OE ORGANIZAREA ACTIVITATH LOGOPEDICE Terapia logopedicd este o activitate complexd, desfasuratd pe multiply planuri, individual sau pe grupe, in functie de etiologia tulburarii, gravitate gj varsta Terapia logopedic& incepe cu inregistrarea cazului, care se realizeaza in urma perioadei de depistare a copiilor cu tulburari de limbaj. Depistarea se face in perioada 15 septembrie — 1 octombrie, cand fiecare logoped are obligatia s4 examineze sumar toi copiii din circumscriptia logopedica fixata gi s4 evidentieze deficientele de limbaj intalnite, s&-i invite la cabinetul logopedic, unde va avea loc o examinare complex, se va stabili un diagnostic gi se vor forma grupele, la baza carora va'sta o serie de criterii (varsta, deficient’, gravitate, trasaturi de personalitate etc.). Se va fixa un program de lucru, fiecare copil fiind planificat de 2-5 ori pe saptamana, in functie de gravitatea defectului. Vor avea prioritati copiii mici, pentru ca tulburarea sa nu se transforme in deprindere, deoarece deprinderile deficitare se inlatura mai greu si intr-un timp mai indelungat. Nu sunt neglijati insa nici cei care au ajuns la varsta adolescenjei sau a pubertatii, deoarece la acestia tulburarile de limbaj pot produce modificari profunde de personalitate. Varsta optima pentru inceperea terapiei logopedice este cea mica dar nu se poate stabili o regula generala. Ea va fi determinata de tulburarea insasi. Da } sunt necesare interventii chirurgicale (palat despicat), terapia logopedica va ine pe dupa rezolvarea chirurgicala. Daca e o dislalie fiziologica, terapia logopedica nu este necesara, Daca este un inceput de balbaiala va trebui oprita evolutia. Terapia logopedica se stabileste in urma unei examinari complexe, pe baza Careia se stabileste diagnosticul. Pentru o bund reugita trebuie creat un mediu | | examinare propice si stimulativ, pentru ca logopatul s& se poata exprima | logopedul putand sesiza astfel si toate aspectele tulburarii. E necesara o atm i | iprobleme psihopedagogice la copilul cu tulburari de limbaj_ —————______ 33 relaxanta, calda, personalitatea logopedului si atmosfera cabinetului fiind de mare important’. Metoda de bazi in examinare este a convorbirii cu copilul, cu familia, cu tofi factorii implicati in educarea lui, Odata cu examinarea incepe gi completarea figei logopedice, care va continua pe tot parcursul terapiei logopedice si va trebui s& oglindeasca evolutia copilului. x Examinarea complexa + Daca tulburarea de limbaj este grav4, rezolvarea acesteia e de resortul mai multor specialisti: medic, psiholog, asistent social, familie, logoped etc. Logopedul va fi cel care va efectua examinarea complex’ logopedic4. Pe lang’ studierea simptomelor, manifestarilor, va urmari si implicatiile pe care acestea le au asupra dezvolt&rii gandirii, personalitatii, proceselor cognitive, integrarii in colectiv etc. Orice tulburare de vorbire va trebui studiata in legatura cu activitatea intregului organism iar terapia logopedica va trebui s4 se exercite nu asupra unui element izolat al vorbirii tulburate ci asupra jntregului complex. Important este examinarea nivelului de intelegere a vorbirii, care se realizeazi in functie de varsta cronologica a copilului si eventuale deficiente psihice. Materialul verbal si ilustrat va trebui bine selectionat, adaptat posibilitati- lor fiecdrui copil. -Se_va_incepe cu probe usoare (s& indice obiecte, s4 le denumeasca, s% le manevreze etc.), probele crescand in dificultate treptat. Se va urm&ri si gradul de infelegere a propozitiilor, frazelor. Daca se banuieste o acuitate auditiva scdzuta, se va examina auzul, se va recomanda examenul audiometric (0 eventual protezare). Odata cu intelegerea vorbirii, se va observa si modul in care urmareste miscarea buzelor (incordat), dacd intoarce capul dupa locul unde vorbeste logopedul, perceperea si redarea cuvintelor etc. Pentru edificare se folosese probe de infelegere rostite cu glas oscilant in larie. Dac nu reactioneaza la ce i se spune, se va observa daca nu aude sau nu — infelege. Daca reactioneaz’ la zgomote va fi pus intr-o pozitie din care a nu poata observa buzele examinatorului, i se vor sopti cuvintele de la dif dili, ia a eg 2 an 34 Jolanda Mititiyg fe si va fi pus s& le repete. Unii logopezi considera ca neintelegerea vorbirii intre 4-6 m ar indica 0 hipoacuzie usoara, intre 1-4 mo hipoacuzie de gravitate medi, * Cand nu aude de la 1 m hipoacuzia este grava. O alta etapa este examinarea vorbirii articulate care va urméari atat articy. larea propriu-zis& cat si starea aparatului articulator in ce priveste aparatul articulator, se va examina integritatea functionala 5) organica a acestuia: simetria, integritatea, mobilitatea gi forta sistemului labio. comisural, integritatea, forma, muscatura aparatului dental, forrha mandibulej, forma arcurilor maxilarelor, existenta prognatismelor, forma, mobilitatea, marimea, fixarea, frenul limbii, mobilitatea limbii, forma si marimea palatuluj moale. mobilitatea palatului, integritatea, marimea, asezarea omusorului, inflamari acute sau cronice, devieri de sept, malformatii ale sistemului nazal. in acest scop se vor folosi o serie de exercitii de deplasare a limbii, de ridicare si coborare a valului, de miscare a mandibulei, buzelor, obrajilor etc. Articularea propriu-zisd e bine s4 fie examinata in fata oglinzii cerandu- copilului s@ pronunte diferite sunete, prin imitatie, apoi cuvinte, propozitii, observandu-se dac4 omite sunetul, il deformeaza sau inlocuieste. Se vor da cuvinte cu grupe de consoane sau de vocale. Cuvintele trebuie sa fie intelese de copii, s4 fie insofite de imagini si demonstratii Se va trece apoi la examinarea vorbirii independente, folosindu-se planse cu imagini. Copilul va fi pus sa recite, s4 povesteasca iar logopedul va nota sunetul deficitar, tipul tulbur4rilor constatate, ritmul, melodicitatea vorbi poate povesti, surprinde esentialul, daca respecta structura logica a povestirii ete. Dac4 tulburarea este simpl4, acest examen este suficient; daca este mai complexa, sunt necesare gsi alte investigatii (coordonarea verbo-motorie, examinarea structurii gramaticale, a vocabularului, vocii etc.). 7 ig Examenul lexic gi grafic Se efectueaz4 atunci c4nd este necesar iar pentru presupusii dislexografici incepand cu clasa a II-a. Se va nota daca copilul a prezentat o intarziere dezvoltarea vorbirii, o dislalie, intreruperi de gcolaritate, eventuale pedagogice, bilingvism, lateralitate, orientare spatiala etc.probleme psibopedagogice Ia copital ca talbericd de Eesha) <= 35 ind la examinarea propriu-zis4 a scris cititului, se vor verifica literele |. analiza gi sinteza lexicograficd. Ca procedee se pot folosi |. autodictarea, povestirea, citirea pe manual, pe text necunos- Examinarea dezvolt&rii mintale se efectueaz4 in anumite cazuri, folosindu-se nul omuletului, pomului, casei, labirintul, compararea de notiuni, elor etc sonalit&tii este indicat in special la copiii longonevrotici si la rari comportamentale. Deci. in inl&turarea tulburarilor de limbaj se va fine seama de esenta de cauzele aparitiei lui dar si de terenul pe care a aparut el si se De exemplu, in stabilirea terapiei logopedice in dislalie, pe langa mele exterioare, trebuie s& se tina seama de mecanismele tulburarii, pentru nt deosebite prin sunt multe forme de dislalie aparent asemanatoare dar care sul urari de natura central4 (creierul), periferice (organul auzului sau articulator), in cazul anomaliilor aparatului osteo- muscular de pronuntie, sau datorit4 insuficientei in analiza foneticd a cuvintelor. Ele pot, sau nu pot, fi insotite de tulburari psihice, fiind necesare diferite metode 4 si cunoasterea particularitatilor individuale ale pent inlaturarea lor. E necesar: copilului, data aparitiei, forma si gradul manifest&rii in diferite stadii de evolutie, starea auzului, a motricitatii, caracterul si aptitudinile lui. Pe lang4 morfologia organelor vorbirii trebuie luat’ in considerare si natura lor. Ele pot aparea in urma unor tulbr fiziologia lor. De asemenea, trebuie stabilit si raportul care exist{ intre tulburarea consecintele si influenta ei asupra dezvoltarii cognitive si personalitatii copilului. ilirea unui diagnostic cat mai exact. respectiva $i implicatiile acesteia, activitatii intelectuale, a proceselor Toate acestea vor permite stabi Di Br Diagnosticul logopedic tr Tehlecte toate implicatiile tulburarii respective. Pe baza primelor impresii se va pune provizoriu si se va eallica 1Sq (eee osuri, corectari, reveniri, pentru c& pot aparea erori. Pe parcy; timp, cu ada ; a fi infirmat sau confirmat, modificat, in functig terapiei logopedice diagnosticul v de ce va dezvalui cazul Erorile pot aparea deoarece multe onfunda si deci terapia logopedica nu va fi cy logopatii, care desi sunt deosebite lag privire superficiala, se pot © indicata, 6 O buna cunoastere a simptomelor diferitelor forme de logopatii, un studiy amanuntit al dezvoltarii psihice si al personalititii fiecdrui copil vor permitg stabilirea unui diagnostic exact, diferengiat, nu numai intre diversele tulburari gj si in cadrul aceleiasi tulburari, ducand la instituirea unei terapii logopedicg multilaterale, eficiente. f Cand examinarea complex’ a fost realizaté corespunzator, diagnosticy logopedic stabilit, se va incepe terapia logopedica. Terapia logopedica Munca logopedica se va baza pe plasticitatea si pe caracterul compensator — al activitajii corticale care asigura echilibrul dintre organism si mediul incon- jurator, adaptarea la acesta. Cercetarile moderne in acest domeniu au scos in evident4 faptul c4 intreg organismul uman prezinta, in rezerva sa, numeroase mijloace de lupta, impotriva diferitelor tulburari. Restabilirea functiilor tulbu: : insé nu se realizeaz’ spontan, automat, ci se dobandeste treptat, pe baza exercitiu susfinut, prin masuri de reeducare. in privinta copiilor logopati 7 deficiente organice $i senzoriale, compensatia priveste si restructurari de din: corticala, precum gi restructurarea raporturilor complexe dintre activit senzoriala si motorie. Readaptarea e conditionat’ nu numai de insusirile biologice innascute ci de influentele factorilor externi, de educatie, raporturi sociale. Un rol hi revine motivatiei.probleme psihopedagogice la copilul cu tulburiri de limbaj Metodele si procedeele logopedice in corectarea tulburarilor de vorbire trebuie sa se tint seama nu numai de factorii anatomici ci si de activitatea nervoasd superioar4, psihicul gi mediul social. De aceea metodele trebuie sa fie complexe, s& se respecte 0 anumita suecesitine, $4 se intervina si medicamentos acolo unde este cazul, fizioterapic gi psihoterapic Daca tulburarea este usoara, e necesar4 folosirea metodelor specifice de formare a deprinderilor corecte de vorbire, Daca tulburarea este mai complex, se va actiona asupra intregului organism, metodele vor fi mai complexe, se va jucra individual si pe o durati mai lung’. Unele necesita in acelasi timp $i un tratament medicamentos pentru eliminarea sau slabirea factorilor etiologici. Medicamentele nu contribuie la corectarea propriu-zis4 a tulburarilor de vorbire ci la restabilirea sau ameliorarea echilibrului organic si functional lezat, la cresterea pragului de rezistent organic’ si psihicd in fafa diferitilor factori. Rolul principal in corectarea tulburirilor de vorbire revine logopediei, medicatia fiind un factor adjuvant. Terapia logopedica este un proces complex, uneori de lunga durata, care se desfasoar4 pe etape, reusita fiecrei etape contribuind la succesul celorlalte. in privinta metodelor de corectare, literatura de specialitate si practica dovedesc c& nu se pot aplica metode general valabile in toate tulburarile si cazurile. Terapia logopedica este strict individualizata. Metoda_de baza este imitatia, dar cu toate ca la baza ei st& reflexul imitatiei, care este cel mai simplu mecanism fiziologic, ea nu este suficient de ficient’ in toate cazurile, deoarece implica o atentie suficienta, interes, colaborare, infelegerea scopului activitatii, or, 0 mare parte dintre copiii logopati au o atentie foarte labila, cu o putere de concentrare minim&, sunt refractari la inceput, nu sunt dispusi s depuna un efort sustinut si de aceea aceast4 metoda trebuie sustinut’ de o serie de alte metode si a procedee, menite s& actioneze nu numai asupra yorbiril ci asupra_intregil personalitagi a copilului: sa-i educe constiinfa, st-i imbogiajeasca cunostintele, sa contribuie 1a dezvoltarea intregii activitati intelectuale, sa-i formeze 0 orientare corecté asupra propriului defect si fata de cei din jur, sai trezeasca interesul sia8 Jolanda Mititing doringa de a se corecta etc, Pentru aceasta exercitiile trebuie bine selectionate dozate, Intreaga activitate 5A fie interesanta gi 84 se desfagoare intr-o atmostery de calm, voie buna si optimism, cu un material verbal 9i ilustrat adecvat fiectrgs tulburari si etape, procedeele mecanice 84 alterneze cu vorbirea vie, 84 ny fie neglijat aspectul semantic al vorbirii iar acolo unde este necesar, $4 se foloseaneg si masuri speciale psihoterapice pentru inlaturarea eventualelor Supraadaugigs nevrotice: Psihoterapia logopedicé Psihoterapia logopedica se stabileste in functie de tulburarea gi personal itate, ‘ogopatului. Daca copilul intelege vorbirea gi are o gandire logica, se poate folos cuvantul, deoarece el actioneaz’ direct asupra creierului. Explicandu-i in & const’ tulburarea si care-i sunt sansele de corectare, capat4 incredere in propriile} posibilitagi, contribuind el insusi la corectare. Folosirea cuvantului presupune up copil cu un anumit grad de maturitate intelectualé pentru a putea intelege argumentele ce i se aduc si a reactiona apoi adecvat. La varst scolar4 mic si la cei cu tulburari grave de limbaj, datorit posibilitésilor minime de intelegere say chiar a neinfelegerii cuvantului, folosirea lui nu este foarte indicata. Nici intr-un caz nu se va folosi argumentarea logica care devine plictisitoare si este respins& pica, in general. Mai indicata la aceasta varst4, datorita si tendinjei de imitare a copilului, este utilizarea procedeelor extralingvistice si combinarea cu procedee ratio! Indrumarea simpla, impresionarea sugestiva, atitudinea afirmativa, fapta imediata, si in special constiinta progresului, vor avea un efect mult mai mare decat reprosul, argumentarea, explicatia teoretica. Un ton hotrat, 0 mimica expresi sunt mult mai indicate decdt demonstratiile verbale. In selectarea ry bine sa se {ind seama de particularitatile fiecarui copil. Discutiile sa fie cat scurte, urmarind obtinerea succeselor prin terapie logopedica. Succesul sau cel mai bun mijloc psihoterapeutic. Psihoterapia trebuie extins’ gi asupra familiei, pentru initierea particularitatile copilului, in scopul sustinerii si continuarii exerciprobleme psihopedagogice ta copitul cu tulburkri de limbaj 39 ce, credrii unui regim de viat’ corespunzitor, a evit&rii traumelor Psihice, a integrarii normale in viata de familie gi in colectivitate. Trebuie antrenate gi cadrele didacti a 3 ( rebuie antrenate gi cadrele didactice, deoarece att familia cAt si scoala au ‘o influent’ hotaratoare a asupra dezvoltarii vorbirii copilului. Ele pot s4-i stimuleze vorbirea si SX contribuie la inlaturarea i i i vrael ct ea tha defectelor de vorbire sau le pot intensifica Nefiind avizati, parintii, cadrele didactice, fi pot suspecta pe acesti copii de rea voin{a, lene, etichetandu-i adeseori ca oligofreni. in aceste situatii nu le pot asigura un climat favorabil dezvoltirii vorbirii, vor actiona ca factori traumati- zanti si vor contribui la aparitia si fixarea unor elemente negative in sfera \ neuropsihica a copiilor, care vor complica tabloul si vor accentua dezadaptarea een ~ Sunt destul de multe cadre didactice si p&rinti care au 0 atitudine afectiva negativa fat de copiii cu tulburari de limbaj, netinand seama de faptul c4 ei sunt raspunzatori de tulburarea pe care o au, c& succesul scolar este asigurat nu numai de sn&tatea fizict si dezvoltarea intelectual ci si de o serie de alti factori, printre care si normalitatea limbajului si echilibrul emotional. 5< Organizarea sedintelor de lucru Se organizeaza in functie de specificul defectului, de nevoile si posibilitatile fiecarui copil. Dac& tulburarea de vorbire este mai accentuat si daca a provocat modificari psihocomportamentale, este indicati corectarea individual’ si apoi introducerea treptaté a copilului in grup. Dac4 se lucreazi cu un grup, la constituirea grupului trebuie sd se respecte 0 serie de criterii: defect, varsta, nivel intelectual. Activitatea in grup e indicat si cand se fac exercitii pregatitoare ree citii respiratorii, pentru dezvoltarea motricitafii, pentru dezvoltarea auzului fonematic).40 ——— ————_——— __ Jolanda Mititiue Logopatii trebuie vazuti la intervale relativ frecvente, in functie de gravitatea defectului, varst4, nivelul inteligentei, starea fizic4, gradul progresului etc. Programarea trebuie stabilité de la inceput $i respectat4. Localul trebuie s4 fie asezat central $i accesibil. Aici se pastreaz4 arhiva, se acorda consultatii $i se face terapie logopedic4. Cabinetele trebuie dotate cu biblioteci, dulapuri, mese, scaune, oglinzi, aparate de proiectie, discuri, jocuri, juc4rii, planse, spirometru, aparate audio, pat, diapazon, truse logopedice etc.