Scribd Logo
Upload

Welcome to Scribd!

  • Literatura Comparată Şi Istoria Mentalităţilor

    Uploaded by

    Adriana Bârsan
    34 views14 pages

    Original Title

    Literatura comparată şi istoria mentalităţilor

    Copyright

    © © All Rights Reserved

    Available Formats

    PDF or read online from Scribd

    Did you find this document useful?

    Is this content inappropriate?

    Report this Document

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    34 views14 pages

    Literatura Comparată Şi Istoria Mentalităţilor

    Uploaded by

    Adriana Bârsan

    Copyright:

    © All Rights Reserved
    Download as PDF or read online from Scribd
    Flag for inappropriate content
    of 14
    «De unde vine istoria mentalitagilor ? De la adjectivul mental care se refera la spirit si vine de la cuvintul latin mens ; dar epitetul latin mentalis, igno- rat de latina clasica, apartine vocabularului scolasticii medie- vale si cele cinci secole care despart aparitia cuvintului men- tal (in franceza, la mijlocul secolului 14) de a cuvintu'ui mentalitate (mijlocul secolului 19) indica faptul ca substan- tivul raspunde la alte nevoi si aparyine unei alte conjuncturi decit adjectivul. In limba franceza mentalité nu a derivat firesc din men- tal, ci a fost imprumutat din engleza, care din secolul 17 scosese mentality din mental. Mentalitatea. este fiica psiho- logiei_engleze din secolul 17, Ea desemneaza_coloratura_co- lectiva_a_psihismului, modul particular de a gindi si de a simfi a unui popor, a unui anume grup de_persoane etc. Dar in-engleza termenul a ramas izolat in limbajul tehnic al filo- sofiei, in timp ce in franceza el a patruns curind fn uzul comun. Notiunea care a dus la formularea conceptului si a cuvintului mentalitate pare sa fi aparut in secolul 18 in domeniul stiinsific si cu deosebire in cadrul noii conceptii despre istorie. Ea a inspirat ideea lui Voltaire si cartea lui Eseu asupra moravurilor si spiritului natiunilor (1754) unde se simte primul semn al prezenyei termenului englez mind. Cind cuvintul apare, dupa dictionarul Robert, in 1842, el are sensul apropiat cuvintului mentality, de ,calitate a ceea ce este mental“. Dar Littré, in 1877, il ilustreaza cu o fraza luata din filosofia pozitivista a lui H. Stupuy unde cuvintul are deja un sens mai larg, dar totusi savant“, de ,,forma de spirit, de vreme ce se vorbeste — fn mod intimplator sau printr-o referinya nelipsita de intenyie la epoca Lumini- lor ? — despre ,schimbarea mentalitatii inaugurata de catre enciclopedisti*, Apoi, catre 1900 — Proust subliniaza nou- 5 — si temelie! — literaturii europene ?“ (Literatura euro- peand si evul mein latin, cap. V). Dar, vai, ea fi scapa din vedere acestui sclipitor amator de calitate care nu se poate decide si se ocupe de faya cantitativa a culturii, acolo unde este vinatul istoriei mentalitatilor. Acest discurs impus si me- canic, unde ai impresia ca se vorbeste pentru a nu se spune nimic, unde sint invocati pe neasteptate, in unele epoci, Dum- nezeu si diavolul, in altele, ploaia si timpul frumos, este cin- tecul profund al mentalitayilor, yesutul adeziv al spiritului societatilor, alimentul cel mai pretios al_unei istorii care se jntereseazi mai mult de isonul decit de fineyea unei note din muzica trecutului. Dar istoria mentalitatilor isi are sursele ei privilegiate, acelea care, mai deplin si mai bine ca altele, introduc in psi- hologia co'ectiva a societatilor. Inventarul lor este una dintre primele indatoriri ale istoricului mentalitayilor. Mai intii sint documentele care vadesc sentimentele gi com- portamentele paroxistice sau marginale care, datorita distan- yarii, aduc in lumina mentalitatea comuna. Vorbind in con- tinuare despre Evul Mediu, hagiografia pune in lumina struc- turi mentale de baza: permeabilitatea lumii sensibile si a lumii supranatura'e, identitatea de natura a corporalului si a psihicului, de unde posibilitatea minunii si in general a mira- culosului. Marginalitatea sfintului (aflat in ,,marginea“ socie- tapii) dezvaluie adincul lucrurilor si are drept corolar mar- ginalitatea, de asemenea exemplara, a celor diabolici: pose- dati, eretici, criminali. De unde caracteru’ de document privilegiat a tot ceea ce da acces la aceste marturii: confe- siuni ale ereticilor si procese de inchizitie, scrisori de iertare acordate criminalilor care declara amanuntit cum au savirsit crima, documente judiciare si pe un plan mai larg dosare ale represiunilor. © altd categorie de surse privilegiate ale istoriei mentali- tazilor este constituita de documentele literare si artistice. Istorie nu a fenomenelor ,obiective™, ci a reprezentarii aces- tor fenomene, istoria mentalitayilor se hraneste fireste din documentele imaginarului. Huizinga, in celebrul sau Amurg al Evului Mediu, ne-a aratat tot ceea ce utilizarea textelor literare (este forta si slabiciunea cari) poate pune la inde- mina cunoasterii sensibilitayii si a mentalitayi unei epoci. Dar literatura si arta vehiculeaza forme si teme venite din- a tr-un trecut care nu este neaparat cel al constiinyei colective.. Excesele istoricilor traditionalisti ai ideilor si formelor care le fac sa derive unele dintr-altele printr-un fel de parto- geneza care ignora contextul non-literar sau non-artistic al aparitiei lor nu trebuie sa ne ascunda faptul ca operele lite- rare si artistice ascu!ta de coduri mai mult sau mai pujin in- dependente de mediul lor temporal. Pictura lui Quattro- cento pare sa ne dezvaluie o noua atitudine faya de spajiu, de decorul arhitectural, de locul omului in univers; menta- litatea_,precapitalista* pare sa fi wecut pe aici. Dar Pierre Francastel, care a sesizat cel mai bine sistemul pictural din Quattrocento ca parte dintr-un ansamblu mai cuprinzator, ne-a avertizat asupra caracteru!ui specific al picturii, mod de expresie si de comunicare a! spiritului, nostru ireductibil la oricare alt mod. Este important de a nu separa analiza mentalitayilor de studiul locului si al mijloacelor dz producere. Marele pre- cursor in acest domeniu, Lucien Febvre a dat exemplu_ de inventare a aceea ce el numea utilajud mental: vocabular, sintaxa, locuri comune, concepjii asupra spaiului si timpu'ui, cadre logice. Filologii au remarcat ca atunci cind s-a de- structurat latina clasica in Eyul. Mediu tirziu, conjunctiile de coordonare au trecut printr-o evolusie deconcertanta. Dar aceasta pentru ca articulatiile logice ale discursului rostit sau scris s-au modificat radical. Autem, ergo, igitur si celelalte au intrat intr-un nou sistem de gindire cu in!anquiri diferite. In mentalitaji, anume sisteme parjiale joacd un rol deo- sebit de important. Aceste ,modele“ se impun mult timp ca oli de atracyie a mentalitazilor : un model monastic este ela- fee in Evul Mediu tirziu si el se axeaza pe notiunile de in- singurare si ascetism, pentru ca, apoi, sa apara modele aristo- cratice centrate pe conceptele de generozitate, indrazneala, frumuseye, fidelitate. Unul dintre mode!e va traversa secolele pina la noi: curtoazia. Desi imprumuta elemente din traditii. stravechi, aceste mentalitayi nu pot fi explicate nici prin tenebrele nopyii tim- puri'or si nici prin misterele psihismului colectiv.. Putem. sur- prinde geneza lor si difuzarea pornind de la centre de ela- borare din mediile creatoare si vulgarizatoare, de la grupuri si meserii intermediare, Palatu!, manastirea, castelul, scolile, curyile sint, de-a lungul Evului Mediu, centrele in care s-au 10 plimadit mentalitazile. Lumea populara elaboreaza sau_pri- meste modelele sale in vetrele proprii de modelare a menta- litayilor : moara, atelierul de fierarie, hanul. Vehicole si_ma- trice privilegiate ale mentalitayilor sint amass media din epoca : predica, imaginea pictata sau sculptata care, mai inainte de galaxia Gutenberg, erau nebuloasele in care se cristalizau mentalitatile. E Mentalitagile intretin. raporturi_complexe_cu_structurile letasate de acestea. Exista, oare, in fie- care societate, de-a lungtt cilor” demarcate in evolutia istorica, o mentalitate dominanta sau sint mai multe men- talitayi ? Omul Evului Mediu sau al Renasterii a fost’ spul- berat ca o abstracyiune fara realitate istorica de catre Lucien Febvre. Istoria mentalitayilor, aflata la inceputul rostirii, . se agaja de abstractiuni ceva mai concrete legate de mostenirea culturala, de stratificarea social’, de periodizare. Daca ne vom opfi la Evul Mediu, vom utiliza, ca ipoteze de lucru, noyiuni ca cele de mentalitate barbara, curteani, romana, gotica, scolastica. In jurul acestor etichete pot fi operate re- grupari sugestive, Erwin Panofsky a alaturat arta gotica si stiinja scolasticd fntrucit participau la aceleasi structuri men- tale. Robert Marchal le-a adaugat scrisul epocii: ,,Putem considera scrisul gotic expresia gotic’ a unei anume dialec- tici. Analogiile ce pot fi constatate intre scris si arhitectura nu sint, sau nu sint decit fortuit, vizuale, e'e fiind intelec- tuale ; ele rezulta din aplicarea in domeniul scrisului a unui mod de a gindi care se regaseste in toate producyiile spiri- tului*. Coexistenta a mai multor mentalitayi in aceiasi epoca si in cadrul aceluiasi spirit este unul din aspectele delicate, dar esenyiale ale istoriei_menta'itatilor. Ludovic al XI-lea, care in politica da dovadi de o mentalitate moderna, ,,ma- chiavelica“, manifesta fn religie © mentalitate supestifioasa foarte traditionala. La fel de delicata este surprinderea transformarilor inter- venite in mentalitati. Cin lesface o mentalitate si cind i ae soe mental apare_alta? Innoirea_intr-un domenii_dominat_de_perma- nente si rezistenje este grew de sesizat. In acest caz, studiul care se va ocupa de ropoi -va~aduce~o contributie decisiva. Cind apare si cind dispare un loc comun si, lucru mai greu de determinat, dar nu mai pone capital, cind nu mai este el decit © supravieyuire, vadind 0 moarte aparenta ? Acest li psittacism al mentalitatilor trebuie analizat cu atentie pentru ca sa putem observa in ce moment un loc comun se deta- geaza de realitate, devine inoperant. Dar exista, oare, flatus vocis pure ? Izvorita, in mare parte, din reactia impotriva imperia- lismului istoriei economice, istoria mentalitayilor nu trebuie sa fie nici o revenire la un spiritualism depasit, care s-ar ascunde, de exemplu, sub aparenye'e vagi ale unui psihic co- lectiv de nedefinit, nici efortul de a supravieyui al unui mar- xism vulgar care ar incerca sa o defineasca foarte comod pornind de la o suprastructura ce s-ar_naste mecanic din in- frastructurile socio-economice. Mentalitatea nu este o re- flectare. Istoria mentalitatilor este datoare sa se separe net de isto- ria ideilor impotriva careia s-a afirmat, de la inceput. Nu ideile lui Toma de Aquino sau ale lui Bonaventura au dirijat spiritele din secolul 13 inainte, ci nebuloase mentale jin care ecouri deformate ale doctrinelor lor, fragmente saracite de continut, cuvinte esuate in afara contextelor au deyinut un rol, Dar trebuie sa mergem mai departe pe calea aceasta a reperarii prezentei ideilor bastarde din cadru! mentalitayilor. Nu putem face istoria mentalitayilor fara sa o legam puternic de istoria sistemelor culturale, a sistemelor de credinje, de valori, de echipamentul mental unde au fost elaborate, au \Urait si au evoluat. De aici si lectiile date de etnologie, pline de consecinje pentru istorie. Aceasta legatura cu istoria culturii trebuie sa permita isto- riei mentalitapilor sa evite alte curse epistemologice. Legata de gesturi, comportamente, atitudini — prin in- termediul carora ea se imbina cu psihologia pe o frontierd pe care istoricii si psihologii vor trebui sa se intilneasca, in- tr-o buna zi, si sa colaboreze —, istoria mentalitayilor nu trebuie, totusi, sa se lase inghitita de un behaviorism care ar reduce-o la automatisme lipsite de legaturi cu sistemele de gindire si care ar elimina unul dintre aspectele cele mai im- portante ale problematicii sale : Jocul ocupat in aceasta isto- rie de factorul constiinya si de dezvoltarea constiinyei, pre- cum si de intensitatea lor. Eminamente colectiva, mentalitatea pare sa se sustraga vicisitudinilor luptelor sociale. Dar ar fi © eroare grosiera de ao detasa de structuri si de dinamica, sociala. Tocmai dim-. 12 potriva, mentalitatea_este un_element_capital _al_tensiunilor si_al_conffictelor sociale, Istoria sociala este jalonata de mi- furi in care se dezvaluie locul ocupat de mentalitayi intr-o istorie care nu este nici unanima gi nici imobila : unghii al- bastre, gulere albe, doua sute de familii... Exista mentalitayi de clasa, alaturi de mentalitajile comune. Rolul lor ramine sa fie studiat. In sfirsit, istorie a miscarilor lente, istoria_mentalitayilor nu este mai putin o istorie a transformarilor si inca in mod decis. Un fenomen rascoleste Occidentul medieval intre seco- lele 11 si 13: inflorirea oraselor. O nowa societate va apare, cu o mentalitate noua in care se imbina gustul pentru sigu- ranya cu schimbul, cu economia sprijinita pe forme noi-ale sociabilitayii_ si so'idaritatii, pe familia restrinsa, confrerie, breasla, cartier... Care este, in cadrul unei istorii totale, locul ocupat de mentalitayi in aceste mutatii ? In ciuda sau, mai curind, din cauza caracterului sau vag, istoria mentalitatilor este pe cale de a se stabili in domeniul problematicii istorice. Daca vom evita sa 0 transformam in- tr-o debara, intr-o prajitura cu frigcd, intr-un alibi al lenei epistemologice, daca fi vom oferi instrumentele si metodele ei, istoria aceasta va sti sa-si joace rolul intr-un alt fel de istorie care, in cautarile sale de explicayii, are curajul sa treaca de cealalta parte a oglinzii» 1. Asa prezinta istoria mentalitatilor Jacques Le Goff pe care cititorul roman |-a putut urmari cum aducea la lumina mentalitasile medievale in cartea aparuta in 1970 : Civilizatia Occidentului Medieval. Si in sinteza pe care am reprodus-o fn cea mai mare parte, istoricul francez da exemple din cul- tura medievala si faptul nu este intimplator, deoarece studiul transformarilor mentale implicd o distanyare de obiectul de studiu si, in acelasi timp, este usurat de miscarea lenta din- tr-0 societate care nu se grabeste. $i Georges Duby, un alt »parinte“ al istoriei mentaneHibe este medievist ; in schimb, cel care a dat statut istoriei_mentalitayilor, Lucien Febvre, s-a ocupat cu precadere de Renastere, in timp ce Robert Mandrou s-a concentrat asupra secolelor 17—18. Mai mult, la Congresul de stiinte istorice de la Bucuresti, din 1980, isto- ricii francezi au oferit participantilor un bilany al_cerceta- rilor din 1965 incoace in care i se consacra un capitol isto- 13 riei mentalitatilor nu tn partea dedicata istoriei medievale sau moderne, ci in partea consacrata lumii contemporane, preci- zindu-se ca o serie de contriburii au venit din partea unor specialisti interesayi !a inceput jn demografia istorica din se- colul 19, precum Phi ippe Ai its, la care vom reveni. Asadar, istoria. mentalitayilor este mai lesne practicata pe perioadele mai indepartate, dar nimic nu interzice studiul mentalitajilor contemporane, mai ales sub latura lor colectiva °. Important este de a oferi acestei istorii fascinante instru- mente adecvate si metode proprii, dupa cum sublinia Jacques Le Goff. Limitindu-ne in paginile care urmeaza la raportu- rile istoriei mentalitayilor cu aria si ‘iteratura, yom con- stata ci intotdeauna literatura a ocupat un loc dz seama in recomandarile metodologice ale ,teorsticienilor“ aminti Le Goff, la sirul carora se impune si adaugim pe Philipp: Arits si pe Alphonse Dupront. Sa ne oprim, foarte pe scurt, la aceste expuneri teoretice. Daca in 1938, in Histoire et psychologie, Lucien Febvre fixa citeva jaloane ale cercetarii interdisciplinare, in 1941 el ridica o problema fundamentala, tratata metodic : Cum re- constituim viata afectiva de alta data ? Sensibilitatea si istoria. Subliniind fapwul ca era vorba de un subiect nou, marele isto- ric se referea la cercetarile de pionierat ale lui Henri Wallon in domeniul psihologiei infantile (si amintim aici ca o lu- crare fundamentala a acestuia a aparut in traducerea noastra fn 1964) 3, precum si la cari pe care le considera ca au deschis larg porti'e cercetarii mentalitayilor : Amurgu! Evului Mediu al olandezului Huizinga, Erasm si Spania de Marcel Bataillon, care a devenit mai tirziu presedinte de onoare al Asociatiei Internationale dz Literatura comparata, si Henri Brémond cu a sa Istorie literari a sentimentului_religios in Franta, Trecind, apoi, in revista instrumentele de lucru, el numea : lexicul cuprins in vocabulare si dictionare, iconogra- fia artistica pusa in valoare in Franja de Emi'e Mile si literatura care inregistra sentimente si crea sentimente, difu- zindu-le in mase. Lucien Febvre a aplicat consideratiile lui la cazuri concrete si s-a ocupat de opera lui Rabelais, a Mar- garetei de Navarra precum gi de aparitia carpi si de _conse- cinyele ei profunde asupra vieyii intelectuale sau de Martin Luther ; a analizat aspecte generale ale Renasterii, Reformei, Romantismului si a discutat modul in care se impun a fi re- 14 Istorie ambigua, disciplina in curs de formare, parte din investigarea_trecutului si totodata tentativa de a oferi o vi- ziune globala asupra trecutului, istoria mentalitati'or a pus 4n lumina doua aspecte de 0 importanta esentiala : varietatea naturii umane ¢i, concomitent, constantele si elementele fun- damentale ale naturii umane. Toti ,teoreticienii® pe care am trecut in revista vorbesc despre comportari, atitudini, viziuni care diferx de la un loc la altul, de la mediu la altu!, de la © culturd la alta ; in acelasi timp, ei pun fn Jumina asemanari si, mai departe, identitayi_ in atitudinile fundamentale. De aici, aportul covirsitor al istoriei. mentalitatilor 1a istoria culturilor si a culturii umane, fn ansamblul ei. = Vorbind despre un om care traieste intr-un mediu, intr-o societate, istoria culturii_s-a tntilnit firesc cu istoria sociala, mai ales cu cea britanica, orientata, la rindul ei, spre-o im- bratisare globala a culturii_umane. Immanuel Wa'lerstein re- marea faptul ca, pe la mijlocul secolului trecut, a triumfat $n istoriografie o gindire care, pe de o parte pornea de la particular pentru a ajunge la abstractiune (gindirea_,univer- salizata") pe de alta, constata ca diferite cai paralele se for mau in procesul de cunoastere (gindirea care »sectorializa"). Gindirea universalizata descria realitatea empirica pentru a deduce, apoi, legi_abstracte i adevaruri generale ce ofereau © baza tuturor stiinyelor sociale moderne ; a fost o directie adoptat’ de social history“ britanic’a. Dar aceasta gindire a mai luat o directie, aceea de a descrie realitatea empirica {Sri sf mearga mai departe, deoarece avea convingerea ca reconstituirea fideli a evenimentelor explicd de la sine feno- menele generale ; Ranke este reprezentantul acestui mod de gindire in istorie. Gindirea care sectorializa a despartit dis- ciplinele, rupind legaturile dintre istorie si stiinye!e sociale, mpartite, la rindul lor, in antropologie, economie, geografie, stiinya politica, sociologie. Impotriva acestui mod de a gindi (,universalizant si sectorializant“), propriu unei_ mentalitati alimentate de realitazile social-politice de la sfirsitul secolu- lui trecut au aparut trei curente : 0 stiinga generala a sta- tului — Staatswissenschaft —, curentul de la ,Annales“ si marxismul, care afirma Immanuel Wallerstein, a combatut premisele teoretice ale ,universalizarii*, dind noi dimensiuni naturii umane, precum i ,sectoria'izarea“ pe care a definit-o 27 aye weve = _ Studiul ativudinilor mentale din mediile rurale si din arii care au intrat, pind acum, mai putin in atenyia istorici- lor civilizayiei europene scoate tn relief o varietate de sis- teme de gindire si de valori, de modele culturale ce a fost prea usor trecuta cu vederea, Ni se pare, de aceea, ca in aceasta directie, istoria mentalitazilor poate ajunge la rezul- tate instructive si la propria ei definire. Dezvoltind directia deschisa de studiile umaniste, ea trebuie sa aseze in centrul preocuparilor cercetarea conceptelor si imaginilor, a schemelor de gindire, a modelelor culturale, in toata varietatea lor. Iar ceea ce 0 poate impiedica sd ajungi la schematizari uscate si la amanunte irelevante este ‘aducerea in prim plan a ideii de personalitate umanz. O idee care elibereaza cercetarea de obsesia unui surd conflict intre individ si societate sau intre rational si concret; deoarece persona- litatea umana se desavirseste intr-un mediu uman gi in- trun contact viu cu experienta jmediata si experienya fnaintasilor. Personalitatea umana este, in fond, scopul final al actiunii culturale gi ea este aceea care da sens pre- darii istoriei, care nu urmareste nici transmiterea unor gra- mezi de date si nici punerea in yedeta a demersului rational al interpretului. Istoria care elibereaza omul si-l desavir- seste, in cadrul colectivitatii in care traieste, nu poate sa se dispenseze de o istorie a mentalitayilor care reconstituie suportul mental al yieyii din trecut pentru a regasi un chip de om si pentru a imbogati chipul de om din modelul cul- tural plamadit de societatea tn care traieste istoricul si citi- torul lui. Istoria mentalitazilor refnnoieste trecutul, dar isi 35 afla implinirea ei proprie, cu o baza teoretica si o termino- logie proprie in istoria culturii, care se preocupa d2 culti- varea naturii umane gi deci si de mental. Cum spunea Robert Mandrou, istoria mentalitayi'or fsi propune reconstituirea utilajului mental — moduri de a gindi, idei primite, conceptii fundamentale despre timp si spatiu, natura, socie- tate umana gi divinitate, ,adica structurile mentale proprii fiecdrui_grup social“ — precum si definirea climaturi or sen- sibilitajii, a conjuncturilor fn care se scald& o societate la un moment dat al istorici sale si care permit caracterizarea unei atmosfere specifice, va'abile pentru o parte sau intreaga so- cietate *°, Or, pentru a opera cu instrumente precise, studiul utilajului mental si al climatului sensibilitayii nu poate fi in- treprins decit cu cunostinte clare despre natura umana si mo- delul de umanitate, asa cum au evoluat de-a lungul istoriei. In acest punct, dialogul istoriei mentalitayilor cu litera- tura comparata se dovedeste a fi intens si fructuos pentru ambele parti. Istoria mentalitayilor acorda permanent atentie literaturii, asa cum istoria literaturii beneficiaza direct de achizitiile din domeniul analizei suportului mental al operei literare. Dialogul se amplificd atunci cind istoria mentalita- jilor porneste spre atitudinile fundamentale, iar istoria li- terara se deschide spre universal, urmarind relayiile literare in timp si in spagiu. Raporturile noastre cu trecutul si cu_,celalalt* sint con- stant prezente in dezbaterile actuale ale specialigti!or in li- teratura comparata. O demonstreaza cu vigoare tematica in- trunirilor din u!timii ani, precum si sumarul revistelor care apar in numeroase jari. De ce? Care este motivul pentru care nu se continua compararea asa-zisa clasicd, aceea care alatur’ doua opere pentru a arata cum s-au influenyat, s-au intrepatruns, s-au distanyat scrieri pornite din laboratorul unor oameni traind jn societayi diferite ? Explicayia este sim- pla: comparatistii sint oameni ai veacului lor gi intreba- rile pe care si le pun ei au izvorit din discutiile purtate cu contemporanii lor. Or, in aceasta lume a noastra cu faja spre viitor, trecutul se insinueaza permanent: prin marturiile care ne intimpina in orase, ne apar prin hublourile avioanelor, ra- sar brusc fn atitudinile oamenilor. Mai mult, trecutul ne face sa inyelegem de ce un indonezian nu se comporta ca un ni- gerian si de ce un suedez apeleaza la enciclopedii si la lucrari 36 de specialitate atunci cind vrea sa nu piarda mimic din po- ezia sau romanul, scrise de un descendent al incasilor. Spunem cu satisfactia cam grabita a lui McLuhan ca lumea noasira a devenit mai mica decit a predecesorilor, asa cum opunem modernizarea traditiei pentru a gasi explicatii la fenomenel2 care nu intra deindata in modul nostru de a gindi. Dar lumea in care trdim e plina de diversitate, iar modernitatea se integreaza in traditii variate. Raportul cu trecutul si cu ,celalalt“ apare adeseori ca o impietire de elemente comunicate de un om sau 0 colecti- vitate care traieste dupa alte norme decit ale noastre si care ne sint. strdine pentru ca oamenii aceia au trait a'tfel decit noi in decursul secolelor. Atita timp cit literatura comparata s-a cantonat fn occidentul Europei, disciplina a fost con- fortabila : s-a urmarit destinul lui Goethe in Franja si ecoul lui Shakespeare in Spania. Dar deindata ce orizontul s-a ex- tins, ecranul a inceput sa se tulbure gi disciplina a intrat intr-o ,,criza“ din care n-a iesit. Evident, o criza de crestere si nu una de batrinete, deoarece literatura comparata este le- gata de comunicarea intelectuala tot mai vie si mai ingenioasa. De fapt, colocviile, congresele si revistele din acest domeniu au luat avint dupa cel de-al doilea raézboi mondial cind oamenii de pretutindeni au hotarit sa intensifice relaiile din- tre ei, tocmai pentru ca sa se cunoasca mai bine, pentru a descoperi impreuna tendinyele si atitudinile care provoaca nu exacerbari individuale, ci preyuirea celuilalt. Comparatistii s-au intrunit pentru prima oara la Venetia si la Chapel Hill, dupa incetarea razboiului, pentru ca si co'aboreze, cu mij- loacele lor, la instaurarea si consolidarea unui climat de pace si de reciproca intelegere. Adica de mai atenta studiere a ,celuilalt“, a strainului care are alt cod de comunicare, format in timp, deci cu un trecut care n-a fost peste tot acelasi. In aceasta privinya, disciplina umana care a deschis noi perspective compararii literare, intrucit a dezvoltat preo: parile umaniste dintotdeauna, a fost antropologia cultura Descoperirea ,gindirii salbatice* (denumire cu o nuanta de ingrijorare !) a adus brusc in lumina un strat de cultura nestiut, acela al oralitatii din societazile ce se considerau cele mai evoluate. Dupa ce scrisul cunoscuse, de la Renastere in- coace, o dezvoltare permanenta, ajungind s& treacd pe un 37 pUlllajyul aul muiciiiar + Reconstituirea trecutului cultural permite o clara inye- legere a motivelor pentru care ,ce‘dlalt“ gindeste, se com- porta, se exprima altfel decit noi, atunci cind istoricul com- para. Pe acest fagas al compararii, istoricul poate ajunge la descoperirea unor constante umane, dar si a unor centre care au favorizat schimbul de valori. Cercetarea centrelor de co- nexiuni intelectuale este usurata azi de apariyia unui. ,climat al sensibilitayii* ; specialisti din marile culturi au descoperit in insasi cu'tura lor o alteritate, o alta Inme decit cea strict. legata. de expansiunea scrisului. Cu alte cuvints, faprul ca alaturi de stralucirea versaillez’ a fost descoperita o Franya care, in marea ei majoritate, ramasese atasata culturii tradi- tionale orale, permite o mai buna inyelegere a culturilor bal- canice fn care scrisul a patruns doar paryial. Intre culturile balcanice si Centrul Europei, cercetatorul intilneste o inflorire a tiparu'ui si a manuscriszlor, imbinind curentele de cultura europene cu o traditie ce pastra inca orizonturile deschise de civilizatia bizantina, sinteza a Romei, a Atenei si a Orientului apropiat. Aceasta civilizatie de un net caracter universal si-a lasat amprenta asupra modului de a judeca al carturarilor romani care nu s-au lasat constringi in tipare inguste de gin- dire ; in forma aceasta cu largi deschideri, romanii au pla- madit cultura lor originala, pentru ca era intemeiata pe un fond ancestral, tinut mereu viu, pe un simy al masurii dat si de ironia faya de panasul imperial, pe o curiozitate nesa- jioasa faya de tot ceea ce privea natura umana. Putem vorbi, de aceea, despre o vocatie romaneasca in domeniu! culturii si al literaturii comparate, avind in vedere acyiunea practica de conexare a operelor si de facilitare a relatiilor intre oameni din istoria culturii noastre. »«

    You might also like