CURS IV.

MEDICINĂ COMUNITARĂ

INDICATORI UTILIZAȚI PENTRU EVALUAREA RISCULUI CARIOS

1. Experiența carioasă anterioară;

2. Testele salivare și microbiologice;
• Rata fluxului salivar;
• Capacitatea tampon salivară;
• Determinarea nivelului S. mutans;
• Diterminarea nivelului de Lactobacillus;
• Determinarea concentrației ciupercilor salivare;
• Testul sucrazei;
3. Factori de dietă, de igienă orală și factori socio-demografici;
4. Bolile generale asociate sau dizabilitățile.

1. Experiența carioasă anterioară, în special a primului molar, reprezintă cel mai

comun indica-tor de evaluare a riscului carios. Nu este considerat suficient ca test singular nici la
nivel de grup și nici individual, însă este cel mai folosit instrument pentru medici în practica
curentă. Prevalența cariei este un factor important care ilustrează balanța dintre factorii de
rezistență și de atac în trecut și în pre-zent. Dacă prevalența carioasă este mare, înseamnă că
pacientul a fost susceptibil la îmbolnăvire în ul-tima perioadă de timp. Prevalența se exprimă
numeric prin indicii DMFT și DMFS. Un alt parametru importanț pentru predicția riscului carios
este prezența leziunilor carioase incipiente precavitare.

2. Testele salivare și microbiologice folosite în scop clinic reprezintă determinarea ratei

de curgere salivară stimulată și nestimulată, capacitatea tampon salivară și capacitatea de creștere
a coloniilor formatoare de S. mutans, lactobacili și ciuperci salivare, împreună cu metodele de
determi-nare a activității sucrazei salivare. Testele salivare și microbiologice sunt utile pentru
evaluarea dia-gnostică, pentru detectarea pacienților cu risc crescut la carii și ca instrument de

1
motivare a pacientului pentru schimbarea atitudinii față de igiena orală și adaptarea unor
obiceriuri stabile de igienizare la do-miciliu.
Rata fluxului salivar stimulat prin mestecarea parafinei este în medie de 1-2 ml/min,
timpul de colectare sugerat fiind de 5 minute. După 1 minut de prestimulare, fluxul salivar
stimulat este 6,8 ml/min la femeile adulte și 10 ml/min la bărbați. Cele mai obișnuite alterări ale
ratei fluxului salivar implică reducerea secreției, care poate fi corelată cu anumite medicamente,
cu modificări patologice ale glandelor salivare, modificări hormonale, anorexia, sexul și vârsta.
Este important ca indivizii cu secreție salivară redusă să fie identificați pentru a putea fi
monitorizată starea lor de sănătate orală.
Capacitatea tampon salivară este unul dintre cei mai buni predictori ai susceptibilității la
carie deoarece demonstrează răspunsul gazdei. O capacitate tampon scăzută asociată cu un flux
salivar redus denotă un răspuns minim din partea gazdei. Pacienții cu capacitate tampon crescută
sunr mult mai rezistenți la procesul carios.
Determinarea nivelului S. mutans a fost folosită în evaluarea riscului carios deoarece s-a
de-monstrat o asociere între nivelul S. mutans din salivă și din placa microbiană și numărul de
leziuni carioase. Acest test al S. mutans este un instrument util în următoarele scopuri:
a. Pentru preselecția pacienților în vederea examinării medicale;
b. Pentru demonstrarea infecției cariogenice;
c. Pentru evaluarea eficienței clătirilor orale cu clorhexidină sau alte ape de gură;
d. Pentru furnizarea unei metode de evaluare a eficienței unui tratament;
e. Pentru diagnosticarea părinților cu un nivel crescut de S. mutans înaintea erupției
dinților de-ciduali ai copiilor.
Determinarea nivelului de Lactobacillus servește ca indicator de risc pentru carie și ca
in-dicator al consumului de carbohidrate. Evaluarea numărului de lactobacili, împreună cu
experiența ca-rioasă anterioară sau cu alt parametru oferă rezultate predictive bune pentru caria
radiculară.
Determinarea concentrației ciupercilor salivare. Aceste microorganisme din saliva uma-
nă sunt producătoare de acizi în cantități mici, în special acid uric. Aparatele ortodontice și
administra-rea antibioticelor crește densitatea de ciuperci în salivă. S-a demonstrat că ciupercile
sunt mai frecvent întâlnite în saliva subiecților carioactivi comparativ cu subiecții fără leziuni
carioase.

2
 3. Factori de dietă, igienă orală și factori socio-demografici

Dieta. Există o evidentă legătură între ingestia de carbohidrați fermentabili și prevalența

cariei dentare. S-a demonstrat că riscul carios crește semnificativ odată cu creșterea cantității de
zahăr consu-mat doar atunci când igiena orală este deficitară.
Utilizarea fluorurilor. Considerarea fluorizării apei potabile drept măsură de sănătate
publică a recomandat implementarea ei în multe comunități. Există o evidență clară între
eficiența sa și siguran-ță, fiind recunoscut efectul benefic în cazul copiilor cu posibilități
materiale reduse și risc carios cres-cut.
Factorii socio-demografici. Obiceiurile alimentare și cele privind sănătatea orală sunt
influen-țate de venit, educație și mediul social.

4. Bolile generale asociate sau dizabilitățile. Anumite boli pot influența indirect
procesul de apariție al cariei dentare, și anume:
a. Modificări în formarea sau compoziția salivei;
b. Modificări ale obiceiurilor alimentare cu potențial cariogen;
c. Administrarea medicamentelor (fie datorită conținutului lor în carbohidrați, pH-ului
scăzut sau influenței asupra fluxului sau compoziției salivare);
d. Radiații care afectează regiunea capului și gâtului, ducând la distrugerea glandelor
salivare;
e. Boli din prima copilărie care influențează formarea smalțului.

CATEGORIILE DE RISC PENTRU BOALA CARIOASĂ

Se descriu trei categorii de risc pentru caria dentară: scăzut, mediu și crescut.
Categoria de risc scăzut – indivizi fără leziuni noi sau leziuni incipiente în ultimul an.
Categoria de risc mediu
1. O leziune nouă sau incipientă sau recurentă în ultimul an;
2. Șanțuri și fosete adânci sau lipsite de coalescență;
3. Experiența carioasă mare la părinți sau frați;

3
4.Carii în antecedente în șanțurile sau fosetele ocluzale;
5. Carii apărute în copilăria timpurie;
6. Igienă orală defectuoasă;
7. Vizite neregulate la cabinetul stomatologic;
8. Expunere neadecvată la fluoruri;
9. Radiotransparențe localizate proximal.
Categoria de risc crescut – două sau mai multe leziuni noi sau incipiente sau recurente în
ulti-mul an sau două dintre următoarele condiții:
1. Șanțuri și fosete adânci sau lipsite de coalescență;
2. Părinți sau frați cu rată mare a bolii carioase;
3. Carii în antecedente în șanțurile sau fosetele ocluzale;
4. Carii apărute în copilăria timpurie
6. Expuneri frecvente la zahăr;
7. Flux salivar scăzut;
8. Igienă orală defectuoasă;
9. Vizite neregulate la cabinetul stomatologic;
10. Expunere neadecvată la fluoruri;
11. Radiotransparențe localizate proximal.

EVALUAREA RISCULUI ÎN PREVENIREA AFECȚIUNILOR PARODONTALE

Evaluarea riscului implică identificarea elementelor care fie pot predispune pacientul la
dezvol-tarea unei boli parodontale, fie pot influența progresia bolii dacă aceasta există. Informații
privind ris-cul individual pentru dezvoltarea bolii parodontale se obțin printr-o evaluarea corectă
a datelor demo-grafice ale pacientului prin anamneză medicală, istoric dentar și aspecte clinice.
Elementele care con-tribuie la un risc crescut și care pot fi identificate prin colectarea datelor
demografice includ vârsta, sexul și statusul socio-economic al pacientului.
Anamneza medicală poate releva elemente precum is-toricul de diabet, fumatul,
osteoporoza, obezitatea și perceperea nivelului de stress.

4
 Istoricul medical dentar poate dezvălui un istoric familial de edentație timpurie
(sugestivă pentru o predispoziție genetică pentru parodontita agresivă) sau un istoric anterior de
boală parodontală și informează asupra frecvenței îngrijirilor de sănătate orală primite în trecut.

Elemente importante identificate în cursul examinării clinice pot include:

1. Localizarea și extensia acumulării de placă bacteriană,
2. Prezența factorilor de retenție pentru placa bacteriană,
3. Restaurările debordante și marginile protetice plasate incorect subgingival,
4. Prezența cariilor de colet retentive pentru placa microbiană,
5. Prezența tartrului,
6. Extinderea pierderii de atașament și
7. Prezența sau absența sângerării la sondaj.