Bogdan Teodorescu MILENII de MANIPULAREva Bogdan Teodorescu cincli Mea Tee MANIPULARE Am trait cu jluzia, probabl| confortabils, a victorlel spiritulli asupra sisternului, a icell Cece U CGIAR COCR RUMI Reuter Ree) pentruacel spirit, acea idee si mai ales acelindivid, si nua servitdacatla progresu sistemylut, la PU ese MCL sec ct tee beers Rest Gee caecee | A Lee LMU ete OF ‘int-o Societate fara cenzura. Nici macar nu pulem afirma ca exista 6 curbé dascendenla a acestor doua fenomene. Tehnologia superioara a dezvoltat o cenzura bine echipata tennologic oa Meme mma Me car cme tet re RMS oe E TS Ee one CRONE Re RTC Me nrc CCMUC Lee ie ee U Me m eg rere Cece ran me ge cc ee LS Te RU CUCU Le Sune Le Mur UC cee ty elt dm me es asus Ua ney We oe A ACME cic er LC Ru ee Iau csLe OL Perse | Meera ek osie eee ee Naik tt eta Deen aici Rue el Ree Or eM SCC cacy eine Meee ural EE nM ee CElem RE nent) eR MUMMERS ems IN Crs gear oul] Mere ste eel eimai oe et) DT UC ee Ra eae lua Sneed acme ial tr Cec Eras) Cee seh ee Me emus Me RC UMBC isle lu len ens ae elt) CUR eMac MCLs Meee mia ale CS Rec ce era eeu Re UL Rae erm MM ST Pe Re uc tuna Ten cn MR nn ec ianscr Mmect Cau Tet CO uM cos fefelere Maelo 1 ll x www.tritonic.ro CT htip://tritonicnews.blogspot.com. bulb ve) | ted il 1Bogdan Teodoresou (1963) » abscivit Facultates de Instalatii s UTCB in 1887, apoi Colegiul National de Aparare fn 2000 gi este doctor in comunicare din 2006, Jurnalist Fi manager de prest din 1990, profesor de markating politic gi electoral la SNSPA din 1997, mambru al Asoclatiei Internationale « Conuitantilor Politici (APC) si al Ancctatie’ Europene 1 Consultantilor Politic: (EAPC) din 2001 si membru sl Uniunii Scriitorilor din Romania din 2004, A fost numnit intro 1996 pi 1987, Secretar do Stat, Ministry interimar jn Departamentul [nformatiiler Publica. A detinut functia de pregedinte al fnstitutului Pro intre 2004 si 2007. A publicat peste 1500 articole in preed, a realizat 760 de emisiuni de radio gi televiziune. Autor ¢i cosutor Le zece volume, dintre care trei romane qi un ‘volum de poerle pentru cary a primit Premiul de debut al Editurii Albatros (1982),Preambul In lucrdrile dedicate istoriel propagandei, de exemplu, sau altor forme si tehnici de comunicare in masa, tabla de meterii este formata totdeauna dintr-o insiruire de momente sau de etape ale jatoriei omenirii din care autorii desprind davezi exceptionale ale utilizarij manipulérii asupra cetateanului. Niciodata nu vor lipsi Hitler gi ai lui, Stalin gi chinerii ui Mao, Biserica, in principiu cea catolicd, sofistii greci si imparatii romani. Vom citi mai mereu despre Congregatia de Propaganda Fide si donatia lui Constantin, despre Goebbels, Holocaust si Ministerul Propagandei. despre Gulag, lupta de clasé gi Directiva NKVD numéru! 3 din 2 iunie 1947, despre Revolutia Culturala si laogai, despre cultul imperial, Nero gi Caligula, despre malformarile istoriej {n De bello Gallico, deapre piramide, catedrale si statui. Si bineinteles despre multe altele... Toate elemente credibile gi spectaculoase ale fenomenului. Sunt identificate cu precizie datele aparitiei primei lucrari tiparite, @ primului ziar si a primej emisii radio, sunt dovedite legaturile istorice dintre emergenta anumitor migcAri sociale gi politice si dezvoltarea mijloacelor de comunicare. Fiecare secol scurs de la nasterea statalitatii are momentele lui de glorie — mai putine cele indepartate, tot mai multe spre prezent — ale intersectiei dintre comunicare, evolutie gi istorie. Legand cu o linie continua aceste varfuri se obtine perspectiva modului in care comunicarea (cu toate componentele ei) a deter- minat modelarea realitatii cunoscute noua acum. Un lung sir de excese si de acte geniale, care poate incepe cu prentul faraonic si duce pana la difuzarea in lumea intreagé de catre structurile abilitate ale armatei americane a imaginilor, simulate in studio, care aratau cetatenilor planetei cum sunt distruse dela distanta obiective ale armatei irakiene in timpu! primului rzboi din Golf.Urmarind aceasta cale se creeaza imaginea unor evenimente in care comimicarea devine importanta, in care propaganda se re- vareé asupra cetatenilor, in care manipulares determins actiuni care poate altfel ou ar fi avut lot, Acele intamplari sunt evidente si devin ele insele chiar esenta fenomenului, Der Sturmer este pro- paganda, cregtinul incendiator al Rome: este manipularea, Refor- ma 4 reugit datorita tiparului, Kennedy a devenit preyedinte datarita televiziunii Analizele facute pe acest tip de evenimente exemplare conduc |g identificaree si cuantificarea intregului mode} functional. {n ultima jumatate # secolului al XX-lea e-au teoretizat masiv comunicarea de masa 3j toate dezvoltsrile ce decurg din ea. De asuinenea, prin prisma acestor tearetizari au fest explicate actiuni ale structurilor sociale in contextul evolutiei umanitatii: o parte din .clipele astrale" ale istoriei este legaté gi de comunicare. 0 parte $i mai mic& este chiar determinat& de comunicare. in parale) cu fesaturd ttituror faptelor si vorhelor care constituie cei cinci mii de ani de civilizatie — de la Egipt si Sumer pana in prezent — putem trasa un fir care leaga acele noduri in care comunicarea 8 influentat istoria. Acest fir ae ingroasa tot mai mult spre secolul al XX-lea, cind progresele tehnologice din media si cele din stiintele sociale au permis o presiune sporita 4 fenomenului comunicational aaupra societatil. Omul modern este o victima probabila a propagandei, omul modern este o victima aigurd a manipularii din partes organiza- tiilot politice, dar gi a celar comerciale sau de media. Omul modern este masurabil din punct de vedere sociologic, eate determinabil din punet de vedere paihologic si este parte a unui organism com- plex, dar perfect analizabil care se numeste opinie publica. Fiecare rand citit intr-un ziar, fiecare film vazut, fiecare reclama intal- mita pe drum, fiecare discurs politic, fiecare demers al societatil civile il afundé gi mai mult intr-o lume a multiplelor optiuni. toate precomandate, dar niciuna izvoraté pur si simplu dic mintea sa. Un individ unidimensional prins intre multiple canale de camunicare, Tonté aceasta imagine, desigur ingrogata, ar fi valabila daca. Istoria ar incepe intr-un punet $i s-ar sfargi tn altul. Daca acest or s-ar fi négcut pentru prima dats, 38 zicem in 1920, atunei edind a.uvut lec prima (ransmisie radio, sau mai devreme, in 1905, cand a apirut teoria relativitatii restranse, sau poate gi mai devreme, in 1869, cand in Wyoming a existat primul sufragiu cu adevtrat aniversal al epocii moderne, sau chiar i mai devreme, in 1822,cand papa Pins al Vil-les a decis.s4 permité tiparires cartilor care vorbeau despre heliocentriam. Numeai ca omul la care facem referire s-a nascut de dows ori. O data atunci cand i-a aperut specia sia dows onra cand s-a organizat social. Istoria sa incepe deci odata cu specia sa 9i a doua gard cul Sistemul social. in toata existenta ca socialé acest om a fost manipulat. Fara tehnologie, fara sociologie, fark psihologie, fara afivertising. Cand acestea éu aparut, manipularea exista de mult gi principiile ei erau deja seceptate atat de manipulat, edt i de manipulator. Este clar ca putem mésura mai usor cum se produce aceasta Ia inceput de socol ¥XI. avand alaturi de noi gtiinta, tehnologia ¢i globalizares. Dar firul rogu al comunicarii, cel care se leagé de anumite noduri ale tesSturij istoriei cunoscute. nu exista dec&t daca vrem sA sim- plificdm foarte-foarte mult lucrurile. In fapt, comunicares este urzenla pe care s-a constrnit tot edi- Geral, Printr-un efort cotidian, anonim si, in genera! neinteresant, de comunicare, individul a fost calibrat in interiorul sistemului aocial a carui regula fundamentala a fost sia ramas supunerea. Convingeren nu s-a facut nici prio conspiratii, nici prin lovituri de forta, ci prin rutina. Omul nu este supus de catre televiziune, ci de liderul pe care-I vede ta télevizor, Aceast{ supunere n-a deprins-o din septembrie 1936, cand a avut loc prima emisiune TV, ci cu mult timp ijnainte. Liderul care l-a invatat sf ee eupund lui si sistemuli pe care el il conducea gi fl reprezenta nu a folosit abndajele de opinie penteu & identifica nevoile maselor, dar tot acestor nevoi — pe care le-a aflat prin mijloace mai rudimentare —s-a edresat gi tot prio rezolvarea acestora gi-a dovedit utilitatea. Asa cum, intro analiza a epocii de dupa ce) de-al Doilea Razboi Mondial se constata cA, degi al treilea conflict nu a izbucnit vrendatd, nu a trecut niciun singur minut fara un razboi pe pla- neta, se poate spune cA in toaté tatoria sociala a omenini nu a existat niciun minut fire comuuicare ia scop manipulatoriu purtata Intre jerarhie 9i supusi. Tebnologia este ulterioara supunerii si poate fi privitd ai ca un produs al acesteia. Desi doar epoca moderna a consacrat conceptul de comunicare institutionald, a creat parghii pentru realizarea acesteia, tehnici pentru implementares ei, scoli pentru pregatirea comunicatorilor si metode de cercetare pentru stabilires eficientai comunicarii, smultan cu crearee slatului gi cu consolidares rela- tiilor sociale, ierarhice 51 functionale din interiorul sau, liderulpolitic # simtit nevoia s& comunice cu supusii vai si cu egalii sti, lideri ai altor ierarhii. Elementele care stau Is baza acestei comu- hicari nu difera fundementa) de marile campanii din ziua de astAzi. Modernizarea tehnicilor a atras dupa sine diversificarea metodelor de comunicare, dupa cum modernizares sovietatii a atras dupa sine emanciparea publicului cAruia fi este dedicata comunicarea, Dar, in esenté, reprezentantii sistemului social Incearca acum, ca siin urna cu multe mii de ani acelagi lucru; sA-¢i asigure controlul cémpului informational in care evolueszA populatia din interiorul ierathiei. Ravasite intre cuvinte cu intelesuri relutiv apropiate (¢onyin- gere. persuasiune, manipulare, propaganda), istoria si analiza fenomenelor comunicérii dintre ierarhie si supus, dintre stat si cetatean a-au preocupat mult mai mult de subtilitatile psihologice ale dominatiei decét de organizarea si de implemontarea strate- giilor de comunicare. Oriunde privim inapoi, in cei aproape cinci mi de ani de istorie mai mult sau mai putin cunoscuta a societatii omeneasti, vom ghsi elemente simjlate cu tehnicile de comunicare, de persuadsre, de manipulare, de propaganda (alba, neagré sau gri) ale contemporaneitatii. Probabil ca trebuie lamurit spiritual in care vom aborda aceasta lucrare. Tinta sa unica o reprezinta analiza comunicarii intre stat. ai cetatean sau intre biserica si cetafean. Din acest punet de vedere, se pot identifica doar dow& perioade in toata istoria omenicii — cea in care intre stat si cetafean existA un monolog al statulni, punctul de vedere al cetdteantilui fiind ignorat sau chisr repri- mat, si cea in care intre stat $i cetAtean exista un dialog, statul #1 institutiile sale fiind obligate 68 tind seama de punctul de vedere al cetateanului, [ndiferent deca avem de-a faee ev monologul statal sau cu dialogul social, motivele comunicarii sratului sunt infor- marea cetéteanului in legatura cu regulile ce trebuie respectate astfel incdit sistema 84 poata functiona 9i cu motivele pentru care aceate reguli trebuie respectate. Ce trebuie facut ai de ce trabuie facut. Cand in .,epoca de aur’, in anij ‘80, romanii aflau in flecare iarné of trebuie 64 circule cu magina din doud fn doud duminici {cei cu muimere pare intr-o duminied. cei cu numere impare in alta), explicatia data populatiei erau ningorile abundente care blocau traficul. Ori, este cunoscuta realitatea cd au exigtat ani cand aoeasté decizie a fost luata dupa o simpla ninsoare anemicd. Regulafusese enuntala, iar motivatia ei, de asemenea. Intr-o tari adialo- gului social, o asemenes initiativa ar fi dus la mitinguri, luari de pozitie ale mass.media. ale partidelor de opozitie ai ale aimplilor cetateni gi probabil cA nu ar fi fost aplicata niciodata, iar daca partidul de guvernamant ar fi insistat in eroare ar fi platit din grew le alegeri, In anii lui Ceausescu, reprimarea dialogului con: duces la acceptarea muta a unei decizii. Dar trebuie retinut ca, ai atunci, in plina dictatura, explicatia a existat. Chiar daca era complet neconvingatoare, Acest binom informatie-imagine a dominat comunicarea institutionala pe toata durata existentei ocesteia si de aceea trebuie 3a vedem daca vreodata statul, liderul sau conducdtorul religios, in comunicarea lor cu supuyii, an respectat regula de baza a pro- pagandei albe, respectiv rostirea exclusiv a adevarului gi daca in tentativa lor de a-i convinge pe cei din subordine au fost manati doar du intentii pozitive. Impartirea efectuata in prezent in zona comunicarii in care manipulate este un cuviint rau, iar persuadare este un cuvant bun, propaganda albé este pozitiva iar propaganda neagra negativa, poate fi usor combatuta de o realitate incontestabila a comunicarii statului eaure catayean. lerarhia = cdutat in permanenta s2-5i domine supusii. Practic. intreaga istorie a omenirii este o poveste a acestei dominari. Democratiile ultimului seco} gi cele cateva exceptii anterioare n-au consacrat incetarea demerauiui dominator, ci instaurarea dreptu)ui cetiternului de a opri, periodic, acest demers. Si de a schimbs niste dominanti cu altii. Nuantares mo- delului comunicational al statuloi democratic vine nu din anula- tea inetinctului de putere al clasei dommante, cl din intraducerea elementelor care permit cetateanului 58 aibé un alt punct de vede- re, Dact una dintse obsesiile totalitarismului este unanimitates, salvarea democratica se numegte majoritates. Care oricdind ponte deveni minoritete, Se poate spune deci cf structuta dominanté din tarile democratice ingearea, din perspectiva comunicationala, ad convinga cetateatul de justetea actiunilor ei. CetAteann] poate areepta aceasta perspectiva, 0 poate nega sau o poate ignora. Suma avestor atitudini conduce, la anumite intervale, la bilanturi elee- torule care decid soarta acelei puteri. Nu putem vorbi de buna credinté a puterii din statul demécratic. ci mai degraha de bunul ei simt in modu in care igi concepe strategiile de comunicare (care.indiferent cum le numim, sunt tot o tentativa de a obtine susti- nerea unei cat mai mari parti din electorat). La inceputul secolubui al X1X-Jea, in Statele Unite ate Americii par primii oameni angajati de cAtre lider (pregedinte in cazul in speta) cu sarcini in domeniul constructiei de imagine. In general, acegtia erau folositi pentru campaniile electorale si se ocupau in primul rand de relatiile cu ziarele (singure media existent) ei de orgunizarea turneelor in teritoriu. Spre finele secolului al XIX-lea, apar consilierti de iraagine folositi de lider in timpul mandatauui. Epoca de aur a marketingului politic ai electoral este deschisa larg in zorii secolulaf al XX-lea, odata cu explozia media, aparitia radioului, a cinematografului ai xpoi, cAteva decentii mai tarsi, 4 televizorului. Liderul modern este inconjurat de o armata de consilieri, dintra care un loc anume (ocult gi privilegiat) il occupa consilierii de imagine, oamenii care ambaleaza realitatea, spin doctors deveniti subiecte de filme, de romane si de legende media. Mai veches activitate a publicitatii capata o cord mai mica (dar mult mai influenta) care este comunicares politica ¢j tot ansamblul isi adjudeca dimensiuni industriale suficient de mari ca analizele comunicarii politice, comunicarii electorale eau institutionale aa porneasca in cel mai bun caz din anul 1900. Stim desigur ca Eisenhower a fost primul presedinte care a folosit um apol electoral (se chema / like Ike si era un soi de film simpatic de enimatie), stim cf Franklin: Delano Roosevelt a fost primul pregedinte care 4 folosit radioul pentru a comunica natiunil din Biroul Oval, iar JFK a fost primul pregedinte care a ajuns in fundtie invingandu-¢i adverserul intr-o confruntare directa televizata. Stim de asemenea ca Hitler, Stalin, Mussolini gi ulteriorii lor tovarasi din estul european, din Spania gi Portugalia sau din comunismul asiatic &u folosit din plin toat® media aflats in dotare pentru a-si impune i apoi perpetua regimurile de teroare. Stim c4 la aceasta ort foarte moulte dintre actiunile vizibile ale liderilor mondiali (democrati eau nu) au un pulernic gi decisiv caracter imagologic, Stim ca orice demars public al unui lider este analizat din perapectiva aportu- lui gau deficitului de imagine pu care] va genera, stim 8 orice personalitate politica a momentului este profund interesata de modul in care este percepiit de opinia publica si — indiferent dac4 omul in catuzA este dictator su lider ales democratic — ineearcd a4 imbunatateasca aceastd perceptie pentru a-gi putea indeplini cat mai bine misiunes executiva. Ce se pare ra nu stim, sau dacastim nu ludm in calcul, este c& simultan cu primele forme ale statului s-8 construit si sistamul prin care liderul gi structura din jurul sau genereaza supunerea multimii, iar principala parghie a acestui fenomen, fard de care omenirea ou ar fi existat in forma actuala, este menipularea prin comunicare. Cele trei parti ale luctarii de fata urmAreac largi perioade isto- tice, corelate eu c&te un fenoman comunicational: 1. Lumea veche, in care s-au nascut imagines liderului 51 do- minares masej prin intermediul acesteia, Civilizatiile alesa ofera modele distincte ale acestei constructii si parcurg, in general, cai proprii de consolidare a imaginii suveranului si a legitimarii sistemului de dominare, Contemporaneitatea lor 4 generat, inevi- tabil, si imprumuturi metodologice, dar si evolutii polemice, in cere vn modal era respins programatic de altul tocraai pentru a eviden- tia diferentele calitative dintre patiunile in causa, aflate probabil in competitie sau in conflict, In flecare dintre acestea am analizat imaginea suveranului, cAile ei de constructia, de diseminare gi de impunere, climatul public al cormunitétii respective, precum si elamente constitutive ale sistemului ierarhic si functional. De asemenea, am cAutat teme predilecte ale discursului public si ale raporturilor dintre iererhia, religie si cetatean, La iesirea din Anti- chitate se poate considera cf imagines suveranului era dejs con- atruita, fiecare civilizatie contribuind, in masuri imposibil de euantificat, la cotstituirea avesteia, Tot La iegirea din Antichitate era deja bine furddacinetd paradigma supunerii in fata sistemului, iar fiinta socjalé era deja deprinsé cu regulile functiondrii acestuia. Ul, Biserica cresting din primele cincisprezece secole ale mile- niului I o fost abordaté doar din perspective prozelitismului, feno- men comunicational pomplet now. revolutionar si dificil de contracarat de inamicii si timpucii, Au fost urmarite campaniile de comu- nicare ale epacii apostolice, cele din timpul persecutiilor, cele din Evul Mediu timpuriu ai din perioada cruciadelor, prectum si marele efort misionat ulterior epocii descoperirilor geografice. Predicatoril eveatini au fost primii activisti ai lumii. comunicatori ai unui adevar girat ideologic, care au coborat mesajul de la inaltimea propagandei imperiale in-casa fiecarui cetafean gi care 1-ou sta- bilizat acolo pana in prezent, indiferent de forma de organizare statal-institutionala care conducen societatea respectiva. Biseri- ea o fost tot prima imstitutie care si-a instruit programaticcomunicatorii, raalizand in premierd models standard pentru diversele iegiri in public ale acestora. DI. Interventia tehnologiei — tiparul gi apai media — moment care a determinat aparitia centrelor alternative de comunicare si care o desfiintat pentru totdeauna monopolul ierarhiei asupra imaginii. De atunci se poate vorbi de campanii de comunicare negative jndreptate impotriva sistemultii, oricare ar Ai acesta, precum si de ipoteza enunturilor alternative, Mai mult, pentru Primn datd, un cetatean care nu reprezénta nimic in ierarhie putea s€ emité un punct de vedere la care c& aibé acces un mumar mai Mare sau mai mic de alti cetayeni care, de agemenca, nu repre- zentan nimic in ierarhie, Asa cum biserica, in tentativa de 2-31 perfectiona Ia maximum evanghelizatorii, a dat nagtere propa: gandistului, tot asa tiparul si apoi gazeta au dat nagtere jurnalis- tvulai, personaj cheie in istoria contemporana si factor determinant in orice onaliza asupra comunicérii inatitutionale si a manipularii mosei. Instituyille propagandei, definitivate ls inceputul secolului al XX-lea, dup4 consolidareg fenomenului media, au insumet toata experienta trecutului gi au pus-o in operd sprijinindu-se atat pe patternuri consolidate de milenii, cat 9i pe saltul tehnologic si stiintific. Organizate manifest pentru controlul gi directionarea maski, aceste instiLutii au incercat simultan ea utilizese progresul, dar si a0-i blocheze efectele. S-a preconizat — si pe alocuri 3-2 gi reusit — reintoarcerea la epoca de dinainte de media, utilizandu-se insa media. Propaganda multicanal a ramas, dar « transportat tn Singur adevar, emis de osingyra voce, th numele nei singure ieravhii. ANlwte in apatele majaritatii actelor abominabile ale seco- hului at XX-lea (holecaust, epurari g. genociduri otnice, lagare de exterminare seu de readucare, spAlare a creierelor, mutari fortate de populatie, ura rasiala. confesionala si sociala), institutiile propagandsi totalitare, hazandu-se pe toate functiile media pu care au transformat-o intr-un perfect. instrument de dominare, au reugit si stimuleze prin politic] de comunicare excesele ma svi prinse in tea mai dezvolrata plass imagologics construita vreadsta. Anvevitat abordaren (eoriilor numeroase gi foarte exacte dedi- tate modului in cate individul perrepe si se raporteazd la comu- nicare, In resorturile care-| fac sa aocepte sau nu un mesaj, care-| determing s@ creadé gai ou un purtator de mesaj, s& urmeze 6a nu an lider, Am urmarit cu precadere actiunile manipiiatorului $i mai putin reaetiile si perceptiile potentialului manipulat. Convingerea cu care am pornit aceasta lucrare ¢ fost aceea ca domina- rea 9-4 realizat prin manipulare ined din primele momente ale statalitatii, tn interioral ierarhiei din oricare civilizatie. Cele trai spatii alese — Antichitatea, prozelitismul religios si media — au contribui fiecare decisiv la ceag ce noi numim astaai campanii de comunicare in masa. Antichitatea, prin construirea imaginii liderului si a modeluiui de manipulare derivat din aceasta, pro- selitismul, prin raspandires ideologiei la nivel individual, iar media, prin construires realitai alternative, in fapt o realitave artificiala care este interpust intre individ si reglitate. In fiecare dintre cele trei cadre istorice am evidentiat slementele noi §) am evitat 28 repet contributii ale unei anumite civilizatii sau dintr-o anumitd perioada istorica pe care le analizasem anterior, in alta civilizayia sau in alta perioada istorica. Fiind vorba de o abordare « manipularii individului de catre ierarhie care s-a dorit cronologicd, a trebuit s3 selectes din uriagul material oferit de cai cinci mii de ani de statalitate doar o infima parte care m-a ajutat sf conturez un traseu coerent gi continun al fenomenului, Desigur ca multe, foarte multe alte cazuri extrem de elocvente nu au putut f pomenite, dupa cum personaje sau momente exemplara pentru acest domeniu au fost eludate din cauza modului in care a fost Btructurata lucrarea. Astfel, dupa pregentareg epocii antice nu m-am mai referit deeit in trecere la construirea imaginii liderului, considerand c& aceasta a [oat desavargita fn Lumea Veche, modernitaiea neada&ugand decit detalii functionale, Nici diseminarea ideologica nu a fost tratata decdt in capitolul dedicat religiei, activismul secolujui a] XX-lea find doar o continuares @ tehnicilor acesteia. Oricdt pare de ciudat, maicu sesma pornind de la experientele recente, secolul al XX-lea — considerat a fi un ev al manipulérii —are foarte putine inovatii in acest domeniu, Mai degraba, data- rita unei multitudini de factori, am asistat la o sintesd a tuturor contributillor din ultimii ciuci mii de ani pusd in opera prin mij- loace tehnice superioare. Efectele manipularii suat maj vizibile, mai concrete gi, in anumite cazuri, mai inspdimantatoare i in pre- zent, Miza insd, intentiile ierarhiel, pasii propriu-zigi urmati gi finalitatea demersului sunt practic identice de-2 lingul intregii intorii cunnacute. Textele gi actiunile divergilorlideri sau divergilor consilieri ai acestora — filozofi, istorici, clerici sau oameni de stiinta — aleseBUOUAN TEUDURESCU in aceasté lucrare au dorit sd evidentieze existenta unui proces constient, inteles si asumat ca atare, prin care ierarhia gi-a i dominatia asupra celorlalti in primul rand prin convingere, deci prin manipulare. Teoretizarea, justificarea, ilustrarea gi perma- nentizarea supunerii au fost pasii obligatoriu parcursi de orice lider. Violenta. conatrangerile, legile si presiunile econamice sunt ulterioare acestora. Comunicarea a precedat forta, aceasta find totusi doar o solutie extrema, Miza oricdrei ierarhii a fost seupu- nerea prin simbol, prin construct de imagine, prin cuvant, prin controlul ssupra campuluj ideatic al colectivitatii respective — sumé a tuturor valorilor, preceptelor gi credintelor considerate a fide referinta de catre majoritate —, prin interpretarea motivanté a trecutului, prin modelarea in spiritul utilitatii a prezentului 93 prin proiectarea dezirabila a viitorului. {n principiu, in istoria comunicarii institutionale este cu neputinta 8A identifici momentul exact in care cineva a enuntat in premiera o idee sau a folosit in pretnier4 o tehnicA anume, Cei care au contribuit Ie evolutia comunicarii dintre ierarhie gi cetdtean aunt atat de mult, incat orice demera al clasificérii lor este inutil. Cei mai multi sunt si vor ramane anonimi fiindea, de fapt, activitates lor nu a fost niciodata considerata fundamentala. Cine a serie primul diseurs al unui lider? Ce lider a rostit primu) discurs in fata multimii? Ce functionar a identificat primul nevoia de maretie in expunerea canducatorului? Ce preat.a legat in premiera institutia condu- cdtorului de cea divind? Ce ierarh a definit prima daté justetea unui sistem jn care cei putini au gi cei multi nu au? Ce invatat a explicat in premiera cd supunerea in aceasta lume atrage dupa sine beneficii in cealalta? Cui i-a venit ideea ca statuia Hiderului s8 fie mai mare decat a tuturor celorlalte personaje reprezentate? Cine s-a gandit primvul sé imortalizeze in desen, basorelief sau text ispravile unui conducator gi cine s-a gAndit s4 le modifice aetfel incat sd fie pe placul masei? Si cine a descoperit prima data lucru- rile care plac masei? Cine a zugravit primul imagines dugmanului intr-o comunitate? Si cum arata acesta — perfect real sau cari- caturizat pentru a fi ¢i mei de temut sau 5i mai urat? Cine a inven- tat primul ritual? Si cum i-a determinat pe oameni 4 ia parte la el? Cum a fost convins un om sa plateasca in premieré impozit? Cum a fost convins si respecte nigte legi ecrise pe o tablita sau pe o stel4, cand el nu gtia sa citeasca? Si cine a facut-o, un soldat cu o armé Bau UN personaj inarmat cu argumente?Am trait cu iluzia, probabil confortabila, a victoriei spiritului asupra sistemului, a ideii esupre cenzurii, a individului ssupra birccratiei. Victoria a venit ined, In general, foarte tarziu pentru acel spirit, acea idee si mai ales acel individ si nu a servit decat la progresul sistemului, Je triumful birocratiei, la perpetuarea cenzurii, Dupa cinci mii de ani de organizare social au traim intr-o lume fara manipulare gi nici intr-o societate fara cenzura, Nici macar nu puteni afirma ¢4 existd o curba descendent a acestor doua fenomene. Tehnologia superioara a dezvoltat o cenzuré bine echipata tehnologic si mereu adecvata, inclusiv din punctul de vedere al justific4rii sale, noilor realitati, Modernizarea individului a dus mimetic la modernizarea manipulari aplicate lui, astfel incat raportul dintre el ¢i sistem 94 ramana, in fapt, mereu acelagi. Primul om a) majoritati traseelor omenirii este cunoseut. Prin insasi natura ei, manipularea nu are pionieri, ci doar un sir lung de practicanti care au dezvoltat in tacere si discretie singura Metodé prin care indivizii au putut fi pugi laolalta intr-o constructie sociald $i apoi au putut fi tinuti acolo.Lumea veche. Inventarea imaginii liderului Egiptul Menes sau Mena, Meni, Min, Narmer, Aha, poate fi considerat primul lider cunoscut a) istoriei umane. tn jurul anului 3000 i.Hr. a unificat triburile aflate de-a lungul Nilului configurand monar- hia egipteand. Tot el stabileste o capitala a regatului 9i consacré primul artefact al maretiei conducdtorului: psentul sau dubla co- rand. Simholizind unirea Egiptului de Sus (reprezentat de mitra alba inalta) cu Egiptul de Jos (reprezentat de coroana rogie), psentul (deformare greceascé a cuvintelor egiptene pa sekhmenti, .wele doud puternice®) devine simbolul puterii faraonice gi eate gasit in toate reprezentarile ulterioare ale impdratului egiptean. [n aceeasi idee a echitibrului intre cele doud parti fondatoare ale regatului, Memfis , noua capitalé aleasa de Menes , inseamnd wbalanta dubdlei tari"[1]. Desi biografia ea este regasita mai mult in legenda, decat consacrata de documente istorice (prima menti- une istoriograficé asupra existentei lui dateaza din timpul dinastiei a XIX-a, din timpul secolului al XII-lea i.Hr., deci aproximativ dupa 1700 de ani), Menes, despre care un istoric egiptean din secolul al II-lea i.Hr. scria cf a domnit gaizeci gi doi de ani gi ca a fost ucis de un hipopotam, a influentat decisiv ritualul puterii in Egipt. aTimp de mai mult de trei mii de ani, faraonii au fost incoronati Ia Memfis, foarte probabil ceremonia culminania repetdnd-o pe cea inauguraté de Menes."[2] Urmand mitul marelui stramog, despre cara se spunea cA a promulgat si un cod de legi care i-a fost daruit de insusi zeu) Toth, faraonii Vechiului Imperiu au construit primul sistem centralizat al dominarii, Asezarea Egiptului de-a lungul Nilului, navigabil la acel moment, si lipsa marilor orage a contribuit la construirea unui stat mult mai ugor de controlat decat suma oraselor sume- Tiene. ,,fare era constituita dintr-o masa ruralé condusa de repre-zentantii unui zeu-intrupat, Foraonul,...) intrucal faraonul era nemuritor, decesu st inzemna nusmat translatia sa la Cer, Conti- nuitatea de la un zet-itrupat la alt zeu intrupat gi prin urmare, continuitatea ardinii cosmice, dar gi sqciale eran aaigurate. [3] Intr.un timp relativ seurt de Ja momentul fondérij atatului a fost organizata administrares teritormlu: intr-wn sistem care, degi nu s-e inspirat de la nimeni, a déinuit aproape trei milenii, Egiptul ore impArtit in provincii (noma) asezata sub autoritates unui functionar subordonat curtii faraonului. Acesta raporta curtii absolut toate cale ce sa intamplau in provincia sa, materialele fiind centralizate intr-o Carte a oreselor din Egipt si a tot ce le privegie. Acelasi flux comunicational exista si in sens invere, conduestorii provinciilor primind periodie de a eentru informati gi (ndicatii pe care trebuiau s4 le transmité in teritoriu. Diodor din Sicilia mentiona, de exemplu, existenta schimbului de informatii intre provineii si capitala cu privire la cresterea sau descregterea cotelor apelor Nilului in pericada de inundatii[4]. {n centrul aceator infor- mari e¢ afla, evident, activitatea faraonului (scribii curtiit descriau fetul in care faraonul personad facea tot cc era necasar pentru pro- pigives Egiptutui, cum et personal rapuneo pe campul de Lpta mii de inamici, cum el peraenal descoperea ce nis mergea bine in imperiu gi cum ef personal corecta aceste greseli")[5), dar gi date despre victoriile militare, despre ceremoniile care aveaw loc la curte, despre nitualurile dedicate zeilor nationali gi indicatii cu privire la modul de aplicare a diverselor norme economice, reli- gioase eau sociale, In parale! cy acegsté dimensiune comunicstionalA de natura administrativa, clerul dezvoltase gi el o comunicaré similara intre marii preoti din Mernfis gi clerul din templele de pe tot cuprinsul tari, La fel ca gi in Sumer, fiecaré provincie avea proptiile zeitati pe langa zeitatile intregului Egipt. Calebrarea lor se facea in egala masura, zeii mai mici din provineii fiind subordonati in mitologia egipteand marilor zei nationali, cei care {1 patronau pe faraon. Preocupat de multiple activitati administrative (se inflinjaserfa mai multe case regale — un soi de ministere — care-urmareau desfa- surarea activitatilor agricole, de stocare a marfurilor, de irigatii, de finante, de protocol, de cult funerar, de intendenta gi aprovi- dionare ete.), rolu) major al faraonului era aceja de a mijioci intre supusii sai si zeti cei mari[6]. Cale cinci titluri pe care monarhiaegipteana le va asocia numelui Reedrui faraon pand ia efargital imperiului sunt semnificative pentru aceasta constructie imagologica. Astfel, numele Horus {) agaza pe feravn sub protectia soimului, pasdrea care patrona orapul in care se nascuse Manes, primu! faraon. Numele nedty (,cele doua stapane) il plaseazé pe faraon sub tutela zeitelor ce patroneara cele dou Egipturi fondatoare. Numele Horus de Aur leaga persoana faraonului de cea a lui Horus solar si ceresc. Numele nesut-bit (,cal ce apartine trestiei gi albinei’} il asimileaza pe faraon cu Hora gi fauna simbolice ale celor doua regate, Numele de fiu al Ivi Ra il Jeaga direct pe faraon de zeul al cérui cult este celebrat im toatd tara[7]. De azemenea, in ma- joritatea reprezentarilor faraonul este pus in legatura nemijlocita cu soarele, zeu! central al universului mitologic egiptean, cel din lacrimile chruja s-au nAseut oameni([8]. »Unul dintre cele mai spectaculoase aspecte ale imagologiei oficiale egiptene este disciplina cu care au folosit simbolurite. Albina, totusul si corcana alba pentru Egiptul de Sus, papirusut si coroana rogie pentru Egiptul de Jos, alaturi de simbolurile, oulorile gi ateagurile diverselor districte demonatreazé atenta exploatare a mandriei locale. Diverse alte simboluri ca acarabeul, cobra regalia, fenotud vietii eterne, nenumbratele imaging zomorfe ale zeilor, toate retationate Tntr-o ierarhie vizuale cu insugi foraonul, demonstregat un grad nalt de contro! politic al fenomenutui artiatic."[9] Bazata pe simboluri conectate In panteonul divin, imagologia oficiala egipteana este conatruita doar pentry uzul feraonului, al Ederului absolut, a cérui proiectie inghite oj justifiea in acelagi timp activitatea unui intreg aparnt functiondrese. Acceptand tutela faraonului — zeu intrupat, egipteanul aecepta implicit gi coor donarea ferarhiei de sub acesta. Un stat care pornegte de la asemenes principii nu poate fi decdt absolut gi centralizat, Inapre faraan se inalté, ca spre o culme, piramida biroerajizi, care ti are elementul edu cel mai ridicat in grad de visir, figura activd si proeminentd de executor uman al vointelor zetului intrapat."[10] Cele dous functii fundamentsle ale faraonului, comanda gi judecata, erau transmise vizirului care, la randul sdu, le trans-mites ierarhiet functionsresti din capitalé sau din provincii. Vizirul (tiati) activa ca un prim-ministru a) timpurilor moderne, der, in acelasi timp, era 9i cel ce ragspundea in fata faraonului de activi: taten intregii administratii, Intr-un papirus conservat din timpul Nouluj Imperiu exista un text de investitura el unui visir rostit chiar de faraon: uVegheaza asupra incoperilor wizirntui; fit cu bagare de seama ta tot ce se petrece acolo, Gandeste-ts ct. ele sunt acheletul intregti tari. A fi vizir nu este un lucru dulce, este un tucru amar. Gan- deste-te ca n-aé doar sarcina ds a-i respecta pe printi sau pe preoti. Géndeste-te co nu trebuie at asupresti poporul. Cand vine cineva cu ojalba din Egiptul de Sus sau din Egiptul de dos, vegheazd co totul a6 se petreacé aga cum graieste legea, ca datina st fie respectata gi dreptul nimanui sé nu fie Inctleat, E o nelegiuire 94 i partea cuive, Priveste- pe cel pe care-1 eunogti in acelagi fel ca pe acela pe care nu-l cunosti gi pe cel apropiat de rege la fel oa pe cel ne-i departe."{11) Functionarii aflati in subordinea viziruluj, cai care practic puneau in aplicare in intreaga taré politica faracnului, erau se- lectionati din divarsele niveluri ale rudelor faraonulul sau ale nobilimii, In timp, se dezvolta caste ale diverselor meserii, unele dintre ele riguros ereditare. Un fenomen prexent pentru toate pos- turile functiondresti este instruirea care, pentru copii familiilor inetarite, incepea de acasd, prin utilizarea unor profesori pri- vati|12}. Exista apoi ¢ sconla la palat, ,casa videtarelor regale™, unde fiii inaltilor functionari ge instruiau alaturi de urmasii faraonilor. In acelagi timp, in provincie functionau gcoli care pra- gateau cadre pentru functionarii din afara rapitalei. In ambele cazuri, coj mai buni dintre élevi sau cei mai cu stare urmau scoli de un nivel superior sau parcuygeau un stagiu de ucenicie pe functionari cu experient&. Sunt identificate ycoli dedicate diver- selor alte meserii gi gcolj atasate templelor, Apartenenta la clase functionarilor, cea mai fnalta clasa laicé gi civila din Bgipt, pre- supunes avantaje materiale certs, venituri uneori importante gi, in mod esential, posibilitstea clara de perpetuare ereditaré a pozi- tiei, Inaltii functionari erau scosi si ei gi desoendentii lor din funetia ocupata doar de faraon. De o importants mai mic&, dar totusi functiondnd ca un eiatem nerves al intregii administratii, scribii(cei ce stiau s& scrie i 8A citeasca) sunt practic dovada cea mai clara a exiatentei unei viziuni comunicationale in Egiptul antic. Respectul pe care aceasta meserie il trezes in randul egiptenilar este regasit.in sfaturile pe care un parinte ambitios le da fiului sau care vrea sa reuseasca tn viata; wleam uazit pe gcela care este biciuit, pe acela care este mereu biciult: tu trebuie sti pui mereu inima in carfi. L-am privit pe agela care fusese sloboxit de la muncd silniet: tine minde, mai presus de carti nimic nu este... Orioare meplegugar carc na@nuieste dalta este mai obosil decdt ccela care saph phmantyl,.. Zidarut igi canta dé lucru déltuind necontenit in piatra grea. Cand a apucat s6-¢i ispraveasca lucrul, bropele li aunt aleite de putere, iar el este copiesit de team... Plugarul (yi vede sartinile sporite gi iar sporite... gi el se osteneste mui mult decdt s-ar putea-spune cu vorbele... Teattorul in dugheano lui 0 duce mai onevoie cao femeie lanza, Trebuie 92-51 {ine picioarele sub pantece $i mu poate nici sé rosufle... Sé-ti spun mai departe care este soayta pescarului? Nu trebuie el sh se sirt- duiascé pe tarmuri, unde miguna crocodiliz? Tine minte, fiule: nu-i alla meserie 22 fie fird de etépan in afara meseriei de scrib. Acole el este stapanut...713] Daca in primele pericede ale Vechiului Regat ordinele ve transmiteau pe cale orala, in foarte scurt timp rolul acestor trans- mitdtori-receptori de mesaje a revenit acribilor. Cuvantul scrisa luat locul cuvdntului vorbit, at&t in treburile curente ale statului, cat si in Jupta cu eternitatea, Memoria faraonilor, nobililor, gene- ralilor sau marilor functionari 4 fost pastrata in piatré sau in papirusuri gratie cuvantului scris, Yom vedea cé si revolutia reli- gioasA a lui Akhenaton s-a centrat pe efortul de a dorajna textele sorise, De asdinenea, pe toata durata existentei imperiul, textele importante din vechime, lucrarile gtiintifice, literare sau religioase au fost recopiate pentru ca noile generatii sd aiba acces la ele gi SA 8@ poata instrui. Inscriptix faraonului Karoses prin care poves- teste cum a recucerit puterea de la hicgosi este negasita cateva secole mai tarziu ea exercitiu pe tablitele elavilor unei geoli de scribi[14]. Impartiti in functie de importanta lor, de pricepere si de zona jn care isi desfasurau sctivitatea, scribii s-au dezvoltat ca 0 péturd intelectuslé a Egiptului, meseria in sine find consi-derata inferioard celei de functionar, dar superioara majoritatii celorlalte meserii din imperiu[15}. »Preofii care foceau parte din Casele Vietii {institutie culturala, edueativd gi religiodst, foarte aseméndtoare in confinut cu univer- sitatile din zilele noastre) purtau titlul de serib al eGr{ii divine ¢i aveau indatorirea de a conserva gi de a tranemite patrimoniul cultural care le fusese incredintat gi care ea péstrot in bibliotecile templelor, copitnd arti cu caracter refigios, dar si opere cu caracter gtiintific, cum sunt cele de astronomie, matematica, medicind si magic. Aceasit activitate de copiere a textelor vechi, ce se deaftce ura in gcoale gi pentru scoala, avea drept urmare faptul ot templut gi Casele Vietii deveneau locuri de culturd, frecventate de preoti intelectuali ce eloborau opere originale gi, in acelagi timp, erau das- adi care prin inudjaturd transmiteau elevilor lor cultura mogtenith din trecut gi odaté cu ea, inevitadil, ideotogia clasei con- ducatoare. [16] Vorbind de rolui scribilor nu trebuie uitata ceremonia egipteana ® mortii, care a consacrat Cartea Morfilor, .ghidul prin excelente al sufictulii in lumea de dincolo’[17]. Ln principiu, fiecare om care murea avea la cApatai o astfel de carte cu care se prezenta in fate zeilor, ,Sufletul origdruid riposat pentru care va fi scrisa aceasta carte va iest ziua printre cet uii gi va domni printre zei, Nimeni Nit i Se ua putea inpotrivi. (...) Ea ii hranegte suiflettel celui plecat si U ajuta ea nimic 8d nu-i stea impotrivad s& copete viatt bveanied. “.[18] Capitolul CXXV din Cartea Mortilor contine confesiunea dece- datulai prin cere acesta, in fata marilor zei, isi sustine curdtenia 3i vista exemplara dus4 pe pamant, Milostenia, cinstea, supunerea fata de faraon si fata de zei, munca 9i ingrijirea familiei erau faptele pe care zeii Je apreciau gi care asigurau drumul spre viata vegnicd. .Nu am comis nici un fel de nedreptate Empatriva came- nilor, nyu am meltratat animolele, nu am cautal 26 cunosc ceea ce nu exist ined, hu am tolerat raul in jurul meu. Nu am blasfemiat numele zeilor, nu |.om asuprit pe cel sarac, nu ant facut nimic din ve este interzis, nu am wmilit servitarii, nu am lovit pe cei mai slabi ca mine, nu am facut pe niment s@ planga."[19] Cam in aceeagi perioada in Sumer, oamenii loviti de nenorociri (accidente, boli, saracire, sterilitate) consultau preatii care, inaintede a le da un verdict, ii supuneau unui adevarat interogatoriu: »Sing disprefuit tatal sau mama? A rostit cuvinte de revolta? A rostit cuvinte de insulta? A pétruns in casa semenului sou? A tuat nevasta aproapelui san? A refuzat 22-l ajute pe omul liber aflat la nevoie? S-a razordlit impotriva qutoritatilor? A mers pe calea raudui? A incgleat Limitele justitie? [20] In funetie de raspunsurile date, preotul incerca 88-] absolve de pScat gi sé-i obtind iertaren pacatelor atat pentru acessta lume, dar mai ales pentru cealaita, fiindea un om pedepsit de 2ei in Uimpul vietii cu atat maj mult va fi pedepsit dupa moarte. Herodot fi mumea pe egipteni cel mai religios popor din lume, Din insemnérile hui Ptahotep, vizir in timpul dinastiei a cincea, se detageaza ideea ca ,Zeul tl iubegte pe cei care-{ ascuité 7124], iar invataturile faraonului Kheti catre fiul sau Merikare, in jurul anului 2100 i.Hr., precizau ca ,.Zeud fl cunoaste pe vel care gregegte ¢i il pedepseste pond la sénge."[22) Dimensiunea exceptionalé a credintei $i a raportérii fafa de divinitate (in care era inclus gj farsonul ca zeu-intrupat) a generat o dimensitne organizatorica si de exprimare probabil de neegalat intre popoarele Anticlitatii. Fiecare orag avea zeii propri, fiecare provincie avea de asemenea zeti proprii si Egiptul in sine se inchina unor mari zei, Fiecare zeu local sau national avea propriile temple cu preoti care erag condusi de un mare preot, Marele preot isi conserva pozitia prin ereditate gi nu putea fi demis decét de faraon. Unificarea zeilor aia credintel in acegtia era asigurata de persoana faraonului, care era narele preot al tuluror cultelor gi care igi delega functia unor persoane alese de el. Desi exista un numér important de zei pe toata auprafata imperiulin §i implicit o varietate a cultelor, care se dezvoltasert paralel unele cu celelalte inca de la inceputu! structurii statale, faraonul, care era prin natura sa merele preot al orichrei divinitati, asigura unitatea viziunii religioase, fiind cel ce garanta armonia dintre ordinea ce regia viata universului gi lumea creata. intre multitudinea zeilor 91 cea a camenilor, faraonw ere singurul factor de echilibru(23]. De asemenea, in urina diverselor cuceriri gi extindari Leritoriale, farsonii egipteni, sitaultan cu impunerea unor norme administrative si militare, impuneau ceremonii gi culte egiptene pentzu 2ei locali, asigurand astfel o vontinuitate imago- logicé a procesului de venerare si de supunere. ,Zeli egipteni sunt adarati in tari straine, iar Aman-Ra devine un zeu wniversal."[24]Clerul egiptean s-a dezvoltat in directa gubordine a faraonului care era geful lor suprem, dar prin ereditatea funcfiei de mare preot al diverselor divinitati. cat ai prin bogatiile fabuloase ale templelor (s-a calculat ca {n timpul farsonului Ramses al Il-lea in pro- prietatea templelor existau o suta ga pte mii sase sute cincisprezece alujitori, aproximatiy doi la aut din populatia Egiptului, patru sute nioudzeci de mij trei sute optezeci §1 gase capete de vite, cinci sute treisprezece mii de vii gi livezi, optzeci si opt de barci mari gi corabii, o suté saizaci si noua de orage in Egipt sau in tegiunile cucevite gi a gaptes parte din pamanturile cultivate ale -4rii(25] 8-a constituit un monopol s) cétorva familii asupra functiilor de mari preoti, monopel care, dintr-un anumit moment istoric. a inceput sa rivalizeze cu puterea faraonului insugi. Chiar si in aceste conditii, care au generat gi revolutia }ui Akhenaton, clerul a fost principalul vector de imagine al faraonului gi implicit a) statului reprezentat de acesta, Dogma divinitasii faraonutui a fost o forte coezivd extrem de puternica si de organi- zatd care Ata pulut fi spartd de tendinfele individualisie,“[26] Sociotates epipteand era o societate corelata si coordonats, structurile sale raspunzand comenzilor de la centru care Ja rand) 411 se adapta semnalelor din teritoriu. Constructia organizatorica elaboraté de egipteni este probabil cel mai corect raspung la indelungata supravietuire a acestei civilizatii in conditiile deasebit de fluide din zorile sociale ale umanitatii. In timp ve functionarii sprijiniti de ecribi transmiteau in teritoriu informatia necesara Aunctionarii statului, cleral sprijinit de asemenea pe scribi, dar gi pe intregul sistem de educatie 91 de ceremonial, transmitea in teritorin, cAtre flecare individ din imperiu, om liber sau sclav, egiptaan sau locuitor al unei tari oucerite, imagittea puteri fars- onli. Nu enc neunia de dependenta servile faja de un zeu pentrt a obtine marile premii ale existentei: succesul in aceasté lume si via{o continud in cealalta, Era suficients o relatie corectt cu fara- onul."{27) Reprezentarile de la Abu-Simbel il infatigeaza pe Ramses al U-lea faraonul aduednd ofranda lui Ramses al I-lea zeul, Se poate considera cf faraonul egiptean, reul-intrupat, a fost cel mai puternic Hder-institutie din intreaga istorie a omenirii, indiferent de calitétile omului care ocupe respective pozitie socialé. wdn Egipt, faraonul este numit in mod constant weul cel buree, Unul dintré cele mai freevente titluri destinate Ini, cel de fiu al tui Amon-Ro nu era folosit metaforic, ei in cel mai literal mod cupulinta/.../Nu este nici un dubiu cd aeeste fictiuni teologice au contribuit decisiv la intarirea pozitie’ farconului. Dar adevarata Putere derive din controlul absolut al masinariei guvernamentale, incluzind aici armata si politia. (28) fn timp ce in majoritatea statelor contemporane cur Bgiptul antic. liderul unui oras. al unui regat sav a} unui imperiu isi construia administratia si modelul de contlucere pentru ca, de multe ori, dupa moartes sa acest model e& dispara, in Egiptul faraonilor, sistemul era continuu gi omul era trecdtor.“Adevdrul este cf 0 monarhie de dept divin are nevoie de o cancelarie cultivat, Fora un asemenea sprijin gi-or putea anevoie péstra ipostaza de statuse,"129] Statele mediteraneene gi din Orientul Mijlociu care s-au inepirat din modelul egiptean au nuantat dimensiunea divina a liderului si au trecut puterea sdministratiei fn méinile oamenilor. Yom vedea in decursul istoriei cé divinitates & mai stat ou regi la masa, pana si ousterii romani zeificandu-si impdratii chiar din timpul vietii, dar nimeni nu a avut pe o perioada atat de lungé o putere atét de mare ca suveranul egiptean. Putere care nu a fost generata de arme sau armate, de leg sau bogatii, ci de un foarte elaborat construct de imagine, Timp de aproape tret milenii locuitorii impeziului — si. nu doar ei — au fost convinsi de simbolurile plasate in jurul fayaonului si al aparatului acestuia. Asa cum remarca mai multi egiptologi, tot in Egipt a-a dezvoltat prima ideologie a puterii, care 5 fost ulterior impusa intregului univers cunoscut, La Actium g-au cioonit nu doar armatele lui Octavianus si Marc Antonius, ci si doud variante’ ale filozofiet puterii. Si, desi armatele Romej inca republicane au triumfat fn luptaé, modelul imperial egiptean a influentat principatul Jui Augustus si imperiv) construit ulterior. Propaganda, manipularea, comunicares institutionala, persussiunea gi strategille de imagine Nu s-at mégciit nicl in sénul bisericij catolice, nici in teribila ascensitne a statejor totalitare, nici in timpul megacampaniilar prezentului. Ci cu aprospe cinci mii de ani in urmé in vaiea Nilului, acole unde pentru prima data camenii au crezut $i au urmat un simbol generat de o structurd administrativa, simbol care « fost foloait de un grup de dominant pentru 2-31 mentine $i perpetua puterea, De altfel, incepand cu anul 1353 i.Hr.. farzonul Amenhotep al TV-lea @ produs o revolutie care |-a transformat in primul mono- telat a] lumii utilizand intreg arsenajul tehnicilor de comunicare.La moartea tatalui séu, fareonul Amenhotep al Ill-lea, tanarul Amenhotep al IV-lea a mogtenit un imperiu consolidat gi axtins din Siria pina in Somalia, cu colonii in Creta, Cipru si Peninsula Sinai. Dupé ce Amenhotep al [ll-[ea a facut pace cu marile imperii eontemporane Jui, Babilonu), Mitanni i Haiti, nivelul prosperitatii economice p Egiptului a ureat senpnificativ. Organizarea comer- \ului, pumarul mare de mestesugari, imensele resurge naturale si reduceren cheltuielilor de razboi au generat un sall economic si o crestere a investitiilor in arta, in ceremonialuri si in religie. Imediat dupa eliberarea Egiptului de sub dominatia bicsosilor, realigata de vegii din Egiptul de Jos, Teba devine marea capitala a imperiului si langa ea, la Karnak, este construit, peo suprafata de peste trei sute de mii de metri patrali, un templu dedicat lui Amon-Ra la care fiecere faraon adaugs cite o constructie care 6a marcheze relatia sa cu zeul central din mitologia egipteand. Amon-Ra igi comunica sfaturile prin intermediul corpulut sacer- dotal. Marele preot al lui Amon-Ra a cégtigat o autoritate consi- derabila; el ge vitua imegdiat dupa faraon.'{30} Amenhotep al !Il-lea, un faraon orgolioe i puternic, obisnuit cu armele si cu tehnicile de comanda, a intrat de mai multe ori in conflict cu preotii lui Amon 9i cu marele preot de la Karnak. In mai multe randuri, Amenhotep af ITl-lea s-a orientat spre venerarea zewlui Aton, veul discului solar, Barca in care se plimba cu reging pe wn lac artificial construit in zona Tebei purta numele zeului. De asermenea, locuints 2a privata avea tot numele acestui 2uu, tar in timpul campaniet de zdrobire a triburilor rasoulate din Sudan gi-a pus vistoria aub semuul tandemului Amon-Aton(31], Cu toate acestea, tot el a construit unul dintre cele mai sperta- culoase temple ale lui Amon in complexul Karnak 9{ a participat la marile serbari Opet, dedicate lui Amon-ita. Starea de conflict dintre marele preot al lui Amon-Ra si faraon sa perpetuat si in timpul domniei Ini Amenhotep al [V-lea, urcat pe tronul Egiptului lo treisprezece ani. Preludnd modelul tatalui sau, tandrul faraon @ ntacut puterea sacerdotalé retragandu-i marelui preot al lui Amon-Ra dreptul de a administra hunurile zeului. Lovitura insa a venit imediat dupa acees, Faraonul decide, in aumele intreguiui imperiu, renuntares la yeligia mitenard a Egiptului gi instaurarea unej religii noi in care exielA un singur zeu, Aton. [si echimba numele faracnic. incartst dupa cum am aratat de o intreaga simbolistica. in Akh-en-Aton (cel care il slujeste pe Atan) si mutacapitals imperiului din Teba intr-o locatie situata mai la nard. Noul oras, ridieat complet de la zero, este de asemenea dedicat noii zeitati unice gi poarta numele de Akhetaton (orapul Jui Aton ). Jn numai doi ani, Egiptul are o noua capitalé somptuoasd gi revolutionara din punctul de vedere al arhitecturii, Templele dedi- cate lui Aton nu au acoperig pentru ca lumina soarelui, simbolul zeitatii, 64 intre neingradita in casa sa pAmaénteana. Simultan cu vidicarea oragului sunt suspendate toate celelalte forme de cult gi este interzis inclusv pluralul cuvéntu)ui zeu. Neexistand decal o singura zejtate pluralul devenea blasfemie. Sunt refacute cere- monialele, sunt gterse de pe multe monumente numele celorlalti sunt compuse imnuri, poeme gi texte religionse pentru Aton. assis remarcabil tur de forta, Egiptul eate acoperit de scribi, preoti si functionari care transmit noile realitati. Reprezentarile grafice din oragul de vis cum era denumit s¢ centrau pe cuplul regal, Akhenaton gi Nefertiti, ocrotig, binecuvantati, mangaiati de razele zeulvi Aton care nu apare in uicio reprezentare antro. pomorfé sau zoomorfé, ci dear sub forma unvi disc din care pleaca raze, Sunt compuse texte care descriu dragostea dintre faraon gi sotia sa, in diverse basnreliefuri sau fresce sunt reprezentati in posturi relaxate, chiar intime, departe de festiviemul care domi- na imagines anterioara 4 institutiei farsonului, Arta egipteans a fost marele vehicul de imagine a} oricarui faraon si a! siatemului pe care acesta i] reprazenta. ,Oricine putea «citi» o statuie sacra. Arta tombald 5: de lemplu a facut pentru egipleanul entic analfabet ceea ce avean 8G fack sculpturile din catedralele gotice pentrn crestinul medieval, '{32| Surprinde in acesta reprezentari aporitia defectelor fizice ale farannului, care nu mai sunt aseunse ochiu- lui public. , Desenati-md aga cum sunt“, xe pare cé ar fi cerut acesta pictorilor. Curtea se deatinde, ceremonialurile sunt mai relaxate, zeul-intrupat vine mai aproape de oameni, sotia sa este frumoas’ si iubitoare, Limbajul popular este introdus pentru prima data in inscriptiile regale gi in decretele oficiale, In lupta aa inrpotrive qlerului, faraonul incearca s4-si ia allat poporul, cAruia ii propune o nod divinitate si un nou raport de forte in interiorul imperiului. acelasi timp, la curte are loc un amplu proces de epurare, atat la varfurile clerului. cat si Ja conducerea functionarilor sau armatei. Akhenaton @ stat numai noua ani in oragul sau considerat de egiptologi una din marile minuni pierdute ale Antichivatii. In anu!1350 i.Hr. faraonul moare. In sarcofagul stu a fost gasita o rugaciune care t-a facut pe Mircea Eliade ef scrie: ,9-a vorbit de caracteru! monoieist al reformei lui Akhenaton. Originalitatea gi importanta celui pare a fost uprimul individ din istorie» cum it curacteriza Breasted, sunt Incé mult discutate, Dur nu ne putem indoi de fervoarea sa religiousd, [33] Si torusi... Daca din punct de vedere religios, Akhenatan poate Giconsiderat un precursor al lui Moise gi chiar al lui lisua, migcares $a B.avut o puternicd camnifieatie politics in ecuatia luptei pentru putere. Deranjat de pirghiile, materiale gi imagologice, pe cara le avea marele preot al Jui Amon-Ra, faraonul i Je-a anulat, in- ventand un simbol nou. Multimea manipulata timp de milenii in spiritul politeismului si al ceremonialurilor lui Amon-Ra, era acum manipulata in spiritul lui Aton. Incontestabila dimensiune reli- gionsa a gestului lui Akhenaton este completata de ceea ce am numi in zilele noastre o campanie comunicationala de profunzime, al c&rei scop era anihilarea adversarului si dominarea campului ideatic al supusilor. Schimbarile administrative combinate cui cele de reprezentare, mutarea capitalei, schimbarea modului de repre- zentare a faraonului si apropierea sa (cat era posibil in epoca respectiva) de populatie, distrugeres simbolurilor adverearului gi persecutarea reprezentantilor a¢estuis sunt pagi tipici de preluare 0 puterii si de canalizare ¢ tendintelor populares. Multimea, care ln acel moment istoric, ajunsese s4 aibé doi lideri, faraonul gi marele preot, care isi disputau relatia cu divinitates, a fost adusa in situatia de a avea din nou un singur lider: faraonul. Tot ce stiuse pana atunci multimea era gregit, acum era pe drumul corect. Impactul revolutiei lui Akhenaton a foet imens, realitate demon- strata de reactia de dup4é moartea sa, Oragul de vis este ras de pe fata pamantului, Numele faraonului gi al sotiei acestuia sunt sterse din toate cronologiile i de pe toate inscriptiile. Urmagul efit la tron igi ia nurmele de Tut-Ankh-Arhon, se reintoarce la Teba, face pace cu marele preot al lui Amon gi cu zeul insugi si reia intreaga constructie imagologica a imperiului ca si cum nimie nu s-ar fi intamplat. Dar ge intémplase... Akhenaton inventase zaul unie si demonstrase cA achimbarea aimbolului dominant conduce la reevaluarea raporturilor de forta dintr-o societate gi, de age- menga, Bratase care este importanta unei campenii de informare ai de manipulare in maga. Adversarii tui i-au raspuns printr-o campanie identica, la fel de dura gi la fel de radicala, ceea ceinseamna cA lectia fusese completa. Pe langa& ideea revolutionara a introducerii monoteismului, Akhenaton a fost primmul lider din istoria cunoscuta a omenirii care a incercat s4 folosaascé uriaga putere a multimii pentru atingerea unui ecop politic, Tentativa 68 de apropiere imagulogica de cei wulti, fara precedent pana atuncl, este unul dintre modele clasice de manipulare ale epocii moderne; in lipsa televiziunii, presei, radioului gi a orgenizatiilor politice, faraonul « folosit seribii. atatuile, ceremoniile religioase, textele din temple gi reprezentantii adi in teritoriu care fmpréstiau in randul oamenilor obignuiti po- vestile despre mares schimbare. Identificém aici, gi apoi in secolele care au urmat, in diverse alte civilizatii, o strategie denumité in secolul al XX-lea de persuadare psihodinamica. Tinta e} este modificares factorilor cognitivi ai masei, pentru ca, prin intro- ducerea wnor factori noi, e4-i poata flinfluentat comportamentul. Vehiculu) acestei strategii de comunicare este considerat a fi mass-media gi, implicit, campaniile de publicitate sau de relayii publice, dar esenta metodei eate recognoscibila si in indepartatul Egipt al lui Akhenaton, care a incercat 34-¢i invete supugii cA exista un singur teu al carui singur preot este faraonul si cA lumea pe care acel zeu o ofera este mai bund dec&t cea in care trdisera pand atunci. Daca aceasta conceptie era invafaté, se poate asuma idees, conform teoriei sus-amintite, ca ar fi survenit schimbari impor- tanta in comportamentul social al indivizilor visati. Vom vedea cA ispita protocronismului este uriaga in aceasta incursiune prin eomunicares oficiala de-a lungul celor cinci mii de ani de istorie. Pentru ca, dupa cum scriu Karlin gi Abelson, ,peravasiunea ca artes a fost practicala de secole. Aparifia gtiinfet persuasiunit este produsul secolulud XX.'734]