UNIVERSUL MITULUI. CATEVA COORDONATE Moto: ,,Miturile sunt plasmuiri de intenfie revelatorie $i intdile mari manifestari ale unei culturi”. Lucian Blaga Interpretéri Produs al gandirii primordiale, mitul a derivat din optiunile gnoseologice ale oamenilor primitivi, conform carora atat realitatea ambianta, cat si existenta umana erau enigme nebuloase si proteice, dificil de explicat, dar care totusi puteau fi transpuse in conventii semantice. Raportandu-se la aceasta perspectiva onticd, mentalitatea arhaicd a generat multiple formule, in care s-au concentrat paradigmele unei conduite superioare, conceputa ca exemplara si investitd cu varii semnificatii. Semnele rezultate aleatoriu din aceasta gandire de tip ,imagistic” (G. Vico) erau complementare modului subiectiv de receptare a realitatii, in care se include si cel mitic. Mitul este, asadar, formula originard prin care omul elementar a reprezentat necunoscutul, apeland la analogii. Domeniu complex, situat in punctul de incidenta al poeticulyj religiosului si filosoficului, mitul a cunoscut, pe parcursul evolutiei ideilor, interpretari divergente, fiind circumscris fie unor inventii nocive say fabuloase, fie domeniului proxim al veridicitatii. Anticii, de exemplu, 3j confereau un statut de simpla fictiune sau de naratiune cu implicatij alegorico-filosofice. Platon (sec. V-VIi. Hr), filosoful si ganditorul Politic ce-si propunea alungarea poetilor din cetate, detesta naratiunile mitologicg ale acestora, in special ale lui Hesiod si Homer, pentru caracterul |o, fantezist, considerndu-le inoportune mai ales in procesul de educatie 7 >UNIVERSUL MITULUI. CATEVA COORDONATE 18 copiilor. Miturile, considera Platon, instiga la urd, pedeapsa si razbunare deci ele nu trebuie ingaduite in cetate, fie ci au, fie cd n-au vreun tile adanc. Fiindea copilul nu este in stare si deosebeascd ceea ce are talc de cea ce N-are; ci lucrul intiparit in minte la varsta aceea ramane, de obicei nesters si neschimbat. Din care pricina, probabil, tot cea ce ei vor asculta Ja inceput trebuie istorisit cat se poate de ales, pentru ca ei sa asculte glasul virtutii”'. De aici si distinetia Categoricd intre mytos si logos, pe care o anunta autorul in Protagora. in viziunea lui Platon, primul termen desemna 0 naratiune lipsita de suport logic, al doilea, fiind un text argumentat, propunea 0 descriere coerenta a lumii. »Miturile pe care le ingdduie Platon (cum sunt si ale sale), comenteaza Andrei Cornea in notele la Republica, cartile I-V, trebuie si fie, asadar, analogice: ad res per similia. Existau insa incercari (Antisthenes, de exemplu), ce vor fi continuate mai tarziu, de a «salva» miturile homerice si hesiodice in baza unui principiu diferit, pe care l-am putea numi al «antifrazei»: realitati inferioare sunt puse pentru realitati superioare, lucruri oribile — pentru lucruri sublime etc.: ad res per dissimilia. Acest principiu este aparat de Proclos in comentariul la Republica i isi va gasi, apoi, o noua aparare la unii filosofi crestini, ca Dionisie Areopagitul sau Toma din Aquino”. Aristotel (sec. IV i. Hr.), in Metafizica, Cartea I (A), deplasa notiunea de mit spre filosofic, gasind-o utilé pentru interpretarea realitatii. Astfel, Cunoasterea mitic, generata de mirare, este forma primar a cunoasterii de tip filosofic, ambele activitati cognitive fiind manifestari ale spiritualului siale infelepciunii, avand scopuri, in exclusivitate, revelatorii, si nicidecum aplicative: CA aceasta stiinta (filosofia — 7. rn.) mu urmareste scopuri Practice se vede si din activitatea celor mai vechi filosofi. Caci $i oamenii de azi si cei din primele timpuri, cénd au inceput s& filosofeze, au fost Manati de mirare, mai intai fata de problemele mai la indemana, apoi, Progresand incetul cu incetul, fati de problemele mai mari, cum sunt, de 2 fazele Lunii, cursul Soarelui si al astrilor si nasterea Universului. tn ce rev mi. eos on hi a 8 miscoe sl iubitorul de mituri ¢ oarecum un fi aE a ae dag pes baza unor intamplari minunate, pentru expiicars ; Stn ede enii s-au indeletnicit cu filosofia spre a evita nestuin{a, Pp : . - gi Pl, Republica, 1, 378d, trad, comentari, noe de Andrei Comes, Bucures NW Teora, 1998, p.247. Platon, Op. cit., p. 398.i. x6 ETERNUL ORFEy cA au nazuit spre cunoastere prin a dobandi o pricepere a lucrurilor, si ny in vederea unui folos oarecare”'. Renascentistul italian Giovanni Boccaccio investigheaza miturile in perspectiva aristotelica, evaluandu-le drept ,,o alegorie a cerului instelat”, La randul sau, Giambattista Vico (1668-1744) elaboreaza primul concept modern despre mit, pornind de la ideea ca gandirea umani, la origini, avea un caracter imagistic, si nu rational. In Stiinta noua, 0 opera filosofica de mare rasunet in gandirea postrenascentista (de exemplu, Herbert Read, autorul renumitei lucrari /magine si idee, il citeaza frecvent), Vico sustinea ca: Asa cum metafizica rationala ne invata ci homo intelligendo fit omnia (omul a tacut toate lucrurile intelegandu-le), tot asa metafizica aceasta poetica, bazata pe inchipuirea fantastica, dovedeste ci homo non intelligendo fit omnia (omul a tacut toate lucrurile neintelegandu-le)””. Potrivit exegezelor de natura hermeneutica ale romanticilor germani, in special ale lui Schelling, intre mitologie (totalitatea miturilor) si arta exista o relatie de descendenta. Autorul Filosofiei artei interpreta mitologia ca pe un domeniu al surselor si al generalizarilor, origine a filosofiei si a poeziei. Definitia lui Schelling repereaza ideea despre sensul analogic al mitologiei si despre elementul poetic imanent acestui domeniu: ,,Mitologia nu e nimic altceva decat universul intr-un vesmant superior, in intruchiparea sa absoluta, adevaratul univers in sine, imagine a vietii i a minunatului haos in imaginatia divina, deja poezie in sine, dar la randul sau materie si element al poeziei”.> La noi, Lucian Blaga se pronunta transant pentru un sens limitat al cuvantului mit, referindu-se, in termeni duri, la receptarea arbitrara a fenomenului de catre Nietzsche*, ceea ce a condus la confuzii si, in ultima ' Aristotel, Metafizica, 1, 2, trad.: Stefan Bezdechi, note si indice alfabe: Badarau, Bucuresti, Editura JRI, 1996, p. 19. ? Giambattista Vico, $tiinfa noud, Bucuresti, Editura Univers, 1972, p. 246 > F.W.J. Schelling, Filosofia artei, tad. de Radu Gabriel Parvu si Gabriel Liiceanu, sty, di introductiv de Gabriel Liiceanu, Bucuresti, Editura Meridiane, 1992, Bucuresti, 1 992, p. 100, * Lucian Blaga, Despre mituri, in Trilogia culturii, II, Geneza metaforei Si sens, culturii, Bucuresti, Editura Humanitas, 1994. Polemica lui Blaga cu Nietzsche ul declanseaz, pe alocuri, in termeni virulenti. De exemplu, aluziile la teoriile distructive Pe filosofului german in raport cu mitul sunt formulate intr-un surprinzator limbaj Metafori © de o evidenta reticensa: ,,in acest trist si decazut infeles, cuvantul «mit» circula, zdren, uit si subfiat, si apare la toate colturile si in toate santurile publicisticii, ca un betivan sufering de delir periodic”. Sau, amintind, in context, de lupta lui Nietzsche impotriva crestinismuly; autorul studiului declara: ,,Criteriul nietzschean, grimasé istericd a unui decadent, prea a avut darul s-si facd drum in opinia publica europeana” (pp. 53-54). tic: Dan b Neg ee haUNIVERSUL MITULUI. CATEVA COORDONATE 17 instant, oS nace eae ndegradare si banalizare masiva a termenulut : yup com inma ca miturile Sunt relevari ale misterului, Lucian Blaga distinge intre miturile semnificative si cele trans-semnificative. Mai jos, demersul Sau se concentreaza la diferentierea miturilor autentice de ideile stiintifice $i filosofice, care, in urma unor erori de interpretare, au fost considerate mituri. Culturologul Toman relationeaza miturile cu evolutia spiritului elementar, apreciindu-le ca fiind descendente dintr-o activitate vital involuntara, prin care erau reliefate sensurile necunoscutului, pe cand viziunea stiintificd se intemeiaza pe experiente ce depasesc realitatea concreta: ,,Spiritul mitic, vasal orgiastic al analogiei, tinde sa integreze lumea concreta in viziuni cladite din elemente de experienta vitalizata. Spiritul stiintific, suveran asupra analogiei, tinde sd substituiascd lumii concrete viziuni cladite din elemente de experienta devitalizata”. in secventa finalé, autorul studiului polemizeaza cu formulele psihanalitice aplicate miturilor, conform carora ultimele ,,ar fi expresii simbolice ale realitatilor noastre inconstiente, adica visurile colective ale popoarelor”’. Lucian Blaga opune acestor opinii definirea miturilor ca elemente ce ,,se desprind din matricea stilisticé a unui neam sau grup de neamuri, intocmai ca si celelalte produse ale culturii™. Ideea va fi reluaté consecvent in studiul Aspectele fundamentale ale creatiei culturale. Interpretarile lui Mircea Eliade, devenite ulterior puncte de referinta pentru alti autori, fundamenteaza conceptul despre mit ca ,,istorie adevarata”, or, cum accentueaza remarcabilul mitolog intr-o celebra definitie, ,,mitul povesteste o istorie sacra; el relateazd un eveniment care a avut loc in timpul primordial, timpul fabulos al «inceputurilor». Altfel zis, mitul povesteste cum, multumita ispravilor fiintelor supranaturale, o realitate s-a nascut, fie cd e vorba de realitatea totala, Cosmosul, sau numai de un fragment: o insula, 0 specie vegetala, o Comportare umani, o institutie. E asadar intotdeauna povestea unei «faceri»: ni se povesteste cum ceva a fost produs, a inceput si fie. Mitul nu vorbeste decat despre ceea ce s-a intamplat realmente, despre Ceea ce s-a intamplat pe deplin”®. ee ‘Idem, ibidem, p. 53. *Id., ibid., p. 64. °Id., ibid., p. 70. “Lucian Blaga, Op. cit., pp. 71-72. B * Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, trad. de Paul G. Dinopol, Editura Univers, Ucuresti, 1978, pp. 5-6.Wv 18 ETERNUL ORFEY ni au definit mitul din perspective noj, de exemplu, in studiul Problema functiondrii in variante a limbajului poetic (Tlpo6nema BapHaHtHoro yHKUHOHMpOBAHHA MOITHYECKOTO a3bika), urmareste manifestarile mitului in cadrul conceptului poetic de imagistica expresiva (plastica) (,KHBOMHCHAaA OGpa3zHocTb”). Mitul, forma superioara a acestui fenomen si treapta opusa imagisticii de gradul zero (,,HyneBas o6pasHocTb”), presupune 0 simbolistica infinita (,,6eckoneqHas cumBonnKa”), afirma esteticianul si culturologul rus'. Reprezentarea mitologica a realitatii si, respectiv, imagistica mitologica, subliniaza autorul studiului, concentreaza in sine forte evocative mult mai viguroase decat alegoria, personificarea, metafora si simbolul. in baza exemplelor din literatura rusa si universala, A. F. Losev descrie mai multe structuri mitice: subiectiva, obiectiva, subiectiv-obiectiva etc. Acelasi mitolog si filosof, intr-un amplu si valoros studiu, intitulat Dialectica mitului (wanextuxa Muda), pentru a ajunge la esenta conceptului de mit, il defineste apeland la metoda excluderii. Disertatiilor intitulate: ,,Mitul nu este inventie sau fictiune, nu este plismuire fantastica”, »Mitul nu este existenta ideala”, »Mitul nu este o constructie metafizica”, »Mitul nu este 0 opera poetica”, »Mitul nu este o creatie religioasa speciala " etc. le opune teza, rezultata din minutioasele disocieri ale notiunilor de simbol, individualitate, istorie, cuvant si argumentata cu multa competenta: ,,Mitul este o minune”. Structura mitului considera A. F. Losey, este ilustrata de triada dialectica vindividuali.. tate, istorie, cuvant” (,,JIM4HOCTb, HCTOPHA, c0B0”)?, Roland Barthes, in Mitul astdzi, detasandu-se de alte opinii 7 domeniu prin nota ,,Eu am incercat s& definesc lucruri, nu cuving _ extinde considerabil semnificatiile notiunii de mit prin includerea - > ordinul infinit al limbajului. Afirmatia transanta precum ca ,, Sin mae mitul e o rostire”, dar nu una oarecare este sustinuta de cateva definitii: me > Mitul Cercetatorii contemporal Renumitul savant A. F. Losev, 'C£. A. ®. Jloces, [Tpo62ema eapuanmnozo pynKyuonuposanun nosmyy, azeika, B 3nax, Cuneor. Mud, Mockea, U3qatenbctBo Mockoscxoro Ying, Ke tera, 1982, crp. 443. Poy. 2Cf. A. ©. Jloces, Juanexmuxa muda, in culegerea @uanocogua. Mugo, Kyaemypa, Mocksa, M3aaTeabcTBo MONMTHYECKON AHMTepatypsl, CTp. 211g). 3 Roland Barthes, Mitul astdzi, in Roland Barthes, Romanul scriiturii, ante . selectie de texte si traducere de Adriana Babeti si Delia Sepeteanu-Vasiliu, preg’, Adriana Babeti, postfata: Delia Sepefeanu-Vasiliu, Bucuresti, Editura Univers, 1 ste p. 94. 7,MITULUI. CATEVA COORI UNIVERSUL DONATE 19 este un sistem de comunicare, un mesaj”, un mod de semnificare”, 0 forma careia 1 Se vor Stabili, intr-o alta etapa, limitele istorice si conditiile de folosire Demersul argumentativ al lui Barthes implica un sir de ipoteze $i demonstratii, intre care evidentie .mitul este o rostire, tot ceea ce € de domeniul discursului poate fi mit”. Structuralis- tul francez numeste mituri orice forme de discurs (scris sau reprezen- tat), care ,presupun O constiinta semnificanta”™, de aceea, suport al rostirii mitice pot deveni ,,discursul scris, dar si fotografia, filmul, reportajul, sportul, spectacolele, publicitatea’’. Generalizarile lui R. Bar- thes in ceea ce priveste esenta mitului se extind pana la nivelul semiologiei, stiinta a formelor, ,,care postuleaza un raport intre doi termeni: un semnificant si un semnificat”, semnul fiind ,,totalitatea asociativa a primilor doi termeni’®. In aceasta perspectiva formala, mitul este definit ca ,,sistem semiologic secund”, in care schema tridimensionala semnificantul, semnificatul $i semnul functioneaza in- tr-un mod particular, or, mitul, demonstreaza teoreticianul, include doua sisteme semiologice diferite, pe care le numeste cu termenii /im- baj-obiect — limba sau modurile de reprezentare asimilate acesteia — si meta-limbaj — mitul propriu-zis. Cand comenteaza un meta-limbaj, semiologul, sustine autorul, nu este interesat de limbajul-obiect, ci va lua in calcul doar capacitatea de convertire in mit a semnului global. Demersul analitic al lui Barthes se incheie cu doua paragrafe importante in ordinea cercetarii, Lectura si descifrarea mitului si Mitul ca limbaj furat, in care sunt relevate idei utile in vederea diferitelor modalitati de receptare semiologica a mitului. Probitatea stiintificd a acestor opinii, la care apeleaza, de regula, Majoritatea celor care investigheaza orice subiect de mitologie, a fost Sau nu validata de-a lungul timpului. Nu pretindem sa formuladm alte 'poteze, remarcam doar cé scopul demersului nostru il formeaza mentale biografiei unei notiuni — cea a mitului ~ cireia ii va reveni compart ott in calitatea sa de concept operational in celelalte Mente ale cercetaril noastre. idem, ibidem, p. 94. Id., ibid, ‘ta, ibid, p. 95. Id., ibid, Ms ibid, p, 98, >oy 20 ETERNUL ORFEy De la mitologia intemeietoare la mitologia poetica ~Mitologia, sustine Lucian Blaga, este in ordinea cronologica intaia mare intruchipare a categoriilor abisale care alcatuiesc matricea stilisticd a unui popor, sau grup de popoare”™' . Conceptul care fundeazi mitologia greaca, ,,una dintre mitologiile cele mai temeinic prelucrate poetic”?, este antropomorfismul. Se stie ca, spre deosebire de alte mitologii, cea greaci, descendenta din arsenalul mitologic indo-eu- ropean, are un caracter mai putin oral, fiind consemnata, in legende cu continut anecdotico-speculativ, de primii poeti si filosofi, care au convertit deopotriva sacrul si profanul, divinul si umanul, categorii intre care existau relatii de reciprocitate. Marcata profund de thana- tofobie, ,,Hellada si-a recompus o mitologie in care tragicul si comicul (reluate cu forta de filosofi, de poetii tragici si de comediografi) sunt menite a deruta de fapt ideea conditiei umane, repropunand, prin anecdotizarea maxima a miturilor despre zei si eroi, modelele de satisfactii zilnice, de concentrare a atentiei vitale asupra acestei lumi si acestui moment”. in contextul miturilor universale, cele elene, localizate in diverse mitografii, se remarca prin formularea, in limbajul pragmaticului gi al anecdoticului, a complexitatii relatiilor dintre zei si oameni sau dintre acestia si fiintele mediatoare, eroii civilizatori. ,intre lumea zeilor si lumea oamenilor, sustine Victor Kernbach, exista un sistem de relatii permanente, in ambele directii, lumea zeilor ramanand deasupra lumii umane numai prin diferenta de putere si prin imortalitate; dar sunt zei exclusi din Olimp, cum sunt eroi umani adusi in Olimp”*, intre universurile uman gi divin nu existau distinctii principiale, Constata mitologul rus E. M. Meletinsky: ,,Panteonul olimpic nu Prezinta un complex de fenomene naturale personificate, subordonate ierarhigj de stat, ci o mare diversitate de chipuri antropomorfo-plastice zeilor umanizati, eroizati, incat, executarea principiala a unor fuera " Lucian Blaga, Trilogia culturii, Il. Geneza metaforei si sensul Cultur i Bucuresti, Editura Humanitas, 1994, p. 83. , ? Victor Kernbach, Dictionar de mitologie generala, Bucuresti, Editura Albatros 1995, p. 395. . 3 Idem, ibidem, p. 397. *Id., ibid.UNIVERSUL MITULUI. CATEVA COORDONATE al divine, clar diferentiate, se conjuga la ei cu forme ale comportamen- > tului strict uman”!. Miturile Greciei antice au insumat scenarii din epoca arcadicé sau au relevat gravele complexe ale populatiei de pe Olimp. Antropomorfis- mul, fetisismul, totemismul constituie insemnele acestor mituri, care legitimeaz 0 activitate de sintezi a unui tip de inteligenta involuta, aflata in confruntare cu necunoscutul. Spiritul elen a sesizat contrariile spatiului uman si le-a reprezentat prin intermediul celebrelor cupluri antinomice: celest—terestru (Zeus—Hera), ordine—haos, (Zeus—Posei- don), intelepciune constructiva—forta distructiva (Athena—Ares), spiritual—vital (Apollon—Dionysos) etc. Walter F. Otto, situand gandirea vechilor greci la antipodul celei magice, afirma ca modul obiectiv de gandire ,,si-a aflat cea mai deplina transpunere in practica. In locul notiunii inguste de natural avem aici cea mai ampla notiune a naturalului”’. Ideea fusese argumentata anterior de F. W. J. Schelling in una dintre prelegerile sale: ,,Materia mitologiei grecesti a fost natura, intuitia generala a universului ca natura [...]”°. Mai jos, filosoful german conchidea: ,,Mitologia greaca n-a fost, ca atare, religie; ea trebuie inteleasa in sine doar ca poezie [...]”*. Absenta unui sentiment de religiozitate in raport cu zeii a impus grecilor preistorici atitudini reticente fata de lumea divina. Mai tarziu, aceste convingeri vor fi abolite de mistere, practici magice de purificare asufletului, primele tendinte de contopire a umanului cu divinul. Ramane ins incontestabila forta revelatorie a imaginarului vechilor greci, care a condensat in mituri paradigmele unei ontologii dramatice. ——__ ' ,Onumnuiicknii nanteou 2aéT He HaGop NepcoHHPHUMPOBAaHHBIX MPHPODHBIX etomenos, noqYHHéHHBIX rocyfapcTBeHHO!i HepapxHH, a Gonbwoe MHOroo6pa3He aHTponoMopdHo-naacTHYecKHXx O6pa3z0B Foros OYeNOBEYCHHEIX, FEPOH3HPOBaH~ HbIX, TaK 4YTO HcNOnHeHHe OTHETMHBO AMepeHUMpOBAaHHbIX GORECTBEHHBIX bynkunit coueTaetca y HHXx c cyry6o 4YeNOBeYeCKHMH cbopMamn nosezenna”™, MenetnucKnit E.M., oomuxa muda, Mocxea, Hayxa, 1976, ctp. 258. trad wae F. Otto, Zeii Greciei. Imaginea divinitagii in spiritualitatea greaca, >. 3 le Ileana Snagoveanu-Spiegelberg, Bucuresti, Editura Humanitas, 1995, °F. W. J. Schelling, Op. cit., p. 124. “Idem, ibidem, p. 154. a~*~ an ETERNUL ony, Mitul si literatura Diferentele sau echivalentele dintre mit si literatura sunt atat de Subtile, incat ne asumam pe deplin situarea in cémpul aproximirilor. Se stie oj intre mit si literatura exista o relatie genetica. Literatura, ca si alte forme ale constiintei umane, descinde din mit, avansdnd constant modele mitologice, convertite, bineinteles, in alte forme. A devenit deja aproape un truism ideea c ,,pentru literatura, pentru imaginarul ei, mitul este [...] 0 istorie dinamica si exemplara, colectiva, dar si individuala”' . Alianta mitului cu literatura s-a produs inca in antichitate, cand subiectele unor opere artistice, de rezonanta in epoca, repovesteau istorii primordiale, scene din viata eroilor civilizatori. In acest context, Mircea Eliade mentioneaz contributia lui Homer si Hesiod, a rapsozilor si mitografilor, care au inregistrat miturile grecesti?. Aceasta si este, conform opiniei renumitului mitograf, conditia supravietuirii, in cultura european, a religiei si mitologiei grecesti?. Procesul a fost insotit de modificari inerente in continutul fabulelor mitice, ins& consecintele lui au fost revelatorii: investirea mitului in literatura i-a imprimat domeniului un important potenfial conotativ, noi perspective semantice si un variat arsenal de mesaje convertibile, in ordine sensibild. Pe parcursul evolutiei formelor literare, miturile au fost abordate din punctul de vedere al esteticului, dar si din cel al parodicului. Refugiul mitului in spatiul literar, considera Georges Dumézil, a condus la innobilarea acestuia si la anularea conceptului platonician despre caracterul gratuit si speculativ al istoriilor mitice, in care, de fapt, se contineau schemele codificate ale organizarii lumii si universului: ,,Desi, chemate mai curand sau mai tarziu - uneori, ca in Grecia, foarte curand — la o cariera literara proprie, ele (miturile — n. n.) nu sunt inventii dramatice sau lirice gratuite, fara legatura cu organizarea sociald sau politica, cu ritualul, cu legea sau cu datina; rolul lor este, dimpotriva, acela de a legitima toate acestea, de a exprima in imagini marile idei care le intocmesc si le sustin”. ' Daniel-Henri Pageaux, Op. cit., p. 127. ?Cf. Mircea Eliade, Aspecte ale mitului, trad. de Paul G. Dinopol, prefata de Vasile Nicolescu, Bucuresti, Editura Univers, 1978, p. 4. 2 Idem, ibidem, p. 150. 4Georges Dumézil, Mit si epopee, trad. de Francisca Balaceanu, Gabriela Cretia, Dan Slusanschi, Bucuresti, Editura Stiintificd, 1993, p. 8.UNIVERSUL MITULUI. CATEVA COORDONATE = Asadar, in urma unui sofisticat proces de conversiune, mitul s-a topit in magma literaturii, continuand sa-i energizeze scenariile emblematice. Impactul informatiei mitice asupra operei literare a conditionat prezenfa elementului filosofic in substratul semantic al scrierii. Intrand in spatiul literaturii, mitul suporta transformari esentiale. in primul rand, se produce deteriorarea sacralitatii sale, mai exact, desacralizarea $i transferarea sa in regimul limbajului artistic. In aceasta ordine de idei, ne referim la raportul de complementaritate a literaturi cu mitul. Relatia in discutie reuneste numeroase interpretari atat plauzibile, cat si ipotetice. Teoreticienii americani Rene Wellek si Austin Warren sustin ca ,,sensul si functia literaturii se afla, in primul rand, in metafora si mit”'. Cele doud tipuri de gandire, metaforica si mitica, tin, respectiv, de domeniul formei gi de cel al continutului. Mircea Eliade subliniaza localizarea, explicita ori implicita, a subiectelor mitice in romanele moderne sau in »povestiri si naratiuni ce s-ar putea numi paradigmatice, de vreme ce se desfasoara potrivit unui model traditional”?. in opinia autorului, literatura moderna preia, astfel, functia mitografiilor. Fenomenul este relational cu revolta literaturii impotriva timpului istoric si dorinta omului modern de a-si transcende timpul personal pentru ,,a ajunge la alte ritmuri temporale decat cele in care suntem siliti si traim si si muncim”. Asadar, transferat in regimul esteticului, adic sublimat in opera literara, mitul anuleaza dimensiunea istorica a timpului epic si o instituie pe cea eterna, care se referd simultan la trecut, prezent gi la viitor”*. Un capitol important in cadrul temei in discutie il constituie raportul mit-poezie. Opiniile emise in acest context delimiteaza riguros hotarele dintre domenii sau definesc interferentele dintre ele. Mitul i poezia se manifesta ca fapte de limbaj, considera Claude Lévi-Strauss, fiind insa Opuse ca grad de complexitate. intre aceste doua realitati existd deosebiri Substantiale, or, ,locul mitului pe scara modurilor de exprimare lingvistica este la antipodul poeziei”®. Argumentele antropologului francez = ‘Rene Wellek, Austin Warren, Teoria literaturii, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1967, p. 252. "Mircea Eliade, Op. cit., p. 179. ‘Idem, ibidem, p. 180. “Claude Lévi-Strauss, Antropologia structurald, trad. din limba francezi de ‘echer, Prefata de Ion Aluas, Bucuresti, Editura Politica, 1978, p. 250. ‘Idem, ibidem, p. 251. LPa4 ETERNUL onFay tin doar de problema traducerii mitului $i a poeziei dintr-o limba in alta: sPoezia este o forma de limbaj extrem de greu de tradus intr-o limba strdina si orice traducere genereazi numeroase deformari. Dimpotriva, valoarea mitului ca mit persista, oricat de proasta ar fi traducerea”’, Pana la un anumit punct, diferentierea la nivel formal, avansata de Claude Lévi-Strauss, poate fi considerata plauzibila, dar, in realitate, savantul recunoaste identitatea comuna, cea lingvisticd, a fenome- nelor. Abia aici se localizeaza si se manifesta echivalentele dintre mit si poezie. Majoritatea cercetatorilor care au investigat relatia (G. Vico, Schelling §. a.) consemneazi, in primul rand, substanta afectiva a mitului si a poeziei si ideea ca ambele fenomene propun sisteme sensibile de percepere $i reflectare a realitatii, care sunt de tip imagistic, in special, metaforic. La acest nivel structural, analogiile se contureazi mai clar si devin mai convingatoare. Istoria mitica este 0 metafora, care rezuma sensul originar a ceea ce aspira spre devenire. in Geneza metaforei $i sensul culturii, Lucian Blaga defineste mitul ,,ca metaford revelatorie, invoalta si stilistic structurata”, idee cu profunde consecinte — dupa cum se va vedea — in ceea ce priveste dimensiunea or Bnei fica a poeziei romanestl. Mitul ca pre-text al textului literar in sensul larg al termenului, mitul este Pentru lite: «pre-text», un avantext generat, in cazul miturilor antice orala (un etno-text, spun specialistii). Este 0 istorie ce literatura. Orfeu si Napoleon au fost mai intai «pre-textey, Si abia q aceea o opera de Monteverdi, respectiv, un roman de Tolstoi, Lara ups lor, opera $i romanul au intensificat mitizarea sau au imbogatit treudul mitica”, opineaza profesorul Daniel-Henri Pageaux’. intr-adeva, ‘aditia Metamorfozele lui Ovidiu si Eneida lui Vergiliu pana la poezig 7 ela moderna, mitul nu a incetat sa fie considerat o sursd-cheie Pentru g Toz4 Orij Taturg un de "aditia «intra, in 'Id., ibid., 252. ? Lucian Blaga, Despre mituri, in Lucian Blaga, Trilogia culturii, 11, By Editura Humanitas, 1994, p. 83. Cures 3 Daniel-Henri Pageaux, Op. cit., p. 128.Pritt UNIVERSUL MITULUI. CATEVA COORDONATE 28 ademeniti de lumea arhetipurilor. O abordare mult mai energicad a cunoscut mitul incepand cu romantismul, cand se intemeiaza, de fapt, reflectia asupra conditiei poeziei. Statutul de ,,pre-text” confera istoriei mitice un grad sporit de generalitate, ceea ce fi asigura functionalitatea in operele literare, care o preiau gio convertesc intr-un limbaj special. Cu toate acestea, explorarea de catre scriitor a unei teme mitice este o operatie dificila, cici presupune respectarea anvergurii sale semantice, conformarea demersului artistic la anumite rigori ale scenariului initial, generat, in viziunea lui Louis Gernet, de o ,,imaginatie legendara”, ,,care isi are modul sau de functionare, necesitatile ei interne, coerenta ei. Chiar fara si-si dea seama, autorul trebuie s4 se supuna regulilor acestui joc de asocieri, de opozitii, de omologii, pe care le-a pus in opera seria de versiuni anterioare $i care constituie armatura conceptuala comuna acestui tip de naratiuni”’. in opera literara cu filon mitic, imaginarul artistic al autorului se subordoneaza deci unui imaginar primar, colectiv, in esenta, care ii determina optiunile si continutul. (Relatia celui care rescrie ideologia mitului respectiv cu pattern-ul mitic este o problema complexa, ce depaseste cadrul unei simple cercetari literare. Or, domeniul in cauza ofera materie de interpretare filosofiei, psihologiei, psihanalizei etc.) Angajata in actul de valorificare a subiectelor mitice, literatura imprumuta de la mitologie scheme si modele gata organizate, pe care |e angreneaza in sistemul sdu de coordonate. In planul creatiei, aceste lexte generice, care sunt miturile, cunosc modulari diverse, dar adaptarea lor la regulile textului secund nu permite modificarea ideologiei ee nici remanieri in relatiile dintre elementele conceptului interven Mentinand semnificafiile de baza ale scenariului icnerk in healt autorului, admise totusi, nu trebuie si produca fisuri radicale Spatiu matriceal. 1 , ean-p; M Grecia gore Vernant, Descifrarea nulului, in Jean-Pierre Vernant, Mit yi religie “Tidiane, 199° saat cuvant inainte de Mihai Gramatopol, Bucuresti, Editura