SITEVA TRASATURI CARACTERISTICE ALE ORTODOXIEI wo +4] Is de Pr, Prof. D. STANILOAE Crestinii din Occident sint din ce in ce mai doritori sd cunoascd Ortodoxia. Prezentata in multe lucrdri valoroase de citre unii teologi rsdriteni, Ortodoxia departe de a fi astimpdrat setea de cunoastere wei, a m&rit-o si mai mult. Aceasta se datoreste faptului c& Ortodoxia reprezinté un mod aparte de trdire a crestinismului. Impresia pe care o face Ortodoxia asupra crestinilor de alte con- lesiuni este ci ca e un mod foarte vechi de traire si exprimare a cres- tinismului, Dupa unii, acest mod nu ar mai corespunde mentalitafii si problemelor societa{ii de azi. Al{ii — ins’ — se simt atragi de ea toc- mai pentru ca iradiazé un duh de evlavie detasat de agitatia actuali- t&tii, oferind omului de azi, un refugiu intermitent, din framintarea co- lidian, intr-o zona a inefabilului alemporal, sau a spiritualitatii cres- tine originare, nediluata de succesivele ei adaptdri la mentalitajile pe- rioadelor istorice. De altfel chiar teologii ortodocsi, prezentind Ortodoxia nu urmeaza aceeasi cale. Unii dintre ei lasé mai in umbra identitatea ei cu credinja Bisericii primare si accentueazé mai mult virtualitafile ei de adaptare laproblemele lumii contemporane, virtualita{i dovedite de gindirea ortodoxd mai noud. Alfii, insé, cauté sé impace caracteristica Orto- doxiei de a reprezenta crestinismul originar neschimbat cu insusirea ei de a rdspunde necesitafilor spirituale ale omului contemporan. A- veasta cale o vom urma si noi in expunerea de fala. 1. — Intr-adevar, Ortodoxia este identicd in credinfa si cultul ei cu continutul de credinfa si de cult al crestinismului originar. Dar faptul paradoxal si absolut autentic este cd, fiind in esen{a prelungirea credintei, cultului si spiritualitatii Bisericii nedivizate de la inceput, Ortedoxia raéspunde lotusi perfect necesitdfilor spirituale de azi ale popoarelor care au péstrat-o. Ea nu s-a modificat esential dupé pe- tioadele istorice prin care a trecut omenirea in cele doud mii de ani. Ea n-a facut din elementul trecétor al uneia sau alteia din perioadele istorice elemente esenfiale ale fiinjei ei ca sd-i fie greu acum sa le elimine. Ea nu s-a medievalizat ca romano-catolicismul, nu e produsul protestului renascentist ca protestantismul, si nu cautaé nici acum o mo- dificare esentiala pentru a se adapta timpului nostru prin seculari- zare, Ea a raémas Ja valorile esentiale si permanent umane ale evla- viei, la preocuparile simple, adinci si netrecaitoare ale omului in ra- portarea lui la absolut. Ea l-a ajutat pe om sd-si dea un radspuns laPr. Prof. D. St8niloae / Citeva trds&turi caracteristice ale Ortodoxiet 731 intrebarile trecdtoare ale epocilor prin rdéspunsul ce l-a dat intrebari- lor lui fundamentale de totdeauna. Ea nu s-a identificat cu armura gteoaie si cu formele complicate de lupta ale cavalerului medieval sau cu haina severaé si cu codul social disimulatoriu al burghezului indi- vidualist, ci si-a pastrat vioiciunea de misc&ri si simplitatea de gindire si de manifestare directa si esentiala a omului natural de totdeauna, putind fi totdeauna aceeasi si totdeauna actualad. Constiinta permanenta de vind a omului in fata lui Dumnezeu, datorité permanentei insufi- ciente cu care isi implineste datoriile, ea nu a complicat-o cu specula- fille teoriilor scolastico-medievale, de care se desparte atit de greu astazi catolicismul ; intuijia intensé a misterioasei valori si responsabi- litafti a omului, traita de Sf. loan Gur& de Aur si evenimentul interior tot atit de misterios al mintuirii, trait de Sfintul Apostol Pavel, nu a pretins sé le elucideze prin alternativele unilaterale si inguste ale teo- riilor despre raportul intre libertate si har, sau dintre credinté si fapte bune, care sint tot atitea fireturi in plus la o imbracéminte ideologic& depa&sita, pe care anevoie o poate dezbraca azi catolicismul si protes- tantismul. Ortodoxia n-a introdus in sanctuaru] s&u interior si n-a ldsat s& pdtrunda in traésdturile simple al credintei sale inventiile marunte si complicate ale unor mesterj stapiniti mai mult de dorinta unor delicii de gimnasticé intelectuala, decit de fiorul adinc si covirsitor al taini- cului raport dintre om si Dumnezeu. Ortodoxia n-a amestecat arabes- curile neesenjiale ale mintii umane in esenja simpla, misterioasd si méreataé, permanent& si inevitabil tréita a datelor fundamentale ale misteruluj mintuirii, Am putea zice ca ea si-a pdstrat un caracter popular, isr poporul, cu simplitatea lui, ramine deschis intotdeauna numai problemelor reale si esentiale ale vietii. De aceea Ortodoxia a cistigat, cu prezentarea datelor simple si fundamentale ale misterului mintuirii, atenfia omului din orice timp. Ea a cistigat intelegerea omului de totdeauna, pentru c& i-a actualizat trdirea acestor trebuinje si raspunsuri fundamentale, indiferent c& a fost omul evului mediu, al Renasterii sau al erei noastre, cici omul rémine ou aceste trebuinfe si cu aceartd sensibilitate in orice timp. Ortodoxia n-a avut nevoie de speculatiile scolrstice, ale evului mediu, pentru a intilni in mod real pe oamenii de atunci, dup’ cum nu are nevoie nici azi s& se autosecularizeze pentru a jntilni pe omul con- temporan. {Dimpotriva, ea intuieste ca printr-o autosecularizare ar pierde cu totul atenfia acestui om, c&ci nu i-ar mai aduce raspun- sul la problemele fundamentale ale mintuirii, care continué sa-l fra- minte in adincul fiintei lui. Ortodoxia s-a adaptat, desigur, si ea timpurilor, Ea a ajutat po- poarele care i-au raimas fidele in toate imprejurarile de viata prin care au trecut si in toate nevoile lor. Dar adaptarea Ortodoxiei n-a insemnat o schimbare esenjiald a ei ca mister, sau o inlocuire a miste- rului ei cu o ideologie determinatié de un timp sau altul. Ea a rémas mereu acelasi mister al datelor simple, fundamentale si necesare ale trdirii religioase. Dar misterul raspunde nu numai acestor trebuinte fundamentale de totdeauna, ci tuturor trebuintelor viefii. Misterul cres-Prof. D. Sténiloae / Citeva trisaturi caracicristice ale Orlodoxici 732 1 trebuie pus in eviden{a, in orice timp, in acord cu modul de infe- ‘jere al acelui timp, dar trebuie pus in evidenja totdeauna in acecasi legritate ceplin satislacdtoare a trebuinjelor mintuirii, Oamenii vor age apoi concluzia teorcticd gi practicd, infelegind c& misterul min- ii Tdspunde si problemelor speciale ale timpului lor, dar tocmai in tatea lui de muster integral al crestinismului de totdeauna, fara s& ingusteze la rolul de simplu raspuns al acestor probleme speciale. Asa a facut Ortodoxia totdeauna si aga face si azi. In acest sens, comunicd oamenilor pe «lisus lirislos ieri si astaézi acelasi» (Evrei . 8), pe lisus Hristos, Care, fiincd acelagi, raspunde totusi tot asa de cect azi cum a radspuns si ieri. Legea veche era supusd schimbarii, atru ca revelatia ei sporea, iar faptul acesta modifica mereu sensul . pina cind, la urma, a trebuit sa fie inlocuita cu Hristos. Modificarea provenea din nedesavirsirea ei ca mister al mintuirii. Ea se desfiin- azé «pentru nepulinja gi nefolosul ei. Caci legea n-a desdvirsit pe meni» (Evrei Vil, 18—19). «Aici insé lisus ramine in veac, pentru ca vate sé mintuiasca cesivirsit pe cei ce se apropie... C&ci pururea e 4, ca sé mijloceasc’ pentru ei» (Evrei Vil, 24—25). Ortodoxia a injeles cé nu trebuie sd schimbe ceva din arhieria de- -virgita a lui Hristos, si adauge sau reducé ceva din ea, ci numai o puna iardsi si iardyi in evidenta in deplindtatea ei, Ortodoxiei ii ind strain dictonul «kcclesia semper reformanday, pentru ca ea il mmunicaé integral pe Hristos care e «semper conformis cum omni tem- wes, Crestinismul occidental a pornit, incepind din evul mediu, prin olastica, pe o cale de «definire>, adicé de delimitare sau ingustare a isterului mintuirii, dupa masurile mintii omenesti si pe calea aceasta a ldsat antrenaté si Reforma, care a odraslit din catolicism. Abor- ‘rea intelectuala a misterului crestin a inlocuit trairea misterului in- gral cu reflexiunea asupra unor frinturi rupte din el. Ortodoxia a trait misterul mintuirii in deplindtatea lui totdeauna. «i cifiva termeni noi adoptaji de Sinoadele Ecumenice au avut rostul "sa reducd misterul la o definifie rajionala, ci tocmai s4-1 o- oteascd impotriva tentativelor de a-l rafionaliza si limita, sau, de \ face sf se evaporeze. Acei lermeni au avut rostul s& ocroteascd airea pentru totdeauna a mistcrului vestit in Noul Testament ca ntem mintuiji de Fiul Jui Dumnezeu, Care in acest scop s-a facut n si rémine etern acelasi — Dumnezeu si om, pe deplin accesibil no- 1, Sinoadele au ocrotit misterul mintuirii noastre, conform cdruia sur- 1 infinité de viajaé ni s-a facut accesibilaé prin maxima accesibilitate umanului, a semenului nostru. Ele au refuzat ispita rafionalista care slea misterul mintuirii si zadarnicea mintuirea ins&si, reafirmind se- irarea omului de Dumnezeu, sau identificarea panteisté a omului cu umnezeu. Misterul mintuirii nu poate fi redat decit paradoxal $i Or- ‘doxia a ocrotit caracterul paradoxal al misteruluj crestin impotriva sstrémarii lui prin propozifii rationale unilaterale. Il — Se aduce Ortodoxiei obiectia ca, asa cum crestinismul occi- yntal s-a adaptat mentalita{ii medievale si renascentiste, asa s-a adap-Pr. Prof, D. Stiniloac / Cileva trisdturi caractoristice ale Ortodoxici * 733 tat si ea mentalita{ii bizantine, ingropind miezul viu al misterului cres- tin intr-un fast formalist si_aristocrat, care nu mai corespunde timpu- lui nostru. Nu neg&m cé Ortodoxia a suferit o anumitd influenta bi- zantind. Dar influenta aceasta n-a atins esenfa misterului crestin. Dim- potriva, trairea misterului a rémas vie si in perioada bizantina si se poate spune ca nu gindirea bizantind a generat spiritualitatea crestinad din acea perioada, ci invers, trdirea crestind originalé a generat gin- direa si arta bizantin. Nu viziunea bizantind despre existenfé a produs Liturghia Bisericii, ci Liturghia Bisericii primare a produs vi- ziunea bizantind despre lume. Ceea ce se considera mostenire bizantinad in viata Bisericii Orto- doxe este, in special, mulfimea de simboale in care este exprimata credinja crestind si trairea ei in cult, in arta, in via}a. Dar influenta bizantinéd a dezvoltat doar un simbolism inerent red&rii misterului crestin, Definifiile intelectuale si expunerile doctrinare prin care Occi- dentul a cautat si cauté s& inlocuiascé redarea simbolicaé a misterului mintuirii, pornes- din convingerea c& acest mister poate fi exprimat exact de cuvintele omenesti. In realitate acest mister, atunci cind e redus la sensu] exact al cuvintelor si definiliilor intelectuale, e ingus- tat sau evaporat. Plenitudinea paradoxald a misterului mintuirii este mai real sugeraté prin simboale. Vorbirea despre cruce si inviere in mod general, privirea Jor in imagini, exprimarea lor prin acte simbo- lic-liturgice, sugereazd mai real si mai existential] misterul mintuirii decit teoria satisfactiei lui Anselm, sau teoria penald protestanta, care nu pot reda decit o latura din misterul incomprehensibil al mintuirii. Asemenea tcorii sint bune numai dac& nu pretind s& inlocuiasc& misterul insusi, in plenitudinea lui incomprehensibild, ci si redea ceva din el in mod relativ si provizoriu. Influenfa bizantina a constat in vointa de a orindui toate am&nuntele cultului, ale artei, ale gesturilor vielii religioase in asa fel ca s& exprime in mod intuitiv simbolic dife- rite detalii ale misterului mintuirii. Acestea pot da impresia de forma- lism, numai daca nu sint manifestate cu seriozitate si cu convincere. O liturghie savirsité intr-o parohie de sat, cu credinciosi obisnui{i cu graiul ei natural-simbolic, red in mod clar si patrunz&tor trasdturile esenfiale ale misterului mintuirii. In orice caz, acest grai al simbolu- rilor mari si clare e cu mult mai accesibil si mai graitor credinciosilor in orice timp decit graiul doctrinar, incadrcat de subtilitati care’ in Occident a cdutat prea adeseori s& se substituie sugerdrii misterului prin simboluri. Dacd Ortodoxia are trebuintaé de o anumita adaptare la trebuintele omului de azi, aceasta nu poate consta intr-o pardsire totala a exprimarii simbolice, ci numai intr-o simplificare a acestei exprimari, ca s{ se vad& imediat marile simboluri ale misterului cres- tin. corespunz&toare marilor, simplelor si permanentelor evidente si tre- buinte spirituale ale omului de totdeauna. Dar trebuie sé recunoastem c& in era bizantina Ortodoxia a mai prezentat o caracteristicé. Crestinii occidentali o menfioneaz& si pe aceasta, dar recunosc satisfaculi cd azi nu o mai are. Vrem s& ne oprim pujin asupra ei, deoarece socotim ca nici pe aceasta nu a produs-oFr. Prof. D. St8niloae / Citeva trésdiuri caracieristice ale Ortodoxici 734 propriu-zis era bizantina’, ci influenta bizantind doar a accentuat-o, fiind 9 nota inerent& a crestinismului autentic si ca atare raminind in oarecare fel proprie Ortodoxiei pind azi. Cité vreme in Occidentul me- dieval si urmator evului mediu a apdrut si s-a dezvoltat ideea a doua imperii separate si opuse, sau a doud sabii in lupta, in Orientul crestin S-a afirmat unitatea lumii, sustinuté de acelasi Hristos Pantocratorul. Imperiul era induhovnicit din interior, nu era silit din exterior sd se supuna, de o sabie ce se pretindea spirituala, dar care, in fond, lucra tot lumeste si care a supus provizoriu imperiul secular printr-o supe- rioritate tot lumeasca. Imperiul bizantin se simfea aflindu-se in inte- riorul aceleiasi zone in care se aflé si Biserica, in cadrul ordinei uni- versale a Pantocratorului Mintuitor, desi avea in acest cadru alte slu- jiri si autonomia unei ordini proprii. Aceasta era o viziune care se wpropia de cea cuprinsé in cuvintele Sfintului Apostol Pavel: «Si loate le-a supus sub picioarele Lui si mai presus de toate L-a dat pe cap Bisericii> (Lifes. I, 22). In_secolele din urmd lucrurile s-au dezvoltat in oarecare masuré i in Orient in sensul concepfiei occidentale, ajungindu-se la o sepa- atie a statului de Biscricd. Dar influenta occidentald in acest sens s-a exercitat maj mujt asupra slatului decit asupra Bisericii. Orto- loxia a p&strat si mai departe viziunea lumii ca o jesdturad unitara de ratiuni, care isi au centrul si finalitatea in acelasi Pantocrator. De iceea Ortodoxia n-a facut din partea ei nimic care sd adinceasca se- vararea, sau ca sa o transforme in tot felul de antagonisme si conflicte ntre ordinea bisericeascd si ordinea statului sau a culturii. A gasit ‘otdezuna fn solicitudinea pentru aspiratiile profunde ale poporului o atforma de intelegere si de colaborare cu statul. Din fericire semnalim in timpul din urmé si in Occident incep ul unei viziuni unitare a sensului lumii si a finalitdtii_istoriei. Unii eologi protestan}i vorbesc de Hristos cel cosmic, de un Hristos Domn 'l intregii istorii, despre finalitalea panistorica a operei mintuitoare \ lui Hristos, despre conducerea intregii istorii de c&tre Hristos spre » fint& unitaré. Se vorbeste chiar de o «Bisericdé latentd» a intregii ‘meniri, asa cum Sfintul Maxim Marturisitorul vorbea de o «Bisericd + neamurilor» (necrestine}, aflaté in faza ei profetica. Din partea ei, siserica Romano-Catolic&é declara ci vrea si renunte la lupta impotriva ocietétii necrestine, a culturii, a statului, iar un Teilhard de Chardin, in Rahner, vad universul intreg condus spre {inta finala a Imparatiei ai Dumnezeu prin transcenderi succesive. Teologii catolici declara ca aptele bune ale omului natural, sint faptele facute cu ajutorul harului i considera pe necredinciosii care savirsesc binele, ca credinciosi are nu-si dau seama de aceasta calitate a lor. De aci se trag toate concluziile favorabile unei colaborari a cres- nilor cu omenirea contemporana pentru implinirea aspirafiilor nobile le acestei omeniri. Oare nu se manifesta in aceasta o revenire la viziunea unitara a »smosului sub obléduirea si conducerea Pantocratorului Mintuitor, 2 cere Ortodoxia a avut-o totdeauna gi care si-a gasit in era bizantinadPr. Prof. D. Staniloae / Cileva tristturi caracteristice ale Ortodoxiei 735 doar o expresie mai vizibilé? Misterul divin, ca mister al mintuirii, planeaza cu eficien}{ peste toate si in toate; el nu a tdiat lumea in doud, ficindu-se accesibil numai unej parti si repudiind pe cealaltaé Ill. — Tr&irea misterului integral al mintuirii de c&étre Ortodoxie este una cu experienta vie a Duhuluj Sfint, ca suflare a vietii din pla- nul divin. Duhul Sfint este cel ce face mereu contemporan, mereu trait, misterul mintuirii, De aceea Duhul Sfint ocupa un loc atit de impor- tant in preocuparea si vorbirea Ortodoxiei. In Duhul Sfint, sau prin Duhul Sfint, Ortodoxia traieste continuu intregul mister al mintuirii, tréieste pe Hristos cel intrupat, rastignit si inviat, in comunicarea vie a Sa si a stdrilor Sale cdtre credinciosi. S-a vorbit si se vorbeste mult si in protestantism despre Duhul Sfint. Dar Duhul Sfint a devenit acolo factorul sustin&tor al individua- lismului orgolios, al unei originalitali de infelegere individuala: noua a credintei, nu al experientei mai presus de injelegere a misterului. Du- hul Sfint a fost identificat cu fenomenele Intelectuale si sentimentale imanente si individualiste. Dar experienja autentica a Duhului ne ri- dicé la perceptia mai presus de: minte si de orgoliu individualist a misterului, care ni se deschide ca o realitate neinventat& de noi, pen- tru tofi. Duhul Sfint e cap&tul lucrarii divine a Treimii ajunsa in inti- mitatea noastra subiectiva si revelindu-ni-se ca atare, cum spun Pa- Tinfii orientali, El ne reveleazd de aceea realitatea divind nu ca teorie intelectuala, ci ca viafé misterioas&, mai presus de viata noastra ima- nent&é. E] pune la priza vietii noastre sufletesti viata lui Hristos cel rastignit si inviat, facind-o viaja comund si nou& De aceea Duhul e d&t&tor de viata si ne face vii, pentru ca ne ridicad din speculatiile des- pre Dumnezeu si despre mintuire, facute de la distanta, in insdsi expe- tienta misterului divin in lucrarea lui mintuitoare, Ortodoxia, fiind ex- perienfa Duhului — ca experien{a a misterului integral al mintuirii —, este totdeauna actuala, pentru cd totdeauna aceastd experienta ras- punde uneij necesitafi umane fundamentale, spre deosebire de orice teorie intelectuala, care prin firea ei ingust si unilaterala e lipsita de viata si este depasita dupa un nou pas al spiritului pe linia progresu- lui intelectual. Aceasté impartasire din realitatea misterului divin al mintuirii, prin Dubul Sfint, este o adevarat& via{& pentru suflet, cu tot ce inseamna o astfel de viajé. De aceea si cint& Ortodoxia: «Prin Du- hul Sfint tot sufletul viazi», «prin Duhul Sfint e incep&tura vietii», «Duhul misca fapturax, unde vine El «odrasleste viata», «se innoiesc toate», «prin Duhul Sfint e intelepciunea» si «toata buna d&ruires, * IV. — Cifiva teologi protestanti (Edmund Schlink, Vogel) au re- marcat, in timpul mai nou, cé Ortodoxia este doxologicad. Acest lucru este adevdrat in sensul c&, pentru Ortodoxie, Dumnezeu si lucrarea Lui creatoare si mintuitoare nu este un obiect de doctrind teoretica, ci de lauda entuziasté, ca si pentru psalmistul Vechiului Testament. Ortodoxia se dovedeste si in aceasta continuatoarea crestinismului de la inceput, care e modu] Vechiului Testament de a se comporta fata de Dumnezeu. Dar lauda in cultul ortodox nu este exclusiva, ci ea este impreunaté cu mulfumirea pentru ce a facut si face Dumnezeu+. Prof, D, Stiniloae / Cileva trasiluri caracteristice aly Orlodoxiet 736 ‘entru noi si cu rug&’ciunea ce se aduce lui Dumnezeu pentru a ne ice parte in continuare de mila si, de darurile Sale. Insusirile m&rete i faptele minunate de bundtate ale lui Dumnezeu sint mentionate cu sud, ca un temei pentru cererea unor noi milostiviri si daruri ale Lui \ ca asiguréri cé El ne va face parte din aceste milostiviri si daruri. Ortodoxia este doxologicd in sensul larg cd toata cunostinta des- re Dumnezeu si despre lucrarea Lui mintuitoare este orientatd prac- ic, existential, este transformaté in rugdciune, in grdire directa cétre ‘umnezeu, in continutul dialogului nostru cu Dumnezeu, in substanta raportuluj nostru personal si viu cu El. Ortodoxia a pastrat caracte- | autentic al religiei ca dialog al credinciosului cu Dumnoezeu, pe nd in crestinismul occidental s-a dezvoltat caracterul de docirind, : flozofie al crestinismului, de gnoza, care transforma pe Dumnezcu + obiect, diluindu-i realitatea si subordonindu-] min{ii umane. Dar numai in relalia dialogica Dumnezeu a trait intens si adeva- ‘L De aceea Ortodoxia c o experienja vie a lui Dumnezeu, lar Dum- zeu, ca partener in dialogul cu credinciosul lucreazd, Ja tindul Sdu, upra partenerului uman, il binecuvinteazd, ii raspunde la cereri cu ingiierile si darurile Sale. Dumnezeu lucreazd asupra credinciosilor prin cult, prin sacra- nate, iar credinciagii simt si marturisese prezenta lui Dumnezeu in at@rile de lauda si rugdciunile ce-I aduc. Cultul ortodox sacramental te un diaiog ontologic intre Dumnezeu si credinciosi si numai dupa eea este si un dialog verbal. Dumnezeu lucreazd asupra noastrd, in np ce ne rugdém Lui, dupa ce am amintit faptele Lui mintuitoare si am ldudat pentru ele. Iar lucrind asupra noastri, Dumnezeu ne des- ide ochii sufletului ca sa intuim lucrarea Lui, ca s& o simfim si ne scé sé dam expresie de lauda si de muljumitaé pentru aceasta sim- «© a noastra. Asa fiind, cultul sacramental nu e numai forma de rugd- ‘ine a cunostinjei de Dumnezcu, ci si izvor de cunoastere si de con- ‘ua verificare a cunostintei de totdeauna a Bisericii, forma princi- va a tracilici vii a Bisericii Cuvintele cultului sint célauzd spre perienta ntinutului lor si exprimarea acestei experiente. Credin- isii Bisericii Ortodoxe nu si-au insusit invaé{atura Bisericii in genere : catehisme gsi expuneri doctrinare, ci mai mult din cult, din prac- a sacramentala a misterului mintuirii. Gindirea despre Dumnezeu cult si cultul e gindire, célauzi in gindire. Credinciosul ortodox nu pretuieste reflexiunea despre Dumnezeu si despre lucrarea Lui min- toare, dar aceasta reflexiune o face in spiritul dialogului cu Dumne- 1, e reflexiunea partenerului care laud’ pe Dumnezeu, fi multumeste ii cere ceva, e o reflexiune in cadrul viu al dialogului, in experienta sterului divin. Gindirea ortodoxului despre Dumnezeu este cult, ‘ar daca nu se realizeazé in vremea cultului. Asa fiind, in cultul sacramental al Ortodoxiei care e si gindire, e rétor Duhul Sfint, Care e capatul lucrdrii divine straébatuta in inte- rul nostru cel mai intim. In ordinea cultului se produce continuu ‘nimentul intilnirii cu Dumnezeu asa cum in matca unui riu se fac verientele adincurilor. In cult vorbim lui Dumnezeu cintind, pentru numaj cintarea dd expresie caldurii experientei mai presus de cu-Pr. Prof. D. Slniloae / Cileva trisdturi caracteristice ale Ortodoxiet 307 vint. In cintare fiinja noestra devine sensibila la experienta misteru- lui, e répita de entuziasmul produs in ea de trdirea misterului, a Duhu- lui de vialé_datator si ga&seste forma de comunicare a acestei trdiri entuziaste, Cintarea elibereazi cuvintele de sensurile lor intelectuale limitate, facindu-le adecvate viefii ineftbile a misterului trait. Dar cultul mai este, in acelasi timp, si vorbirea omului cu Dum- nezeu despre trebuintele sale si ale semenilor sai, ale lumii intregi ca i despre bucuriile sale pentru darurile primite. In cuit, omul isi vede $i isi trdieste profund si existential, trebuintele sale de Dumnezeu si ia cunostinlé de ceea ce devine el prin impartdsirea cu Dumnezeu. * C&ci in Duhul Sfint, omul se vede pe sine nu in impasul neputinfei si al nefericirii pe care le traieste in necunoasterea lui Dumnezeu, ci in nadejdea optimista a implinirii sale si in inceputul acestei impliniri, care se {ese in dialogul misterios si mintuitor cu Dumnezeu. De aceea cultul este optimist, Omul se tréieste pe sine, in cadrul lui, indllat si gusta de mai inainte inaitarile sale viitoare, inclusiv viata sa eterna in Dumnezeu, in Duhul iubirii si al comuniunii cu Dumnezeu si, cu gamenii Sai. Icoanele sfinfilor, imnele de lauda cintate lor, trairea co- muniunii cu ei, maresc acest optimism. Acestea cuprind o adevdrataé doctrind optimisté despre om, despre ceea ce poate omul s& ajungé, prin adincirea dialogului sdu viu cu Dumnezeu si cu semenii sai, o doctrindé a maretiei care asteapté pe om, o doctriné a nadejdii pentru .fiecare credincios, a unei nédejdi pregustate. Icoanele si imnele adre- sate sfinfilor fl tin pe credincios in tensiune intre ‘arvuna primita si desavirsirea fagaduité, pe drumul dezvoltarii dialogului ontologic cu Dumnezeu, care e un drum eshatoloqic. Perspectiva eshatologica a cul- tului projecteazé o lumind de optimism asupra viefii prezente. Vv. — Temeiul cel mai adinc al naédejdii, al bucuriei care strabate lot cultul ortodox si caracterizeazd Ortodoxia este invierea. Sarbatoa- rea Pastilor care sté in centrul cultului ortodox, este o explozie de bu- curie, asemenea celej trdéite de ucenici cind au vdzut pe Domnul in- viat. Este explozia bucuriei cosmice pentru biruinta vietii, dupa tris- tefea intensa pentru moartea care a trebuit si o suporte chiar Sta- pinul viefii prin faptul cd s-a facut om. «Cerurile s& se veseleascd si pémintul bucura-se, si sd praznuiascd lumea cea vdzuta toata si cea nevdzutd, cd a inviat Hristos, veselia cea vesnicd». Yotul s-a umplut de siguranfa vietii, dupa ce totul inainta inexorabil spre moarte. Teo- logu] Al. Schmemann spune ca aceasta e vestea cu. aclevdrat bund sau evanghelia pe care a adus-o si pe care o propovdduieste cre: nismul lumii: bucuria invierii, Dacé crestinismul n-ar mai da lumi aceasta bucurie unicd, rafiunea lui de a fi ar inceta. Bucuria invierii este vestita de crestinism in fiecare duminica, Caci fiecare duminicd este inchinata invierii. Dar tot cultul vibreazé de bucuria invierii si e strébatut prin aceasta de tensiunea eshatologicaé a n&dejdii in inviere. «Acum toate s-au umplut de lumind, si cerul si pamintul», proclama Biserica in noaptea invierii. In noaptea lipsei de sens a lumii supusad mortii, acoperita de un cer a cdrui intenfie nu se cunostea, a timpului care purta totu) spre moarte, avind imprimaté in sine pecetea non- sensului, a izbucnit viafa din mormint, care umple de lumina sen-Pr. Prof. D, Staniloac / Citeva trasiituri caracteristice ale Ortodoxiei 738 suluj intreaga lume si timpul ci, care ne-a descoperit intentia bine- voitoare a Cerului fafa de lume si a descoperit chiar si ingerilor sen- sul creajici, Timpul a devenit acum din timp spre moarte, din timp ce se desfasura in intunericul lipsei de sens, un timp spre inviere, o des- fasurare luminoasa, 0 continua sarbdtoare. Toate zilele timpului, toate zilele anului au devenil sdrbatori, asigurindu-ne ca ne duc spre in- viere, cum au dus spre viafa de slavd pe sfinlii_ pe care-i fericim in ele. Mai bine zis, au devenit un ajun a) duminicii vesnice, cum zilele saptaminii sint ajunur, ale duminicii, cdci ele ne oblig& incd la un efort, asemanator efortului de pe pamint al sfintilor, pentru a ajunge la fericita lor odihna. Ortodoxia accentueazd cu deosebité stdéruina credinta crestinis- mului in biruinta vietii. Lupta atita timp nedecisa intre viafa si moarte S-a terminat cu biruinfa definitivaé a vielii, Acum nu ne mai temem de moarte, acum nu ne mai intristeazaé moartea, caci ea e trecere la viata adevarald, pe care 0 prequstém de pe acum. Amestecul de sens si de nonsens, imprimat in toate, prin faptul c&é pe de o parte existau, pe de alta toate erau supuse morfii, a devenit acum numai sens. Viala a biruit deplin si definitiv asupra neantului si a tristetii. Creatia in- treag& e destinatd, prin inviere, vielii netrec&toare, creatia intreagd e recuperala de Ce] ce a creat-o. Crestinismul apusean e atit de obsedat de grozavia vinei omului si de marimea jertfei ce a trebuit adusad ventru ea, cd nu_se poate bucura de ajuns de lumina invierii in care am fost mutati. El e ca omul care, trecut prin spaima innecului de la care a fost salvat, continud sa tremure de acea spaima si nu se poate bucura deplin de viata la care a fost readus. Sau e ca fiul care obse- dat de suferinfa mamei care j-a ndscut, nu se bucura din plin de viata pe care i-a daruit-o, uitind cé mama ins&si e veseld cd ]-a adus la viata. VI. — Eficienfa universald a invierii lui Hristos, trdirea misteru- Inj mintuirii in cultul public al Bisericii, pun {in relief catolicitatea Ortodoxiei. Lumina si forfa invierii lui Hristos imbrac& si p&trund toate. Toti vom invia impreund, o data cu innoirea intreaului cosmos. Fiecare din noi vom invia numai ca madular al umanitafii, in solida- ritate cu ea si cu cosmosul intreg. Primul sens al catolicitafii este cuprinderea tuturor in raza invierii potentiale. Mintuirea const& in Teadunarea tuturor in Fiul si Cuvintul lui Dumnezeu in care au fost create toate ca un intreg armonic (Colos. I, 17—20). Biserica este alua- tul prin care se actualizeazd aceasta solidaritate a lumii intregi si, ca atare, e obligaté maj mult decit oricine s& lucreze in sensul acesta. Biserica e comunitatea celor constienfi c& sint prinsi in dialoaul onto- logic cu Hristos cel inviat. Dar, din partea Sa, Hristos i-a prins pe tofi in acest dialog. Ca atare Biscrica nu e catolic&é cu adevarat daca nu se simte solidara cu lumea intreag& si nu adinceste continuu aceasta solidaritate. Credinciosii ei sint catolici in'm&sura in care se simt prinsi, la un loc cu lumea intreagd, in legatura cu Hristos si lucreaza conform acestei convingeri. Biscrica se distinge prin constiinja despre aceasta solidaritate a lumii in Hristos si despre datoria ei de a lucra pentru adincirea acestei solidaritafi.Pr, Prof. D. Sliniloae / Clleva tras&turi caracteristice ale Ortodoxiei 739 Dar prin comuniunea speciald dintre ei, credinciosii sint chemafi s& faci vizibil& perfectiunea solidarit&{ii la care e chematd intreaga omenire. Ej se imp&rtasesc impreuna din Hristos cel inviat, aratind c& numai impreund se vor imp&rtasi de inviere, ca m&dulare ale aceluiasi Hristos total. Ei cint&é si se roag& impreuna la liturghie, si prin aceasta sufletele lor se topesc intr-o unitate de gindire, de simfire, de martu- risire, de iubire comuna a lui Hristos si de iubire reciproca. lar litur- ghia este opera acestei unitati intre credinciosi si intre ei si Hristos, © jertfa si o inaljare comuna cu Hristos. Fiecare ii imbratiseaza pe toti si toti pe fiecare. Fiecare reprezinté o valoare in aceasta unitate, imbogajind-o cu ceva unic. Aflindu-se impreuné in mod constient, in cadrul dialogului viu si ontologic cu Hristos, tofi gindesc in cadrul acestui dialog, Cultul fiind experienja comuna a misterului mintuirii si reflexiunea in cadrul ei, toli credinciosij adincesc intelegerea misterului si-] pastreazd. Fie- care contribuie, prin experienta lui, la imbog&tirea experientei si inte- legerii comune a dialogului cu Dumnezeu si se hraneste din ea, actua- lizind la maximum virtualitatile nesfirsite ale misterului dialogului. Astfel, pe lingé sensul extensiv, catolicitatea are si un sens intensiv, sensul de comuniune in continua adincire: fiecare se dezvolta in comuniune cu tofi si comuniunea se dezvolt& prin aportul personal povitiv al fiecérui membru, prin darul fiecdruia, dezvoltat in Dubul comuniunii. fn fiecare se vede si se valorificd intregul si in intreg fiecare. Ortodoxia preferd, pentru acest sens de comuniune al catolicitatii termenu] sobornicitate, pentru cd prin el se pune mai bine in relief convergenfa liberd a celor ce o constituie. Sobornicitatea impac’ prin iubire libertatea credinciosilor cu unitatea lor, valorificind darurile personale prin punerea lor in slujba comunita{ii. Catolicismul influen- Jat de feudalism a dezvoltat teoria satisfactiei; Reforma, influentata de individualismul burghez, a dezvoltat teoria neputintei morale umane; Ortodoxia a rémas crestinismul comuniunii de la inceput, pentru ca, datorité imprejurarilor istorice, ea a ramas crestinismul poporului de jos. Comuniunea e o opera a Duhului, care imparte daruri deosebite, dar d& si elanul fructificérii lor in folosul comunitatii, in folosul reci- proc. De aceea Duhul Sfint este Duhu] comuniunii, al leqaturii dintre torte in Hristos, puterea lui Hristos, care fine toate adunate in Lo- gosul creator pe planul cosmic si readuna constient si afectuos pe cei ce cred in Logosul intrupat si inviat, realizind comuniunea. Duhul Sfint tine in dialog constient pe credinciosi cu Hristos si intreolalta. Numai din E} se poate restabili dialogul intre diferite Biserici des- partite, VII, — Dar comunitatea bisericeasca are trebuinta de o reprezen- tare pentru continua implinire a slujirilor care o mentin ca comuni- tate: predicarea cuvintului si s&virsirea Evharistiei si a celorlalte taine. Hristos, in calitate de cap al Bisericii, comunicé mereu Bisericii darurile Sale sau pe Duhul Sfint. Biserica are in sine viata lui Hristos, dar n-o are din sine, ci primind-o continuu, intr-un dialog in care Hristos e Cel ce di continuu, réspunzind la cereri. Continuu are loc oVr. Prof. D. Stiniloae / Cileva trasiituri caracteristice aly Orlodoxiel 740 pogorire a Duhului Sfint prin predicarca cuvintului si prin sacramente. Ocazionarea acestei comunicéri a lui Hristos comunitatii cu care ¢ legat, dar si deasupra careia se gaseste, o implineste preotia slujitoare. Preofia slujitoare reprezinta pe de o parte comunitatea in cererile ei, pe de alta pe lristos care i se comunicdé comunitafii. Preotia face parte din Bisericé in cererile ei cétre Hristos, dar reprezinta si pe Hristos in comunicarea continua a darurilor Sale. «Tot arhiereul se ia dintre oameni si se rinduieste spre cele ce sint ale lui Dumnezeu, ca sé aducé daruri si jertfe pentru pacate.. Nu-si ia cineva de la sine aceasta cinste, ci cel ce e chemat de Dumnezeu, ca si Aron» (Evrei V. 1, 4). Preotul se include pe de o parte in comunitatea pentru care se roaga, dar pe de all’ parte © congtienl cd 0 reprezinté pe ea si mijlo- ceste prin rugaciunile lui darurile. El zice pe de o parte: «lar pe noi toli care ne impértdsim dintr-o piine si dintr-un potir, sé ne unesti unul cu altul prin impéirtasirea accluiasi Sfint Duh». Tar pe de alta: «Insuti plineste si acum cererile de folos ale robilor Tai». Ortodoxia imbind aceste doud reprezentéri in slujirea preotici, spre deosebire cde calolicism care considera preojia maj mult ca o re- prezentare a lui Fristos, sau de protestanlism, care o considera exclu- siv ca o reprezentare a comuniltitii. Imbinarea amintité se constata in fapul c& menrbrii ierarhici pe de o parte sint alesi de corpul bise- ticesc, pe de alla primesc un har special prin hirotonic; ca harul hirotoniei fl primese prin rugdciunile credinciosilor asociate la rugd- ciunea ierarhului; ca ei implinese slujiri speciale, In care nu pot fi inlocuili de alji membrii ai comunitélii, dar nu pot implini slujirea lor fdrd asistenja si ajutorul comunitalii; ca, in fine, chiar definirea doc- trinei in Sinoadele ecumenice de caétre episcopat are trebuinlé de o receplie din partea corpului credinciosilor. Terarbia reprezinta, pe de 9 parte, comunitatea care se aflaé in realitalea Dubului lui Hristos, iar pe de alta parte, satisface necesitatea transcenderii continue a comu- nitaétii spre Duhul tui Hristos, sau a pogoririi continue a lui Hristos asupra ej. Prin icrarhie se manifesta faptul cd comunitatea nu trdieste intr-o autosuficien{d. Structura sacramentala si ierarhicé a Bisericii reprezinté accasté necesitate de transcendere continua a comunitatii, dar de transcendere pe trepte legate interior eu treplele pe care se alli. fn acest sens ierarhia face parte din Bisericd, facind legatura intre treapta pe care se aflé comunitatea si cea pe care se saltd, prin miscarea comunitalii spre Duhul si a Duhului spre comunitate. De aceea sacramentele, inclusiv sacramentul hirotonici, sint si ale lui Hristos si ale Biscricii. Vi. — Tn structura sacramentald a Biscricii se da o expresic constienlé sau se redescoperé structura sacramentalii_ a cosmosului. Tumea nu are sens deci infeleasi ca dar al lui Dumnezeu cdtre oa- meni. Universul e via déruité oamenilor de Dumnezeu. «Universul a fost creat pentru noi si nu noi pentru univers», spunc Sfintul Toan Guraé de Aur (Omilia XVTIT la Romani). Totul e dar a} lui Dumnezeu cdtre om, semn al iubirii Tui. Prin toate lucrurile ni se certificd si comunica fluidul iubirit divine, al bunavointei sau harului Sdéu. Deci toate sint sacramente, precum orice dar pe care ni-| face un semen a] nostru e un semn gi purtdtor al iubirii lui cadtre noi. Dar darul cerePr. Prof. D. Stiniloae / Citeva trasaturi caracteristice ale Orlodoxici TAL sd ise raspunda cu dar, ca sa se realizeze circuitul iubirii. Insa intru- cit omul nu poate darui decit cele ce i-au fost date spre trebuinta, darul lui e jertfa si tl oferdé cu mulfumire lui Dumnezeu. Darul omului catre Dumnezeu e ‘jertfa si euharistic. Fiecare om e preot ce aduce euharistia sa lui Dumnezeu. In Hristos sint concentrate cele mai inalte daruri ale lui Dumnezeu si cea mai pura euharistie a omului. El este arhiereul cel mai inalt. In lumina Lui infelegem toaté lumea ca dar si avem puterea de a o oferi lui Dumnezeu ca euharistie pura. Dar oferind-o lui Dumnezeu ca dar sau ca jertfa, punem pe ea pecetea muncii, a injelegerii noastre, a duhului nostru de jertfa, sau de transcendere spre Dumnezeu. Cu cit infelegem mai mult valoarea si complexitatea acestui dar divin si-i dezvoltam virtualitafile, cu atit mai mult inmulfim prin aceasta talantii ce ni s-au dat, cu alit mai mult il léudam pe Dumnezeu si-l facem mai multé bucurie, dovedin- du-ne parteneri activi in diatogul iubirii dintre El si noi. Rodurile co le aducem lui Dumnezeu sint o sintezd intre darul lui Dumnezeu gi infelegerea si munca noastra, lar oferindu-le lui Dumnezeu, El ni le intoarce din nou incdrcate de o noua binecuvintare, de un nou flux de iubire. Sacramentul divin e urmat de cuhrastia noastra si aceasta iarasi este urmati de sacramentul divin, Si acest circuit al iubirii cregte necontenit, transformindu-ne pe noi si umanizind sau spiritualizind lumea. Astfel, omul nu se aflaé in fata lumii ca in fafa unui obiect fara sens, sau cu un sens pur utilitarist, ci ea este incadraté in raportul personal in continud dezvoltare dintre om si Dumnezeu. IX. — Dar lumea datd omului ca dar trebuie sa-si pastreze acest caracter si in raportul dintre om si om. Sfintul Grigore de Nazianz spune: «S& imitém legea cea mai inalta si cea dintii a lui Dumnezeu, care face sa ploua peste cei drep{i si peste cei pacdtosi si face soarele sa rdsara tuturor la fel, care le-a dat pe toate comune oamenilor, cin- stind egala valoare a firii omenesti prin egalitatea daruluir. (De pau- perum amore, P. G. XXXV, col. 891). Lumea e dat&é nu numai pentru manifestarea jubirii dintre Dumnezeu si oameni, ci si pentru mani- festarea iubirii oamenilor intreolalt’. Leg&tura dintre aceste doud iubiri, sau dintre intrebuinjarea lumii ca dar intre Dumnezeu si om si intre om si om, o araté evlavia ortodoxd prin faptul ca orice rod il aduce un om lui Dumnezeu la bisericié, dupa ce primeste binecuvintarea lui Dumnezeu asupra lui, il consumé nu numai el, ci déruieste din el si celorlal{i oameni, precum orice dar facut de un credincios unui saérac e considerat ca facut lui Dumnezeu, conform cuvintului Mintuitorului (Matei XXV, 34—41), E un fenomen care ar trebui s& ia amploare pind la generalizarea completa. l‘aptul cé lumea e primité in dar de la Dumnezeu, implicd datoria omului de a o face continuu dar semenilor sai, Aceasta intrebuinjare transforma bunu- rile materiale si spirituale din ziduri despartitoare si din motive de ceartaé, de lupta si de orgoliu, in punti ale iubirii si comuniunii, ale catolicitalii. Numai aceasta viziune despre rostul lucrurilor, radical deosebita de cea individualisté, poate rezolva problema sociala. X. — Precum intoarcerea lumii ca dar lui Dumnezeu nu se sfir- geste niciodata, ci inscrie un progres: continuu in dezvoltarea daruluiPr. Prof, D. Stiiniloac / Cileva trisaluri catactetislice ale Ortodoxiel 742 cresterea iubirii, asa nu trebuie si inceteze implinirea datoriei fala de semeni, ci trebuie si creascd continuu. Sfintul Ioan Gura de Aur, urmind Marelui Pavel (Rom. XIII, 8), declara ca datoria lubirii_nu inceteazi niciodata, ci din ce este mai constiincios impli- nitaé, din aceea constiinfa ei creste mai mult. Dar prin aceasta creste spiritual omul insusi. Necesitatea de a iubi si de a fi iubit devine tot mai subtila si mai adincd, din ce sporesc oamenii din punct de vedere spiritual. Iar situatiile in care omul are trebuin{aé de iubire, de ajutor, se insira si se schimba fara incetare. S-a spus in teologia occidentala ca crestinismul patristic nu e preocupat de om si de aceea nici Orto- doxia, Dar nu s-au scris in toata literatura crestina din cele doud mii de ani pagini mai patetice despre datoria iubirii faja de om, despre valoarea omului si despre jinta marea{a spre care e chemat, ca cele scrise de Parintii capadocicni. Ej deschid perspectiva unui progres nesfirsit al umanita{ii prin crestere constiinjei despre daltoria iubirii dintre om si om, despre responsabilitatea omului pentru om. Aceasta e slava spre care e che- mat omul, indumneveirea lui printr-o umanizare continud. In considerarea lucrurilor ca bunuri de daruit si in simfirea iubirii tle om ca o datoric nesfirsita, Ortodoxia intrupeazd accleasi principii sociale maximaliste, pe care le intrupeazi Evanghelia cind ne porun- eeste sd iubim pe aproapele si chiar pe dusmani ca pe noi ingine. In aceste principii se concentreazd si se finalizeazd practic si existential, orizontul infinit deschis de dogmatica crestind. Viziunea unui progres al umanitatii prin adincirea constiintei despre datoria nesfirsita a iubirii, e sprijinita si de invdtatura orto- doxa despre energiile divine necreate. Aceasta implicé o viziune dina- mica a lui Dumnezeu. Dumnezeu isi pune in evidenja si in lucrare, in cursul progresului spiritual al omenirii, alte si alte energii, pe ma- sura_capacita{ii omenirii de a se deschide lor si de a le fructifica, Dar progresul se face mereu in compasul invierii lui Hristos si al invierii noastre in El, pe calea neabdluta a interminabilei desdvirsiri din sursa nesfirsila a iubirii lui Hristos. Acestea sint valorile esenjiale ale Ortedoxiei. Ortedoxia n-a creat loctrine care s& ingusteze mesajul evanghelic la orizontul moral si social limitat al timpurilor trecute. Ea se deschide celor mai indraznete lin visurile generoase ale omenirii contemporane, fara s& incurajeze totusi haosul propus de unele din cle. Ea nu ingusteazd progresul prin tutoritate si nu incurajeazaé dezordinea individualista, ci promoveaza orogresul in desavirsirea infinita a comuniunii.