Obeliscul cu lei din Iași, cunoscut și sub denumirea de Monumentul Regulamentului

Organic, este un monument din municipiul Iași, amplasat în centrul Parcului Copou, în
apropiere de Teiul lui Eminescu. El a fost realizat între anii 1834-1841.

Obeliscul leilor a fost inclus în Lista monumentelor istorice din județul Iași elaborată în anul
2004 de către Institutul Național al Monumentelor Istorice, fiindu-i atribuit codul
IS-III-m-B-04290[1].

Obeliscul cu lei din Iaşi (detaliu)

Istoricul monumentului
Modificare
Cartierul Copou de astăzi s-a dezvoltat pe dealul cu același nume, în continuarea intersecției
dintre Ulița Sârbească (Str. Lăpușneanu de astăzi) și Ulița Hârlăului (Str. Păcurari), începând
din secolul al XVIII-lea și cuprinzând trei părți: Muntenimea de Jos, Muntenimea de Mijloc și
Muntenimea de Sus. Pe atunci, actualul Bulevard Carol I (Copou) se numea Podul Verde,
căci trecea printre vii, grădini și livezi străpunse, ici colo, de acoperișul unui conac boieresc.

Între anii 1833-1834, din inițiativa marilor boieri și a Eforiei orașului Iași, a avut loc
amenajarea unei grădini publice în Iași, cunoscută astăzi sub denumirea de Parcul Copou și
amplasată la acea dată pe locul fostei stații de poștă, într-o pădure.

Printr-o petiție către domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849), marea boierime și înaltul cler
propuneau înălțarea unui monument comemorativ în centrul grădinii publice din capitala
Principatului Moldovei în semn de recunoștință către cele două mari imperii: cel protector -
Rusia și cel suzeran - Turcia, care au contribuit la întocmirea Regulamentului Organic[2].

Regulamentul Organic este prima legiuire de organizare politico-administrativă și juridică a

Principatelor Române (aflate pe atunci sub administrația generalului rus Pavel Kiseleff) și a
fost adoptat în anul 1831 la București și la Iași.

Principele Mihail Sturdza și-a dat acordul pentru realizarea unui monument de piatră.
Planurile sale au fost executate de către inginerul moldovean Gheorghe Asachi (1788-1869).
Fondurile pentru realizarea obeliscului, însumând 2.225 de galbeni, au fost obținute prin
subscripție publică de la marea boierime și înaltul cler. [3]

Construcția obeliscului a început cu mare grabă la 8 noiembrie 1834 (de ziua onomastică a
domnitorului), când s-a pus piatra de fundație și cutia cu anaforaua semnată de boierii
Divanului și de cler. Ca urmare a faptului că realizarea monumentului era în întârziere, la
data de 28 aprilie 1836 arhitectul vienez Johann Freiwald - proiectant și al Catedralei
Mitropolitane aflată în lucru - angajat pentru execuția lucrării, nu primea chezășie[4].