mai multe proiectii cartografice si a elaborat o hart a lumii cunoscute la vremea respectiva, care a constituit piesa de rezistenta timp de aproape 1500 de ani dupa aceea (Fig. 6).Abordarea geografiei de citre Ptolemeu a fost strict stintificd si impersonal AA fost interesat de Pamant ca intreg, nu numai de partea locuita a Iui, a fost interesat de relatiile dintre acesta si Soare, dintre acesta si Luni, de cauzele stintifice si efectele climei s.a. Dincolo de toate ins’, a fost preocupat de transpunerea stiinifica si clara a sferei terestre intr-o forma usor de infeles si citit. Mai mult decat oricare din inaintasii sti el a reusit si stabileasc& elementele gi forma Cartografiei stin{ifice. Tratatul siu ,Geographike syntaxix Iyphegisis”, cunoscut in secolele urmatoare sub simpla denumire scurtati de Geographia, a ramas lucrarea standard asupra teoriei geografice pana in Evul Mediu, nefiind egalat pana in sec. al XVI-lea si constituind unul din pilonii fundamentali ai cartografiei modeme, considerat drept primul atlas general al lumii care s-a pastrat, Textul original al acestui tratat nu a supravic(ut ravagilortimpului, ins s-au pastrat mai ‘multe copii in manuscris, daténd din perioada Bizantnd (aproximati sec. al XIlea). Aveste cop bizantne ale Geographia sunt compuse din 8 "eit. Cartea Ia luerasii este dedicat in primul rind principiilor teoretice, incluzind © discuiie privind construrea de globuri, descrierea a dow proictit eartografice go eriticd extinst a operei unui anume Marinus din Tyr, pe care Ptolemeu il considera tutorele stu si "ulti din geografiivremusilor* Gale). Acest Marinus a Wait in jurul anului 120 dC. gi a exereitat 0 influenis considerabilé asupra dezvoltiii construii de hii Bia redactat, revizuit si publicat ce putin doua tratate de geograie pind in momentul in care Piolemeu a aflat de ele. Acestea, cu hirfle lor, webuie incadrate prnte esle mai importante dine documentele pierdute ale luni vechi chiar si numai pentru motivul e& au fost baza pe care Prolemeu si-a consruit propria oper Carta I incepe cu 0 introducere in colectarea datelor, evaluarea, pregtirea pentru desenars cum si in ce ordine se inser limitele, cum se folosesetabeleleanexate, cum iebuie confeefionae si prezentate hanile. In continuare, cane H-VI si primul eapitol al eat VII sunt destinte unui catalog complet de crea 8000 locuricnume (orase, cet, izvoare, guri de virsare, munfi, promontori, Peninsule etc), fiecare din ele avind menfionatt latitudinea si longtudinea, ta grade. Modul de ‘onganizare a acestor tabele este remarcabil,Ptolemeu find iitiatoral trade! de listare a coordonatelor de poziticimpreund,intr-un sistem practic si sor de urmarit. Daele respective sunt transpuse gi sub forma de hit, Ptolemeu impitind lumea cunoscuts de clin 26 de regiuni i reprezentind apoi fiecare regiune pe o foaie separaté. Fiecare asiel de hard regional’ cuprinde, in fara de proprulteiovu, si pai din jnuturle vecine, si, dupa cum este uzual chiar in allasele modeme, aria principal este redatd in detalu, in timp ce regiunile fnvecinate sunt doar sumarschijate, Asemeni harilor modeme, ele sunt orientate eu Nordul in partea de sus si cu Estul in dreapia, deoareve localiiile mai bine cunoscute ale lumi se gaseau la laitudini nordive si, prin lurmare, peo hart plat erauastfel mai usor de studi. In cartea VIII si ultima a Geographiel, Ptolemeu revine Ja discuyia asupra princpilor cattografiei, metodclor matematie, geografice gi astronomice de observare, $i completeaza eu scurte legende fiecare din cele 26 de hrf, mentioning jinuturleredate pe Ficare faic, descrind limitee gi enumerand triburite fiecaruijinut si cele mai importante orase. Nise ransmite astfelo descriere sumara 4 lum cunoseute atunc: Europa, Asia si nordul Affe, separate sau inconjurate de mari si oceane, ei $i 0 idee clara despre marele lant muntos din Asia Centrala, pe care Ptolemeu il numeste Jmaus (Hymalaa). Albturi de cele 26 de hart regionale, lucrarea contine si o hart a intregii lumi, aga cum o ‘cunostea Ptolemeu, realizatt In proieete conich cchidistant. in longitudine, acesta hart acopera 180°, autorul considerind ci Europa si Asia se intind pe jumatate de Glob (in relitate ele acoperd doar 130°)! In mod paradoxal, aeasté extensie mai mare a Asiei ui Ptolemeu, reducind lungimea lumii necunoseute,cuplaté cu estimate privindcircumferinja PSméntlui, a contibuit mai tir la una din cele mai mari descoperiti din istorie: descoperirea Americii de cdtre Columb. Marele navigator era astel ineredinjat c@ urmérind aceasti "distant mai suri” si ealatorind spre vest de pe coastele Europei, va atinge mat rapid si mai sor centrele eu resurse bogate ale Asie In ciuda erorilor geografice coninue,texul si hale Geographit tui Ptolemeu, au constitu Juerarea canonied asupra subiectului pentru mai bine de 1400 ani, geografi din seclele al XV-Iea $i al XVi-lea bazdndu-se pe ea aldt de mut, ignordnd chiar descopertile expediilor maritime, incit ea a exerctat 0 influent putemic8 de intdrziere in progresul Cariografii. fn felul acesta Geographia a fost {in cgala misura cheia de bolts a Cartografiei dar gi piatrd de moara, un efort de pionierat care a supraviejuit ulti saleEa este singurul atlas geografic care ne-a rimas din antichitate, Forma acestua si harile insele sunt prototipuri ale cartografiei moderne. Multe din legende si semne conventionale utlizate de Prolemeu sunt ined folosite de cartografi doar cu usoare modificdri. El a insistat pe practica orientiri hii cu nordul in partea de sus si estul in dreapta, o practicd atat de universal astizi ineat multi ‘oameni se pierd atunci cénd incearc’ si citeasc% o hartd orientaté ntr-o alt directie, Proiecile sale ccartografice, cea conic’ si cea sterici modificat ca si cele azimutala ortografica si stereografied, sunt si astizi in uz Listarea numelor locurlor, fie in ordine geografica, fie alfabeticd, cu latitudinea si longitudinea fiecdruia, pentru a ghida clutarea, nu este prea diferta de sistemul moder. in ceea ce-i priveste pe romanii antici, acestia au contribuit la completarea cunoasterii aspra lumii indo-mediteraneene si a Europei occidentale in cadrul nevoilor Imperiului Roman, insa nu par a fi adus progrese teoretice importante. Ei s-au orientat spre latura practica, legata de nevoile militare si administrative. Pujine harfi romane au supravietuit, cele care s-au plstrat dovedind ignorarea de cAtre romani a clementului matematic reprezentat de proiectia cartografica Cea mai veche harté roman’, cunoscuta prin intermediul unei copii medievale, ira indoiala foarte inexact, realizati de Conrad Peutinger, un anti XV-lea, se numeste "Zabula peutingeriana” (Fig. 7). Este o hart a lumii de romani in secolele III-IV 4.C. (intinsa intre insulele Marii Britanii la vest si delta Gangelui la est), desenata pe 12 foi de pergament, numite “segmentum” (segmente), cu lungime totala de 6,75 m si lijime de numai 35 cm, ineat contururile geografic apar foarte deformate in latitudine. Explicatia formatului hargii consti in destinatia s folosirea usoara pentru orientarea mifitarilor si negustorilor pe drumurile Imperiului (drumurile constituind elementul cel mai exact gi cel mai detaliat reprezentat). De altfel, pentru stabilirea distantelor intre localitajile Imperiului, in timpul domniei lui Octavian Augustus au fost efectuate mésuritori topografice, romanii putand fi considerafi drept primii care au utilizat masuratorile topografice de distanje in reprezentarile cartografice. in Evul Mediu, diminuarea vietii de relatii este insotita de o evasi-disparitie a nevoii de harti si a gandirii cartografice. Operele antice erau ignorate sau considerate pagane, teoria sfericitatii Pamantului era respinsi sau ironizata. Sub monopolul atotcuprinzator al Bisericii, operele "stintifice” si hirfile erau realizate de calugati. in loc si fie clare, inteligibile, desenate in proportie corecté si referentiate pe baza observatiilor astronomice, ele erau construite fri simful proportiei, incdrcate cu figuri si simboluri ireale. Cele mai multe ‘hari? ale acestei perioade au fost diagrame cosmologice crestine ce nu pot fi considerate reprezentari riguroase geografice. De obicei dreptunghiulare sau circulare, ele urmareau stilul asa-numitelor "harti T - 0", care redau Paméntul ca o masa unica de uscat inconjurati de ocean. Hartile la scara_ mare au tins spre diagramatic, nevoile cadastrale fiind satisficute mai mult prin descrierile limitelor proprietifilor decét prin misuratori Au fost doar rare exceptii care au rupt cu aceasta traditie gi redate mai "stiinific", precum calatorile lui Marco Polo (care au stimulat interesul in explorare si cartografiere), cercetatile lui Roger Bacon asupra proiectiilor cartografice, Atlasul Catalan, harta lui Fra Mauro i, desigur, harfile nautice sau portulanele, dar au ‘nsemnat prea pujin pentru a impulsiona studiul sistematie sau aplicatiile Cartografiei, In China si in Imperiul Arab, in aceasta pericad’ preocuparile cartografice sunt mai importante, Haile realizate se remarca prin orizont geografic mult mai larg si printr-un mare numar de detalii, insd, fri vreun element matematic, ele nu depagesc hartile antice grecesti,in cazul arabilor, majoritatea invatafilor au imbrajisat conceptia grecilor antici privind sfericitatea Pamantului, Este cunoscut exemplul invafatului al-Idrisi, de la care s-a pistrat o harti a lumii, intocmita in 1154 pentru un rege crestin din Sicilia. Buni astronomi si constructori de hirfi, arabii folosese busola si dezvolta sistemul sexagesimal utilizat si astizi. in cazul chinezilor, cea mai veche hart cunoscuté dateazi din 1137. Ei foloseau un sistem de coordonate rectangulare potrivit pentru cartarea reali a terenului, mai ales daca era neregulat. La venirea europenilor, majoritatea teritoriilor erau deja cartografiate, iar prin secolul al XVI-lea calugarii iezuigii pregatesc un atlas pe baza informatiilor deja existente. Dupi cum am amintit, un progres in domeniul harjilor a fost reprezentat de portulane. Acestea erau un fel de publicafii-ghid, apirute incepand de la sfarsitul secolului al XI-lea, realizate mai intéi de navigatorii italieni, apoi de spanioli, portughezi, olandezi si alfii si contindnd informatii asupra porturilor si {armurilor marilor, mai ales asupra modului de navigare, asupra adancimilor apei, asupra curenjilor marini, a amplitudinii mareelor ete. Portulanele erau insotite de hari, cu format dreptunghiular, reprezentand, de regula, o singura mare (Marea lonicd, Marea Egee, Marea Neagri etc.), cdteodati Marea Mediterana in intregime si, foarte rar, 0 parte mai intinsa a suprafefei Paméntului, Exactitatea reprezentarii liniei ,armurilor este surprinzitoare (rivalizand cu hirfile actuale), in timp ce interiorul continentelor apare aproape lipsit de detalii. Caracteristica acestor harti 0 constituie existenfa unei bogate refele de linii drepte care pleac’, radiar, din cdteva puncte ale hari, linii care se presupune ca reprezinta loxodrome (adicd linii de orientare constant cu busola). in plus, faji de produsele cartografice anterioare, hirfile portulanelor introduc un element matematic nou — scara de proportie ~ reprezentind din acest punct de vedere © veritabil revolutie cartografica. Cel mai vechi portulan care a supraviefut, pastrat astdzi la Biblioteca Najionald din Paris si cunoseut sub numele de “Harta Pisand” (pentru c& a aparfinut unei familii din Pisa), dateaza din jurul anului 1290, autorul neffind eunoscut (Fig. 8) Harta Pisani pistreaza o neobignuita distinete in istoria cartografiei: desi este cel mai vechi portulan care s-a pastrat pind azi, ea are toate caracteristicile fizice si intelectuale ale portulanelor mult ulterioare ei. Ca gi acestea, ea are stilul refelei bazat pe cercur si direcii la busol,redarea Mediteranei fiind surprinzatoare in acuratefe. Se pune intrebarea: unde sunt hartile mai vechi decat aceasta care si indice dezvoltarea acestei forme de cartografie? Ce surse au fost folosite la intocmirea Hari Pisane? A. fost ea o compilatie dup mai multe hirji mai vechi, sau a fost Ricuté pur si simply de un singur cartograf, doar prin eforturite proprit? Dupa cit de detaiat sunt redate yirmurile si numele locurilor, Harta Pisana pare a reflecta rezultatele multor ciltori si folosirea multor hari mai vechi. Acest ler este valabil gi pentru alte portulane care au supravictuit - ceea ce ele redau pare aproape sigur sa fi rezultat din combinarea cunostingelor si cartografierilor de pe parcursul multor ani. Printre primele harti din Europa crestina care reveleaz un nou caracter sunt cele ale lui Pietro Vesconte, produse intre anii 1310-1330. Unii il considera drept primul cartograf profesionist care si-a semnat si datat lucrarile in mod regulat, A produs cu precidere harti de navigatie,fructificdnd probabil experienta sa in domeniv. Vesconte a fost unul din pufinii oameni din Europa de dinainte de anul 1400 care si-a dat seama de potentialul Cartografiei si care a aplicat tehnicile sale cu imaginatie. Dupa cum poate fi vazut in harta lumii pe care a desenat-o in jurul anului 1320 (Fig. 9), el a introdus acurate{e extraordinara in redarea tinuturilor inconjuritoare Mediteranei $i Marit Negre, Probabil din cauzi ed le-a copiat dupa portulane, fiind astiel un precursor al utilizar portulanelor in ccartografia regional®. Harta se pastreazi astizi in Biblioteca Britanied. Ea are un format circular si este orientata cu estul In partea de sus, fiind pictat in culor tipice perioadei medievale: oceanele, mirile 10surile sunt in verde, mungii valurfi in maro, portiunite de uscat fn alb, iar orasele mari sunt indicate prin coroane gi castele rosi Alaturi de harta lumii, Vesconte a desenat cea mai interesant& dintre hirtile medievale ale Palestinei. Scopul ei era acela de a pleda pentru o noua cruciad& pentru recucerirea Pamantului Sfant de la islamisti, pe care crestinit il pierduserd complet. Harta este acoperita eu o rejea de patrate gi textul Insojitor explic’ c& fiecare reprezintd o leghe (aproximativ 3,8 kilometr); fiecare orag este plasat tn pptratul potrivit, textul indicdnd in care anume. Probabil oa atdt informatia necesard, lista localizarii oragelor, ct si caroiajul au fost preluate din surse arabe, $i aceasth harti este orientatd tot cu estul in pariea de sus, iar verdele din marginea de jos marcheazs Mediterana, care a fost grit mumita Flumen Jordanus (raul lordan) de cdtre un mull mai térziu adnotator. Aceasta hart este numiti de unii specialist "prima harté non-ptolemaica a unei ji in perioada Renasterii si a marilor descoperiri geografice a rendscut, alaturi de celelalte discipline si domenii, si geografia matematica. Sunt redescoperite lucrarile lui Ptolemeu, iar ideea sfericitijii Pimantului si proiecfiile cartografice igi terenul pierdut. Marile descoperiri geografice s-au sprijinit pe cartograt -pocii apelau la serviciile cartografilor sau erau ei insisi cartografi (este bine cunoscut exemplul lui Cristofor Columb, care si-a castigat painea mult timp din confectionarea hirtilor). Descoperirea Americilor si, implicit, efortul de a controla sia imparti acele teritorii au necesitat revitalizarea construirii hartilor ca arta si stint’, imaginarea de noi metode cartografice. Trendul globalismului inceput in era explorarilor va continua iar imbunatagirea instrumentelor va conduce la cresterea acurate{ei si exactititi harfilor. Secolul al XVI-lea a fost dominat de activitatea cartografului flamand Gerard Mercator (1512-1594), El este autorul unei celebre proiectii cartografice — proiectia cilindricd conforma — care devine proiecyia comund pentru reprezentarea lumii, folosita chiar si astizi la intocmirea hartilor de navigatie, datorita proprietatii de loxodromie si pe care el o va aplica si in realizarea unei noi harti a Europei (1556) (Fig. 10). Cresterea necontenit’ a numarului hartilor intocmite a impus necesitatea publicdrii lor in volume separate. Asa au apirut primele atlase geografice, paternitatea termenului de ‘atlas’, fiindu-i atribuita tot lui Mercator. Alaturi de atlasul lui Mercator (cntinuat si de urmasi, incat in 1650 a ajuns la 6 volume), de cel lui Abraham Ortelius, intitulat ,,Theatrum orbis terrarum” (1570), intre 1560-1620 au fost realizate alte numeroase atlase, secolul al XVIl-lea ramanénd in istoria cartografiei sub numele de ,secolul marilor atlase”. La sfarsitul acestuia erau cunoscute deja 20 proiectii cartografice si incepuse din nou construirea globurilor gografice. in anii 1600 olandezii au fost puterea mondiala si centrul cartografiei, realizind atlase, harti maritime, planuri ale oraselor etc. si dezvoltind excelente practici de gravura si desen (urmati de englezi, francezi). Secolul 18 - pana in prevent, inceputul sec. al XVIll-lea poate fi considerat rastritul cartografiei stiingifice, bazate pe observafii de mai mult& acurateje. Se ‘inregistreaza noi progrese in discipline precum geodezia, astronomia. Se perfectioneaza instrumentele de observatie si de miisura. Isaac Newton demonstreazs, prin calcule teoretice, turtirea Paméntului la poli, Se inventeaz’ barometrul — de catre Toriceli, fapt ce a avut drept rezultat cresterea corectitudinii determinarii altitudin formelor de relief. Inventarea cronometrului de citre John Harrison (1759) a marit acuratetea determindrii longitudinii, Tot in aceasta perioada se imagineaz cea mai ‘exact metoda de reprezentare a reliefului ~ metoda curbelor de nivelNecesititile militare, economice gi de colonizare caracteristice epocii impun claborarea de harti mai exacte si la diferite scari de proportie. Incepe efectuarea de ridicdri topografice najionale, concretizate in aparitia hartilor topografice. Primele harti topografice au fost realizate de rusi pentru anumite portiuni de teritoriu, dar prima harta topograficd a unei féri este cea a Franfei, realizata intre intre 1750-1789, la scara 1:86.00. Individualizarea cartografiei ca stiint independenta se realizeaza la mijlocul sec. al XIX-lea, o dat cu publicarea de citre austriacul Emil von Sydow a luerari "Situatia cartografiei in Europa” in care acesta foloseste pentru prima dat termenul de "cartografie". Dupa aceasta, cartografia incepe si fie predati in diferite secoti militare, considerata ca stiinta producerii hartilor. De asemenea, individualizarea altor discipline geografice, _precum: climatologia, meteorologia, pedologia, geomorfologia a impus necesitatea elabord de hdrji tematice sau speciale. Este consemnati si aparitia de alte produse cartografice: blocdiagrama (W. M. Davis), schita panoramica, profilul topografic $.a. in sec. XX, cresterea necesitifilor economice, stiinjifice si militare a cresterea cerinfei de hari din ce tn ce mai exacte gi la sear din ce in ce mai mari. Cele doud rizbosie mondiale au avut, printre altele, un rol extrem de important in dezvoltarea fotografierii aeriane, a fotogramettiei si a harfilor de navigatie. Un moment important al acestei perioade I-a constituit elaborarea hartii lumii la scara 1:1.000.000 (in 1924), ceruta de majoritatea lumii stiintifice internationale. in perioada razboiului rece, de dup’ 1945, 0 importanti speciali a fost acordati cartografiei militare si standardizarii, de ex., stabilirea unor simboluri standard NATO pentru hart si planuri militare. S-au dezvoltat tehnici noi de elaborare a harfilor, precum foto-litografia, offset-ul 5.a., care permit realizarea de harti foarte exacte, foarte rapid si in milioane de exemplare in ultimii ani, dezvoltarea tehnologiei spatiale a permis lansarea pe orbit in jurul Pamdntului a numeroase platforme de sateliti de observare care furnizeaza date complexe, servind elaboririi de harti extrem de exacte. in prezent, in plind eri a computerului, se dezvolté o noua forma de cartografie - cartografia asistata de calculator (CAO) - care permite introducerea $i gestionarea datelor spatiale si realizarea de hati digitale. Acestea au avantajul de a putea fi realizate intr-un timp mult mai scurt, pot asigura precizie mai mare, offer posibilitatea aducerii permanente la zi a oriciror schimbari aparute etc., motiv pentru care unii cartografi se intreaba, pe bund dreptate, asupra viitorului cartografiei sia hartilor pe suport de harti. Istoricul cartografiei in Romania Primele harti pe care apare teritoriul fa fost realizate in Antichitatea greaca, dar de catre autori str Inceputul cartografiei romanesti il constituie aparitia primei har reprezint& 0 portiune din teritoriul yarii noastre, realizati de un autohton. Aceasta aparfine unui invatat sas din Brasov, Joannes Honterus, fiind realizaté in anul 1541 si intitulata Dacia (Fig. 11). in anul 1700, stolnicul Constantin Cantacuzino, realizeazi o Hart a Valahiei, care apare la Padova (Italia), tiparita in limba greaca (Fig. 12). © alta oper remarcabila este harta intitulaté Principatus Moldaviae Nova Acurata, realizata de Dimitrie Cantemir si anexata lucririi "Descriptio Moldaviae", in 1737, care confine peste 800 de toponime (Fig, 13), Cantemir a realizat de asemenea noastre, sau por din acesta, au 12si alte produse cartografice: un plan al Constantinopolului, mai multe profile topografice asupra Muntilor Caucaz si schite panoramice, considerate printre primele produse de acest gen pe plan mondial. Operele cartografice ulterioare sunt realizate mai degraba de cartografi strdini, in special austrieci si rusi. Austriecii au realizat har{i asupra tervitoriilor romanesti ‘ocupate si/sau anexate la imperiul habsburgie: harta Banatul Timisoarei, realizata sub conducerea colonelului von Elmpt intre 1769-1772; Harta Transilvaniei, realizati sub conducerea colonelului von Fabris intre 1769-1773; Harta Bucovinei, realizata de maiorul Buschel intre 1773-1775, o alt& Harta a Bucovinei, realizata de ofiterul von Mieg in 1774; harta Cinci districte moldovenesti, realizata sub conducerea lui Hora von Otzellowitz intre 1788-1790. Rusii au claborat hari asupra teritoriilor roménesti cu ocazia unor rizboaie purtate cur turcii, efeetudnd in acest scop masuratori topografice bine organizate: 0 Harti’ a Moldovei la scara 1:288.000, realizata de generalul Bawr; o alta intitulata Teatrul de razboi din Europa, realizats in 1828 3.a. in 1862 se infiinteazX Depozitul stiintific de rezbel, care devine mai tarziu Institutul Geografic al Armatei, primul institut geografic militar roman care a realizat prima hart topografica in curbe de nivel, la scara 1:50.000 (Fig. 14). in 1926, a inceput elaborarea primului atlas nafional modern, intitulat Atlasul fisiografic si statistic alu Romdniei, iar in 1930 a fost realizaté o nou’ harta topograficd a tari in proiectie azimutala stereografica, Ia scarile 1:50,000, 1:100.000, 1:200.000 si 1:1.000.000. Dupa al doilea rizboi mondial, in 1952 s-a realizat 0 nou& hart topografic’ a {arii de catre Directia Topografica Militara (D.T.M.), in proiectie Gauss-Krager, prin ridicari fotogrammetrice. in 1960 apare "Monografia geografici a R. P, Romane", care conjine multe harfi policrome, iar in 1970-1979 se realizeazi o nou‘i hart topografica a tari, in proiectie azimutald stereografic’, la scarile 1:25000, 1:50000, 1:100000 si 1:200000 (Fig. 14), In prezent, institutiile care coordoneaz destinele cartografiei roménesti sunt DTM (Directia Topograficd Militara) si IGFCOT (Institutul de Geodezie, Fotogrammetrie, Cartografie si Organizare a Teritoriului).