Capitolul XV Ura in contratransfer’ [1947] A n aceasta lucrare ag dori si examinez. un aspect din in- tregul subiect al ambivalenjei si anume ura in contra- transfer, Cred cA sarcina analistului (s4-1 numim analist cercetator) care intreprinde analiza unui psihotic este serios ingreunata de acest fenomen, iar aceast analiza a psihoticilor devine imposibili daca ura proprie a analistului nu este ex- trem de distinct si constienta. Este echivalent cu a spune c& un analist are el insusi nevoie sa fie analizat, desi se sustine de asemenea ci analiza psihoticului este obositoare compara- tiv cu a nevroticului, si este inerent sa fie asa, in afara tratamentului psihanalitic, gestionarea unui psi- hotic este predestinatd sa fie obositoare. Din cand in cand, am facut remarce critice acute ale tendinjelor moderne din psihia- trie cu socuri electrice mult prea usor recomandate si leucoto- mii prea drastice (Winnicott, 1947, 1949). Din cauza acestor cri- tici pe care le-am exprimat, as dori sa fiu primul care recunoas- te dificultatea extrema inerenta a sarcinii psihiatrului si in spe- cial a cadrului mediu de psihiatrie. Pacienii nebuni sunt in- totdeauna o grea povara emoionala pentru cei care fi ingri- jesc. Cei implicaji in aceasta munca trebuie iertafi daca fac lu- cruri ingrozitoare. Aceasta nu inseamné ca trebuie totusi sa ac- ceptim orice este facut de psihiatri si neurochirurgi daca sund in acord cu principiile stiinjei. Desi ceea ce urmeaza este despre psihanalizé, are o adevi- rata valoare pentru psihiatru, chiar si pentru acela a carui munca nu fl implica in nici un fel in tipul analitic de relafie cu pacientii. Bazat pe o lucrare cititd la Societatea Britanics de Psihanaliz in 5 fe- bruarie 1947.OpeRe 1: De la pediatrie Ia psihanalizit 257 Pentru a-l ajuta pe psihiatrul generalist, psihanalistul tre- buie nu doar sa studieze pentru el stadiile primitive ale dez voltarii emofionale ale individului bolnav, ci, de asemenea, trebuie si studieze natura greutatii emofionale pe care o su- porta psihiatrul, fcandu-si treaba. Cea ce noi, ca analisti, nu- mim contratransfer, trebuie sa fie inteles si de psihiatri. Oricat de mult si-ar iubi pacienfii, el nu poate evita faptul de a-i uri side a se teme de ei si, cu cat stie mai bine acest lucru, cu atat mai pufin teama si ura vor fi motive determinante pentru ceea ce le face paciensilor. Fenomenologia de contratransfer poate fi clasificata astfel: 1. Anormalitate in sentimentele de contratransfer, iar relafiile si identificarile stabilite sunt refulate de analist. Comentariul asupra acestui fapt este c analistul are nevoie de mai mult& analizd, si se considera c& aceasta este o problems mai pusin printre psihanalisti decat printre alfi psihoterapeuti 2. Identificari si tendin{e aparjinand experientelor si dezvoltarii personale ale analistului, si care furnizeaza cadrul pozitiv pen- tru activitatea sa analitica si fac ca munca sa si fie diferita in calitate de aceea a oricirui alt analist. Disting de acestea doua adevaratul contratransfer obiectiv sau, daca acesta este dificil, iubirea si ura analistului ca reac- sie la personalitatea si comportamentul propriu-zis al pacien- tului, bazate pe observafie obiectiva. Sugerez.c&, in cazul in care un analist analizeaz psihotici sau antisociali, trebuie sa fie capabil s4 fie atat de extrem de constient de contratransfer, incat si poata distinge si studia re- actiile sale obiective la pacient. Acestea vor include si ura. Fe- nomenele de contratransfer vor fi in anumite momente lucru- rile importante din analiza Doresc si sugerez ci pacientul poate aprecia in analist doar ceea ce el insusi este capabil sa simta. In problema motivului: obsesionalul va tinde si se gandeasca la analist ca facandu-si treaba intr-un mod futil obsesional. Un pacient hipomaniacal care nu poate fi deprimat, cu excepfia schimbirii bruste a dis- pozifiei, si in a cdrui dezvoltare emotional pozitia depresiva nua fost castigata in conditii de siguranta, care nu poate simti vinovafie intr-un mod profund sau vreun sentiment de ingri- jorare sau responsabilitate, este incapabil si vad munca ana- listului ca pe o incercare din partea acestuia de-a face o repa-258 D.W. Winnicott rafie in legatura cu propriile (ale analistului) sentimente de vind. Un pacient nevrotic tinde sa-l vada pe analist ca fiind am- bivalent fafa de pacient si se asteapta ca analistul sa prezinte o scindare a iubirii si urii; acest pacient, cand are noroc, obji- ne iubirea pentru cé altcineva are parte de ura analistului, Nu ar urma in mod logic ca un psihiotic, care se afl intr-o stare de coincidenfa iubire-urd, si traiascd cu convingerea profunda ci analistul este, de asemenea, capabil doar de aceeasi cruda si periculoasa relatie din starea coincident de iubire-ura? Daca analistul va arata iubire, cu siguranja, in acelasi moment il va. ucide pe pacient. ‘Aceasta coincidenja a iubirii gi urii este ceva care revine in mod caracteristic in analizele psihoticilor dand nastere la pro- bleme de gestionare care pot duce cu usurinfA analistul din- colo de resursele sale. Aceasta coincidenja a iubirii gi urii la care ma refer este ceva diferit de componenta agresiva care complica impulsul primitiv de iubire si implica faptul c, in istoria pacientului, a existat o lips’ a mediului la momentul primelor impulsuri instinctuale in cautarea obiectului Pentru faptul de a-i fi atribuite sentimente brute, analistul este cel mai Fine pregatit si aparat, pentru cd el trebuie si to- lereze sd fie pus in aceasta pozifie. Mai presus de orice, nu tre- buie si nege ura care exist cu adevarat in el. Ura care este jus lificatd in cadrul respectiv trebuie distinsa si pusa la pastrare, disponibila pentru o eventualé interpretare. Daca se intampla s& ajungem analisti de pacienfi psihotici, atunci trebuie si fi atins lucrurile foarte primitive din noi in sine si acesta nu este decat un alt exemplu al faptului ca ris- punsul la multe probleme obscure ale practicii psihanalitice poate fi gasit in analiza ulterioara a analistului. (Cercetarea psihanalitica este, poate, intotdeauna intr-o anumita masura © incercare din partea analistului de a duce munca propriei analize dincolo de punctul in care I-a putut aduce propriul analist) O sarcind esenfiali a analistului oricdrui pacient este sA menfina obiectivitatea fafa de tot ceea ce aduce pacientul si un caz particular al acesteia este nevoia analistului de a fi capa- bil sé-l urasca obiectiv pe pacient. Nu exista oare multe situafii in munca noastra analitica obisnuita in care ura analistului sa fie justificata? Un pacient de-al meu, un foarte grav obsesional, aproape m-a detestat (a fost foarte refractar) pentru cativa ani. M-am simtit rau in le-OreRe 1: De la pediatrie Ia psihanalizit 259 gaturd cu acest fapt pana cand analiza a avut o cotitura si pa- cientul a devenit iubitor si atunci am infeles ci aceasta detes- tabilitate fusese un simptom activ determinat inconstient. A fost cu adevarat o zi minunata pentru mine (mult mai tarziu) cand am putut si-i spun de fapt pacientului cé eu si prietenii sii ne-am simfit respingi de el, dar c& a fost prea bolnav ca si-i spunem, Aceasti zi a fost important si pentru el, semnificand un avans impresionant in adaptarea lui la realitate. In analizele obignuite, analistul nu are dificultafi cu gestio- narea propriei uri, Aceasta urd ramane latent. Lucrul princi- pal este cu siguran}é acela cd, prin propria analizé, analistul a ajuns liber fajd de vastele rezervoare de ur inconstient& aparfinand trecutului sau conflictelor interne. Exist alte mo- tive pentru care ura rimane neexprimata i chiar nepercepu- t4, cum ar fi: Analiza este meseria pe care mi-am ales-o, modul in care simt cA mA voi descurca cel mai bine cu propria vinovafie, modul in care ma pot exprima pe mine intr-un mod constructiv. Sunt platit sau sunt in pregatire pentru a castiga un loc in so- cietate, prin munca psihanalitica. Descopar hucruri. Objin recompense imediate prin identificarea cu pacientul care face progrese si pot vedea recompense chiar si mai mari un- deva inainte, dupa terminarea tratamentului Mai mult, ca analist, am modalitifi de a-mi exprima ura. Ura este exprimata prin existenfa unui sfarsit al sedinfei. Cred c& acest lucru este adevarat chiar atunci cdnd nu exist yreo dificultate si cand pacientului chiar fi face placere s& plece. in multe analize aceste lucruri sunt luate ca atare si sunt de-abia menfionate, iar munca analitica este realizata prin interpretarea verbala a transferului inconstient emergent al pacientului. Ana- listul trece intr-un rol al uneia sau alteia dintre figurile de ajutor din copilaria pacientului. Analistul incaseaza in contul succesu- lui acelora care au ficut treaba murdard cAnd pacientul era be- belus. Aceste lucruri sunt parte din descrierea muncii psihanali- tice obignuite care se preocupa in principal de pacienti ale ca- ror simptome au o calitate nevrotica. In orice caz, in analiza psihoticilor, analistul isi asuma un. tip si un grad diferit de efort, iar acest efort diferit este tocmai ceea ce incerc si descriu.260 D.W. Winnicott De curand, pe o perioada de cateva zile, am realizat ca f- ceam 0 treaba gresitd. Am facut greseli in legatura cu fiecare dintre pacienfii mei. Dificultatea era in mine insumi si era in parte personal, dar, in principal, asociatd unui apogeu pe care Lam objinut in relatie cu o anumitd pacienta psihotica (caz de cercetare), Dificultatea a iesit la iveala cand am avut ceea ce se numeste un vis vindecator. (In mod intamplator, as adiu- ga cd in timpul analizei si in anii de dupa terminarea analizei am avut o lung serie de astfel de vise de vindecare care, desi in multe cazuri neplacute, au marcat, fiecare dintre ele, ajun- gerea mea la un nou nivel de dezvoltare emofional: in aceasta situafie am devenit constient de infelesul visu- lui imediat ce m-am trezit sau chiar inainte de a ma trezi. Vi- sul avea doud faze. In prima, eram in loja unui teatru si ma uitam in jos la oamenii de mult mai de jos, din staluri. Am simfit o anxietate puternica, ca si cum mi-as fi pierdut un membru, Era asociata cu sentimentul pe care -am avut in var- ful Turnului Eiffel, ci daca mi-as fi trecut mana peste margi- ne, as fi cazut jos, pe pamantul de dedesubt. Aceasta este an- xietatea de castrare obisnuita. In urmatoarea faza a visului, am devenit constient ci oa- menii din staluri priveau o piesa si cd eu eram legat prin ei la ceea ce se intampla pe scena. Un nou fel de anxietate s-a dez- voltat acum. Ceea ce stiam era cd nu aveam partea dreapté a corpului deloc. Acesta nu era un vis de castrare. Era un senti- ment de a nu avea acea parte a corpului. Trezindu-ma, mi-am dat seama ci am infeles la un nivel foarte profund care era dificultatea mea in acel moment. Pri- ma parte a visului prezenta anxietatile obignuite care s-ar fi putut dezvolta in legatura cu fantasmele inconstiente ale pa- cienjilor mei nevrotici. Ag fi fost in pericolul de a-mi pierde mana ori degetele daca acesti pacienfi ar fi devenit interesati de ele. Cu acest gen de anxietate eram familiarizat si era com- parativ tolerabila, Adoua parte a visului se referea oarecum la relafia mea cu pacienta psihotica. ‘Aceasta pacientd imi cerea s4 nu am nici o legatura cu corpul sau, nici macar una imaginara; nu exista corp pe care s&-I recunoascé ca al ei si, daca ea ar fi existat in vreun fel, se petes simi pe en insipi doar ca find o minte. Orie referire ja corpul sau fi producea anxietafi paranoide pentru ci, a-i pretinde cd avea un corp, insemna o persecufie. Faptul de aOreRe 1: De la pediatrie Ia psihanalizit 261 fi doar o minte vorbind minfii ei, reprezenta lucrul de care avea nevoie de la mine. in culmea dificultajilor mele, in sea- ra de dinaintea visului, am devenit nervos si i-am spus ca ceea ce voia de la mine nu era cu nimic mai bun decat a des- pica firul in patru. Aceastd interventie a avut un efect dezas- truos, sia durat multe siptimani pand ce relafia analitica si se refac dupa eroarea mea. Lucrul esential, in orice caz, era cd trebuia si-mi infeleg propria anxietate care era reprezen- tata in vis prin absenfa parfii drepte a corpului meu in mo- mentul in care am incercat s& intru in legatura cu piesa pe care oamenii din staluri tocmai o priveau. Aceasta parte dreapta a corpului era partea legat de exact aceast pacien- t si, pentru acest motiy, era afectatd de nevoia ei de negare absoluta chiar si a unei relafii imaginare a corpurilor noa: tre. Aceast& negare a produs in mine acest tip psihotic de an- xietate, mult mai putin tolerabilé decat anxietatea de castra- re obisnuita. Orice interpretari puteau fi facute in legatura cu acest vis, rezultatul faptului ca I-am visat si amintit a fost de a fi devenit capabil sa sustin din nou aceasta analiza si chiar s& vindec raul facut prin nervozitatea mea care isi avea originea intr-o anxietate reactiva de o naturé adecvata con- tactului meu cu o pacienta fara corp. Analistul trebuie sd fie pregatit s4 suporte solicitarea fara si se astepte ca pacientul sd realizeze ce face, poate pentru 0 lunga perioada de timp. Pentru a face acest lucru, el trebuie si fie cu usurinta constient de propria uri si fricd. El este in pozitia mamei unui bebelus nenascut sau de-abia ndscut. In cele din urmé, trebuie si fie capabil si-i spund pacientului ce a patimit din cauza lui, dar este posibil ca o analiza s4 nu ajun- ga niciodata asa departe. S-ar putea sd existe prea pufind ex- perien}a bund in trecutul pacientului pentru a se putea lucra asupra ei. Dac nu a existat in copilaria timpurie nici o relafie satisfacdtoare pe care analistul sa o exploateze in transfer? Exista o vasta diferenfa intre acei pacienti care au avut ex- perienfe timpurii satisfacdtoare care pot fi descoperite in trans- fer si aceia ale cdror experienje timpurii au fost atat de defi- ciente si distorsionate, incat analistul trebuie sa fie primul in viaja pacientului care sa furnizeze anumite elemente funda- mentale ale mediului. In tratamentul unui pacient din a doua categorie tot soiul de lucruri din tehnica analitic’ devin in mod vital importante, lucruri care pot fi luate ca atare in tratamen- tul pacientilor din prima categorie.262 D.W. Winnicott Am intrebat un coleg daca face analiza in intuneric si mi-a spus: Cum asa, nu?! Slujba noastra este cu siguranja aceea de a furniza un mediu obignuit; iar intunericul ar fi neobisnuit.” A fost surprins de intrebarea mea. El era profilat pe analiza ne- vroticilor. Dar aceasta furnizare $i intrefinere a unui mediu obisnuit poate fi la randul siu un lucru important pani laa fi vital si in analiza psihoticilor, de fapt poate fi uneori mai im- portant decat interpretarile verbale care trebuie si fie si ele oferite. Pentru nevrotic, canapeaua, cdldura si confortul pot fi simbolul iubirii materne; pentru psihotic, ar fi mai real s& spu- nem cA aceste lucruri sunt expresia fizicd a iubirii analistului Canapeaua este poala sau uterul matern, iar cdldura este cal- dura vie a corpului analistului. Si tot asa. Aici exist’, sper, un progres in dizertafia mea asupra su- biectului. Ura analistului este, in mod obignuit, latenta si finu- t& cu usurinfé astfel. In analiza psihoticilor, analistul se afla in- to mare incordare de a fine ura latent si poate face acest lucru numai find, in mod deosebit, constient de aceasta. As dori s adaug cA, in anumite stadii ale unor analize, ura ana listului este, de fapt, cutati de catre pacient si de ceea ce este nevoie atunci este ura care este obiectiva. Daca pacientul cauta ura obiectiva sau justificata, trebuie si poata si dea de ea, alt- fel el nu va putea nici si simt c& e in stare sa dea de iubirea obiectiva: Ar fi poate relevant sé citez, aici cazul unui copil dintr-o fa- milie destramata sau al unui copil fara parinfi. Un asemenea copil isi petrece timpul cutandu-si in mod inconstient parin- fii. Este notoriu inadecvat ca un astfel de copil sa fie luat in casi de cineva si iubit. Cea ce se intampli este ca, dupa un timp, un astfel de copil adoptat castiga speranja si incepe apoi sa testeze mediul pe care -a gasit si s& caute probe ale capa- citatii protectorilor sai de a uri obiectiv. Se pare cd nu poate crede in a fi iubit decat dupa ce a ajuns si fie urat. in timpul celui de-al doilea razboi mondial, un baiat de 9 ania ajuns la un cdmin pentru copii evacuafi, trimis din Lon- dra nu din cauza bombelor, ci din cauza vagabondajului. Am sperat sa-i pot oferi tratament pe timpul sederii sale in camin, dar simptomul sau a cAstigat, si el a fugit asa cum facuse in- totdeauna de oriunde, de la varsta de 6 ani, cand a fugit pen- tru prima oar de acasa. Am stabilit totusi un contact cu el in- tr-un interviu in care am putut sd vad si sa interpretez prin-OreRe 1: De la pediatrie Ia psihanalizit 263 tr-un desen de-al lui cd prin aceasta fuga el salva in mod in- constient interiorul casei sale si o proteja pe mama de agre- siuni, incercdnd in acelasi timp s& se indeparteze de lumea lui internd care era plina de persecutori Nu am fost foarte surprins cand a aparut la secfia de poli- fie de langa casa mea. Aceasta era una dintre putinele sectii de polifie la care si nu fie bine cunoscut. Sofia mea, intr-un mod generos, a luat si |-a sinut pentru trei luni, trei luni de iad. Era cel mai iubitor si mai innebunitor dintre copii, adesea de-o nebunie evidenta. Dar din fericire noi stiam la ce sa ne asteptim. Am facut fa} primei faze, oferindu-i libertate tota- 14 si bani ori de cate ori iesea. Trebuia doar s4 ne sune, iar noi il recuperam de la orice stafie de polifie care il ridicase de pe strada. Curand a survenit si asteptata schimbare, simptomul va- gabondajului s-a modificat, iar baiatul a inceput si puna in scena asaltul dinduntru. Era o slujba cu adevarat continua pen- tru amandbi si cele mai rele episoade s-au intamplat cand eu eram plecat Interpretarea trebuia facut in orice minut din zi i din noapte $i, adesea, singura solutie intr-o criza era interpretarea corect, ca si cum baiatul ar fi fost intr-o analiza. Cea ce apre- cia mai mult decat orice era interpretarea corecta. Ideea important pentru scopul acestei lucrari este felul in care evolusia personalitasii baiatului a dat nastere la ura in mine $i felul in care am procedat eu ‘L-am lovit? Raspunsul este nu, nu l-am lovit niciodat’, dar as fi fost nevoit sa fac acest gest daca n-as fi stiut totul despre ura mea si dacd nu |-as fi lsat si pe el sd stie de existenja aces- teia. In momentul crizelor il Juam cu forfa, fara furie sau inv: nuire, si-l puneam in fata usii de la intrare, oricum ar fi fost vremea afara si orice ora din zi sau din noapte ar fi fost. Exis- tao sonerie special la care putea suna, si stia cd atunci cand suna era reprimit si nu se rostea nici un cuvant despre ce intamplase. Folosea aceasta sonerie imediat ce igi revenea din atacul siu maniacal. Lucrul important este c&, de fiecare data cand il puneam afara la us, ii spuneam ceva; fi spuneam cd ceea ce se intam- plase ma facea si-l urdsc. Era usor, pentru c& era foarte ade- varat. Cred ca aceste cuvinte erau importante din punctul de ve- dere al progresului sau, dar erau importante in principal pen-264 D.W. Winnicott tru ci ma ficeau capabil si tolerez situatia fard si dau pe din- afar, fara si-mi pierd firea si fra s-1 omor intr-una din zile. Povestea integral a acestui baiat nu poate fi relatata aici. Aplecat la o scoala special, Relatia adanc inrdacinata cu noi a rémas ca unul dintre pufinele lucruri stabile din viata sa. Acest episod din viata obignuita poate fi folosit pentru a ilustra topica generali a urii justificate in prezent; aceasta trebuie distinsa de ura care este justificat’ doar intr-un alt cadru, dar care este decopertata de anumite actiuni ale pa- cientului, Din toata complexitatea problemei urii sia rédacinilor ei ag dori s8 recuperez. un lucru, pentru ca eu cred cé e foarte im- portant pentru analistul de paciensi psihotici. Sugerez ca mama igi uriste bebelusul inainte ca acesta s-o urasci si ina- inte ca bebelugul si poati baga de seama ci mama il uriste. Inainte de a dezvolta aceasta tema, doresc si ma refer la Freud. In Instincte si vicisitudinile lor (1915), unde a spus atat de multe lucruri originale si revelatoare despre urd, Freud a afirmat: ,Putem spune pe scurt despre un instinct cd «iubes- te» obiectele pentru care s-a luptat in scopul obfinerii satis- factiei, dar a spune despre el c& «uraste» tin obiect ni se pare bizar, astfel incat devenim constienfi c& despre atitudinile de iubire sau urd nu se poate spune ca pot caracteriza relafia in- stinctelor cu obiectele lor, ci sunt rezervate relafiilor eului ca un intreg cu obiectele...” Resimt aceasta idee ca fiind reala si importanta. Asta nu presupune cd personalitatea trebuie Si fie integrata inainte si se poat& spune c& un copil uraste? Oricata integrare timpurie poate fi obfinut’ — probabil inte- grarea survine cel mai devreme sub presiunea excitafiei sau furiei — existd teoretic un stadiu mai timpuriu in care ceea ce copilul face si réneste, nu este facut din ura, Am folosit sin- tagma ,iubire neinduratoare” in descrierea acestui stadiu. Este oare acceptabil? Pe masura ce copilul devine capabil si se simta o persoana intreaga, in aceeasi msuri termenul “ura” capata infeles ca o descriere a unui anumit grup din sentimentele sale. Oricum, mama isi uraste bebelusul din capul locului. Cred c& Freud s-a gandit c4 este posibil ca mama, in anumite cir- cumstanfe, sa aiba doar iubire pentru baietelul ei; dar putem s& ne indoim de asta. Cunoastem iubirea unei mame si apre- ciem realitatea si forja sa. Permitefi-mi s& va ofer cateva mo- tive pentru care o mama si-ar uri bebelusul, fie el chiar baiat:OreRe 1: De la pediatrie Ia psihanalizit 265 Bebelusul nu este concepfia sa proprie (mentalA). Bebelusul nu este unul dintre jocurile din copilarie, copil al tatalui, al fratelui ete. Bebelusul nu este produs in mod magic. Bebelusul este un pericol pentru corpul ei in timpul sarcinii sila nastere. Bebelusul este un amestec in viafa ei privaté, 0 punere la in- |___ cercare a capacitafii ci de a se preacupa. intr-o masurd mai mare sau mai mic’, o mama simte ci pro- pria ei mami cere un copil, astfel copilul este fScut pentru a o impaca pe propria mami. Bebelusul ii rineste sfarcurile chiar prin supt, care este la in- ceput o activitate de mestecat Este neindurator, 0 trateaza ca pe ultimul om, 0 servitoare ne- platiti, o sclava La inceput, pana cand bebelugul incepe sa aiba indoieli de- spre el insusi, ea trebuie sil iubeascd cu orice chip cu ex- crefiile lui cu tot El incearca s-o raneasc3, 0 musca periodic, toate din dragos- te. Se aratd deziluzionat de ea Tubirea lui excitat este din interes; objindnd cea ce doreste se debaraseaza de ea ca de 0 coaja de portocal’ Bebelusul trebuie si domine la inceput, trebuie protejat de coincidente, viafa trebuie si se desfasoare in ritmul bebe- lusului si toate acestea necesita studiu continuu si detaliat din partea mamei. De exemplu, ea nu trebuie s& fie anxioa- si cdnd il fine in brafe etc La inceput, bebelusul habar n-are ce face sau ce sacrificd ea pentru el. in special nu poate infelege ura ei Este suspicios, refuz3 mancarea ei bun’, o face si se indoias- c de ea, dar mananca bine cu matusa Dupi o dimineafa ingrozitoare cu el, iese afard si el zambes- te unui striin care spune: ,Nu-i asa ci-i drigilas?” Ea stie c& daca greseste la inceput, el o va face sa plateasca pentru tot restul timpului. Elo exciti, dar o frustreaza — ea nu trebuie si-1 manance sau si faci vreun schimb sexual cu el. Cred c& in analiza psihoticilor si in fazele ultime ale anali- zei chiar si cu o persoana normala, analistul trebuie s& se ga- seasca intr-o pozitie comparabila cu aceea a unei mame de nou-nascut. Cand este regresat profund, pacientul nu poate sa se identifice cu analistul sau si infeleaga punctul sau de ve-266 D.W. Winnicott dere mai mult decat faitul sau bebelugul nou-nascut poate em- patiza cu mama. O mami trebuie sé fie in stare si tolereze faptul de a-si uri copilul far s& facd nimic cu asta, Fa nu poate s& o exprime fafa de el. Dac din teama de ce ar putea face, nu igi urdste in mod adecvat bebelugul atunci cand el o raneste, ea trebuie si se retraga in masochism, si cred ci asta a dat nastere falsei orii a masochismului natural la femei. Cel mai remarcabil lu- cru la o mami este abilitatea de a fi atat de mult ranit’ de be- belusul sau si de a uri atat de mult fara sa se razbune pe co- pil ca si abilitatea ei de a astepta recompense care pot veni sau nu intr-un moment ulterior. Poate fi ea ajutata de unul din can tecele de leagan pe care le cant’, care bebelusilor le plac mult, dar pe care, din fericire, nu le infeleg? Nani, nani, copacii ingana, Vantul sufla, leagénul leagana, Ramura se rupe, leagnul cade Jos vino, copile, cu ramura cu tot! M& gandesc la 0 mamé (sau tata) jucandu-se cu un copil mic; copilului placandu-i joaca si nestiind c& parintele expri- m4 urd prin cuvinte, probabil chiar in termenii simbolismului nasterii. Aceasta nu este o strofa sentimentala. Sentimentalis- mul este inutil pentru parinfi, in masura in care confine o ne- gare a urii, iar sentimentalismul mamei nu este deloc bun din punctul de vedere al copilului. Mi se pare indoielnic ca un copil de om, pe masuri ce se dezvolta, sa fie capabil sa tolereze deplinatatea urii sale in ca~ drul unui mediu sentimental. El are nevoie de ura pentru a uri. Daca acestea sunt adevarate, nu se poate astepta de la un pacient psihotic in analiza sa tolereze ura sa fafa de analist de- Ct daca analistul il poate uri la randul siu. Daca toate acestea sunt acceptate, rimane de discutat ches- tiunea interpretarii urii analistului fafa de pacient. Aceasta, desigur, este o chestiune plina de pericole si necesita cea mai atenta temporizare. Dar consider c4 0 analiza este incomple- ta daca pnd la sfargit nu a fost posibil ca analistul sa-i spund pacientului ceea ce el, analistul, a facut pe nestiute in timp ce pacientul era bolnay, in stadiile mai timpurii. Pacientul este fi- nut, intr-o anumitd masura, in pozifia unui copil — cineva careOreRe 1: De la pediatrie Ia psihanalizit 267 nu poate infelege ce-i datoreazi mamei sale ~ pana cand nu este facut aceasta interpretare. Un analist trebuie s& afiseze toata toleranfa, rabdarea si efi- cienja unei mame devotate copilului ei; trebuie si recunoasca dorinfele pacientului ca pe niste nevoi; trebuie si dea la o par- te alte interese pentru a fi disponibil, pentru a fi punctual si obiecti; si trebuiie si pard ca vrea si dea ceea ce, in realtate, este dat doar in urma nevoilor pacientului. Este posibil sd existe o lunga perioada inifiala in care punc- tul de vedere al analistului s4 nu poaté fi apreciat (nici macar inconstient) de catre pacient. Nu poate fi asteptatd recunostin- Ja, deoarece la nivelul radacinii primitive a pacientului de care avem grija nu existd o capacitate de identificare cu analistul; si, cu siguranfa, pacientul nu poate vedea cA ura analistului este adesea provocata chiar de lucrurile pe care le face el in- susi, in modul sau rudimentar de a iubi. ‘In analiza (analiza de cercetare) sau in gestionarea obisnui- t&a tipului mai psihotic de pacienfi, pe umerii analistului (psi- hiatrului si asistentei) atama o mare povara si este important si se studieze modurile in care anxietatea de calitate psihoti- c& si, de asemenea, ura sunt induse in aceia care lucreazi cu pacienti psihiatrici grav bolnavi. Doar astfel poate exista vreo speranta de a se evita o terapie adaptata mai degraba nevoi- lor terapeutului decat nevoilor pacientului