VII. PICTORUL VIETII MODERNE -— , FRUMOSUL, MODA $I FERICIREA Exist in lume, si chiar in lumea artistilor, oameni care se duc la muzeul Luvru, trec in goand, sifara a le incredinfa o privire, prin fafa unei mulfimi de tablouri foarte intere- sante, desi de mina a doua, si se posteaza visitori in fata unui Tifian sau Rafael, in fata unora din acele tablouri popularizate cel mai mult de gravura ; apoi ies satisficufi, cei mai mulfi spunindu-si: ,,Imi cunosc muzeul", Existd si oameni care, dupa ce I-au citit cindva pe Bossuet si Racine; fsi inchipuie c& stiu pe de rost istoria literaturii. Din fericire se ivesc din cind in cind reparatori ai nedrep- tatilor, critici, amatori, curiosi care afirma ci Rafael nu e totul, ck Racine nu e totul, cd poetae minores au si ei ceva bun, solid si incintator ; si, in sfirsit, cA iubind atit de mult frumusefea general exprimati de poetii si artistii clasici, gresim totusi neglijind frumusetea special, frumusetea de circumstanta, si particularitatile de moravuri. Trebuie s& spun ca de citiva ani incoace, Iumea s-a mai corectat putin. Preful pe care amatorii fl pun astazi pe ging’- siile gravate si colorate ale veacului trecut dovedesc ci a avut loc o reactie in sensul in care avea nevoie publicul; Debucourt, Saint-Aubin si mulfi alfii au intrat in dictionarul artistilor demni de a fi cercetafi. Dar acestia reprezinta trecutul ; or, eu vreau astizi s ma opresc la pictura de mora- vuri a prezentului. Trecutul este interesant nu numai prin frumusefea pe care au stiut s-o extraga din el artistii pentru care el era prezentul, dar este-interesaat si ca trecut, pentru valoarea sa istoricd. Acelasi lucru se intimpla si cu prezentul. Plicerea pe care o aflim in redarea prezentului 18217:28 vin. 22 feb. @ scribd.com fine nu numai de frumusefea in care poate fi el invesmintat, dar si de calitatea sa esentiali de prezent. Am sub ochi o serie de gravuri de mode incepind cu Revo- Jufia si terminind cu Consulatul. Costumele acestea ce-i fac si rida pe atifi nechibzuiti, pe oamenii aceia gravi dar fara o reald gravitate, au un dublu farmec, artistic si istori De cele mai multe ori sint frumoase gi spiritual desenat dar lucrul care are important&, pentru mine cel putin, si sint fericit si-l aflu in toate sau aproape toate, este morala si estetica timpului. Ideea pe care omul si-o face despre frumos se intipareste in toata giteala lui, fi bofeste sau ii scrobeste haina, fi rotunjeste sau indreapt& tinuta si, cu timpul, se insinueaz’, subtil, in trasiturile chipului, Omul stirgeste prin a semina cu ceea ce ar vrea sa fie, Gravurile acestea pot fi tilm&cite in frumos sau in urit; in urit, ele in frumos, ele devin statui antice. Femeile care erau invesmintate in aceste costume sema- nau mai mult sau mai putin unele cu altele, dup gradul de poezie sau de vulgaritate ce-1 purtau pe chip. Materia vie dideao unduire molatec& la ceea ce ni se pare prea rigid chiar si astizi. Imaginatia spectatorului mai poate face si umble sau si freamate aceast4 tumicd si acest sal, Intr-una din zilele acestea o s& apari, poate, o drama la vreunul din teatre si vom putea si vedem refnviind costumele in care parintii nostri erau la fel de fermecatori_ca si noi in bietele noastre vesminte (ce-gi au si ele gratia lor, ce-i drept, dar intr-un fel'mai degrabi moral si spiritual), iar daca vor fi purtate si insuflefite de actrife si actori inteligenti ne vom mira ci am putut si ridem de ele atit de necugetat. Trecutul, pastrind totodatd caracterul seducdtor al spectrului, va redobindi lumina si freamatul vietii si se va preface in prezent. Dac&i un om nepirtinitor ar rasfoi una cite una toate modelele franceze de la inceputurile Frantei si pind in zilele noastre, n-ar gasi nimic care si-l socheze sau micar si-1 surprinda. Trecerile de la 0 epoca la alta s-ar infdtisa tot atit de numeroase ca pe scara lumii animale. Nici o lacuna, deci, nici o suprizi. ar daci ar adauga la vinieta, ce infati- seazii fiecare epoci, gindirea filozoficd de care aceasta era mai mult preocupata sau frimintat&, gindire a cirei amintire vinieta o sugereaz4 inevitabil, ar vedea ce profund& armonie 183 Fo 785 hmm)17:28. vin. 22 feb, FL 185% @ scribd.com domneste peste toatd alc&tuirea istoriei si c&, pind si in veacurile ce ni se par cele mai monstruoase si mai smintite; nemuritoarea pofti de frumos si-a aflat intotdeauna indestulare. Aceasta este, ce-i drept, un bun prilej ca si statornicim © teorie rationali si istoric’ a frumosului, in opozitie cu teoria frumosului unic si absolut; este un bun prilej sé ari- tm cA frumosul are intotdeauna si in_mod inevitabil o dubla structura,- desi impresia pe: care.olasi. este una. singurd ; caci dificultatea de a discerne elementele variabile ale framo- sului in unitatea impresiei nu infirma cu nimic necesitatea variafiei in compozitie. Frumosul este alcdtuit dintr-un element vesnic, invariabil, a cirui cantitate este peste masura de greu de determinat, precum si dintr-un element relativ, circumstantial, care va fi, dacd vrem, rind pe rind sau in intregime, epoca, moda, morala, pasiunea. Fara acest al doilea element care este ca glazura atragitoare, ce-ti gidila narile si-fi_stirneste apetitul, a prajiturii divine, primul clement at fi nedigerabil, far valoare si nepotrivit, ‘neadap- tat naturii umane. Desfid pe oricine ar descoperi 0 mostra oarecare de frumusete care si nu continad aceste doud ele~ mente. Am ales, daca vreti, cele doud mostre extreme ale istoriei- fn arta hieraticd, dualitatea se vede de la prima aruncatura de ochi; partea de frumusefe vesnicd nu se manifesta decit cu incuviintarea si confirmindu-se religiei careia ii apartine artistul. Pind si in opera cea mai usuratic’ a unui artist rafinat apartinind unora din aceste epoci, pe care le calificam cu prea mult’ vanitate drept civilizate, se poate vedea dualitatea; partea vesnici de frumusete va fi in acelasi timp adumbritd gi exprimatd, daci nu prin modi, micar prin temperamentul special al artistului. Dualitatea artei este o consecinti fatali a dualitatii omului. Considerati, dac& vreti, partea vesnic prezenta ca fiind sufletul artei, si elementul variabil, ca fiind trupul ei. Tati de ce Stendhal, un spirit impertinent, siciitor, respingitor chiar, dar ale carei impertinente incitau la o meditatie utila, s-a apropiat de adevar, mai mult decit numerosi_ alti artisti, spunind c& Frumosul nu este decit fagdduiala fericirii. De bun’ seami c& aceasti definitie depaseste scopul; ea supune in prea 18417:28. vin. 22 feb, FL 185% @ scribd.com mare misufa frumosul idealului mereu schimbator al ferici ea despoaie prea usor frumosul de caracterul su aristocratic, dar ca are marele merit de a se indepirta cu hotirire de gre- seala academicienilor. ‘Am explicat nu o data pin& acum aceste lucruri ; rindurile de fat le spun destul de mult altora care gust jocul gindirii abstracte; dar stiu c& cititorilor francezi, celor mai multi dintre ei, nu le sint deloc pe plac si eu insumi ard de nerab- dare si patrund in partea pozitiva si real a subiectului meu. SCHITA DE MORAVURI Pentru schita de moravuri, reprezentarea viefii burgheze gi spectacolele modei, mijlocul cel mai expeditiv si cel mai . putin costisitor este, de bund seami, si cel mai bun. Cu cit artistul va pune mai multd frumusefe, cu atit Iucrarea va fi mai prefioasd; dar in viata obisnuita, in metamorfoza de fiece zi a lucrurilor din afara, existi 0 miscare rapid’ ce-i impune artistului o iuteali corespunzitoare a exerci- fiului. Si cum spuneam adineauri, gravurile plurinuanfate ale veacului al optsprezecelea sint din nou in favorurile modei; pastelul, aqua-forte, aquatinte si-au adus, rind pe rind, contributia la acest imens dictionar al vietii moderne rispindit prin biblioteci, prin mapele amatorilor si inapoia vitrinelor pravaliilor celor mai de rind. De cum a aparut lito grafia pe loc s-a si dovedit capabila si preiapovara asta uriasa, in aparenta atit de frivola. $i in acest gen dispunem de adevirate monumente. Pe drept cuvint despre ‘lucrarile lui Gavarni si Daumier s-a spus cd sint complemente ale Comediei umane. Sint absolut convins ci Balzac insusi nu s-ar fi dat in Mituri s& impart&seasci ideea asta, care este cu atit mai adevarata cu cit geniul artistului pictor de mora- vuri este un geniu de natura mixtd, in care intra, adicd, © mare parte de spirit literar. Observator, hoinar, filozof, spuneti-i cum vreti; dar pentru a caracteriza un asemenea artist, veti fi nevoit, oricum, si-l invrednicifi cu un epitet pe care nu L-ati putea aplica si pictorului de lucruri vesnice sau cel putin mai de durati, de lucruri eroice sau religioase. Citeodata el e poet; mai adesea se apropie de romancier 185sau de moralist ; ¢ pictorul imprejurarii si a tot ce sgereazi ea ca fiind vesnic. Fiece fara, pentru plicerea: si pentru gloria ei, a avut citiva oameni dintre acestia, In vremea noastra, unui Daumier sau Gavarni, primele nume ce-ti vin in minte; le mai pot fi adiugati Devéria, Maurin; Numa, istorici ai grafiilor interlope ale Restauratiei, Wattier, Tas- saert, Eugene Lami, acesta din urm& aproape englez din pricina pasiunii lui pentru elementele aristocratice, si chiar Trimolet si Traviés, acesti cronicari ai sdraciei si ai vietii lipsite de maretie, ARTISTUL— OM DE LUME, OM AL MULTIMILOR $I COPIL Vreau s& vorbesc astizi publicului despre un om neobis- nuit, de o originalitate atit de puternicd si de statornicd incit se dispenseaz de rest si nici micar mu caut& aprobarea cuiva, Nici unul din desenele sale nu este semnat, daca numim semnatura cele citeva litere, lesne de imitat, ce reprezint& un nume si pe care atitia alti le aplic’ pompos in josul unor creionari dintre cele mai lipsite de har. Dar toate aceste lucriri sint semnate de sufletul siu clocotitor si amatorii, care le-au vazut si pretuit, le vor recunoaste cu usurin{i dup descrierea pe care vreau s-o fac, Mare iubitor al mulfimilor si al anonimatului, dl. C. G. impinge originali- tatea pind la’ modestie. Dl. Thackeray, care, precum se stie, se intereseazi foarte mult de art’ si fsi face el insusi ilustratia romanelor sale, a vorbit intr-o zi despre dl. G. intr-o mica gazet4 ce apare la Londra. Dar acesta din uma s-a miniat de parci i-ar fi fost ping%rit’ pudoarea. Si nu de mult, aflind ci aveam de gind s& aduc un prinos spiritului si talentului siu, m-a rugat fierbinte si stiruitor si omit numele siu si si nu pomenesc despre lucrarile sale decit ca despre lucr&rile unui anonim}. Ma voi supune cu umilinfa acestei bizare dorinfe. $i atit cititorul cit si eu ne vom pre- 4 Este vorba de desenatorul Constantin Guys (1802— 1892), celebra peu Gtochiurile sale avind ca subject moravutile célui de al doilea imperiu wr, . 18617:29 vin. 22 feb. @ scribd.com face a crede c& dl. G. nu exist& si ne vom ocupa de desencle si acuarelele sale, fai de care el mirturiseste un dispret demn de un patrician, asa cum ar proceda savantii care ar avea de judecat niste documente istorice pretioase, pe care intimplarea li le-a'scos in cale sial cdror autor trebuie si Amin vesnic necunoscut. Ba chiar, pentru a ficu constiinfa pe deplin impacat’, vom presupune ci tot ceca ce doresc a spune despre firea atit de ciudat si de misterios straluci- toare a d-lui G. e mai mult sau mai putin judicios sugerat’ de c&tre pomenitele lucrari; ¢ o ipoteza pur poetic, 0 presu- punere — produs al imaginafiei. Di, G. este batrin. Se spune cA Jean-Jacques a inceput s& scrie la patruzeci si doi de ani. Poate ca tot spre aceasta virsta, obsedat de imaginile ce-i bintuiau creierul, s-aincu- metat si dl. G. si astearna pe o foaie de hirtie alba cernealai si culori. La drept vorbind de desenat, desena ca un barbar, ca un copil, miniindu-se pe stingicia degetelor sale si pe nesupunerea uneltelor. Am vazut multe din mizgilelile acestea primare si marturisesc ca cea mai mare parte dintre camenii care se pricep sau pretind cA se pricep ar fi putut, nu spre necinstea lor, si nu ghiceasca geniul latent ce silaguia in acele schite obscure. Astizi, dl. G. care a descoperit singur toate micile trucuri ale meseriei si si-a facut, firi povata cuiva, propria-i educafie, a devenit, in genul siu, un maistra —viguros si n-a mai pastrat din prima candoare decit ceea ce trebuia ca si adauge bogatelor lui insusiri un condiment neasteptat. Cind di peste vreuna din incercarile sale din frageda tinerefe, o sfisic sau o arde cu o rusine si o indignare -din cele mai amuzante. ‘Timp de zece ani am dorit si-1 cunose pe dl. G., care este, idin fire, foarte amator de calitorii si foarte cosmopolit. $tiam cd a fost multa vreme corespondentul unui ziar ilustrat englez si ci publicase gravuri dupa crochiurile sale de cila- torie (Spania, Turcia, Crimeea). De pe atunci_ am dat cu ochii de o mas& considerabilé de asemenea desene incropite la fata locului si am putut citi astfel o dare de seama minu- fioasd. si zilnicd a campaniei din Crimeea cu mult mai de preferat oricirei alteia. Acelasi ziar mai publicase, tot fara Semnturi, numeroase compozitii ale aceluiasi autor, dup baletele si operele noi. Cind, in sfirsit, am dat de el, am infeles 187 Fo 785 hmm)17:29 vin. 22 feb. Fo 785 hmm) @ scribd.com mai intfi ci n-avem de-a face cu ceea ce se cheamia, de fapt, un artist, ci mai degrab& cu un cm de lume. V-as Tuga ca in acest caz s& acordati cuvintului artist un sens foarte restrins, iar cuvintului om ée.lume, unul foarte larg. Om de lume, adic&. om al intregii lumi, un om care intelege lumea ca si-ratiunile misterioase si legitime ale tuturor uzantelor ei; artist, adica ispecialist; om legat de paleta sa precum iobagul de glie. D-lui G. nu-i place si i se spun artist. Si n-aib& oare putina dreptate? Pe el fl intereseazd intreaga Jume; vrea sa stie, si infeleag’, si judece tot ce se petrece pe suprafata sferoidului .nostru.. Artistul traieste foarte putin, sau chiar deloc in lumea moral& si politici. Celcare locuieste in cartierul Breda habar n-are ce se petrece in faubourgul Saint-Germain. Cu dowd, trei'excepfil, care ar fi de prisos si le numim, trebuie spus cA cea mai mare parte a artistilor sint niste brute foarte indeminatice, niste simpli salahori, intéligenje rurale, niste creiere de ciobani. Conver- satia lor, vrind-nevrind marginit& la un cerc foarte restrins, devine curind de nesuportat pentru omul de lume, cet&jean spiritual al universului. Agadar, pentru a patrunde in intelegerea d-lui G., retinefi de indata urmatoarele: curiozitatea poate fi considerata la el drept punctul de plecare al geniului siu. ; VA amintifi de un tablou (cdci este intr-adevar un tablou!) scris de:cea mai‘puternicd pana a acestei epoci si care se intituleazi Omul mulfimilor.2 Inapoia vitrinei unei cafenele, convalescent, desfatindu-se privind mulfimea, se amestec’, in gind, cu toate gindurile ce foiesc in jurul siu. Intors de curind din umbrele morfii, el soarbe cu incintare tofi ger- menii si toate emanatiile viefii; si cum fusese pe. punctul de a uita totul, isi aduce aminte si doreste cu ardoare s&-si aminteascd despre tot. Pind la urma, se ndpusteste prin multime in cdutarea unui necunoscut, a carui fizionomie, intrezarité o clipa, il fascinase. Curiozitatea devenise o pasiune fatal&, irezistibila! Imaginafi-vi un artist, care pe plan spiritual ar fi mereu fn starea convalescentului, si vefi avea. cheia caracterului d-lui G. 4 fn Noile Povestiri Extraordinare ale lui Edgar ‘Allan Poo (N.T.) 18817:29 vin. 22 feb. Fo 785 hmm) @ scribd.com Ei bine, convalescenfa este ca o intoarcere’ in copilarie. Convalescentul, ca si copilul, se bucuri nespus de insusirea de a se interesa cu aprindere. delucruri, chiar si de cele mai triviale in aparenta. Sa ne inapoiem, daca este cu putinta, printr-un efort retrospectiv al imaginatiei, c&tre impresiilé noastre cele mai juvenile, cele mai matinale, si vom recu- noaste ci ele vadesc o ciudata inrudire cu impresiile atit de viu colorate pe care le-am incercat mai tirziu, in urma_unei maladii fizice, cu conditia ca aceasta maladie sa ne fi lsat intacte facultafile spirituale. Copilul vede totul ca pe o noutate ; el este totdeauna beat. Nimic nu se aseamin& mai mult cu ceea ce numim inspirafie, decit bucuria cu care _copilul absoarbe forma sé culoarea. M-as incumeta s& imping Jucrurile mai departe; ‘afirm c& inspiratia are-o oarecare Jegitura cu congesta $i c& orice gindire sublima este intova- rasiti de o zguduire nervoasi, mai mult sau mai pufin puter- nica, care are rezonante pina in cerebel. Omul de geniu are nervii solizi ; copilulii are subrezi. La unul, ratiunea a cdpatat un, loc considerabil; la celdlalt, sensibilitatea -stapineste aproape intreaga faptura. Dar geniul nu este decit copilaria vegdsité dup’ voie, copilaria inzestraté acum, pentru a se exprima, cu organe virile si cu spirit analitic, care-i ingiduie s&-si pun ordine in suma de materiale adunate involuntar. Acestei curiozitati profunde si voioase trebuie'si-i atribuim ochiul fix si animalic extatic:al copiilor in fata noului, oricare ar fi el, chip sau peisaj, lumina aurie, culori, stofe sclipitoare, incintare a frumusefii infrumusetat& de vesminte. Unul dintre prietenii mei imi spunea o data, cA pe cind era foarte mic, urmarea cum se imbrac& tatal sau si contempla, cu o stupoare amestecaté cu incintare, muschii bratelor, degradarile de culoare ale pielii nuantate cu roz si cu galben gi refeaua albastruie a venelor, Tabloul vietii exterioare il cumplea inci de pe atunci de respect si-i napadea creierul. Forma il obseda de pe atunci gi-] poseda. Predestinarea fsi arita de timpuriu virful nasului. Blestemul fusese rostit. Mai este nevoie sA spun ca acel copil este ast&zi un pictor celebru? VA rugam adineauri si-l considerafi pe dl. G.ca pe un vesnic convalescent; pentru a vi completa impresia, luati-l acum si ca pe un birbat-copil, un birbat ce poseda in fiecare 18917:29 vin. 22 feb. Fo 785 hmm) @ scribd.com clip geniul copiliriei, adick un geniu pentru care nici un aspect al vietii nu este focit. V-am spus ci imi repugn& si-l numese un artist pur, si ca el insusi se apar’ de acest titlu cu o modestie nuantatd de o pudoate aristocratic’. L-as numi bucuros un dandy si m-as sprijini pe citeva motive intemeiate, c&ci cuvintul dandy implici o chintesenfa de caracter si o intelegere sub- til a intregului mecanism moral al acestei lum: alt& parte, dandy-ul aspira la insensibilitate si di. G., care este stipinit de o pasiune nesdtioas’ — de a vedea sia simti—, se detaseazi puternic de dandysm. Amabam amare spunea sfintul Augustin. ,,Tubesc cu pasiune pasiunea" ar spune bucuros dl. G. Dandy-ul este blazat, sau se preface a fi, dintr-un calcul si din ratiune de casta. Di. G. are oroare de oamenii blazati. El poseda arta atit de anevoioasa (spiritele rafinate ma vor intelege) de a fi sincer fir a fi ridicol. L-as tmpodobi cu numele de filozof, daca dragostea lui excesiva pentru lucrurile vizibile, tangi- bile, condensate in starea plasticd, nu i-ar inspira o oarecare repulsie fafi de cele ce alcdtuiesc regatul impalpabil al metafizicianului. Sa-l reducem deci la conditia de pur mora- list pitoresc, ca La Bruyére. Multimea este domeniul siu, asa cum aerul este cel al pasdsii, iar apa cel al pestelui, Pasiunea gi profesiunea sa, este s& se identifice cu mul{imea. Pentru hoinarul desavirsit, pentru observatorul pasionat, este o imensi bucurie s&-si poatd alege, culcusul in mulfime, in ceea ce este unduios, fn migcare, in fugitiv si in infinit, S& fie in afara ciminului sau si totusi s4 se simt pretutindeni acasa; si vadi lumea, s& fie in mijlocul lumii si sé raminad nevazut de ea, acestea sint citeva dintre cele mai mici pliceri ale acestor spirite independente, pasionate, impartiale, pe care limbajul nu le poate defini decit cu stingiicie. Observatorul este un prinf care se bucura peste tot de incognito-ul siu. Cel ce iubeste viata face din lume familia sa, asa cum cel ce iubeste sexul frumos {si compune familia din toate frumusetile gisite, gisibile si de negasit ; asa cum amatorul de tablouri traieste intr-o societate fermecati de visuri_ pictate pe pinzd. La fel indragostitul de viata universali intr in multime ca intr-un urias rezervor de electricitate, Mai poate fi compa- 190rat si cu o oglinda la fel de urias& ca si aceast’. multime; cu un caleidoscop inzestrat cu constiinfi care, cu orice miscare a sa, infitiseazi viata multipli si gratia misc&toare a tuturor elementelor vietii. Este un ew nesitios al non-eulué care, clip de clipa, il red si-l exprima in imagini mai vii decit viafa insisi,’ vegnic nestatornicd si fugar’. ,,Orice om", spunea o data dl. G. intr-unadin acele conversatii pe care le ilumineaza cu o privire intensi si cu un gest ev: notice om care nu este covirsit de una din acele ami de o natura prea pozitivi ca si nu absoarbi toate faculti- file si care se plictiseste in sinul mulfimii este un prost si-l dispretuicsc!"" Cind dl, G. se trezeste dimineata, deschide ochii si vede cum soarele zburdalnic ia cu asalt pitratul ferestrelor, isi spune plin de remugscare si regret: ,Ce ordine impresio- nanti! ce fanfara de lumina! E lumini pretutindeni si inc de mai multe ceasuri! E 0 lumina pe care am pierdut-o din pricina somnului meu! Cite lucruri /uminate ag fi putut vedea si nu le-am vazut!" Si pleaci! si priveste curgind fluviul vitalitifii, atit de majestos gi de stralucitor. Admir& frumusetea vesnicd si uimitoarea armonie a viefii din capital, 0 armonie pe care pronia 0 ocroteste in tot vacarmul acesta al libertafii umane. Contempld peisajele marilor orase, peisaje din piatra mingiiate de ceaja sau izbite de palmele soarelui, fi incint& privirea frumoasele echipaje si caii lor mindri, curagenia sclipitoare a groomilor si maiestria vale- filor, pasul suplu al femeilor, copiii frumosi, fericifi cd traiesc pict sint bine imbricaji; pe scurt il ncints viala universal ack o moda, o croiala a hainei s-a schimbat cit de cit, daci nodurile panglicilor, paftalelor le-au luat locul cocardele, daca panglica de la palarie e mai lata, iar cocul e coborit cu 0 idee mai spre ceafi, daci cordonul se poarti mai sus, iar fusta, ceva mai largi, si fiticonvingicd ociiud su de vultur a si dibuit schimbarea de la mare depirtare. Trece un regiment, ce merge poate la cap&tul lumii, umplind vizduhul bulevardelor de fanfarele Iui ademenitoare si usoare ca o speranta; ochiul dlui G. a si vazut, a trecut in revistd, a ficut inspectia armelor, finutei si moralului acestei uniti{i, Harnasamente, lucruri sclipitoare, muzica, Priviri hot&rite, mustifi grele si serioase, toate acestea 19117:30 vin. 22 feb. Fo 785 hmm) @ scribd.com er — intra, claie peste grimada, intr-insul; si iat. cum, in citeva clipe, poemul ce se desprinde e in’ mod virtual alcdtuit. Tata-l sufleteste alituri de sufletul acestui regiment care marsaluieste ca un singur animal, mindra imagine a bucuriei in supunere! Dar s-a inserat. E ceasul straniu si indoielnic, cind cor- tina cereasci se lasi, iar orasele isi aprind luminile. Pilpiirea felinarelor face o pati pe purpura apusului. Cinstifi sau necinstiti, cu scaun la cap, oti nebuni, oamenii isi spun: »S-a dus, in sfirsit, si ziua asta! Oamenii cumsecade, ca $i lichelele, se gindese Ja plecare si fiecare d& fuga spre locul pe care si l-a ales ca si bea din cupa uitarii. Dl. G. va ramine ultimul ‘pretutindeni unde lumina poate stréluci, poezia poate rasuna, viata poate clocoti, iar muzica poate vibra; pretutindeni unde o pasiune poate poza pentru ochiul siu, pretutindeni unde omul firesc, casi omul conventional, se infatiseaza intr-o ciudati frumusefe, pretutindeni unde soa- rele lumineazi bucuriile repezi ale animalului depravat™! wlatd, de buna seami, o zi bine folosita“, isi va spune un anu- me cititor pe care l-am cunoscut cu totii, ,,oricare dintre noi are destul geniu ca s-o poatd folosi la fel. Dar vai, nu! putini sint aceia inzestrati cu facultatea de a vedea; si inc mai putini cei ce pot da glas. Acum, la ceasul cind ceilalti dorm, acesta sti aplecat peste masa lui, plimbind peste foaia de hirtie aceeasi privire ce poposea adineauri peste lucruri, luptindu-se cu creionul, pana sau penelul, azvirlind pina-n’tavan apa din pahar, stergindu-si pana pe cimasa, grabit, violent, preocupat de ‘parca i-ar fi team’ si nu-i scape imaginile, pus pe harti, desi e singur, si dojenindu-se pe sine. Tar lucrurile renase pe hirtie, firesti si chiar mai mult decit firesti, frumoase si chiar mai mult decit frumoase, deosebite si inzestrate cu o viat& avintati ca si sufletul autorului. Fantasmagoria a fost extras din natura. Toate materialele cu care memoria s-a impovirat se claseazi acum, se rinduiesc, se armonizeaza si trec prin acea idealizare for- 2 ,,Indraznese aproape si spun c& starea de reflectie este 0 stare im- potriva naturii gi ck omul care mediteaza este un animal depravat" (Rous- seau, Discurs asupra inegalitaji...) (N.T.) 192fata care este rezultatul unei perceptii infantile, adica a unei percepfii ascufite, magice pentru c4 este plind de inge- nuitate! MODERNITATEA Si asa merge, aleargi, caut&. Ce cauti? Fara indoiala, barbatul acesta asa cum l-am descris, singuratecul acesta inzestrat cu o imaginatie activi, caltorind vesnic prin marele pustit al oamenilor, are un fel mai inalt decit cel al unui simplu hoinar, un {el mai general, altul decit pla- cerea trecdtoare a clipei. El cauta acel ceva ce ni se va in- gadui si-l numim modernitate!; pentru ca alt cuvint_mai Potrivit sA exprime ideea cu pricina mu exist’. Pe el il inte- reseazi si desprinda din moda ceea ce poate ea confine ca element poetic in istorie, si extragi eternul din ceea ce e trecitor. Daca vom arunca o privireasupra expozifiilor noastre de tablouri moderne, vom fi izbiti de tendinta gene- ral a artistilor de a imbrica toate subiectele in costume . stravechi. Aproape toti se slujesc de moda si de mobilele Renasterii, asa cum David folosea moda si mobilele romane. ist. totusi o diferent, anume ci David, alegind subiecte cu osebire grecesti sau romane, nu putea face alt- ceva decit si le imbrace dupi moda antici, in vreme ce pictorii de astizi, alegindu-si subiecte cu un caracter gene- ral aplicabil tuturor epocilor, se inc&pifineazi si le impo- pofoneze cu_costumele Evului Mediu, Renasterii sau ale Orientului, E fra indoiali un semn de mare lenevie; cici este cu mult mai lesne si declari cd totul este din cale afari, de urit in vesmintul unei epoci decit si te striduiesti si scofi la ivealé frumusetea misterioasé ce poate salaslui in el, oricit_de neinsemnata ori putinticd ar fi ea. Moderni- tatea, adicd tranzitoriul, fugitivul, contingentul, constituie jumatatea artei, cealalta jumatate fiind eternul si imuabi. Jul. A existat 0 modernitate pentru fiecare pictor de alta- dat&; cea mai mare parte din frumoasele tablouri care ne Amin din vremurile trecute sint invesmintate in costumele 1 Modernité, cuvint creat in limba francezi de Baudelaire insusi. (N.T.) 19317:30 vin. 22 feb. Fo 785 hmm) @ scribd.com epocii lor, Sint desivirsit de armonioase, cici costumul, pieptinitura si chiar gestul, privirea si zimbetul (fiecare epock isi are portul, privirea si zimbetul ei) alcituiesc un tot de o deplink vitalitate. Elementul acesta trec&tor, fu- gitiv, cu atit de dese metamorfoze, nu avefi dreptul si-l disprejuifi_ sau si-l nesocotiti. Suprimindu-l, vefi cidea, vrind-nevrind, in vidul unei frumusefi abstracte si nedefi- nite, ca aceea a unicei femei inaintea primului picat. Daca in locul costumulni epocii, care se impune de la sine, veti pune un altul, vefi svirsi un anacronism care nu se poate justifica dectt in cazul ‘unei mascarade dorite de mo Astfel, zeifele, nimfele si cadinele secolului al optspreze- celea sint portrete moralmente asemantoare. Este, fari doar si poate, un lucru excelent si studiezi macstrii de odinioara ca si inveti si pictezi, dar acest Incru nu poate fi decit un exercifiu de prisos daci telul va este acela de a infelege caracterul frumusefii de astizi. Drape- riile lui Rubens sau Veronese nu va vor invita si facefi moarul antic, satenul reginei sau vreo altX stofi produsi de fabricile noastre, umflata, Jeginati de crinolina sau de jupoanele de muselin& scrobite. Tesitura si urzeala nu sint aceleasi cu cele ale stofclor vechii Venefii sau cu cele purtate Ja Curtea Caterinei, $i sX nu uitim c& linia fustei si a cor- sajului este cu totul alta, c& pliurile sint dispuse dup’ un alt sistem si, in sfirsit, cA gestul si portul femeii de astizi dau rochiei sale 0 viat& si o fizionomie care mu sint cele ale femeii de odinioari. ‘Intr-un cuvint, pentru ca orice modernitate si fie demni si devini antichitate trebuie si fi fost extrasi din ea acea frumusete misterioas’ pe care viata omeneascd o pune fari voia ei in ea. Acestei meniri ise dedic’ anume domnul G. Am spus ci fiecare epoct sia avut portul ei, privirea si gestul ei, Aceasta afirmatie poate fi cu usurinta veriti- cati mai ales intr-o vast galerie de portrete (cea de la Versailles, de pilda). Dar ea se poate extinde si mai departe. In unitatea care se numeste natiune, profesiunile, castele, secolele introduc varietatea, nu numai in gesturi si in mani- ere, dar si in forma pozitiva a obrazului. Cutare nas, cutare guri, cutare frunte umplu un ristimp pe care n-am pre- tentia si-l fixez aici, dar care cu siguranfi poate face 19417:30 vin. 22 feb. @ scribd.com obiectul unui calcul. Asemenea consideraii nu sint prea fami- liare portretistilor; si marele defect, al d-lui Ingres indeo- sebi, este de a voi si impund fiectrui tip ce-i pozeazi o perfecfionare mai mult sau mai pufin despotica, imprumu- tata din repertoriul ideilor clasic In astfel de cazuri ar fi mai usor si chiar legitim si ju- decim @ priori. Corelafia vesnici dintre ceea ce numim suflet si ceea ce numim trup, explic& prea bine cum tot ce este material ori emanatie dé spiritualitate reprezint& si va reprezenta intotdeauna factorul spiritual din care provine. Daca un pictor rabdator si migilos, dar inzesirat cu o ima- ginafie mediocra, avind de pictat 0 curtezand. a vremurilor de azi, se inspird (este cuvintul consacrat) de la 0 curte- zani a lui Titian sau Rafael este mai mult dectt probabil c& va face 0 opera falsi, ambigua si obscura. Studierea unei capodopere din acele timpuri si din acel gen nu-l va invita nici atitudinea, nici privirea, nici grimasa, nici aspectul vital al uneia din acele creaturi pe care dicfionarul modei le-a catalogat succesiv, cu ajutorul unor termeni grosolani sau juctiusi, de siricate, femei intrefinule, curtezane de lux, sau ciute, Aceeasi critic se aplicd riguros si studierii militarului, a dandy-ului, chiar si a animalului, ‘cline sau cal, ca si la tot ce aletuieste viafa exterioari a unui veac. Vai de cel care cauti in ‘antichitate altceva decit arta puri, logic’, metoda generali! Afundindu-se prea mult in ea, él pierde memoria prezentului; pierde valorile si privilegiile puse la indemini de imprejuririle prezente; ciici aproape toati ori- ginalitatea noastri vine de la pecctea pe care timpul o pune pe senzatiile noastre. Cititorul infelege de la bun inceput c& ag putea si-mi verific cu ugurinfa susfinerile prin nenu- mirate alte subiecte decit femeia. Ce-ati spune, de pildi, de un pictor de peisaje marine (imping ipoteza la extrem) care, avind de reprodus frumusefea sobri si cleganté a unei nave moderne, si-ar obosi ochii studiind formele supraf clrcate, intortocheate, monumentala pup& a unei coribii vechi sau catargele complicate din secolul al saisprezecelea? $i ce-afi gindi despre un artist pe care l-afi fi insircinat si fac& portretul unui pur-singe, de mare celebritate la hi- 195 Fo 785 hmm)17:30 vin. 22 feb. FL 185% @ scribd.com podrom, daci s-ar duce si-si poarte contemplarile prin muzee, daca s-ar multumi si studieze calul in galeriile tre- cutului, la Van Dyck, Bourguignon sau Van der Muelen? Caliuzit de natura, tiranizat de imprejurari, dl. G. a urmat 0 cu totul alta cale, El a inceput prin a cerceta viata si nu sa stréduit decit intr-un tirziu si desprinda si mijloa- cele de a-i da glas. De aici rezulti o originalitate suprin- z&toare, in care ceea ce a rimas poate barbar si ingenuu se dovedeste inc& o dati a fi un act de supunere in fata im- presiei, o magulire a adevarului. Pentru cei mai multi dintre noi, pentru oamenii de afaceri mai ales, in ochii carora na- tura nu existi decit cel mult in raporturile ei de utilitate cu afacerile lor, fantastica realitate a viefii este din cale afari de tociti. Dl. G. o absoarbe fira incetare; mintea si privirea fi sint pline de ea. ARTA MNEMONICA Cuvintul acesta de barbarie, care mi-a c&zut poate prea des sub pani, putea impinge pe unii si creada cA este vorba aici de citeva desene informe, pe care doar imaginatia spec- tatorului stic si le transforme in lucruri desivirsite. Ar in- semna si ‘fiu prost infeles. Vreau si vorbesc de o barbarie inevitabil’, sinteticd, copilfreascd, ce se vadeste adesea intr-o arti desivirsit’ (mexicani, egipteand sau_ninivit’) si care provine din nevoia de a vedea lucrurile in mare, de a le considera mai ales in efectul lor de ansamblu. Nu este de prisos si observam aici ck mult& lume a invinuit de bar- barie pe tofi pictorii a ciror privire este sintetic& si con- cisi, ca dl. Corot, de pilda, care se striduieste intii $4 inti si traseze liniile principale ale unui peisaj, osatura $1 fizio- nomia lui. Astfel, dl.G. traducind fidel propriile sale im- presi, marcheazi’ cu o energie instinctiva. punctele culmi- nante sau luminoase ale unui obiect (ele pot fi culminante si luminoase din punct de vedere dramatic) sau principalele sale caracteristici, uneori chiar cu o exagerare folositoare pentru memoria omeneascd; iar imaginatia spectatorului 19617:30 vin. 22 feb, FL 185% @ scribd.com care este supus, la rindul siu, acestei mnemonii? atit de despotice, vede cu Glaritate impresia produsi de obiecte asupra spiritului d-lui G. Spectatorul este aici tilmaciul unei traduceri intotdeauna limpezi si imbat&toare. Exista 0 conditie care adaug mult fortei vitale a acestei talmiciri legendare a viefii exterioare. Vreau s4 vorbesc de metoda de a desena a d-lui G. El deseneazi din memoric gi nu dup model, cu exceptia cazurilor (rizboiul din Cri- meca, de pilda) in'care existA necesitatea urgenta de a lua note imediate, in mare graba, si de a stabili liniile princi- pale ale subiectului. In fapt, toti desenatorii buni si adeva- rati deseneazi dupa imaginea inscrisi pe creierul Jor si nu dupi natura. Daca ni se obiecteazi admirabilele crochiuri ale lui Rafael si Watteau ca si ale multor altora, vom ras- punde cA acestea sint notafii, foarte mimutioase e drept, dar sint niste simple notafii. Cind un artist adevarat a ajuns Ja executia definitiva a operei sale, modelul ii devine mai degraba o povard decit un ajutor. Se intimpld chiar ca unii, ca Daumier si dl.G., obisnuiti de multi vreme si-si pund la incercare memoria si si. o umple cu imagini, odat& aflati in fata modelului si a multiplicit&tii de am&nunte ce le pre- supune el, si constate ci principala lor facultate e tulbu- rata si paralizati. Se stabileste atunci un duel intre vointa de a vedea totul, de a nu uita nimic, si facultatea memoriei care a Iuat obiceiul si absoarbi, in chip alert, culoarea generali si linia, arabescul conturuiui. Un artist care are sentimentul desivirsit al formei, dar este obisnuit si-si exercite mai cu seam memoria si imaginatia, se gaseste dintr-o dati parci Iuat cu asalt deo puzderie de detalii, care toate cer drep- tate cu furia unei mulfimi pasionate de egalitatea deplin’. Orice dreptate se afli atunci in mod obligatoriu violentata ; orice armonie distrus’, sacrificata ; trivialitatea se face urias& iar nenumérate minciuni devin uzurpatoare. Cu cit artistul se pleact mai fara pirtinire asupra am&nuntului cu atit creste mai mult anarhia. Indiferent daci este miop sau prezbit, orice ierarhie sau subordonare dispare. Este un acci- dent care se iveste adescori in operele unuia din pictorii 3 Arta finerii de minte (N.T.)17:31. vin. 22 feb. Fo 785 hmm) @ scribd.com nostri cei mai la moda, ale cirui defecte de altfel sint atit de bine adaptate defectelor multimilor, incit i-au slujit in chip ciudat popularitatea +, Aceeasi analogie se face ghicit& in practica artei actorului, arta atit de misterioas%, alit de profunda, cAzut& ast&zi in confuzia decadentelor. D1. Frédé- rick Lemaitre compune un rol cu amploarea si cuprinderea geniului. Oricit de sclipitor i-ar fi jocul cu aminunte lumi- noase, el rimine intotdeauna sintetic si sculptural. Dl. Bouffé isi compune rolurile sale cu 0 migali de miop si de pirocrat. In el totul izbucneste, dar nimic nu ajunge sé fie vazut, nimic nu vrea sé fie refinut de memorie. Asadar, in executia d-lui G.se vadesc dowd lucruri: unul, 0 concentrare a memoriei care reinvie, evocatoare, 0 memorie care spune fiecirui lucru: ,,Lazire, scoali-tel“; celilalt, un foc, o betie a creionului, a penelului, ce aduce mai degrabi a furie. Este teama de anu merge destul de repede, de a lisa si scape fantoma mai inainte ca sinteza s& fi fost fcut& si surprins4; este acea cumplita teama ce-i stpineste pe tofi artistii si care-i face si doreasca atit de fierbinte si-si apropie toate mijloacele de exprimare, pentru ca niciodat& poruncile spiritului si nu fie stirbite de sova- jala mfinii: pentru ca in cele din urma executia, exccutia ideald, si devina tot atit de inconstienta, tot atit de curgd- toare cum este digestia dup’ cin’, pentru creierul omului sinitos. Dl.G. incepe prin usoare indicafii in creion, ce nu marcheazi altceva decit locul pe care obiectele trebuie s&-l aib& in spatiu. Planurile principale sint indicate apoi in tente de tus, in mase vag $i usor colorate mai intii, dar reluate mai tirziu si incarcate, succesiv, cu culori mai intense. In ultima clip, conturul obiectelor este definitiv tras in cerneali. Daca nu le-ati vazut, nu vi putefi da seama ce efecte surprinzitoare poate stirni aceasti metoda atit de simpli, aproape elementar. Ea are acest incomparabil a- vantaj cd la oricare punct al progresului ei, fiecare desen pare indeajuns de finit; numifi asta o schifa dac& vrefi, dar o schifi perfect. Toate valorile se afl aici in plind armonie, si daci vrea si le impingi mai departe ele vor merge intotdeauna mini in mina spre desdvirsirea dorita. 1 Se pare ck Baudelaire se refera la Meissonier (N.T.) 19817:31. vin. 22 feb. @ scribd.com EI pregiiteste astfel douaizeci de desene o data, cu 0 vioi- ciune si o bucurie incintitoare, amuzante chiar si pentru el; crochiurile se ingramidesc ‘si se suprapun cu _zecile, cu sutele, cu miile. Din timp in timp se intoarce la ele, le risfoieste, le examineaza si apoi alege citeva a ciror inten sitate 0 sporeste mai mult sau mai putin, accentuindwle umbrele si aprinzindu-le progresiv luminile. El acordi o imensi importanji fondurilor care, vigu- roase sau usoare, sint intotdeauna de o calitate si de o fac~ tur’ foarte’ adecvate figurilor. Gama tonurilor si armonia general sint observate cu strictete, cu un geniu care isi are obirsia mai degrabi. in instinct decit in studiu. Caci dl.G. posed’ in chip firesc acel talent misterios al coloristului, un adevirat har pe care studiul il poate dez- volta, dar care prin el insusi nu cred c4 poate crea. Ca si spun totul intr-un cuvint, artistul nostru, atit de deosebit, exprima totodata gestul gi atitudinea solemn’ sau grotescd a fipturilor ca si explozia lor luminoasi in spafiu. ANALELE RAZBOIULUI Bulgaria, Turcia, Crimeea, Spania au fost prilejuri de mare sirbatoare pentru ochii d-lui G. sau mai curind ai artistului imaginar pe care am convenit si-l numim dl. G.; c&ci imi amintesc, din cind in cind, c&i mi-am fagaduit, ca si-i satisfac mai deplin modestia, ‘si presupun ci nu exista. Am cdutat in arhivele razboiului din Orient (cim- puri de bat&lie acoperite de ramésite funcbre, convoaie de materiale, imbarcari de vite si de cai) tablouri vii si sur- prinz&toare, reproducind viata insisi, elemente de un pito- Tesc pretios, pe care multi pictori de renume, pusi in aceleasi imprejurari, le-ar fi neglijat din zApaceala; dar dintre aces- tia las excepta totusi din toat& inima pe domnul Horace Vernet, mai curind un adevarat gazetar decit pe de-a-ntregul pictor, si cu care dl. G., artist mai gingas, are vidite apro- Pieri, dacd vrem si nu-l considerim decit un arhivar al vietii. Pot afirma chiar ca nici un ziar ori relatare scrisa, nici o carte, nu redau atit de bine, in toate dureroasele ei amdnunte, in toata sinistra ei amploare, aceasti mare 199 FL 185%17:31. vin. 22 feb. FL 185% @ scribd.com epopee care a fost rizboiul Crimeii. Ochiul se plimba cind pe malurile Dunarii, cind pe {irmul Bosforului, cind pe capul Cherson, pe cimpia de la Balaklava, pe cimpurile de la Inkermann, in taberele engleze, franceze, turce $i pie- monteze, pe ulifele Constantinopolului, in spitale si prin toate festivitiile religioase si militare. Una din compozitiile care mi s-au intiparit cel mai bine in minte este Binecuvintarca unui loc de veci la Scutari de ciitre episcopul de Gibraltar. Caracterul pitorese al scenei, ce reiese din contrastul dintre natura orientali din jur si atitudinile si uniformele occidentale ale celor de fata, este redat intr-un fel emotionant, sugestiv si nespus de visitor. Soldafii si ofiferii cu aerul acela adinc intiparit de gentel- meni, hotarifi si discrefi, pe care-1 duc cu ei pin’ la capitul lumii, in garnizoanele din colonia Capului si in asezirile lor din India: preofii englezi te fac si te gindesti vag la niste portirei sau agenti de bursi care s-ar fi impopotonat cu toci si gulerase de dantela. Tati-ne la Sumla, la Omar-Pasa: ospitalitatea turceasca, ciubuce si cafele; tofi vizitatorii sint insirati pe divane, potrivindu-si pipele lungi cit niste sarbacane a c&ror vatré zace la picioare. Tati-i pe Kurzi la Scutari, ciudat’ armati a c&rei infaitisare te duce cu gindul la o nivalire de hoarde barbare; iatici pe basi-buzuci, nu mai putin cindafi, cu ofi- terii lor europeni, unguri sau polonezi, al caror aer de fil- fizoni_contrasteazi bizar cu caracterul oriental baroc al soldafilor lor. Dau peste un desen miref, in care se vede un singur per- sonaj, voinic, robust, cu aerul ginditor, nepisitor $i cute- zitor totodatd, cizmele inalte fi tree peste genunchi; hai- na-i militar este ascunsi de un greoi gi larg palton incheiat cu griji la tofi nasturii; prin fumul tig&rii, el scruteazd zarea sinistra gi innegurat&; are un brat rinit, finut intr-o esarf’i atirnaté de git. Jos, citesc aceste cuvinte mizgilite cu cre- ionul: Canrobert on the batlle field of Inkermann. Taken on the spot.» 1 Canrobert pe cimpul de Iupti la Inkermann, Tablou executat la fafa locului (in limba englezi, in original) (N.T.) 200Dar cine este acest cavaler, cu mustati albe, cu 0 fizio- nomie atit de viu coloratd, care, {inindu-si capul sus, are aerul ci soarbe cumplita poezie a unui cimp de batalie, in timp ce calul sau, adulmecind farina, isi caut& drumul printre cadavrele ingramadite, cu picioarele in aer, cu chi purile crispate, in atitudini stranii? fn josul desenului se pot, citi cuvintele: Myself at Inkermann.! Il zaresc pe dl. Baraguay-d’Hilliers impreun& cu Séras- chier-ul trecind in revista unitatile de artilerie la Begistas. Rar mi-a fost dat si vid un portret militar mai adevirat, zamislit de o mind mai indrazneafa si mai ala. Un mume, de o sinistri faimi de cind cu dezastrele din Siria, mi se oferd privirilor: Akmet-Pasa, comandantul suprem al armatci la Calafat, in picioare in fata cortului, impreund cu statul sdu major, in timp ce i se prezintd dot ofiteri euro~ peni. In ciuda respectabilei sale burti turcesti, Abmet-Pasa are, in atitudine si chip, acel acer puternic aristocratic ce apartine indeobste raselor stipinitoare. Batalia de la Balaklava este infatisata, in aceasti ciu- data culegere, de mai multe ori si sub diferite aspecte. Prin- tre cele mai izbitoare, iata istorica sarji de cavalerie cin- tata de trompeta eroicd a lui Alfred Ti ‘ennyson, poet al regi- nei: 0 multime de cavaleri galopeazi culo vitezi ameti- toare.pina in zare, intre norii grei ai obuzelor. fn fund, eisajul este curmat de un sir de coline inverzite. Din cind in cind, tablouri religioase odihnesc ochiul i tristat de tot haul acesta de praf de pusca si ucigase incles- tari. In mijlocul soldatilor englezi din diferite arme, printre care ae pitoreasca uniforma a scotienilor in fusta, un poet anglican citeste liturghia duminicalé; trei tobe, prima sprijinindu-se pe celelalte doua, ii slujesc de pupitru. La drept vorbind ii e greu penei singure s& tilmiceasca acest poem atit de intins si de complicat, alcdtuit din mii de schite, fi e greu s& dea glas befiei ce se naste din tot acest pitoresc, dureros adesea, niciodat& ins& pling&ret, insirat pe citeva sute de pagini ale cdror zmingileli si rupturi vor- besc in felul lor despre frimintarea si inclestarea in mij locul cdrora isi asternea artistul amintirile unei zile. Spre 1 Eu insumi la Inkermann (in limba englezii, in original) (N.T.) 201