referitoare la evolutia istoricd a Greciei limbii grecesti 2.1. Grecia preelenicd si civilizatia minoicaé fnainte de a ne apropia de Grecia elenica, trebuie sa stim c& a ‘© Grecie preelenic’, anterioara patrunderii grecilor indo-curopenj Peninsula Balcanica, in jurul anului 2000 a. Chr. Oamenii care pop Grecia continental, in aceasta perioada, se aflau inca in preistorie, insa insula Creta se ficuse deja saltul — cel putin de la inceputul mileniului Ila Peni Chr. — citre Antichitate. des in insula Creta, ia nastere civilizatia cretana sau minoica, denumiti ified astfel dupa numele regelui legendar Minos, cel care ii daduse ordin lui vata. Dedal sa construiasca un labirint pentru a-l ascunde acolo, potrivit datelor si gre mitologice, pe Minotaur, o creatura mitologica infricosatoare. Mitul arealu Minotaurului acoperd, totusi, o realitate. Printre riturile din insula Creta, plasez exista si cel al sacrificarii taurilor, uneori in cadrul unor spectacole in care) nu in acrobati antrenati executau, cu precizie, salturi peste spinarile acestor un ct animale. nevoi Civilizatia minoica a inflorit intre ani 2600-1400 a. Chr. si aparfinea | (Subl origin €pocii bronzului. Mult timp, nu s-a stiut nimic despre aceasta cultura gi civilizatie, care nu era de origine indo-europeana. in cele din urma, a fost descoperita de catre Sir Arthur Evans (1 851-1941), un arheolog britanic care a efectuat sapaturi in Creta, la Cnossos, in prima jumiatate a secolului XX Civilizatia minoica controla nu numai insula Creta, ci iradia cel putin in e Marii Egee si in intregul bazin oriental al Mari Mediterane Sal cretanii au construit palate miarete, cu numeroase ineapeti a Se presupune ci a aparut, de fapt, legenda Iabiri }), la Cnossos, Malia, Phaistos, Zakros etc. Palatele fresce care infajisau forme abstracte, dar si scene di Sau in mirime natural’, Frescele pictate tihnita si nu aveau inclinatii dus la aparitifamilia limbilor romanice, deseo ale francezi, spaniola, portugheza, cataland, almata, cu precizarea ca aceasta lia limbilor germanice sau a liml| pani astizi, mentionim latine (romana, italiana, romana, occitana/provensala, ha i in secolul XIX), fat oo Sata yea reprezinta o categorie indo-european’ in ee Cu acestea, diversitatea dialectal caracteriza in trecut aceasta a Exist dialecte diferite de la o regiune la alta, de la o cetate la alta. Se disting pa grupuri in cadrul limbii grecesti vechi: a) Grupul ionic-atic. Este cel mai important grup de dialecte. Dialectul ionic, vorbit intr-o parte a Asiei Mici, in Eubeea si in insulele Ciclade, este dialectul utilizat de Homer, Herodot, Hippocrate, fn dialectul ionic-atic (0 ramurai a dialectului ionic; uneori, este denumit, pur si simplu, dialect atic), vorbit la Athena/ AOjfivan si in Atica, regiunea din jurul Athenei, s-au scris cele mai importante Opere istorice, literate, filosofice de expresie greac&. in dialectul ionic-atic au scris poetii tragici Eschil, Sofocle si Euripide, in comediograful Aristofan (dar si alti poeti comici ale céror opere s-au al Pastrat, din pacate, fragmentar), istoticii Tucidide sau Xenofom de filosofii Platon si Aristotel, oratorii multi alfi autori. Deoarece cele mai multe opere antice de expresie Sreacd sunt scrise in dialectul ionic-atic, in universitati se studiazi, Mm prezent, aceasta varianta a limbii grecesti vechi. , a b) Grupul doric. Este dialectul adus de. Isocrate si Demostene, precum $i Pr Mic&. Dialectul doric este Sa studieze lirica corali Sau poezia bucolica (1 important pentru cei care doresce poetului liric Pindar, de exemplu), de Teocrit). De asemenea, un alt nume m: ili are este cel al matematicianului Athimede, aaa ¢) Grupul eolic. Este alcituit din dialecteled) Grupul arcado-cipriot. Este format din dialectele arcadic, cipriot si ___ pamfilic gi este foarte putin cunoscut (doar prin intermediul eatorva inscriptii). Revenind la patrunderea grecilor indo-europeni in noua lor patrie (aprox. 2000 a. Chr.), putem adauga cd acestia s-au suprapus peste populatiile Greciei continentale gi au coabitat cu locuitorii anteriori. In urma unui relativ lung proces de fuzionare, a rezultat poporul sau etnosul grec. Grecii veniti in valuri succesive vorbeau o greaca arhaicd si aveau obiceiuri proprii. Primii sositi sunt aheii (sau aheenii) si ionienii (intre 2000- 1400 a. Chr.). Mai tarziu se infiltreaza, in tinuturile din jurul Marii Egee, eolienii si dorienii. 2.2.1. Epoca miceniana (aprox. 1600-1200/1175 a. Chr.) Aheenii, dupa cum am vazut, patrund in Peninsula Balcanica la inceputul mileniului al I-lea a. Chr. Sub influenta civilizatiei minoice, aheenii dau nastere unei noi civilizatii (in jurul anului 1600 a. Chr.), numita de noi ,,miceniana”, pentru ca cetatea Mycene, din Argolida, era cea mai Prospera si mai puternica dintre toate cetatile grecesti din acea vreme gi a devenit, in cele din urma, emblematicd pentru intreaga epoca. Centrele acestei civilizatii va sunt, cu siguranta, cunoscute cel putin din cele doua e€popei homerice, /liada gsi Odiseea. Agamemnon, basileul basileilor, stapanea Mycene, Menelau conducea Sparta — de facturé miceniana, nu doric’ — batranul Nestor domnea in Pylos, Diomede in Argos. Dintre centrele miceniene mai importante, merit’, iardsi, amintite Tiryns, Orchomenos, Theba si lolcos. Athena cunoaste, de asemenea, stadiul micenian, dar se pare ci inca nu era pe-atunci 0 cetate foarte puternica, Re. micenieni, Homer ii numeste ahei, argieni sau danai. in epoca mault timp s-a crezut ca episoadele oglindite de Homer, in epopeile Pura fictiune. Razboaiele cu Troia, eroii ahei si cetitile lor, ‘miceniand tineau de domeniul imaginatiei. insa in secolul extraordinard, Germanul Heinrich,v atuedsip 1 9918 [nifeds vo nquad vaso 1 ajooos OS RUPIUOON eHeZIAID “yD “ev OOZ] [nue (AMD W OSL-SLET/00ZI “Xoxdu) yoyiomioy woody 7777 “1O| Bodorios 18 jnaedstp v ‘oyvord UIp “wuno Jay pagy muedsip yy es sed ojooe neye as ovo Tuotusorur ‘eajs208 9380) qeiseaap 01S0 NU O89 UeTUDOTUT NuAUOD [RANBuIS “louaypY vyBIe0 :or\deoxe ago} ‘TNSISeIUL B-§ “oINOSoUNoDU azneo UIP Asnujsip Y JOA ouoTusoTUL ago efeormaind “sy “e QOZT mmue jun! uy ‘go nqued 4pnux gmp pnw go ESUY ored Os IOHIO}TA vLMONg “InjnuOH] vadnse Jo] BILOIOIA INES ne TYyY POLL WoSNNstp vasapaa uy ySaoax8 sop1e190 voreztoo ordsop wREE givo UIP SolawOY ajowood ur oypulj3o “emsew eUMUE o-;NUL GUNS ZI9 AHUIp asuRNS O[Le[IY ‘SuaTUsOTUT TUM] 9]v 2o1VI[od exjUED OyNUT TEU Je}STXO ne WnzzA we wuno ednq “JeyUN jeIs uN vIMROTe NU URTUSOTUE [nTieds *gooda ulp He|eo1 eapurjso 1S goreyze Rovers EquIT] oO BjOU g jNIeOUTT Yppeyo uUYyor o1se[O [NSojoyly op 18 stUA JoRYyOT| [MOsITYIe op BqIOA sq ‘Toruey11q lop op *7CG] [NUL UL “IwIpIOSap SOY e g| [RIVOUT] BSUT “THEIOIO MOI ap "YeZIPHN equul] op puodop leur y[NUI RoIeYse EQUI] O BIO BO aredog ‘Izeise vued roru ySnjsop ‘a}eoed UIP ‘soy e NU YW [MueaUT] “g [MAeoUTT PIlop Je-op joo ser “W [NAvOUT] WUMUSp so} B oIeJOU Bp Wojsis [NUL Skis ap undy enop ¥Iso}e o1v9 qe) oyemwuuoU & “ojo SOA B] Nes MOOI nzyUIO UIASp sd10UT iezitaro eijuedsip ednp exes) sossouD QIPOAI BI Toye0os vULN UL IzBISe "NOU aynosouNd UNS ou ares ‘orejou SUWa}sIs 10] ofttidosd YOAZop Huaruso{Ut “tueI19 BI OP [NSLS puynford Is voreZIIIN op 18 vosa\seound ap eB] [9d O10 BUEITOONH vrfezqytato We pugs rounye qepeuUOS wILIOU! reo juejrodun yoodse ye Ul), -uodaig “A\'9 weoHroure [ndojooure ant ap sok Htiz120 pyueyoduur ‘njduroxa ap ‘witzadoosap 1S0J B T2JISV ‘ouarueo UT Sai uy optmedys yenunjuoo ne Tsojooue oe - ae ding ‘foroxy, v ayey20 wsepudal BP 28 ZENE a pane ap mnyeop vasordosde wy yo arSemmuy amo [99 89 “uy aouiauioy aptedods 101 2p ad osejpaurau favorizat nasterea si dezvoltarea ci lizatiei minoice, tot si aceasta, la randul ei, a influenfat, cel mai probabil, parcursul civilizatiei miceniene, prima civilizatie cu adevarat greceascd, care avea si acopere inclusiv insula Creta. Homer a sesizat importanfa Cretei in cadrul spatiului grec si a etichetat aceasti insula ca find locul de nastere al civilizatiei grecesti. 2.2. Grecia elenica Se presupune ca primele valuri grecesti indo-europene ajung in Peninsula Balcanica incepand cu anul 2000 a. Chr. Ne-am putea intreba, desigur, in acest moment, de unde veneau acesti greci indo-europeni. E dificil ins& de raspuns la aceasta intrebare. Presupunem ca, inifial, a existat 0 Yatra comuna a tuturor populatiilor indo-europene, printre care se numarau si grecii. insa cercetitorii nu au ajuns la un acord deplin in ceea ce priveste arealul comun indo-european. Ipoteza cea mai probabila este aceea care plaseaza aceasta patrie comun’ in nordul Mari Negre, cu aproximatie, ins nu in imediata ei apropiere, pentru ca limba greaca nu continea, de exemplu, un cuvant indo-european care si desemneze nofiunea de ,,mare”, fiind nevoita si imprumute cuvantul thdlatta/ Ocdoxta, un termen preelenic (subliniem cA nici cuvantul labirint, dabyrinthos/ AofipivOoc, nu era de Origine indo-europeani). Din aceasti vatra comuna, populatiile indo- europene au inceput, treptat, si plece (raspandirea lor a inceput, probabil, in jurul anului 4500 a. Chr.). Unele au migrat pana in nordul Indiei si in Iranul de astizi, altele au patruns in Asia Mica sau in diversele regiuni ale Europei $i au ajuns, astfel, si fie etichetate drept populatii indo-europene nu pentru 4 ar fi originare din India sau din Europa, ci pentru ca ocupa un spatiu care Se intinde din India pana in Europa (desigur, ulterior, putem vorbi de de origine indo-europeani gi pe alte continente, cum ar fi cele doua i, Australia etc.), in urma acestui fenomen de migratie si in functie ramuri indo-europene, apar limbile indo-europene, _conservate pani astizi, sub o forma sau alta. |tespectiv, ci controlau, in jurul cetatii, un areal de Kilometri. Din manufacturile intregului spafiu grec, ¢1 diverse si atractive si, in felul acesta, deveneau indispensabili_ populatiile locale, mai rudimentare, cu care convietuiau. Grecii astfel, colonii in Magna Graecia (sudul Italiei), in Sicilia, in Peninsulei Iberice, in sudul Franfei actuale, in nord-estul Africii $i in Neagra, in Dobrogea de astazi (Tomis, Histria, Callatis ete.) sau in Cri (Simferopol, Sevastopol au fost, initial, niste models grecesti). in toata lumea greaca exista o multitudine de orase-state de tip Grecii nu au reusit si creeze un stat unitar, fie din cauza situafiei dit perioada homericd, care se perpetueazd, fie din cauza aspectului foarte fragmentat al teritoriului ocupat de greci. intr-adevar, relieful predominant montan din interiorul Greciei continentale pare si-i fi divizat pe greci. Bi si au creat state separate, cu divinitati, tradi mituri individualizate, cu un specific regional. Fiecare cetate avea propriul sistem de guvernare $i incerea’ sa-gi mentind autonomia/ aitovouia, independenta politica, si autarkeial abtdépxeia, starea de autosuficienta, respectiv independenta economica. in contextul favorabil al cetatii grecesti, individul, cetateanul isi dezvoltA géndirea i abilitatea de a guverna. Se nasc notiunile politice valabile pana in prezent, legea/ vds0¢ si democratia/ Sypoxparia. De asemenea, literatura, filosofia, artele se dezvolta considerabil in aceasta perioada, conducnd la ,,miracolul grec”, care avea sa atingd apogeul in epoca clasica a Greciei antice. in ciuda divizarii lor, grecii aveau constiinta unitatii de neam™ Diferentele dialectale puteau fi surmontate. Indiferent de regiunea din © proveneau, grecii reuseau si se inteleaga intre ei. Panelenismul lor mai alimentat de religie, de oracolele si de templele deschise tuturor grec de sarbatorile si de jocurile care aveau loc cu regularitate. Erau cunos toata lumea greaci Jocurile Olimpice, in cinstea lui Zeus, Olimpului, Jocurile Nemeene, dedicate lui Heracle, Jocurile amintirea rapunerii de catre Apollo a sarpelui Python, care su o mare parte din munte, si Jocurile Istmice, cat wZWauvus.em‘sale, Ptolemeu I Soter este creditat cal Museum-ul sau Mouseion-ul Alexandriei/ " fac, Oricum, chiar dacd nu el ar fi fost inte ne centru remarcabil de cercetare, Ptolemeu I a ldsat fiului sau puternic gi consolidat. Sub Ptolemei, Alexandria intrece toate orase ale PAn& si Athena este eclipsati de maretia capitalei Egiptului, desi pastreaza prestigiul de centru cultural important (scolile de filosofie cel renumite raman, totusi, la Athena). Alexandria va fi depasita, ulterior, miarime si bogatie, numai de Roma, care a cucerit Egiptul in 30 a. Chr, eventual de Constantinopol. Numeroasele state elenistice propaga, pe spatii largi, cultura § civilizatia Greciei antice, ins sufera, la randul ci, o anumita influenta din partea altor culturi si civilizatii orientale cu care, partial, fuzioneaza. Din punct de vedere lingvistic, intregul Orient mediteraneean utilizeazd greaca Era necesara, in acest moment, o limba unitara, comuna. Apare astfel greaca comuna sau koiné (koi) diddextoc): este vorba de o aticd evoluata cate tevine, partial, la dialectul ionic. Acest stadiu al limbii grecesti a fost in uz= cu unele intentionate renuntiri datorate curentului aticist — in perioada elenisticd, in epoca romana si la inceputurile epocii bizantine si prezintiO deosebita importanta pentru noi, deoarece este limba Noului Testament 1@ multor texte crestine de expresie greaca. Je lumii antice din acea y ~ = eee 2.2.6. Epoca romani (30 a. Chr. — 476 p. Chr.) Mereu atenfi catre vechiul lor inamic, Imperiul Per: g observa redutabila forti care se dezvolta in vest, net a pa Pyrrhus (319-272 a. Chr.), la cererea grecilor din Tarent, expansiunii romane citre sudul Italiei nu este luata in serios. 272 a, Chr., Roma igi extinde puterea in toata Peninsula u ca stipdnitorii macedoneni ti preferasera pe G continental (168 a, Chr.) gi sunt ori, In 30 a, Chr., dup moartea Cleoacestea, romanii constientizeazi in O admira si incearca si-i concureze pe greci in literatura, . Are loc o fuziune intre cele doua culturi. Mos Maiorum se imbina — cu Mos Graecorum. Putem vorbi de o veritabili unitate spirituala greco- romana. Fapt semnificativ, Marcus Aurelius (121-180), imparat roman, este un scriitor de expresie greaca, in timp ce unii autori de origine greaca seriu fn latina. in aceasta perioada, este folosit’, in continuare, greaca comuna (koiné), ins pronuntia se apropie de cea a grecilor de astazi. In sec. al Il-lea p. Chr., dupa ce ajunsesera si fie din ce in ce mai putin utilizate, celelalte dialecte ale limbii grecesti dispar. 2.2.7. Epoca bizantina (476-1453 p. Chr.) in 476 p. Chr., Roma cade in mainile barbarilor. ins partea orientala a Imperiului Roman supravietuieste si conserva cultura si traditia greco- L romana p4na la final, in anul 1453 p. Chr., cand Bizanful este integral . cucerit de turci, Noua Roma’ Néa ‘Pan, Constantinopolul (Kovotavtwobrohtc) straluceste din toate punctele de vedere. Se dezvolta 7 intr-un mod original arhitectura, desi elementele fundamentale, cum ar fi cupolele — sa nu uitim de impresionanta cupola din Domus Aurea sau de cea 1 a Pantheonului (ridicat intre 113-125 p. Chr.) etc. - sunt conservate. Dreptul bizantin este o continuare a dreptului roman, primind insé o marca distinctiva din partea preceptelor crestine. De asemenea, pentru blazon cel putin, este pastrata titulatura de romani (Pepoior); de altfel, aproape am putea spune ci romanii lasasera mostenire grecilor partea orientala. a imperiului care va functiona mereu dupa cadrele statale romane. Medicina, matematica, chimia sau alte stiinte ale antichitatii clasice sunt, de asemenea, tivate neintrerupt. Inclusiv filosofia este practicati sub o forma sau alta, inchiderii scolilor de filosofie de catre Iustinian I, in anul 529 a. n pe cilugirul-filosof Muyaniyd. YeAAdc/ Mihail Psellos (1018 — ) sau pe filosoful neoplatonist Plethon/ TDa\ov, pe n 10g Peprordg (1355 - 1452). inst Bizanjul stralue ar lucriri teologice impresionante, ¢Me eur “Indisap ‘ouraap nowy, yonaleyyaoay /nsoooxSoou TIpNIS “OYooA eovoIz vfop osouudyis oo 199 njueg “wNsBUr UE BAIOSUOD aS [NDTXo] EsUT ‘LEUUOYsUEN aseoroUNU sede onovuis 1S OU “OHSUOF JOATU eY “1y899013 Tiquny ye jouNsIp nipeys une ‘émor HSUOS ‘pu10y TIquIT] PoALO}ENUNUOS 9}89 ‘vovarSoau nes yUIOpPOUr ais 18 BTUNUAP ‘(nooMyA) lonrorlug (1onounp Tenjusae) 1yaHouap ‘ejuepuodaput ajodvoor i8-es “Q¢gy uy ‘eo pupuun ‘gyemyno. B yeuoreu voy UOpr yearasuoo ne-t8 “eiuIparo 1 yquil| UU “Hoas esuE “proigsyde ysoy v YULLIOIO vIjeUTWOG “BoseasIm voroInd qns ysoy ne “AyD, nd egy] nue udnp ‘rer ‘euewos 1 yuvouopsoeus osuedyys qns ‘ayeyyonue jednoo asi0AIp qns jeye ne-s toer13 qeAresqo we umo Rdnq Quaza.ad uy ened Q¢g]) eutepour W924 “6°77 -yowoss aisordxo P Bimyjnd op anezay ;MiueUOIsorduut yuadoosapar aysa jayyse 18 — unjunsay qUNS DIADID) PULIIZ “BOSLOII9 9] BS neys nu gsuy YSsd918 d]erxa} BOUL Bidoo msidoo ‘nipayl [NAG UL Wop1ooO Uy 1K — quasnde méieroods ap W UIP Reigaut oyso yoRoud qu] “THOISeUoy vijuede ey ynquyuoo v sndy Tyueziq riejgauy op oxeur Apu ynun pouaistyay ‘ouRNseqas ueg tod ido, de Ww seonuy eiddy vi, od ‘euoy PL sumoe 18 BinZeA J aeod Yseo Be (IUD “d ZLPI-COrl) A}dnoolig POHrBOPEL roe ad ke “geuopioso vdomg wy Benar os TUNULZIG qjuvaes a ee BinyNo ‘vayseoe 2380} ND sejuaistxe Bzv}00U ISL ee TT a d wer “ry d espl Ut sqnjodounue)suog 9949909 Tt (oggt-eshD eueutor? vaaquydyys 87“ge TILA-XT 9]2 19998 Utp voUy azaTJos Uy yeZITIIN 9189 deu8 Joquyye [nyenzoe Jer Tue ®P 000¢ ANeUTKxorde v jnsinosed od quozord uy ZuRd oye YOUR UIP oRUEN Y jod yovors aisoidxo ap auvioyy ajozedo :]rqvorewiex ydej ‘ayooA eoRars UIP fuoULIE} 1SosouNU “1SN4O} ‘[IqeAILUpe JeAJOSUOD Ne-s RSUI ‘oUapOUt 1qUIT] Joye ejuonyur ‘sony 18 vid wind jLIayNs v YoRa’s equi] Guezord uy / “(1y2HOWap) vIvaATOAU LS PUsapoU DIDAIT IS - ‘alpaul vovass nes puyunzg - ‘(la10) punuos vaveds— - ‘puaja nes ayvaa navaIs—~ osaqgasoap os ngooo13 qui] eINfoAS uy SnzRA we wd 809048 [UNIT av 99110}S] oJodejoic. Urmeazi o partiala hegemonie a Spartei, urmat’ de dominafie ale Thebei. De conflictul neincetat dintre cetatile i a profitat, in final, Macedonia, care si-a instaurat, astfel, suprematia asupra lumii elenice. In epoca clasica, limba greaca ne retine atentia, in mod special, prin expresia sa aticd. Dialectul ionic-atic, utilizat la Athena si reprezentat prin serierile celor mai mulfi autori cunoscuti de noi astazi, este varianta de limba greacd studiata astazi, in general, in universit&ti. Greaca veche sau elena se refera, preponderent, la dialectul ionic-atic. 2.2.5. Grecia elenisticd (336 — 30 a. Chr.) in vara anului 336 a. Chr., Filip al Il-lea al Macedoniei este ucis. Puterea este preluata de Alexandru cel Mare, fiul sau, care mogteneste regatul Macedoniei. in aceasta perioada, tile grecesti nu mai sunt libere, ci se afla la discretia lui Alexandru Macedon. Cu toate acestea, Alexandru cel Mare, discipolul lui Aristotel, va deveni purtatorul de stindard al civilizatiei _grecesti si, prin cuceririle si expeditiile armatelor sale, care zdrobesc fortele persilor si ajung pana in India, el va oferi elenismului un spatiu de expansiune imens. insa, in 323 a. Chr., Alexandru cel Mare moare. Imperiul sau urias, insi efemeroid, este disputat intre diadohi/ diddoxor (urmasii lui Alexandru). Unii dintre succesorii sai incearcd sa refaca imperiul pentru a-l conduce integral, altii sunt mai prudenti si, realizénd imposibilitatea reconstruirii imperiului, se rezuma la guvernarea teritoriilor aflate deja in stapanire. Apar, astfel, statele elenistice, pe teritoriul carora se dezvolté centre importante: Antiochia/ Avuiéyew, Pergamul/ Tlépyapov, Efesul/ “Eqeooc, insula Rodos/ Podoc, Seleucia/ Lehebxera ete. insa cel mai cunoscut pol al lumii elenistice a fost, cu siguranta, Alexandria/ AdeEdvSpeia, orasul intemeiat de Alexandru cel Mare (331 a. Chr.) in Egipt, care il putem considera cel mai puternic regat elenistic. ins’ Alexandria ajuns, probabil, o metropola atat de importanta daca nu i-ar fi fost directiile corespunzatoare de dezvoltare de catre unul di i ai lui Alexandru; Ptolemeu I Soter i 367 — 282 a. Chr.), pri