ELEMENTELE STRUCTURALE ALE PROTEZELOR PARTIALE SCHELETATE Fig. 4.40. Proteza partialé scheletata 1. Conectorii principali $i secundari Conectorul principal: - Realizeaz& unirea seilor protetice si transmiterea fortelor de solicitare ocluzala de la o sea la alta si de la sea la elementele de mentinere si stabiliza- re; - Pentru a atinge aceste deziderate este obligatoriu ca acest arc de conexiune sa fie rigid si plasat cat mai simetric; - Pentru a se asigura profilaxia parodon- talé a dintilor restanti se va plasa la distanta suficienta de parodontiu! mar- ginal; - Va avea un volum redus $i 0 grosime minima pentru a nu modifica volumul cavitatii bucale si pentru a nu jena functionalitatea limbii. Conectorii principali metalici Se pot prezenta sub forma de bard sau placu- te putand fi utilizati atat la nivelul maxilaru- lui — conectori metalici palatinali - cat gi la nivelul mandibulei — conectori principali metalici mandibulari. Conectorii principali 116 metalici se realizeaza din aliaje metalice cu duritate si rezistenta mare, cum ar fi aliaje- le stelite de crom — cobalt, aliaje nobile din aur platinat, sau aliaje inoxidabile de crom- nichel sau fier - crom - nichel. Aliajele nobi- le, datorit& greutatii lor specifice mari si pretului ridicat, nu mai sunt utilizate astazi. Stelitele s-au impus in fata cel Conectorul principal metalic sub forma de bara are urmatoarele caracteris- tici: - Conexiunea sub forma de bara este cel mai vechi sistem utilizat; - Restrange designul protezei schele- tate la o suprafata redusa, ceea ce o face confortabila, dar are dezavantajul grosimii crescute ce modificd esential relieful boltii palatine; - Are latimea de 6-7 mm gi o grosime de 3mm; - Este pozitionat la distanté de mu- coasa in functie de rezilientaé si de unele zone cum ar fi: parodontiul marginal, torus, papila bunoida, etc. - Pe sectiune are forma ovalara, ro- tunda sau semiovalara cu suprafata plana spre mucoasa. Cea mai utilizaté este bara semiovalara deoarece prin forma gi grosi- me asigur confortul si rezistenta. Barele palatine pot fi transversale si sagitale. Bara transversala (fig. 4.41): - Poate fi situat anterior, mediu sau posterior in raport cu molarul de 6 ani; bara mijlocie este situata la nivelul molarului 1.-Bara posterioard transversalé se pozitioneaza posterior de molarul 1 - de aceea este mai putin perceputd de limba. Fig. 4.41. Conectorii principali metalici sub forma de bard transversalé - posterioara, mijocie, anterioaré - Nu se va aplica la limita de reflexie a valului palatin, pentru a nu produce jena ‘in fonatie si deglutitie. - Poate prezenta curburi pentru ocoli- rea torusului palatin, iar la unirea cu ele- mentele pe care le conecteaza se lateste in evantai pentru ca unghiul de unire sa fie rotunjit, evitand astfel disconfortul si reten- tia, asigurand in acelasi timp rezistenta. Extremitatile ei se continua in sea cu elementele de conexiune secundaré sau cu mijloacele de mentinere gi stabilizare. Bara anterioara palatina transversala ur- méareste curbura arcadei. Fiind situata in zona de frecare, adeseori jeneaza fonatia si deglutitia - de aceea se confectioneaza mai ingusta si mai subfire. Barele palatine sagitale Orientate paramedian sunt cele mai nebiologice. Urmeaza curbura arcadei la 10 mm 417 distanté de parodontiul. marginal. Sunt elemente de conexiune a unor sei sau elemente de mentinere gi stabilizare situa- te pe aceeasi hemiarcada. Regula simetriei_impune plasarea unei bare identice pe partea opusa. Din combinatia barelor transversale cu cele sagitale rezulté conectori principali metalici de forme variate. Combinatia a doua bare sagitale gi una transversala situata anterior da naste- re conectorului metalic palatinal in forma de “U" deschis posterior iar din combinarea a doua bare sagitale si una transversala dispusa posterior se formeaza conectorul palatinal metalic in forma de “U" deschis anterior. Combinatia dintre doua bare sagitale si doua bare transversale formeaza conec- torul inelar (fig. 4.42), rigid si rezistent, dar inconfortabil prin suprafata mare palatina pe care 0 ocupa.Fig. 4.42. Conectorul inelar Barele mandibulare pot fi plasate lin- gual, vestibular sau dentar, au forma semi- lunaré deschisa posterior, iar pe sectiune pot fi: ovalara, rotunda, semieliptice, bifila- re sau semipara. Bara linguala se plaseaza intre limba, dinti si parodontiu, planseul bucal si ver- santul oral al crestei alveolare, ct mai pro- fund dar fara sa interfereze cu plangeul bucal. Distanta de la parodontiul marginal la bara va fi de cel putin 3 mm, aceeasi dis- tanta va trebui respectata gi intre bare si plangeul bucal. Latimea barei va fi de 4-5 mm iar grosimea de 2 mm (fig. 4.43). Fig. 4.43. Spatiul necesar barei linguale in concluzie aplicarea barei linguale este in functie de inaltime si inclinarea 118 versantului lingual al crestei alveolare; inal- timea versantului lingual al crestei alveola- re trebuind sa depaseasca 9-10 mm. Distantarea barei de versantul lingual al crestei alveolare este in functie de orien- tarea acestuia (fig. 4.44). Cand versantul lingual este vertical bara se va plasa la 0,5 mm de acesta, iar in cazul cand este oblic bara va fi distantaté de versant la 1 - 1,5 mm. Atunci cand versantul este retentiv distanta dintre bara gi retentivitate trebuie sa fie de 0,5 mm. Bara lingualé se conti- nua cu geile protetice si sustine conectorii secundari. Conectorul principal bara linguala poate fi insotit de croset continuu cu rol antibasculant, de distributie a fortelor ocluzale si de contentie (fig. 4.45). Atunci cand arcada dento~alveolara are 0 inclinare linguala prea mare si bara lingual nu poate fi aplicata se indic& bara mandibulara vestibular, situata in santul vestibular frontal in aceleasi conditii ca si bara lingual. Daca versantul vestibular al crestei este redus ca inaltime bara vestibularé nu se poate aplica. in cazul in care ambii ver- santi ai crestei alveolare sunt de inaltimeredusa se indica aplicarea conectorului principal dentar — bara dentara care poate fi situata fie vestibular — caz in care este inestetica, fie lingual, supracingular sau supraecuatorial. Se aseam&na cu crogetul continu, avand [atime de 3-4 mm gi gro- sime de 2 mm. Bara dentara nu trebuie confundata cu crogetul continuu deoarece dimensiunile gi functiile lor difera. Fig. 4.44. Plasarea bare’ linguale in functie de morfologia versantului oral al crestei alveolare — versant verti- cal, oblic, respectiv retentiv Fig. 4.45.Conectorul principal bara lingual Conectorul principal metalic sub forma de placuta poate fi situat maxilar sau mandibular. Conectorul maxilar sub forma de pla- cuté poate avea contact mucozal sau dento-mucozal, in timp ce conectorul prin- cipal mandibular sub forma de placuté are raport numai dento-mucozal. 118 Conectorii principali sub forma de pldcuté sunt benzi metalice cu latime mai mare de 10 mm sio grosime cuprinsa intre 0,3 - 0,5 mm. Cu cat lafimea conectorului placuta este mai mare, cu atat mai mult se poate reduce grosimea ei. Placuta mucozala palatina se poate realiza in mai multe variante, medicul fiindraspunzaétor de stabilirea elementelor structurale ale protezei mobilizabile scheletate. Conceptia americana urmareste plasarea conectorului principal plicuta pa- Fig. 4.46. Conectorul american Acest tip de conector poate fi utilizat ‘in edentatia subtotal, acoperind in intre- gime bolta palatina si in edentatia totald cu indicatie la bolnavii epileptici. Varianta franceza utilizeaz4 suprafa- {a mucozala cu discernamant, realizand conectorul mucozal placuta palatina deco- letaté, metoda introdus4 de Housset in 1933 gi continuata de Battarec gi Soyer in 1950. O alta alternativa de analiza a desig- nului conectorului principal reuneste urma- toarele etape (dupa lasi) (fig. 4.47). »Marcarea indicilor clinico-biologici pozitivi si negativi pe modelul functional cu creion rosu - zonele ce trebuiesc ocolite de catre placuta mucozala (parodontiu margi- nal, rugile palatine, zonele Schroder, papi- la bunoida) iar cu verde - zonele ce contri- 120 latina in limitele edentatiei stabilite de dinti limitrofi spatiului edentat (fig. 4.46). Nu tine cont de principiul profilactic, trecdnd peste torus si parodontiu marginal, si este in ace- lagi timp destul de incomoda. buie la sprijinul muco—osos (muchia crestei edentate si bolta palatina). » Se traseaza linia mediana sagitala, doua linii de simetrie ce pornesc din punctul interincisiv spre extremitatile distale ale ar- cadei si apoi doua axe ce pornesc in dia- gonala de la nivelul dintilor limitrofi si a c&- ror intersectie va defini zona de maxima stabilitate a conectorului principal (centrul C). > Se traseaza doua linii la 5 mm an- terior si posterior de centrul C pe linia me- dio-sagital cu directia transversala pana la intersectia cu axele de simetrie. » Se stabileste apoi tangenta unghiu- lui palatinal proximo-edental al fiecarui din- te limitrof, iar din punctul tangent la unghi se ridicd o perpendicular de 5 mm. > Se continua jn linia curba ocolind parodontiul marginal la 5-8 mm si mergand paralel cu el pana la unghiul proximal opusedentatiei dupa care linia se uneste cu linii- le transversale de la nivelul boltii palatine. » Prin linii curbe se vor realiza astfel aripioare de stabilizare. » Designul conectorului mucozal de- coletat este variat in functie de forma edentatiei. Marginile conectorului se reali- zeaza rotunjite gi usor ingrogate pentru a mari rezistenta gi a evita leziunile de decu- bit. La nivelul rugilor palatine placuta mucozala palatina, prin aripioarele de sta- bilizare, se va termina in depresiunea din- tre doud rugi palatine sau pe versantul as- cendent al rugii, niciodata pe vartul ei. Co- nectorul trebuie sa fie simetric, iar in zone- le Schroder placuta nu trebuie sa ia sprijin. Acest tip de conector da posibilitatea ca din portiunea aripioarelor de stabilizare, prin prelungiri, s& se realizeze o inchidere inelara a conectorului sau sa se trimita de- gete Cummer sprijinite pe dintii anteriori.. Tot din aripioara exista posibilitatea de a se realiza prelungiri anterioare pentru edentatiile frontale. O varianté de conector metalic este miniconectoru! palatinal utilizat in edentatia unilaterala, denumit si conector unilateral, varianta scheletataé a protezei de retentie Kemmeny (fig. 4.48). Utilizarea sa nu este avantajoasa, putandu-se rota foarte ugsor datorita echilibrului sau precar. 12Placuta dento-mucozala maxilara se sprijina cu o margine pe dintii restanti si cu cealalté pe mucoasa (fig. 4.49). Are de regula aspect de “U" deschis posterior, sprijinindu-se dentar pe marginea cin- gulara sau pe un prag supracingular avand si rol de croset continuu, trece apoi in pun- te peste parodontiul marginal i ia contact Fig. 4.48. Conectorul principal plécuta palatina metalic maxilaré ameliorata in suprafaté cu mucoasa palatina. Portiu- nea orala va fi modelata cu replica anato- mica, iar marginea libera este ingrosata pentru a nu avea actiune secanta asupra mucoasei. La nivelul rugilor va fi situaté in depresiunea dintre doua rugi sau pe ver- santul ascendent al rugii palatine pentru a fi disimulata. Fig. 4.49. Plécu(a palatina cu sprijin dento-mucozal 122Fig. 4.50. Plécuta lingualé cu sprijin dento-mucozal Placuta dento-mucozala linguala se aplicd in situatia in care dinfii restanti prezinta un grad de parodontopatie margi- nala cronica iar versantul oral al crestei alveolare are inaltime redusa (fig. 4.50). Se sprijina pe un prag plasat supracin- gular, iar decoletarea, daca este posibila, se realizeaza in aceeasi maniera ca la maxilar. Fata dento-alveolara nu se lustru- este, in timp ce fata orala lustruitd va fi modelata ca replica anatomica. Exista si la mandibula un miniconector metalic unilate- ral care prezinté aceleasi inconveniente ca sila maxilar. Conectorii secundari Conectorii secundari sunt elemente rigide ale protezelor partiale scheletate ce se realizeaza prin turnare odata cu celelal- te elemente metalice ale protezei. Au rolul de a uni fie geile protetice la elementele de mentinere si stabilizare, fie pe acestea din urmé la conectorul principal. Conectorii secundari elastici au forma de ,S” si unesc geile segmentate cu 123 conectorul principal in sistemul Rigolet. Conexiunea elasticd se poate aplica si lingual intre un croget si conectorul principal lingual sub forma de bara (stress brackers). Conectorii secundari rigizi, frecvent utilizati (fig. 4.51), pot fi situati proximal, legand seaua de elementele de mentinere si stabilizare, sau interdentar, facand lega- tura dintre conectorul principal si elemente- le de mentinere, sprijin si stabilizare. Plasarea lor interdentar se face astfel incat sd nu interfereze zonele de retentie si vor avea o forma triunghiulara pe sectiune, portiunea mai ingusta fiind plasata in spa- tiul interdentar. Adeseori, vederea — anularii retentivitatii dentare se cere pregatirea prin slefuire a dintilor intre care se plaseaza. Vor fi distantati de parodontiul marginal, iar unirea cu conectorul principal, ca gi cea cu elementele de mentinere si stabilizare va fi usor ingrosata gi terminata prin unghiuri rotunjite pentru a se asigura confortul si rezistenta. inConectorii secundari ai bratelor elas- tice ale crogetelor turnate sunt bare metali- ce de diferite forme si lungimi ce sustin bratele active ale crosetelor. 2. Elementele de mentinere, sprijin si stabilizare Protezele scheletate beneficiazé in slabé masuré de unele dintre fortele ce mentin protezele mobilizabile totale (succiune, adeziune), in schimb, poseda diverse mijloace mecanice ce le ancoreaz& de dintii restanti. Elementele de mentinere, sprijin si stabilizare sunt parti componente ale prote- zelor mobilizabile partiale ce asigura con- tactul permanent al piesei protetice cu campul protetic atat in pozitie static’, cat si in timpul functionarii sistemului stoma- tognat. Axa de insertie Pentru realizarea mijloacelor de spri- jin si retentie, specifice protezelor partiale mobilizabile, este necesar sd depistam zonele de retentie si zonele de sprijin. De- Fig. 4.51. Tipuri de conectori secundari rigizi 124 tectarea se face pe modelul de studiu si apoi se transferaé pe modelul de lucru, avand ca scop stabilirea unei axe de inser- tie in raport cu care se traseaza linia celui mai mare contur coronar, denumita linia ecuatorului protetic sau linia ghid. Determinarea axei de insertie este di- ficila datorité abaterii de la paralelism a dintilor restanti prin pozitia lor naturala, cat si prin malpozitii secundare consecutive edentatiei partiale sau diverselor anomalii dento-maxilare. McCracken defineste axa de insertie ca fiind directia de migcare a unei proteze mobile de la contactul initial al partilor ei rigide cu dintii de sprijin spre pozitia de repaus terminal, cu stabilirea sprijinelor ocluzale si a contactului dintre baza prote- zei partiale mobilizabile si tesuturile cam- pului protetic. De-a lungul anilor s-au cristalizat mai multe conceptii privitoare la alegerea axei de insertie a protezelor mobilizabile partiale. $coala franceza, prin Dubecq si Lagerodie, sustine ideea ca axa de inser- tie trebuie sa fie intotdeauna verticala in timp ce planul ocluzal al modelului se ori-enteaza cu 0 inclinare antero-posterioara de 30° fata de orizontala. Ackermann considera axa de inser- fie a protezei ca fiind bisectoarea unghiului format de axele dintilor limitrofi edentatiei care vor primi elemente de sprijin si reten- tie. Pentru determinarea ei se traseaza pe soclul modelului gi apoi se prelungesc si se preiau pe un cartonas axele celor doi dinti limitrofi. Bisectoarea unghiului format prin intersectia celor doua axe, va fi axa de in- sertie a protezei. jin cazul folosirii mai multor dinti, se determina mai intai bisectoarea unghiului format de axele a doi dintre ei, apoi se afl bisectoarea unghiului dintre aceasta gi cel de-al treilea dinte si aga mai departe, in functie de numarul dintilor ce limiteaza edentatia si care vor sustine crosetele. Ultima bisectoare se considera a fi axa de insertie a protezei partiale mobili- zabile. Aceste conceptii stabilesc un raport de stricté dependenta a conceperii protezei fat de o ax& de insertie determinata pe baza unor norme rigide. Conceptia americana considera ca axa de insertie a protezei poate fi aleasa in functie de zonele de retentie ale modelului gi de posibilitatile de realizare practica a protezei. in acest fel modelul poate fi incli- nat in orice directie care s4 favorizeze ra- portul retentie-sprijin in conformitate cu imaginatia si priceperea specialistului, in timp ce tija inscriitoare a paralelografului ramane verticala. Astfel, se lasa 0 libertate totalé in alegerea axei de insertie a prote- Zei, grupand totusi infinitatea de posibilitati jn: calea anterioara, posterioara, laterala — dreapta — stanga gi orizontala. 125 Paralelograful Paralelograful a fost introdus prima da- ta in laboratorul de tehnica dentara in anul 1918, fiind folosit la realizarea design-ului protezei partiale scheletate (fig. 4.52). Fig. 4.52. Analiza modelului de lucru la paralelograt ELEMENTELE COMPONENTE ALE PARALELOGRAFULUI sunt: 4. Tija de analiza (reperaj): Are rol in determinarea retentivitatilor dentare si paralelismul suprafetelor de ghidaj (fig. 4.53). Fig. 4.53. Determinarea planurilor de ghidaj2. Mina de grafit: Este deplasata in jurul dintelui stalp, precum si de-a lungul crestei alveolare pentru a identifica si mar- ca linia ecuatorului protetic. La nivelul din- telui, va trebui s& aiba varful la nivelul marginii gingivale, permitand trasarea liniei ghid (fig. 4.54 a, b). Fig. 4.54a. Pozitionarea corect a minei de grafit Fig. 4.54b. Pozitionarea incorecta a minei de graft - utilzat8 astfel va determina erori in amplasarea elementelor protezei 2. Retentiometrul (fig. 4.55): permite masurarea retentivitatilor dentare gi stabili- rea locului de amplasare a portiunii termina- le, flexibile, a bratului retentiv al crogetului. Acest punct va fi notat la locul unde margi- nea discului retentiometrului atinge dintele stalp, avand grijé ca, in acelasi timp, tija retentiometrului s& atinga dintele la nivelul ecuatorului protetic. Prezinté urmatoarele marimi: 0.25 mm; 0.50 mm; 0.75 mm. Fig. 4.55. Masurarea retentivitatilor dentare cu retentiometru 3. Razusele (fig. 4.56, 4.57 a, b): Acest accesoriu este utilizat cand se doreste sA se indeparteze retentivitatile nedorite de pe modelul de studiu. Fig. 4.56. indeparteze retentivitatile nedorite de pe ‘modelul de studi (www.dentaldentures.org) Fig. 4.57a. Proteza partial nu poate fi inserata in cavitatea orala datorité neindepartérii retentivitatii ( ) 128Fig. 4.57b. Elementele protezei nu interferd cu axa de insertie( ) Se adauga ceara in zonele retentive nedorite si apoi se indeparteaza excesul cu ajutorul razusei, obtinand astfel suprafe- fe paralele si deci axa de insertie. Razusele pot fi de asemeni utilizate la prepararea suprafetelor de ghidaj, prin ‘indepartarea cerii de la nivelul machetelor dintilor stalpi (fig. 4.58). Timpii analizei modelului de studiu la paralelograf vor fi: 1. Stabilirea celei mai acceptabile axe de insertie si dezinsertie a protezei; 2. Trasarea ecuatorului protetic; 3. Stabilirea locului in care se plaseaza vrful portiunii flexibile a bratului retentiv al crosetului; 4. Fixarea pozitiei modelului fata de paralelograf (tripodarea). Fig. 4.58. Utilizarea rézusei in cazul indepéirtérii retentivititilor (www.dentaldentures.org) Stabilirea suprafetelor de ghidaj: (fig. 4.59): Fig. 4.59. Stabilirea planurilor de ghidaj (dupa Davenport, 2001) Sub actiunea fortelor, proteza are tendinta de a se desprinde de pe campul protetic. Axul de insertie trebuie ales astfel incat design-ul protezei sa asigure un unghi drept intre planul de ocluzie si aces- ta. Fig. 4.60. Analiza fetei proximale a dintelui mezial cedentatiei (www.dentaldentures.org)Fig. 4.61. Analiza fetei proximale a dintelui distal edentatiei (www.dentaldentures.org) Modelul este pozitionat pe masuta paralelografului astfel incat planul de oclu- zie s& fie orizontal. Zonele retentive dentare necesare amplasarii portiunii terminale a bratului retentiv al crosetelor: Modelul este pozitionat cu planul ocluzal orizontal. Se determina zonele re- tentive corespunzatoare axei de insertie apreciind m&rimea unghiului de conver- genta ecuatoriala (fig. 4.62). Fig. 4.62, Determinarea marimii unghiului de con- vergenté ecuatorialé (www.dentaldentures.org) CAnd modelul maxilar prezinté eden- tatie frontala, proteza partiala cu axul de insertie vertical va fi inesteticé datorita spa- fiului dintre sea si dintii stalpi (fig. 4.63). Aspectul protezei va fi imbunatatit daca axul de insertie este ghidat de edentatia terminala (fig. 4.64). Fig. 4.63. Prezenta spativlui dintre sea si dint tipi (waw.dentaldentures.org) Fig. 4.64. imbunatétirea aspectului protezei prin acoperirea spatillor dintre dintiirestanti $i protez& (www.dentaldentures.org) Zonele de interferenta in cazul existentei unei interferente osoase vestibulare maxilare insertia seii la acest nivel, in cazul unei axe de insertie perpendicularé pe planul de ocluzie, ar determina plasarea acesteia la distanta de campul protetic, cu repercusiuni negative asupra stabilitatii protezei (fig. 4.65). Fig. 4.65. (dupa Davenport, 2001) 128Modificarea axei de insertie va fi pa- ralela cu suprafata vestibularé a crestei (fig. 4.66). Fig. 4.66. (dupa Davenport, 2001) Pentru a obfine retentia protezei pe cAmpul protetic retentivitatile dentare tre- buie sa fie relativ orizontale (fig. 4.67 a, b, o). Principiul nclinarii modelului pentru a obtine retentia protezei pe cAmpul protetic consta in alterarea axei de insertie (1) a parfii rigide a protezei determinand paitrun- derea acesteia in zonele retentive (fig. 4.68). Fig. 4.67a. Lipsa retentivitatilor dintlor stélpi cénd modelul este orizontal; b. crearea de retentivtéti (relative) prin inclinarea modelului; c. bratele crosetelor plasate sub aceste retentivtat false nu se opun miscéirii de desprindere a protezei Fig. 4.68. Principiul inclinéirii modelului (dupa Davenport, 2001) Proteza fiind in contact cu fata distala a caninului (zona de interferenta), este ac- ceptata din punct de vedere fizionomic. 3. Crosetele Crogetele constituie legatura directa a protezei partiale cu dintii naturali de pe arcada. Crosetul este elementul de menti- nere gi stabilizare cel mai vechi cunoscut gi trebuie considerat gi ca mijloc de profilaxie gi terapie, a cdrui valoare mecano-esteticd si ale crui calitati profilactice gi de confort realizeaz, odatd cu functia, conservarea dintilor restanti. Functiile crogetelor dentare turnate sunt prezentate in Tabelul B. Tabelul B. Functiile crogetelor dentare turnate - Este functia prin care crosetul impiedica desprinderea involuntara a protezei de pe campul protetic; - Se datoreaza bratului retentiv al crogetului;- Depinde de gradul de retentivitate al dintelui stalp; - Necesita stabilirea ecuatorului protetic al dintelui cu ajutorul paralelografului in functie de axa de insertie. - Este functia prin care crogetul se opune deplasarilor orizontale; - Elementele rigide ale crogetului trebuiesc plasate bilateral; - Prelungirea bratelor opozante rigide pe mai multi dinti mareste sta- bilizarea; - Solidarizarea prin microproteze a dintilor stalpi mareste valoarea lor parodontala gi rezistenta la miscarile orizontale ale protezei. ~ Este functia crogetului prin care se neutralizeazé efectul portiunii flexibile a bratului retentiv, care solicité orizontal dintele stalp in tim- pul insertiei - Slefuirea fetei pe care se aplica bratul opozant; - Aplicarea de microproteze al caror perete oral este paralel cu axa de insertie; ~ Renunfarea la bratul opozant, rolul de contracroset revenind unui pinten intern sau unui conector secundar, plasat interdentar; - Utilizarea unui croget numit R.P.I. ~ Este functia crogetului prin care acesta, dupa ce este aplicat corect pe dintele stalp, nu trebuie sa mai exercite forte active. - Este functia prin care crogetul se opune deplasarilor verticale in directie mucozala asigurand sprijinul parodontal; - Elementul principal care asigur sprijinul parodontal este pintenul; - Pintenii interni vor fi plasati pe dinti acoperiti cu microproteze; - Pintenii externi pot fi aplicati pe dinti neacoperiti in lacage de mici dimensiuni perate in smalt prin frezare; - Orice pinten trebuie intarit cu un conector secundar. ~ Este funcfia prin care crogetul trebuie s& cuprinda mai mult de 180° din circumferinta dintelui; - Laincercuire trebuie sa ia parte numai portiunile rigide ale crogetului; - Asigura stabilizarea orizontala a protezei in sens sagital si trans- versal. - Prin portiunile terminale flexibile ale bratelor retentive ale crogetelor circulare orientate catre edentatie; - Prin jumatatea distalé, subecuatoriala, orientaté c&tre edentatie, a 130porfiunii orizontale a crogetului divizat in "T"; - Prin bratele opozante, mai ales cele care sunt plasate pe microproteze prevazute cu prag supragingival. Particularitati de design Multe principii de design ale proteze- lor scheletate se bazeazé mai mult pe ex- perienta clinica decat pe dovezile stiintifice. in lumina acestei idei, specialistii din toate colile din Marea Britanie gi Irlanda au ina- intat 0 serie de principii de design cu ca- racter orientativ. S-a realizat apoi un studiu statistic al acordului sau dezacordului acestor specialisti privind aceste principii de design. Graficele ce insotesc fiecare principiu arat& parerile specialistilor (fig. 4.69). Fig. 4.69. Model grafic al acordului privind un anu- mit principiu de design 1. Un croset ar trebui intotdeauna sa aiba sprijin Un croget ar trebui sustinut pentru a- si mentine pozitia vertical in relatie cu dintele. Fara un asemenea suport, acesta va avea tendinta de a se deplasa gingival cu urmatoarele efecte adverse: a) VArful retentiv al crosetului va pierde contactul cu dintele. Astfel, nu va mai asigura retentia protezei pana cand exist suficienté deplasare a protezei in directie ocluzala care restabileste contactul 131 crosetului cu dintele. Astfel, proteza ar pu- tea s4 para larga pacientului. b) Varful crogetului se poate afunda gi afecta gingia. Fig. 4.70. Sprijinul crogetului (dupa Davenport) Aceasta regula nu este universal va- labila. Deseori, proteza partialé mobilizabi- 1 cu suport mucozal utilizeazé crosete din vipla fra a asigura suportul dentar. insa si in aceasta situatie, dintele suport pentru croget poate fi usor obfinut prin extinderea bratelor crosetului pe suprafata ocluzala. Ar fi preferabil s& se omit suportul dentar (fig. 4.70), acolo unde cazul clinic arat& prezenta unui numar extrem de micde dinti restanti, iar sprijinul pe acestia ar da nastere unei axe de basculare, dintii suport generand instabilitatea protezei. Daca ins exist pufini dinfi restanti, sprijinul pe acestia ar genera o axa suport care formeaza o tangenta la creasta rezi- dual gi acesti dinti se pot pastra fiind valo- rificati, proteza find relativ stabila. 2. Crosetul inelar pe molar trebuie 4 aiba pinteni ocluzali mezial si distal a) Poate contribui la o sarciné mai mare axial a unui dinte stalp inclinat aga cum este indicat de sageata neagra (figura 4.71). Acest lucru va reduce parghia pe dinte comparativ cu utilizarea unui sprijin doar la nivel mezial. b) Poate sustine bratul crosetului pe dinte la nivel distal. Fig. 4.71. Croget inelar aplicat pe molar (dupa Davenport, 2001) Daca bratul crogetului este inadecvat inclinat, este improbabil ca bratul sé se deplaseze gingival astfel incat sa traumati- zeze fesuturile parodontale. Specialistii, insa, nu agreeazd acest principiu. Metoda cea mai utilizata pentru sprijinul unui croset inelar este cu sprijin ocluzal adiacent geii. Ocazional, circum- stantele clinice pot dicta utilizarea unui sprijin non-adiacent. Aceasta situatie de- termina ca intreaga sarcina a seii sa se transmita de-a lungul zonei proximale a crosetului. Este necesar s& se dea un plus de rezistent acestei zone, de exemplu prin ingrogarea ei. 3. Un croset inelar pe molar, care angajeaza o retentivitate linguala, ar trebui s4 aiba un element de rezistenta vestibular Fig. 4.72. Elementul de rezistenta vestibular al cro- setului inelar (dupa Davenport, 2001) Crogetul inelar pe molar are un brat lung, care este vulnerabil la deformari ac- cidentale daca este manipulat gresit. Pen- tru a preveni acest lucru se adauga un brat suplimentar la nivel vestibular. Aceasta varianta nu este imbratisaté de specialisti, posibil datorit& complicatiilor de design si faptului cd refine placa bacteriana gi redu- ce toleranta pacientului (fig. 4.72).4. Crosetele pot fi utilizate pentru mentinere indirecta pentru o sea distala prin plasare la nivelul hemiarcadei opuse CAnd o sarcina ocluzala este aplicata pe seaua distalé, deplasarea mucoasei de suport permite seii s& alunece. Proteza se roteste in jurul axei de basculare, astfel incat componentele protezei aflate anterior de axa suport se vor deplasa in directie ocluzala. Un croset plasat de cealalta parte a axei suport faté de seaua distalé va avea tendinta s se opuna acestei miscari intr- un anumit grad. insa sarcina ocluzala tinde s& fie crescut& si fora retentivé generaté de croget relativ scdzuta. Sarcinile ocluzale favorizeazi mecanic crogetul, de aceea acest design este ineficient. Daca clinicianul considera c& sprijinul indirect este justificat intr-un anumit caz, se recomanda utilizarea de crosete multi- ple. in locul alegerii solutiei sprijinului indi- rect pentru o sea distala, se recomanda: a) Optimizarea sprijinului direct prin: - extensia totala a bazei; - utilizarea de pinteni ocluzali meziali; - optimizarea mentinerii in mod re- gulat. b) Minimalizarea sarcinilor ocluzale gene- rate in timpul masticatiei prin reducerea suprafetei ocluzale totale. Este foarte im- portant s& se reducd suprafata ocluzalaé deoarece aceasta reduce lungimea par- ghiei creaté de seaua distala. De aseme- nea, ajuté gi reducerea latimii suprafetei ocluzale, in acest caz permitand dintilor protezei s actioneze asupra bolusului ali- mentar mai usor si prin aceasta s& trans- mit o sarcind mai mica tesuturilor suport. Suportul indirect poate fi util in protezarea edentatiei clasa a IV-a Kennedy (fig. 4.73). Croset pentru sprijin indirect 6% 47% 47% Fig. 4.73. Utilizarea mentineni indirecte (dupa Davenport, 2001) 5. Crogetele cu sprijin ocluzal nu ar trebui sa fie plasate la o distanta mai mica de 1 mm de marginea gingivala Daca crosetul se aflé la o distanté mai mica de 1 mm, atunci existé probabili- tatea de a leza tesutul gingival. Fig. 4.74. Plasarea crosetelor fata de marginea gingival Daca crosetul nu este sustinut de un pinten, distanta dintre varful crogetului si marginea gingival ar trebui s fie mai ma- re de 1 mm, astfel inct atunci cand prote-za se infunda pe campul protetic, crosetul sa nu traumatizeze gingia (fig. 4.74). 6. Crogetele cu sprijin ocluzal ar trebui s4 porneasca din acea zona a dintelui cu retentivitate scazuta in acea zona cu retentivitate mai mare Acest lucru are de obicei loc in: a) Cea mai eficient utilizare a retentivitatii disponibile. Dacd braful unui croget trece de la o retentivitate maxima la una minima, atunci aceasta retentivitate poate fi prea mic pentru a asigura retentia adecvata in regiunea varfului crogetului. b) Pozitionarea optima a bratului cro- setului pe dinte. Doar treimea terminal a crogetului poate trece de ecuatorul prote- tic, componenta mai rigidé ramanand de- asupra acesteia. Astfel, dacd crosetul nu are traiectoria corecté, varful crosetului poate fi plasat inutil aproape de marginea gingivala, iar portiunea initiala a crosetului va fi plasat& mult prea sus la nivelul dinte- lui incat poate crea interferente ocluzale. Exist exceptii ale acestui principiu - de exemplu daca dintele are o coroana clinic prea lunga. in aceasta situatie, linia ecuatorialé poate permite crosetului trece- rea de la 0 retentivitate mare la una micd f&r& compromiterea pozitionarii_portiunii distale sau proximale a bratelor crosetului sau a adAncimii retentivitatii angajate. Un tip de croset care nu respect in- tru totul acest principiu este crosetul cu actiune posterioara inversa (fig. 4.75). Fig. 4.75. Crogetul cu actiune posterioaré inversé (dup Davenport, 2001) 7. Daca retentivitatea unui dinte care va sustine un croset este mai mica de 0,25 mm, atunci este necesar sa se adauge rasina compozita pentru a crea cel mult o valoare de 0, 25 mm. Modificarea conturului dintelui cu compozit este o metoda conservativa, simpla, durabila si o eficienté metoda de a crea 0 retentivitate acolo unde ori nu existé ori este inadeovat’. Tehnica presupune crearea unei fatete din rasina compozita la nivel supracingular care produce o retentivitate abia detectabila cu ochiul liber. © verificare mai precisa poate fi facut cu ajutorul unui model de studiu, insa in prac- ticé acest lucru nu este necesar de obicei. Rasina compozita ar trebui sA acopere o portiune larga a suprafetei dentare pentru a putea fi usor modelata in conformitate cu conturul dentar. O cantitate mica de ragina compozita nu este la fel de eficienta (fig. 4.76).76% Fig. 4.76. Cresterea retentivititii dintelui prin adaos de régina compozita (dupa Davenport, 2001) CAnd se utilizau rsini compozite de prima generatie, particulele mari si neregu- late determinau o abrazie semnificativa a crosetelor care avea drept urmari pierde- rea retentivitatii si chiar fractura crosetului. De asemenea, abrazia rasinii compozite nu este o problema, in particular, daca se utilizeaza un croget din sarma cu sectiunea rotunda. Abrazia rasinii compozite apare cAteodata cand crogetul cu sprijin ocluzal este uzat caci varful crosetului actioneaza cao dalta. Alte metode de a crea retentie pentru crogete sunt: - ameloplastia, prin utilizarea unei freze care s& creeze 0 cavitate mi- ca in smalt in care poate patrunde varful crosetului; fatete din metal sau portelan apli- cate pe suprafata smaltului; aplicarea de coroane cu contur adecvat. 8. Crosetele cu sprijin ocluzal ar trebui sa se utilizeze doar la nivelul mo- larilor daca sunt realizate din aliaj de crom-cobalt Un croset cu sprijin ocluzal aplicat la nivelul unui molar poate avea o lungime de 15 mm, insa la nivelul unui canin sau pre- molar valoarea va fi considerabil mai mica. Un croset inelar aplicat pe un molar poate avea lungime mai mare de 15 mm, ins& cresterea convexitatii apare in urma cres- terii corespondente a rigiditatii astfel c& 0 retentivitate de 0,25 mm ramane valoarea maxima care poate fi utilizaté. Un croget cu sprijin gingival poate avea o lungime mai mare de 15 mm si in acest caz crogetul se poate angaja in zone cu retentivitate mai mare de 0,25 mm. Ar trebui subliniat cd un croget este utilizat mai mult pentru stabili- tate dect pentru retentie si in acest caz principiul anterior nu se aplicd. Un croset scurt din crom-cobalt plasat intr-o zona far retentivitate este ideal pentru atinge- rea acestui obiectiv. Chiar dacé acest cro- set are rol de fixare si nu angajeazd retentivitatea, poate contribui la retentie prin frecarea cu dintele (fig. 4.77). 10% Fig. 4.77. Utlizarea crosetelor cu sprijin ocluzal doar in zona molar 9. Elementele retentive si de reci- procitate ale crosetului ar trebui sa in- conjure dintele cu mai mult de 180 gradeFig. 4.78. Functia de incercuire a crogetelor (dupa Davenport, 2001) Aceasta este functia de incercuire (fig. 4.78). Dac& ea nu este realizata, cro- getul se poate desprinde de dinte sau vi- ceversa si astfel se pierd rolul retentiv si functia de mentinere. Poate fi realizata prin combinatia de brate retentive si de menti- nere a crosetelor sau prin crosete gi placu- fe de ghidaj in sistemul RPI. Orice incerca- re de a utiliza alfi dinti decat cei care sustin crogetele pentru a realiza aceasta functie nu este eficienta. Acest lucru se datoreaza faptului c& pierderea contactului crosetului cu dintele se poate produce ca rezultat al migsc&rii unui dinte in relatie cu ceilalti. 10. Reciprocitatea ar trebui realiza- ta pe dinte in zona situata diametral opus fata de varful retentiv al crogetului (fig. 4.79). Fig. 4.79. Plasarea zonei de reciprocitate 11. Daca se utilizeaza un croget de reciprocitate si nu o placuta, atunci acesta ar trebui plasat in zona gingivala a suprafetei de ghidaj a dintelui ce sus- tine crosetul (fig. 4.80). ‘Sprafat de ghidaj Fig. 4.80. Plasarea crogetului cu rol de reciprocitate 12. Cand se utilizeaza un conector placuta, reciprocitatea se poate obtineprintr-o placut& de ghidaj pe conector (fig. 4.81). Fig. 4.81. Plicuta de ghidaj pe conector (dupa Davenport, 2001) 13. Crogetele cu sprijin gingival sunt contraindicate daca santul vestibu- lar are o adancime mai mica de 4 mm (fig. 4.82). 14. Crogetele cu sprijin gingival sunt contraindicate daca exista o retentivitate la nivel tisular vestibular cu © adancime mai mare de 1 mm si mai mica de 3 mm fata de marginea gingiva- 1a (fig. 4.83). Fig. 4.83. Folosirea crosetelor cu sprijin gingival (dupa Davenport, 2001) 15. Sistemul RPI ar trebui utilizat pe un premolar stalp pentru seile distale ale protezelor inferioare daca anatomia dintelui si a sulcusului vesti- bular sunt favorabile (fig. 4.84). Fig. 4.82. Folosirea crogetelor cu sprijin gingival (dupa Davenport, 2001) 137 a9 Fig. 4.84. Utilizarea sistemului RPI (dupa Davenport, 2001)16. O proteza care trateazi o eden- tatie clasa a ll-a Kennedy ar trebui sa aiba un croget cat mai aproape posibil de sea si celalalt cat mai posterior posi- bil, in zona opusé a arcadei (fig. 4.85). "Fig. 4.85. Tratamentul unei edentatii de clasa a I-a (dupa Davenport, 2001) 17. Clasa a Ill-a Kennedy cu 0 mo- dificare ar trebui sa aiba o proteza cu 2 crogete care sa formeze o axa de bas- culare care sa fie bisectoarea protezei (fig. 4.86). Ba é t 24% | iad 64% Fig. 4.86. Edentatia de clasa a Ill-a (dupa Davenport, 2001) 138 18. Proteza clasei a IV-a Kennedy ar trebui sa aiba crogete la nivelul primi- lor molari dacd exista o retentivitate adecvata (fig. 4.87). Fig. 4.87. Edentatia de clasa a IV-a(dupa Davenport, 2001) Din punct de vedere didactic, noi cla- sific&m crogetele in: 1. Crogete simple 2. Crogete sistemice - sistemul Ney (crosetul nr. 1, crogetul nr. 2, crogetul combinat 1-2, crogetul cu actiune posterioara, crosetul inelar, etc.); - sistemul Roach (crosete divizate sau crosete bara - C, L, U, S, T, |, R; pen- sele, crogetul unibar, crogetul inelar etc.). Crosetele sistemice Acestea sunt turnate odaté cu sche- letul metalic al protezei scheletate si sunt cele mai utilizate elemente de mentinere gi stabilizare. Se cunosc doua sisteme utiliza- te astazi cel mai mult in confectionareaprotezelor scheletate: sistemul Ney si sis- temul Roach. A) SISTEMUL NEY: este unicul sis- tem standardizat de crogete turnate. Indi- catiile acestor crogete sunt in functie de natura $i calitatea dintelui suport, precum si de profilul ecuatorului protetic. Utilizeazé ca zone retentive suprafetele laterale, ves- tibulare si orale ale dintelui suport si sunt confectionate, dupa urmatoarele principii: > Sprijinul ce este asigurat, in gene- ral, de toate portiunile rigide situate in co- nul de sprijin sau supraecuatorial; elemen- tul principal de sprijin este ins& pintenul ocluzal plasat intr-un locas pregatit fie in foseta meziald, fie in foseta distala a dinte- lui natural limitrof edentatiei sau pe o microproteza ce acopera acest dinte. Utilizat adeseori in foseta distala, poate fi pozitionat si in foseta meziala, adeseori putandu-se utiliza doi pinteni ocluzali pe acelasi dinte suport. Atunci cand diametrul mezio-distal sau vestibulo- oral este mai mare decat sectiunea la colet a dintelui respectiv, pintenul va fi prelungit spre centrul fetei ocluzale pentru a trans- mite presiunea in axul dintelui. Lacagul va avea o adancime de 1,5 mm si va fi de forma ovalara cu unghiuri rotunjite. Lungimea sa va fi de 1/4 din dia- metrul mezio-distal al fetei ocluzale, iar latimea 1/3 din diametrul vestibulo-oral al aceleiasi fete. Lacasul are o forma de lin- gurita, iar in cazul in care coroana naturala este afectaté sau existé predispozitie la carie, se va aplica intr-un locas realizat pe fata ocluzala a unei microproteze. 130 Sprijinul poate fi realizat fie pe praguri situate supracingular pe dintii frontali natu- rali, fie pe microproteze care in zona late- rala a arcadei asigura si o buna reciproci- tate. Sprijinul poate fi realizat, de aseme- nea, si prin gherute incizale, pinteni meta- lici sprijiniti incizal deasupra punctului de contact a doi dinti frontali. Se mai poate realiza sprijinul prin onlay ocluzal, mai ales pe dintii suport din zona lateral aflati in infraocluzie (sprijin de tip Steigert). > incercuirea este functia crosetului ce asigura stabilitatea protezei in sens la- teral; se realizeaz& atunci cand crogsetul cuprinde dintele pe mai mult de jumatate de circumferinta sa. Crogetul trebuie s& incercuiasca coroana dentara pe 2/3 din circumferint&, lucru ce se poate realiza si prin stabilirea a patru puncte de contact — unul ocluzal la nivelul pintenului, dou la nivelul elementelor rigide (corp, uméar, contracroset) si unul la extremitatea elasti- ca. > Retentia este functia ce tinde sa se opuné fortelor verticale de desprindere. Aceasta functie se realizeaza prin plasarea bratului elastic in conul de retentie. Pentru ca retentia sd fie eficienta se cere si reci- procitate, care este asiguraté de bratul opozant sau de conectorul secundar. Crogetele Ney sunt standardizate in functie de linia ghid in doua grupe: primul grup ce cuprinde patru crosete bi-active si un al doilea grup de doua crogete. > Crosetul Ney numarul 1 este asemanator crosetului Ackers (fig. 4.88):Fig. 4.88. Crosetul Ney nr. 1 - Este aplicat pe dintii cu linia ghid nr. 1 ce porneste aproape de juméatatea fetei proximale adiacente edentatiei si urc spre ocluzal la nivelul fetei proximale opuse; -Prezinté excelenta incercuire, bun sprijin, retentie si reciprocitate satisfacé- toare; - Este format dintr-o parte rigid, cor- pul din care porneste pintenul ocluzal, cei doi umeri situati in conul de sprijin i doua brate elastice situate sub linia ghid in conul de retentie. > Crosetul Ney numarul 2 (fig. 4.89): - Este derivat din crogetul ,T” al lui Roach; - Se aplica pe dintii cu linia ghid nr. 2 opusa liniei ghid numarul 1; - Traseul liniei ghid numérul 2: acesta porneste inalt, aproape de fata ocluzala proximal limitrof4 edentatiei gi coboara oblic pe fetele laterale aproape de colet, spre fata proximala opusa; -Prezinté un conector secundar ce porneste separat din ga, conector care se termina cu pinten ocluzal si doi conectori secundari ce trec in puncte peste festonul gingival, luand contact cu dintele la nivel ecuatorial, unde bratul elastic se bifurca; - O parte se aplica in zona de sprijin, © parte in conul de retentie. Are sprijin foarte bun, retentie buna prin cele dou brate elastice, dar slaba incercuire in com- paratie cu crogetul nr. 1. Fig. 4.89. Crogetul Ney nr. 2 » Crosetul Ney combinat 1-2 (fig. 4.90): - Este indicat pe dintii la care linia ghid are pe o faté aspectul numarul 1, iar pe cealalta fata aspectul liniei ghid numarul 2; - Este indicat pe dintii in versie sau rotatie si pe molarii conici; - Are bun sprijin, o retentie buna prin cele doua brate elastice, o incercuire si reciprocitate satisfacdtoare.Fig. 4.90. Crogetul Ney nr. 1-2 > Crosetul numarul 3 (jig. 4.91): - Este indicat pe dintii tronconici cu baza mare spre ocluzal, linia ghid fiind ‘inalta, orizontala aproape de fata ocluzala; - Se aseam&n& foarte mult cu croge- tul numarul 1, ins& corpul crogetului si pin- tenul ocluzal sunt realizate prin turnare, in timp ce cele doua brate elastice din sarma se sudeazé la corpul crosetului; - Prezinta sprijin bun, retentie satisfa- catoare, dar incercuire slaba. Fig. 4.91. Crogetul Ney nr. 3 Din cea de-a doua grupa de crosete din sistemul Ney fac parte doua crosete: > Crosetul cu actiune posterioara (fig. 4.92): - Aplicat in special pe premolari si canini, la care linia ghid este foarte inalté pe 0 fafa si cobordta pe cealalta; - Prezint& un sprijin ocluzal si doud brate — unul flexibil gi unul rigid ce se con- tinua cu conectorul secundar. Bratul rigid plasat supraecuatorial asigura excelenta incercuire intr-o singura directie, de aceea 141 se impune aplicarea pe hemiarcada opus a unui alt croget cu actiune posterioara pentru a se asigura reciprocitatea; - Prezinta o elasticitate foarte buna, putand fi aplicat sub linia ghid chiar gi in zona distal. | se reprogeaza faptul ca pin- tenul ocluzal nu are un conector secundar gi este plasat intr-o zona de mare elastici- tate; - Atunci cand linia ghid este foarte inalté oral si coborata vestibular (cazul premolarilor inferiori inclinati oral), se apli- ca crogetul cu actiune posterioara inversa; - Conectorul secundar rigid este pla- sat vestibular, bratul rigid disto-vestibular, iar bratul elastic este situat lingual. > Crosetul inelar (fig. 4.93): - Este utilizat in special pe molarul 2 ce delimiteaza distal edentatia. Inconjoara dintele pe toata circumferinta sa; - Linia ghid este relativ coboraté pe una din fetele laterale gi inalté pe cealalta; - Prezinté un brat flexibil cu extremi- tate liberé si un sprijin ocluzal in zona distala; - Bratul rigid este fixat la schelet prin doi conectori secundari — unul anterior ce poarta intotdeauna un al doilea pinten cocluzal si unul posterior ce intareste astfelsprijinul posterior. Devine astfel un croget cu patru brate, avand sprijin foarte bun, 4\ ‘incercuire buna, retentie si reciprocitate excelenta. G Fig. 4.92. Crogetul cu actiune posterioara © Fig. 4.93. Crosetul inelar B) SISTEMUL ROACH: cuprinde crogete ce se mai numesc si crogete bara sau divizate, deoarece bratele crogetului pornesc separat din conectorul principal ‘sau din seaua protetica. Spre deosebire de sistemul Ney, sis- temul Roach utilizeaz& zonele proximale ale fetelor laterale pentru retentie, ceea ce il face mai estetic. Bratele divizate ii confe- ra, de asemenea, elasticitate mai mare, dar trasarea gi proiectarea lor este ceva mai dificilé pentru practician. Principiile de realizare si actiune a acestor crogete sunt: > Retentia: se refera la mijloacele ce permit mentinerea pe campul protetic a protezei. Ea poate fi: - retentia naturala oferita de convexi- tatile naturale ale dintilor de sub linia ghid. Ney 0 cautd pe fetele vestibulare si orale, iar Roach in zonele meziale gi distale ale acestor fete; 142 -retentia la distanta oferité de con- vergenta sau divergenta dintilor naturali, datorité axului de implantare diferit; - retentia prin frictiune ce completea- 2A retentia naturala si suplimenteaza re- tentia la distant, are loc intre suprafata intern a elementelor crosetului si suprafe- tele paralele ale dintelui stalp. Este mai manifesta la elementele speciale de sprijin si stabilizare; -retentia artificialé, creaté de catre practician in cazul dintilor cu retentivitati reduse. Se obtine fie prin crearea unei fo- sete in smalul dentar unde se va sprijini extremitatea bratului elastic al crogetului, fie prin aplicarea de inlay sau microproteze de acoperire. > Reciprocitatea: este neutralizarea fortei exercitata de bratul elastic printr-o alt extremitate elastic& sau printr-o porti- une rigid plasata in zona diametral opus. Reciprocitatea poate fi asigurata fie pe acelasi dinte, fie la distant pe un alt dinte.Absenta ei duce la traumatizarea dintelui suport. La protezele acrilice reciprocitatea este asiguraté de marginea acrilicd a bazei protezei. > Stabilizarea: se obtine prin plasa- rea cat mai judicioasa a diferitelor crosete astfel incat sa fie situate la periferia cam- pului protetic, iar liniile ce unesc crogetele 8a treaca prin centrul geometric al campu- lui protetic. » Fixarea: se obtine prin realizarea si respectarea principiilor enuntate anterior. Anumite portiuni ale protezei si crosetul trebuie sa aiba contact strans cu dintele. in acest sistem exist& unsprezece cro- gete repartizate in doud grupe: o prima ca- tegorie de crogete avand formula mnemo- tehnica C, L, U, S, T. |, R., datorité asema- nérii bratului elastic cu aceste litere a alfabe- tului latin gio a doua grupa de patru crosete. Crosetele din prima grupa sunt: > Crogetul in C (fig. 4.94): porneste printr-un conector secundar din sea, trece in punte peste festonul gingival si portiu- nea retentiva subecuatoriala a dintelui, descrie o curba superioara la nivelul liniei ghid, ia contact cu dintele si se termina subecuatorial in zona de retentie vecind seii. Utilizat in regiunea mezio-lingualé a molarilor sau vestibulo-distalé a premolari- lor, prezinta si variante cum ar fi crogetul in C inversat sau C intors. 0 Nad iN Fig. 4.94. Croset in .C” 143 > Crogetul in L (fig. 4.95): porneste cu un conector secundar ce trece in punte peste rebordul gingival, iar portiunea activa se termina sub linia ghid in partea opus edentatiei. “es Fig. 4.95. Croget in ,L” te > Crosetul in U (fig. 4.96): porneste din sea printr-un conector secundar ce tre- ce in punte peste rebordul alveolar si se termina sub linia ghid prin doua brate, unul in zona disto-vestibulara, celalalt in zona mezio-vestibulara. Este indicat pe premo- larii inalfi cu linia ghid apropiata de fata ocluzala. Fig. 4.96. Croget in ,U" > Crogsetul in S (fig. 4.97): porneste din sea printr-un conector secundar scurt, merge oblic spre linia ghid pe care o depa- geste si ia contact cu dintele supraecuatorial dupa care se recurbeaza, extremitatea liberé terminandu-se sub ecuatorial in partea opu- ‘s& edentatiei. Este utilizat pe premolarii infe- riori cu radacina denudata.” . Fig. 4.97. Croset in S" > Crosetul in T (fig. 4.98): este cel mai cunoscut gi frecvent utilizat. Porneste din sea printr-un conector secundar ce tre- ce in punte peste procesul alveolar, iar bara verticalé a T-ului ia contact cu mijlocul fetei laterale vestibulare, de unde pleacd cele doud extremitati - una spre zona meziald, alta spre cea distal, fie una, fie ambele extremitati terminandu-se in zona de retentie. Ca variante, bratul retentiv poate fi sub forma de Y sau cu o singura extremitate elastica (croget in semi T). oe) Fig. 4.98. Croget in ,T” » Crosetul in | (fig. 4.99): putin flexi- bil, porneste din sea spre zona vestibular& adiacent& spatiului edentat printr-un co- nector secundar scurt, extremitatea elasti- c& terminandu-se vestibulo-distal ecuatori- al. Este utiizat pe fata disto-vestibulara a premolarilor superiori din motive estetice. Pentru reciprocitate necesita un alt croget pe hemiarcada opusa. te Fig. 4.99. Croget in I” > Crosetul in R (fig. 4.100): pleaca din sea printr-un conector secundar ce tre- ce in punte peste mucoasa procesului al- veolar, urci pe fata vestibularé si supraecuatorial se divide in doua portiuni, © parte merge spre ocluzal, terminandu-se printr-un pinten situat in foseta centralé a molarului, iar cealalté parte se recurbeaza gi se termina subecuatorial in zona de re- tentie adiacenta seii, Fig. 4.100. Croget in .R” O a doua categorie de patru crosete sunt astfel prezentate: >Pensele mezio-distale: sunt utili- zate pe dintii frontali si pot fi: = pensa mezio-distalé cu dubla ex- tremitate liberd (fig. 4.101 a), prezinta un conector secundar situat pe fata linguala a dintelui, iar supra-cingular se divide in doua prelungiri in forma de T, una spre mezial, cealalta spre distal ‘imbratigand dintele;- pensa mezio-distala simpla (fig. 4.101 b), prezinta o singura extremita- te liber’; porneste dintr-un conector secundar situat oral interdentar, iar la nivelul punctului de contact se des- prinde o prelungire orizontala ce im- bratigeaz& toat& fata oral a dintelui supracingular; - pensa mezio-distala compusa (fig. 4.101 c), aplicata in situatia cand pe arcada raman doi dinti restanti. Prezin- t€ un conector situat interdentar din pornesc, supracingular, doua prelungiri orizonta- le ce imbratiseaza fetele orale ale ce- lor doi dinti; secundar care a) b) > Crogetul unibar (fig. 4.102): por- neste din sea $i fie cd trece in punte peste mucoasa gingival a procesului alveolar la nivelul fetei laterale a dintelui luand contact cu dintele pe fata proximal opusa seii si terminandu-se pe cealalta fata laterala, fie c& ia contact direct cu dintele pe fata late- rala a portiunii de unde pleaca gi se conti- nua pe fata distal in acelasi fel. Este indi- cat pe premolarii izolati convergenti sau divergenti. Pozitia diferité a molarilor su- periori si inferiori face ca el s& se aplice vestibular la molarii inferiori si oral la cei superiori. ¢) Fig. 4.101. Pensa mezio-cistalé: cu dubia extremitate liberé (a), simpli (b), respectiv compusé (c) Fig. 4.102. Crogetul unibar > Crosetul cingatoare: este o vari- ant a crosetului unibar aplicat pe o arcada neintrerupta. > Crosetul inelar (fig. 4.103): folosit pe molarii de minte de forma conica. Poate fi circular in contact strans cu dintele situat supraecuatorial. Este excelent factor de sprijin si stabilizare, dar retentia este nula. in alta varianta circumscrie dintele la dis- 148 tanta pe mucoasa gingivala, asigurand retentia prin doud crosete in C si sprijinul printr-un pinten ocluzal. Fig. 4.103. Crogetul inelar Crogete speciale Aceste crosete sunt nestandardizate gi utilizate in cazuri particulare.» Crosetul circular Ackers, denumit si croset cu trei brate (fig. 4.104): - Se aplicd pe premolarii si molarii cu retentivitati vestibulare si orale favorabile; - Prezint& un corp sustinut de un co- nector secundar situat proximal, un brat elastic sau retentiv ce debuteaza cu o por- tiune rigida situaté supraecuatorial si se continua cu o portiune elastica situata in conul de retentie, precum gi un brat rigid sau contra-crogetul; -Corpul, umarul, portiunea rigida a bratului elastic se situeaza in conul de spri- jin si numai extremitatea bratului elastic se situeaza in conul de retentie; - Sprijinul este asigurat de portiunile rigide, supraecuatoriale si de ctre pintenul ocluzal situat mezial sau distal; «ok Fig. 4.104. Crogetul Ackers (Dr. N.Forna, 1998) - Poate fi deschis dental sau edental; ‘in functie de acest lucru pintenul ocluzal se plaseaza fie mezial, fie distal. Are sprijin si stabilizare buna, reciprocitatea este insa slab&, deoarece bratul rigid ce asigura re- ciprocitatea p&raseste primul dintele la dezinsertia protezei. > Crosetul circular cu sase brate sau crogsetul cu actiune reciproca al lui Bonwill (fig. 4.105): 146 - Este alcatuit din doua crosete Ackers unite prin corpul lor. Se plaseaz4 de obicei pe 0 arcada sau o hemiarcada integra in vederea stabilizarii protezei; - Prezint& sprijin excelent, foarte buna ‘incercuire si bund retentie prin cele pa- tru brate care pot fi doua rigide si douad elastice sau toate patru brate elastice.Fig. 4.105. Crogetul Bonwill > Crosetul continu (Housset) — fig. 4.106: este un foarte bun element de sprijin gi stabilizare utilizat adeseori si ca element antibasculant in edentatia partiala de clasa |- a Kennedy, aplicat pe fata oralé a dintilor frontali, supracingulari sau pe un prag reali- zat in smalt sau pe microproteza. Are lati- mea de 2 mm si poate fi situat supraecua- torial la nivelul dintilor laterali. Poate porni din bratele rigide ale unor crogete Ackers ‘sau separat de aceste crosete si sustinut de conectori secundari interdentari. Fig. 4.106. Crosetul continu > Crosetul RPI (Rest-Proximal- Played-l) al tui Kroll (fig. 4.107): Fig. 4.107. Crosetul RPI 147 - Este folosit in edentatille partiale in- tinse pe dintele ce delimiteaza mezial ‘edentatia pentru a evita torsiunea distala a acestui dinte prin basculare; - Prezinta pintenul ocluzal lasat in fo- seta mezial& gi sustinut de un conector secundar plasat interdentar, placuta pro- ximo-linguala ce are rol de ghidaj al prote- zei si realizeaz reciprocitatea cu bratul retentiv, un croget divizat in | ce pleaca din ea, avand contact redus cu dintele. > Crosetul half and half (jumatate- jumAtate), aplicat in special pe premolari in edentatiile de clasa a Ill-a Kennedy (fig. 4.108): este un croget cu patru brate, un pinten ocluzal si un brat sustinut de un co- nector secundar care incercuieste o fata, iar un alt pinten ocluzal si alt brat sustinut de un al doilea conector secundar este aplicat pe cealalta fata. Este un croset bi- activ cu sprijin si incercuire buna, reciproci- tate asigurata, retentie buna. Ecuatorul protetic are orientare opusa pe cele doua fete. hd Fig. 4.108. Crogetul half and half > Crosetul Nally-Martinet (fig. 4,109): este un croget circular, dar cu pin- tenul ocluzal situat in foseta meziala. Este utilizat de obicei pe premolari, cu scopul de a impiedica bascularea dintelui spre edentatie.= e) Fig. 4.109. Crogetul Nally-Martinet > Crosetul in forma de agrafa de par (fig. 4.110): este un croget Ackers, la care bratul elastic este recurbat, formand o bucla in ac de par. A * Fig. 4.110. Croset agraff de par Se aplicd pe premolari sau pe molari ‘in malpozitie secundara. Bratul retentiv se ‘intoarce in zona de retentie dinspre edentatie. > Crosetul equi-poise (fig. 4.111): este un croget descris de Soyer si prezinta un pinten liber situat intr-o incrustatie ocluzo-proximala. Indicat pe dintii stalpi vizibili in edentatia de clasa a Ill-a gia IV-a Kennedy. Fig. 4.111. Croget equi-poise > Crosetul in T cu conector se- cundar prelungit imaginat de Boinyhard (fig. 4.112): ON hie Fig. 4.112. Croget in “T* cu conector secundar pre- lungit Se utilizeaza in edentatiile de clasa |- a sia ll-a Kennedy atunci cand se cere aplicarea unui croget cu un conector se- cundar cat mai elastic pentru a reduce efectul de parghie asupra dintelui stalp. Conectorul secundar prelungit porneste din mijlocul seii. > Crosetul in forma de sageata (flash) — fig. 4.113: este indicat in edentatiile terminale clasa I-a gsi a Ila Kennedy. Prezinté un conector secundar prelungit ce trece in punte peste procesul alveolar, iar partea activa in forma de sa- geata se sprijina interdentar sub punctul de contact. Fig. 4.113. Croset in forma de sageaté Crosetele dentare sunt elemente de mentinere gi stabilizare simple, accesibile oric&rui specialist stomatolog, necesitand o dotare minima a laboratorului de tehnic& dentara. Exist ins elemente de mentinere si stabilizare mult mai complexe si mai sofis- ticate, care cer din partea clinicianului mult discernamént, privind indicatiile lor, iar dinpartea tehnicianului dentar o pregatire teh- nica deosebita. TABELE SINTEZA CROSETE: CROSET DINTE RE- STABILIZARE | SPRI- | INCER- | RECI- TENTIE JIN cuiRE | PROCIT ATE NEY NR. 1 Molari + + + + satist Premolari cu linia ghid nr. 4 NEY NR. 2 Molari + + + - - Premolati cullinia ghid nr. 2 NEY NR. 1-2 Molar + + + satist. | satist. LF Premolati NEY NR.3 Dini tronconici | satist. | _ + - - s cu linia ghid inalta NEY cu agfiune posterioara Cg Premolari Canini ve Molarul 2 care limiteaza distal edentatia + 4 Crogetul in C Ae, Premolari Molari 149Crogetul in L p Premolari Crogetul in U E Premolari cu linia ghid ‘inalté Crogetul in S e Premolari inferiori cu rada- cina denudata Crosetul in T © Molari Premolari Canini Crosetul in | E Premolari super- ioti din motive estetice ° 3 a E 5 z e Molarii mandibu- lari Pensa cu dubla extremitate libera D> Se aplica pe ini frontal Pensa simplé & Se aplicd pe dinti frontal 150Pensa compusé tf Crogetul unibar p Molati izolati + Crosetul inelar | Molari izolagi + + + ‘Ackers Canini + + + Premolari Jap. Molari Bonwil Premolari + + + ee Molari Croget continuu | Dintii frontali - rol + + AY — RPI Premolari - rol + + S antibasculant B Equi-poise @ bili in edentatia ollll, IV Kennedy 181Nally-Martinet Premolari - rol + + + + + SD antibasculant Crogetul in agra- | Molar + x 4 + _ 18 de par HALF AND HALF | Premolari in + + + + + edentatile clasa kA Il Kennedy Crogetul in T cu | Edentatile clasa + + + + + brat prelungit |, Il Kennedy Crogetul in forma | Edentatile clasa + _ + a + de sdgeata 1, ll Kennedy ELEMENTE SPECIALE DE MENTI- NERE, SPRIJIN $I STABILIZARE Elementele speciale sunt mecanisme de inalta precizie, find compuse din doud portiuni ce se imbrica, 0 portiune ce se fixeaza la dintele suport, acoperit cu o res- taurare fix gi o portiune ce se atageaza la proteza scheletata. in decursul anilor ele au fost definite diferit. Mc.Cracken, in 1964, referindu-se la elementele speciale de mentinere gi stabilizare, afirma c& ele sunt reprezentate de orice constructie pro- teticd care aplicata pe dinte asigura fixarea protezei. Jablonsky, in 1982, denumeste elementele speciale de mentinere gi stabi- 182 lizare ca ,mecanisme ce asigura mentine- rea si stabilizarea protezelor’. Indicatiile elementelor speciale de mentinere, sprijin si stabilizare sunt bine justificate si argumentate in asigurarea mentinerii, sprijinului si stabilizarii proteze- lor compozite, protezelor overlay, proteze- lor Swing-lock. Sistemele speciale confera certe valente estetice gi de stabilitate bio- mecanica protezarilor mobile ce le utilizea- 28, alegerea acestora find dictaté de va- loarea suportului odonto-parodontal sau muco-osos.