Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Albert Camus - Strainul

    Uploaded by

    Brandusa Olteanu
    1K views48 pages
    Albert Camus - Strainul (1)

    Original Title

    Albert Camus - Strainul (1)

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document
    Albert Camus - Strainul (1)

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    1K views48 pages

    Albert Camus - Strainul

    Uploaded by

    Brandusa Olteanu
    Albert Camus - Strainul (1)

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 48
    ALBERT CAMUS Letrange La pete; La chat ; Lei enone LETRANGER, © Editions Gallimard 1942 TA PESTE, © Editions Gallimard 1947 LA CHUTE, © Editions Gallimard 1956 LEXIL FT LE ROYAUME, © Ealtions Gallimard 1957 Copyright © Editura RAO, 2013 ‘pentru versiunea in limba roman’ Thusteagia copertet © Konradbak | Dreamstime.com Fditura RAO Grupul Editorial RAO Ste, Bargiului, ne 9-11, sector 1, Bucuresti, Romania ‘wonmiraabooks.com Desctierea CIP 4 Bibliotelt Nationale a Rominict (CAMUS, ALBERT ‘Serinul; Ciuma Ceres; Ful impicisia/ Albert Carns ‘rad: Olga Mirelescu, Georgets Horodine’, Irina Mavrodin.~ ‘Bucurey : Editura RAO, 2013 ISBN 978-606-609.500-6 1. Marcuse, Olga (ra) 1, Horedincs, Georges (ad) IL, Mavrodin, Irina (ed) 821,133.1-316135.1 $21,133.1-32-135.1 STRAINUL ‘Traducere de GEORGETA HoRoDINCA PARTEA INTAI Astizi a murit mama, Sau poate ieri, mu stiu, Am pri- mito telegramé de la azil:,, Mama decedati. inmorman- tarea maine. Sincere condoleante." Asta nu inseamn nimic, Poate ci a fost ier. Azilul de batréni ela Marengo, la optzeci de kilometri de Alger. Voi lua autobuzul la ora dous si voi sosi in cursul dupa-amiezii. Astfl, voi putea sta de priveghi si ma voi intoarce maine sear. I-am cerut patronului meu doua zile de concediu si nu putea sii ma refuze avand o ascme- nea scuz3. Dar nu pirea incantat. kam spus: ,,N-am nicio, ving, Nu mi-a raspuns. Atunci m-am gandit c& nar fi trebuit si-i spun asta. in fond, n-aveam de ce si mi scuz. Mai degraba el ar fi trebuit si-mi prezinte condoleante. Dar mi le va prezenta, fara indoiala, poimaine, cand ma vva vedea in doliu. Deocamdata e ca si cum mama n-ar fi ‘murit. Dup’ inmormantare, dimpotriva, va fiun luera in- cheiat si totul va fi cdpatat o infftisare oficial, ‘Am luat autobuzul la ora dou. Era foarte cald, Am méncat la restaurant, la Céleste, ca de obicei. Toi erau foarte tri din cauza mea si Géleste mi-a spus: ,Avem nu ‘mai omami*. Cnd am plecat, m-au condus pana la usd. Eram cam zapacit pentru cA a trebuit si ure pani la Emmanuel si imprumut o cravat neagra si o panglici de pus la manec’, Lui i-a murit un unchi, acum citeva luni, 9 ALBERT CAMUS ‘Am fagitca si mu pierd autobuzul. Fari indoiala graba, goana, toate acestea, la care s-au adaugat zdruncinitu- rile, mirosul de benzind, reverberatia drumului si a ceru- Jui, m-au ficut si afipesc. Am dormit aproape tot drumul. _ $i, cand m-am trezit, eram inghesuit lang un soldat care mi-a zimbit si care m-a intrebat daca vin de de- parte. Am spus da‘, ca sa inchei discu Azilule la doi kilometri de sat. Am facut drumul pe jos. ‘Am vruts-o vid pe mama imediat, dar portarul mi-a spus ci trebuie si ma duc la director. Cum era ocupat, am aj- teptat putin. Portarul a vorbit tot timpul cat am agteptat sis in sfargt, am ajuns la director: m-a primitin biroul lui E un bittranel firay, decorat cu Legiunea de Onoare. S-a uuitat la mine cu ochii lui de un albastru-deschis. Apoi mi-a strans ména pe care a {inut-o atat de mult in mana Ini, inedt nu prea stiam cum si mi-o retrag, A consultat un dosar si mi-a spus: ,Doamna Meursault a intrat aici acum trei ani, Dumneata erai singurul ci sprijin.“ Am cre ‘ut cd-mi reproseazii ceva si am inceput sii explic, Dar el mea intrerupt: ,.N-ai de ce si te justific, dragul meu, Am citit dosarul mamei dumitale, Nu aveai cu ce s-0 intreti. Ea avea nevoie de o ingrijitoare. Salariile voastre sunt ici. $i, la urma urmelor, era mai ferictd aici. Am spus: Da, domnule director. El a adaugat: Sti, avea prie~ teni, oameni de varsta ei, Putea si le impartaigeasci pre- ocupiti care sunt din alte vremuri. Exti tana si ei iar fi fost urdt cu dumneata.* ‘Asa era, Cand era acasi, mama isi petrecea vremea urmirindu-mé in tacere cu privirea. In primele zile cand a venit la azil, plingea des. Dar asta din pricina obignu- injei. Dupa cateva luni, ar fi plans daca ai fi luat-o de la azil. Tot din pricina obignuinfei. Pugin si din aceasti ca ‘uz, in ultimul an aproape ci nu m-am mai dus si o vid. Dar gi findcd asta imi lua toati duminica ~ fara sii mai 10 Strainul pun la socoteal efortul de a merge pani la autobuz, de a lua bilet gi de a face dowd ceasuri pe drum, Directorul, mi-a vorbit mult, Dar eu aproape ci mul ascultam. Apoi mia spus: ,Presupun cA vrei s-o vezi pe mama dumitale*. M-am ridicat fiir si spun nimic gi ela luat-o inainte spre usa. Pe scar mi-a explicat: ,Am transportat-o la mica noastra morgl. Ca si nu-i tulburim pe ceilalgi. Ori de cate ori un pensionar de-al nostru moare, ceilalji sunt nervosi timp de doui, treizile. $i asta ingreuneazi servi- Giul, Am trecut printr-o curte in care sporovaiau in gru- puri o multime de batrani. Cand treceam noi, ticeaty Tar in spatele nostru discutiile incepeau din nou. Ai fi zis, o piivrigeala indistinct, de papagali, La intrarea unei cliditi micufe, directorul s-a desparfit de mine: Te las, domnule Meursault. Stau la dispozitia dumitale, in bi- roul meu. in principiu, inmormantarea este fixaté pentru ora zece dimineata. Ne-am gandit e& astfel o vei putea, priveghea pe disparuta. Numai un cuvant: mama dumi- tale sina exprimat, pare-se, deseori fat de tovaraigii ei do- rinfa de aise face inmormantare religioasi. M-am ingrijit de cele necesare. Dar voiam s& te pun la curent.* I-am multumit, Cat traise, maicufa, fard si fie necredincioasi, nu se gaindise niciodata la religie. ‘Am intrat, Era o sald foarte luminoasi, varuiti, cu plafon de sticla. Drept mobile, scaune si capre in forma, de X. Pe doud dintre ele era asezat, in mijlocul sali, un sicriu alb cu capacul pus. Se vedeau numai suruburile inc nestranse, sclipind pe scndurile vopsite cu coajai de nuc’. Langé sicriu stitea o infirmier’ araba in halat alb, legatd la cap cu o basma colorati. in clipa accea, portarul a aparut in spatele meu. Aler- gase pesemne, S-a cam balbait: Am acoperit-o, dar trebuie si degurubex capacul ca s-o puteti vedea". Se propia de sicriu cdnd -am oprit. Mi-a spus: Nu vrei?" ALBERT CAMUS Nu! El s-a oprit si eu ma simgeam prost Am rispur pentru ci imi dideam seama ci n-ar fi trebuit si spun asta. Dupii un timp, -a uitat la mine gi m-a intrebat: ,De ce?, dar fird reprog, ca si cum ar fi vrut numai si ste pri- ina, Am spus: ,Nu stiu, Atunci, muscandu-si mustafa albi, a declarat ffird s ma priveasci: ,.ngeleg*. Avea ochi frumog, de un albastru-deschis, si 0 fay cam rosie. Mi-a dat un scaun gi s-a agezat gi el ceva mai indiirat, Femeia care stitea de veghe s-a ridicat in picioare gi s-a indreptat spre iegire. Atunci portarul mi-a spus: Are un gancru®, Cum nu infelegeam, m-am uitat la infirmierd ra zut c& avea sub ochi o legituri care-iinconjura capul. in dreptul nasului, legtura era plata. Nu se vedea decdt al- beaja bandajului pe obrazul ei. Dupi ce a iesit, portarul a spus: ,,O sa vi las singur. [Nu stiu ce gest am facut eu, dar el a rimas in picioare, Inapoia mea. Aceasti prezenté in spatele meu ma stin- sgherea, Camera era scildatd intr-o frumoasé lumin’ de asfingit. Si simfeam c& mi se face somn: cam spus porta rului, fird si ma intore spre el: .De mult esti aici? A ris- puns imediat: ,Cinci ani ~ ca si cum s-ar fi asteptat dintotdeauna la intrebarea mea. Pe urmi a palavragit mult. Ar fi fost foarte mirat dacd j sear fi spus cd va sfarsi ca portar la azilul din Marengo. ‘Avea saizeci si patru de ani si era parizian. in clipa aceea Lam intrerupt: A, nu esti de-aici?® Apoi mi-am amintit cd, inainte de a ma duce la director, imi vorbise de mama, mi spusese ci trebuie si o inmormantam foarte reped deoarece la ses € cald, mai ales in aceast regiune. Atunci venea greu sil ite. mi spusese ca tréise la Paris si La Paris, se sti cu mortul trei, patru timp, nici n-ai apucat si te obignuiesti bine cu gandul c&ia murit, ci si trebuie s& alergi dupa dric. Nevasti-sa ii spu- sese atunci: ,Taci din gur, astea nu sunt lncruri pe care le uneori. Aici nu ai 2 Strainul sie spui domnului®, Batrmul rosise s-gi ceruse scuze. In- tervenisem spunind: ,Ba nu, Ba nu. Mi se parea adevi- rat i interesant ceea ce spun a. In mica sali mortuara, mi-a povestit ed intrase la azil din siricic. Cum se simtea in putere, s-a oferit si fac aceasti slujb de portar. I-am atras atentia ci in definitiv era siel un pensionar, Mi-a spus cd nu. Ma izbise mai di- nainte feul lui de a spune: ,ci*, ,ceilalti* si mai rar, trai, vorbind despre pensionari, dintre care unii nu rau mai in varsté decat el. Dar, freste, nu cra acelasi lu- cru. El era portar gi, intr-o oarecare masur’i, avea drep- ‘uri asupra lor Infirmiera a intrat in acel moment, Se liisase din- tr-odati seara. intunericul se intinsese bruse deasupra geamlacului. Portarul a invartit comutatorul si ew am fost orbit de strilucirea neasteptata a luminii, El m-a poftt si erg in sala de mese la cind. Dar nu-mi era foame. Mi-a propus atunci siemi aducd 0 ceased de cafea cu lapte. Cum mie imi place foarte mult cafeaua cu lapte, am ac- ceptat si el sa intors puyin dupa aceea cu o tava. Am biut. Am simfit atunci nevoia si fumez, Dar am ezitat pentru ci nu stiam daca pot s-o fac de fafi cu mama. Mam gandit, n-avea nicio important. Lam oferit porta- ruluio jigard si am fumat amandoi, _ Laun moment dat, el mi-a spus:, Sti, prieteni doam- nei, mama dumneavoastri vor veni 0 vegheze gi. Aga e obiceiul, Trebuie si ma duc s-adue scaune si cafea nea- gri.* L-am intrebat daci puteam si sting una din limpi. Stralucirea luminii pe peregii albi ma obosea. El mi-a spus ci nu e posibil. Asa era instalajiaficutd: ori toate, ori niciuna. N-am mai luat seama la el. A iesit, sa intors, a agezat scaunele. Pe unul din ele a ingrimadit niste cesti in Jurul unui ibric, Apoi sa agezat in faja mea, dincolo de misufi. Infirmiera sedea si ea in fundul sali, eu spatee. ALBERT CAMUS Nu vedeam ce face. Dar, dup migcarea brajelor, puteam sh cred cA tricoteazi. Era o vreme cildupd, cafeaua ma fncalzise gi prin usa deschisi patrundea 0 mireasma de noapte si de flori. Cred c’ am afipit putin. ‘Un fognet m-a trerit. Fiindcd inchisesem och, al- beata camerei mi s-a pirut si mai orbitoare. in faya mea thu se vedea nicio umbri, $i fiecare obiect, fiecare unghi, toate curbele se desenau cu o puritate de care te dureau ochii, Atunci au intrat in camer’ prietenii mamei. Erau jn total vreo zece fi se strecurau Uicufi prin aceasta lu- ‘mind orbitoare. S-au agezat Pir ca vreun scaun si scar~ {die. fi vedeam asa cum nu viizusem niciodati pe nimeni siniciun amanunt de pe feel lor sau de pe vegmintele or nuemi scdpa. Totusi, nu-i auzeam gi-mi venea greu si cred in realitatea lor. Aproape toate femeile purtau sort $i cordonul cu care-s incingeau talia le scotea yi mai bine jn relief pantecele bombat. Pand atunci nu bagasem niciodata de seama ce pantecoase pot fi femeile batrane. Birbagii eran aproape tofi foarte slabi si purtau bastoane, Ma mira ci nu vedeam pe obrazul lor ochii, ci numai o luminita lipsitd de stralucire in mijlocul unui cuib de riduri, Cand s-au agezat, cei mai multi dintre ei m-au privit g au dat din eap stingherigi; buzele or find in in- tregime devorate de gura far dingi, n-am putut si-mi dau seama dacd ma salutau sau daca era vorba de un tc. Cred mai degrabi c mi salutau. In acel moment, am observat cA erau cu tofii asezati in faja mea, clitindnd din cap, in jurul portarului. Am avut o clipa impresia ri- dicolé cd venisera si ma judece. Pugin dup& aceea, una dintre femei a inceput si pling. Sedea in rindul al doilea, indaratul uneia dintre tovarigele ei, si n-o vedeam prea bine. Plangea cu su- ghituri mici la intervale regulate; mi se parca c& nvare si se mai opreasca niciodata. Ceilalti parca n-o auzeau. Se ls Strainul pleostiser’, posomorai i ticugi. Se uitau la cosciug sau Ja bastonul lor sau la orice alteeva, dar nu se uitau decdt Ja acel lucru, Femeia plangea mereu. Eram foarte mirat pentru c& nu o cunosteam, Asi vrut si n-o mai aud, To- tuyi, nu indrzneam sici spun si tact. Portarul sa aple- cat spre ea, ca vorbit, dar ea.a scuturat capul, a indrugat ceva sia continuat si pling cu acecasi ritmicitate. Por- tarul a venit atunci spre mine, S-a asezat alituri. Dupa ‘un ristimp destul de lung, m-a informat, rd si mai veasca: ,Era foarte buna prietend cu doamna, mama dumneavoastr. Zice cd era singura ei pretend aici yc acum nu mai are pe nimeni* ‘Am stat asa vreme indelunga uspinele si gemetele Smiorcaia mult. A incetatin cele din urma. Nu-mi mai era somn, dar eram obosit gi ma ddureau gale. Acum, ticereatuturoracestor oameni imi ficea rau, Auzeam numai din cand in cand un 2gomot ciudat su puteam infelege ce anume este. Cu timpul, am reusit si pricep c& dintre batrni cativa iy sugeau in- teriorul obrajilor, ficind astfel si se auda aceste ples- cAituri bizare. Bi nici nu-si dadeau seama, atit erau de cufundagi in gandurile lor. Aveam chiar impresia c% aceast& moart, int femeii se auzeau mai r in mijlocul lor, nu insemna nimic pentru ei, Acum insi cred ed era o impresie fals Am bat cu tof cafea, serviti de portar. Pe urma, mu ‘mai stiu. Noaptea a trecut. imi aduc aminte cf, la un mo- ‘ment dat, am deschis ochii si am vazut c& batranii dor meau ghemuifi, afar de unul singur care, cu barbia sprijinita de minile inclestate pe baston, ma privea tint ca si cum n-ar fi asteptat decat si ma trezesc, Apoi am pool iar. Mam weit pentru ci mii Gureay dn coin ce mai tare salele. Lumina zileise strecura prin Sill Pufin dup aoeea, un bitrin 2 reat westinde Jung, Scuipa intro batisté mare cu pitriele si de fiecare 15 ALBERT CAMUS dati aveai impresia c& se rupe ceva din el. Fa trezit pe cei- lalfi si portarulle-a spus ci trebuie si plece. S-au ridicat picioare. Acest priveghi incomod le ficuse chipurile pa- ‘Anti La iesire, spre marea mea mirare, mi-au strans cu tofii mana, ca si cum aceasta noapte in care nu schimba- sem niciun cuvant sporise intimitatea dintre noi. Eram obosit, Portarul m-a dus la el si am putut si ma spil sisi mi dichisese putin. Am baut iar o cafea cu lapte, care era foarte buna. Cand am iesit, se Ricuse ziud de-a binclea. Deasupra dealurilor care despart satul Marengo de mare, cerul se inrosise foarte tare. Tar vantul care tre- cea pe deasupra colinelor aducea aici un miros de sare incepea o zi frumoasa. Trecuse vreme indelungata de cand nu mai fasesem la fara si simfeam ce mult mi-ar fi plicut si ma plimb dac’ n-ar fi fost mama. Dar am asteptat in curte, sub un platan, Respiram mi- rosul pamantului umed si nu-mi mai era somn, M-am gindit la colegii mei de birou, La aceasta ord se sculau ca

    You might also like