Art. 14 Conventia europeana a drepturilor omului remediu contra duratei excesive a procedurii, in conditiile in care toate statele europene au facut eforturi in acest sens. in mod identic, nu inte- leg de ce, la 7 ani de la hotaraérea Rotary c. Romania, statul roman este in aceeasi expectativa cu privire la remediile impotriva detinerii in arhivele statului a milioane de dosare, care nu au nicio utilitate intr-un stat democratic. Art. 14. Interzicerea discriminarii Exercitarea drepturilor gi libertitilor recunoscute de prezenta conventie trebuie s& fie asigurata {4rd nici o deosebire bazata, in special, pe sex, ras, culoare, limbA, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine nationala sau sociala, apartenenta la 0 minoritate nationala, avere, nastere sau orice alta situatie. Comentariu Sumar §1. Considerajii generale... §2. Caracterele clauzei de nediscriminare . §3. Obligatiile statului §4. Discriminarea rasiala si etnica .. A. Discriminarea fondata pe baze etnice sau rasiale B. Obligatiile statului privind la interdictia discriminarii 620 621 rasiale sau etn I. Obligatiile generale ale statului, II, Obligatiile negative ale organelor ce intervin in activitatea de realizare a actului de justitie... II]. Obligatiile pozitive ale organelor ce intervin in activitatea de realizare a actului de justitie.. C. Concluzii cu privire la obligafiile organelor judiciare romane in materia discriminarii rasiale... 626 §1. Consideratii generale Provenit din postulatul general al demnit&fii egale a tuturor fiin- telor umane, principiul nediscriminarii este un principiu matricial al 604 Radu Chiritaei de nediscriminare 2vederile art. 14, dupi cum spuneam, el con- ninare care nu are o existen{a de sine st&ta- doar drepturilor si libertatilor garantate de geste lista de drepturi garantate, ci consoli- Totusi, ca si in cazul art. 13 discutat anterior, »revederilor art. 14 nu semnifica inlaturarea sestui text?), a carui violare se poate constata tantial la care se raporteazi nu a fost incalcat, nsemna ca art. 14 sa fie privat de orice efect | multa vreme in urm4 Curtea a considerat ca opiilor in scoli, fara ca acest fapt sa insemne atii procesului educational, este echivalenté riminare*). Concluzia se pastreaz si atunci t inscrisi in clase speciale care isi desfasoara colii obisnuite*), ort de conexiunile clauzei de nediscriminare tederi ale Conventiei, trebuie spus ca instanta rt. 14 completeaza toate celelalte prevederi e integranta din fiecare dintre dispozitiile ce tati®?, nulte ori discutia despre existenta unei dis- it de dreptul substantial invocat, astfel incat 4 devine inutild, cu exceptia cazului in care nent constituie un aspect fundamental al liti- 1, p. 202-203.3 Art. 14 Conventia europeani a drepturilor omului anul 2000. Asa cum voi aratd in contextul analizei prevederilor acestui protocol aditional, exist incd multe state care nu par s4 dea niciun semn cd ar avea de gand si ratifice textul. §2. Caracterele clauzei de nediscriminare Revenind asadar la prevederile art. 14, dup% cum spuneam, el con- ). Totusi, ca si in cazul art. 13 discutat anterior, lipsa de independen{a a prevederilor art. 14 nu sernnifica inlaturarea caracterului autonom al acestui text”), a cirui violare se poate constata si atunci cand dreptul substantial la care se raporteaza nu a fost incalcat, jntrucat in caz contrar ar insemna ca art. 14 sa fie privat de orice efect util), Spre exemplu, nu/eu mult vreme in urma Curtea a considerat ca) _ simpla separare rasiala a copiilor in scoli, fara ca acest fapt si insemne — _ neaparat o sc&dere a calitafii procesului educational, este echivalenta (“euro forma grava de discriminare®.)Concluzia se pastreaza si atunci 4 cand copii de alt rasi sunt inscrigi in clase speciale care isi desfasoara — activitatea intr-o anexd a gcolii obignuite?. Pe de alta parte, in raport de conexiunile clauzei de nediscriminare din art. 14 cu celelalte prevederi ale Conventiei, trebuie spus cA instanta europeana considera ca art. 14 completeazi toate celelalte prevederi ale Conventiei si face parte integranta din fiecare dintre dispozitiile ce garanteaza drepturi si libertati®. Tocmai de aceea, de multe ori discutia despre existenta unei dis- criminari se poarta in raport de dreptul substantial invocat, astfel incat analizarea separata a art. 14 devine inutila, cu excepfia cazului in care o inegalitate clara de tratament constituic un aspect fundamental al liti- ” F Sudre, Drept european, p. 202-203. 2 CEDO, hot. Abdulaziz, Cabales gi Balkandali. 9 CEDO, hot. Biscrica Catolic& din Chania. 4) CEDO, hot. Orgus. 5) CEDO, hot. Sampanis si altii. ® CEDO, hot. Marckx. 606 Radu ChiritaInterzicerea discriminarii Art. 14 giului). Personal, cred c& instanta europeana ar fi trebuit sa fie mai ferma din acest punct de vedere si sa analizeze plangerile vizand res- pectarea art. 14, chiar si atunci cand poate ar parea inutil. Cred ci o hotarare care constata separat o violare a art. 14 are o alti rata de pene- trare in lumea juridicd decat o hotarare ce constata o violare a unui alt drept din Conventie, chiar daca in motivare se face referire la existenta unei discriminari. O perioadi, Curtea a insa preferat aceasta abordare prudenta a problemei discriminarii, evitand de regula s4 pronunte hota- rari sub acest aspect. [n ultima perioada, din simplu auxiliar, analiza plangerii de discriminare pare sa tinda sa devind un element principal, Curtea europeand avand in ultimii doi-trei ani tendinja s4 examineze cu prioritate problema incalcarii art. 14? si, dupa ce a constatat inc3lcarea acestuia, 4 considere inutil sa mai examineze separat capatul de plan- gere referitor la dreptul substantial”). Astfel, jurisprudenta mai noua marcheaza o extindere remarcabila a domeniului de aplicabilitate a art. 14, ajungandu-se la un punct la care s-ar putea pune in discutie caracterul depedent al textului conti- nut in art. 14. Personal, cred c& aceast& modificare bruscd a opticii Curtii intervenita undeva pe parcursul anilor 2003-2004 este raspunsul Curtii la refuzul statelor de a ratifica Protocolul nr. 12. Practic vorbind, asa cum vom vedea mai jos, Curtea a extins atat de mult domeniul de incidenfa al art. 14, incdt acest text a ajuns s4 confinad o clauzd de nediscriminare generala, intrucat raportarea Ia un alt drept garantat prin Conventie a devenit extrem de subfire si lipsita de important in vizi- unea noua a Curtii. Cred c&, chiar daca strict juridic i se poate reproga Curtii faptul ca ignora caracterul lipsit de independenta al art. 14 preci- zat expres in textul sau, optiunea este corecta. Nimeni nu poate nega c4 discriminarea este un flagel care macini societatile europene, indiferent daca aceasta are ca sursd originea etnica, situatia personala sau anumite orientari sexuale mai putin ortodoxe. Or, in fafa refuzului greu de anti- cipat si de infeles al statelor de a ratifica Protocolul nr. 12, ca semn al » CEDO, hot. Dungeon. 2) Sudre, Drept european, p. 203. >) CEDO, hot. Plasi Puncenau; hot. L. si V.c. Austria; hot. Sidabras si Dziautas; hot. Chassagnou; hot. Aziz *) F Sudre, Drept european, p. 204. Radu Chirita 607Art, 14 Conventia europeand a drepturilor omului dorintei acestora de a lupta contra discriminarii, jurisprudenta recent’ a Curfii nu face altceva decat sa le bage pe gat statelor Protocolul nr. 12. Probabil ca nu este cea mai juridicd varianta, Curtea depagindu-si evi- dent competentele, insi moral si social este, in opinia mea, una dintre cele mai fericite decizii politice luate de catre Curte’). Acest fenomen se leaga oricum de tentatia judecdtorului de la Stras- bourg de a largi in permanenfi sfera de incidenjA a textelor Conventiei. Pe cale de consecinta, odat& cu Mirgirea domeniului de aplicabilitate al altor prevederi conventionale, se largeste automat si domeniul de aplicabilitate al clauzei de nediscriminare. Pentru a da cateva exemple, art, 14 interzice discriminarea in domenii care alt4 data ieseau de sub incidenta Conventiei, precum dreptul la alocafia de somaj), dreptul la pensie”, dreptul la alocatii pentru cresterea copiilor*), dreptul la conce- diu parental®!, dreptul unei persoane de a-si castiga viata prin munca etc.” Pe de alta parte ins4, Curtea a facut pasul decisiv de a rupe complet clauza de nediscriminare din art, 14 de celelalte drepturi garantate prin Conventie, odata cu hotararea Fretté din 2002" Prin aceasta hotarare, Curtea a acceptat s& discute despre violare art. 14 in raport de respin- gerea unci cereri de adoptie formulata de un homosexual, desi a admis c4 dreptul la adoptie nu este nici un aspect al vietii private al unei persoane, nici o componenta a dreptului la viata de familie, astfel incat dreptul substantial in exercitarea cdruia reclamantul ar fi fost dis- criminat nu intr in domeniul de aplicabilitate al art. 8. In ochii Curtii, elementul decisiv a fost faptul ca legea interna consacrd un drept la adoptie, adicd exact criteriul utilizat in protocolul nr. 12 la Conventie, ) Anterior. si fosta Comisie incercase adoptarea unei astfel de atitudini. Pentru detalii, a se vedea F Sudre, Drept european, p. 205. 2) CEDO, hot. Gaygusuz. » CEDO, hot. Wessels-Bergevoet. 4) CEDO, hot. Van Raalte. 5) CEDO, hot. Petrovic. ®) CEDO, hot. Sidabras si Diiautas. 7) Pentru alte exemple in acelasi sens, a se vedea F Sudre, Drept curopean, p. 204. 5 [in fapt, reclamantul a depus o cerere de adoptare a unui copil. Cererca sa a fost respins4 pe motiv ca ,alegerile sale de viaja” - celibatar homosexual ~ nu pareau si fie de natura a prezenta suficiente garanjii pentru a creste un copil. 608 Radu ChirigaInterzicerea discriminarii Art. 14 care amintesc ca interzice discriminarea in exercitiul oricdrui drept pre- viazut de lege. Astfel, la aceasta ora, daca se poate afirma fara discutie ca dreptul de a nu fi supus unei discriminari este un drept cu caracter autonom, a carui respectare nu este legataé de respectarea dreptului substantial, caracterul dependent al clauzei de nediscriminare este supus unei puter- nice presiuni din partea instantei europene, care, dac& va continua, va anula refuzul statelor de a ratifica Protocolul nr. 12"). §3. Obligatiile statului Precum aproape toate celelalte dispozifii ale Conventiei, art. 14 impunc in sarcina statului atat obligatii pozitive, cat si obligatii nega- tive. Obligatiile pozitive in materia interdictiei discriminarii constau in obligatiile pe care le au statele de a adopta masurile legale si i tive pentru a preveni si sanctiona discriminarea intervenita in iportu- Tile dintre per persoane de drept pr privat. Spre exemplu, Curtea obliga statele sd intervind in faporturile sticcesorale atunci cand un testament creeaz4 o diferenfa de tratament intre mostenitori2, De asemenea, atunci cand exista suspiciunea ca o persoana a fost victima unei infractiuni de vio- len{4 cu conotafie rasista, art. 14 obliga statele s4 realizeze o ancheta eficace care si ancheteze nu numai existenta infractiunii, obligatic impus& in baza art. 3 din Conventie, ci i obligatia a analiza mobilul rasist al acesteia, in baza art. 14°), Obligatia negativa a statului impusa prin prevederile art. 14 este cea de a nu supune nicio persoané aflata sub jurisdictia sa unei discri- ') Exist& insa si hotarari recente care mentin conditia dependenfei de un alt drept substantial. Spre exemplu, in 2004, Curtea a afirmat cA, atunci cdnd contactele sporadice intre reclamant si P. nu pot fi calificate ca fiind ,,viaf familial in sensul art. 8, iar reclamantul nu a incercat vreodal4 s& objina stabilirea paternit&tii, dreptul invocat nu intra in campul de aplicare a art. 8. Pe cale de consecinfA, nici art. 14 nu poate fi aplicat, iar plangerea este inadmisibild, intrucdt Curtea nu are competenfS materiala de a o analiza (CEDO, hot. Haas). in acelasi sens, hot. Roche. 2) CEDO, hot. Pla gi Puncenau. » CEDO, hot. Nachova gi alti. Radu Chirifé 609 1213 Art. 14 Conventia europeana a drepturilor omului minari. Spre deosebire de alte acte internationale, art. 14 nu cuprinde o lista limitativa a mobilurilor discriminarii, astfel incat se poate afirma 14 interzice discriminarea indiferent de criteriul care st la baza acesteia”, inclusiv cele care nu sunt mentionate expres in cuprinsul art. 14), fn ciuda textului care pare foarte generos — fara niciun fel de distinctie” — art. 14 nu interzice orice distinctie de tratament in exerci- tiuldrepturilor silibertajilorrecunoscute. Aceste text trebuie interpretat de o maniera mai restrictiva si inteles c nu interzice orice diferent de tratament, ci doar discriminarea, adica doar acele diferente de tratament care nu sunt fondate pe o justificare obiectiva si rezonabila. Astfel, s-ar putea ajunge la rezultate absurde intrucat statele nu pot, din ratiuni firesti, si asigure un tratament absolut egal si aceleagi drepturi oricdrei persoane, fiind necesar de multe si creeze diferente de tratament juridic pentru a acoperi unele inegalititi de fapt. Astfel, sunt contrare art. 14 doar acele diferente de tratament care sunt lipsite de justificare obiec- tiva $i rezonabila, adica acelea care nu vizeaza un scop legitim sau nu sunt proportionale cu scopul vizat?). Astfel, pentru a se putea discuta despre discriminare, trebuic inde- plinite dowa cone existenja unei diferente de tratament gi lipsa unei ti ri ol le a acestei diferente de tratament. Voi analiza cele doua conditii in randurile ce urmeaza. Existenta inegalitatii de tratament este evident 0 conditie a discri- minarii, dat fiind ca este imposibil sa se discute despre discriminare de tratament atunci cand o persoana nu este pusa intr-o situatic dezavanta- joasa fafa de un altul. Totusi, inainte de a vedea cum se determina exis- tenta diferentei de tratament, trebuie facut o precizare suplimentara. Diferenja de tratament nu trebuie sa nfundata cu simpla prefe- tA in exercitarea unui drept potestativ. Dupa pirerea mea, aceasta din urma situafie nu poate fi calificata ca flind o diferenta de tratament si, deci, nu poate constitui nicicand o discriminare. Simpla preferinta apare, spre exemplu, atunci cand o persoana are de inchiriat un aparta- ” CEDO, hot, Engel; hot. Rasmussen. 2) Astfel, interdictia discrimindrii vizeazA si diferenjele de tratament fondate pe orientarca scxualé (CEDO, hot. Salguciro Da Silva Mouta), pe gradul militar (CEDO, hot, Engel) etc, » CEDO, hot. din afacerea lingvistica belgian 610 Radu ChirifaInterzicerea discriminarii Art. 14 ment si are doud oferte. Daca alege una dintre ele, indiferent de criteriul ales (al pretului, al onorabilitatii aparente a persoanei etc.), consider ca proprietarul isi manifesta un drept potestativ care nu poate s4 conduca la o diferenta de tratament. Atunci cAnd criteriul este insa anterior oricdrei negocieri contractuale, prin excluderea de la posibilitatea de contractare a tiganilor, pentru a lua un singur exemplu din realitatea anunturilor publicitare, se poate vorbi de o diferen{a de tratament, intrucat proprie- tarul nu se afla in situatia de a alege intre doua oferte si de a o prefera pe una dintre ele, ci pune un intreg grup etnic in imposibilitate de a oferta. in mod identic, consider cd daca o societate anunti ci angajeazi doar tineri sau barbafi exist o diferen{a de tratament, in timp ce, daca are de ales intre doud persoane ce doresc angajarea pe un singur post disponibil si alege una dintre ele pentru cd este mai ténara, va existd o simpla preferin{4 care nu poate fi calificatd discriminare. Pentru a determina existenfa unei diferente de tratament, trebuie realizat 0 ¢ comparatie intre doua persoane in situatii similare: o per- soana reala afiata intr-0 antimita situatie si o persoana ipotetica, ce face parte din alt grup, aflat& in aceeasi situatie. Astfel, exista diferentd de tratament atunci cdnd unui strain i se refuza un ajutor social pe care un cetatean al statului |-ar primi daca s-ar afla in situatia sa"), atunci cand un homosexual nu poate obtine un drept de a succede intr-un contract de locatiune, drept la care concubinul celui decedat |-ar putea obtine daca relatia ar fi fost heterosexual”? etc. Uneori , pentru proba existenjei diferentei de tratament se face com- parafia intre dou persoane reale aflate in aceeasi situatie. Spre exem- plu, pentru a decide ci un grup religios a fost victima unei diferente de tratament, Curtea a comparat durata procedurii de autorizare pentru acest grup religios cu un alt grup religios, de dimensiuni apropiate, constatand o diferenja extrem de importanta intre cele doua?). La fel, atunci cAnd, pe fondul unei lipse de Jurisprudents unitard la nivelul ace- leiasi instante, unei persoane i s-a respins o actiune, desi altor persoane aflate in situatii identice li se admisesera actiunile, Curtea a constatat existenja unei diferente de tratament®. ” CEDO, hot. Koua-Poirrez. 2) CEDO, hot. L. si V.c. Austria. » CEDO, hot. Religionsgemeinschaft der Zeugen Jehovas si alfii. CEDO, hot. Beian. Radu Chirité 6ll 15 1617 18 Art. 14 Convenfia europeana a drepturilor omului Diferenta de tratament astfe] determinat& constituie discriminare doar daca este lipsité de o justificare obiectiva si Tezonabila. Oastfel tificare te cea care vizeazi u cus scopul vizat'. un scop legitim. Uneori acesta lipseste, caz in care existenta violarii art. 14 este clara. Astfel s-a decis atunci cand reclamantul s-a plans in fata Curtii de existenta unei distinctii de tratament cu privire la dedu- cerile legale din impozite la care are dreptul un parinte potrivit legilor britanice, relevand faptul cd tatal unui copil care nu mai locuieste cu mama acestuia $i cu copilul are parte de un tratament diferit dupa cum copilul a fost nascut in cadrul unei cdsatorii intre parinfii si ori in afara acesteia. Curtea a considerat ca ratiunea pentru care parintele unui copil care nu mai locuieste cu acesta are dreptul la anumite deduceri fiscale este aceea cd se considera cd acest parinte cheltuieste o parte din veni- turi pentru indeplinirea obligatiilor sale fata de propriul copil. Or, din acest punct de vedere, nu are nicio relevanti daca copilul s-a nascut in urma unei cdstorii intre parinfi sau in afara acesteia. In consecin’, distinctia de tratament pe care o opereaz legea fiscald engleza nu are nicio justificare rezonabila si obiectiva?), De altfel, Curtea este tentati, asa cum am vazut in contextul analizei notiunii de viata de familie, sa inldture aproape orice diferenta intre situatia unor relafii conjugale si cea a unor relatii care nu sunt consfintite printr-o cdsatorie legal inche- iata. De pilda, s-a decis c4 exista discriminare atunci cand unui detinut nu i s-a permis sa isi sune concubina, cu care avea 0 relatii de mai multi ani si un copil, pe motiv c& nu este sofia sa). Pentru a estima a caracterul | proportional al diferentci de tratament cu Scopul vizat este necesara determinarea conditiilor sociale dintr-un Stat i efectele sale ‘asupra persoanei in’cauz&’. Spre exemplu, s-a con- statat o violare a art. 14, din cauza lipsei de proportionalitate, intr-o speti ce vizeaza atat de intens discutata problem a lustrafiei. in fapt, in timpul perioadei sovietice, reclamanjii au lucrat in cadrul KGB. Dupa proclamarea independentei Lituaniei in 1990, primul reclamant a fost CEDO, hot. din afacerea lingvistic’ belgiana, 2) CEDO, hot. P.M. c. Marea Britanie. 3) CEDO, hot. Petrov. 4®) F Sudre, Drept european, p. 210. 612 Radu ChirijaInterzicerea discriminarii Art. 14 angajat ca inspector la fisc, iar al doilea ca procuror. in aplicarea unei legi care interzicea fostilor lucratori ai KGB sa lucreze in domeniul public sau s4 ocupe anumite functii in domeniul privat, cei doi au fost concediati in 1999. Curtea a considerat ca, adoptand legea in discutie, Lituania a dorit s4 evite repetarea unor experiente anterioare neferi- cite. De aceea, Curtea a considerat ca aceasta lege are ca scop legitim protectia securitatii nationale si a ordinii. Totusi, in raport de propor- fionalitatea masurii, statul nu a oferit nicio explicafie coerenta pentru faptul cA sunt excluse de la exercitare un numéar practic nedeterminat de meserii ori profesii, iar interdictia se intinde pe 39 ani, socotind si durata mare de timp in care s-a adoptat legea in chestiune, motiv pentru care restrictia este disproportionat’), Evident ca in estimarea caracterului proportional este important si contextul in care intervine masura in discutie. De pild, in raport de cexistenfa unor diferente de tratament in materie de pensic intre barbati si femei, Curtea a decis ca tratamentul diferentiat a fost adoptat pentru a atenua inegalitatea si dezavantajele financiare care rezult& pentru femei din cauza rolului lor traditional de a se ocupa mai degraba de familie si casa decat de o activitate remunerata. La origine, in consecinta, diferen- tele stabilite intre femei si barbafi cu privire la varsta de pensionare viza corijarea unei inegalitaji factuale, fiind astfel admisibila sub aspectul art. 14. Rezulta cA o astfel de diferen{a continua sa fie justificata pana la un moment la care starea sociald se schimba, astfel incét femeile si nu mai fie dezavantajate din cauza unei vieti profesionale inferioare celei a barbatilor. Prin natura sa, o astfel de schimbare este progresiva si este dificil, aproape imposibil, de a indica un punct exact in timp c4nd diferenja de tratament ar inceta s4 poata fi justificata astfel. Este semnificativ faptul cd multe state mentin inca o diferen{a de tratament din acest punct de vedere. Tinand cont de Ientoarea acestui proces sia absentei unei sistem uniform intre statele europene, Curtea a considerat c& statul parat nu poate fi criticat pentru mentinerea diferentei de trata- ment in ccea ce priveste varsta legala de pensionare”), De asemenea, pentru determinarea caracterului proportional sau nu al diferentei de tratament cu scopul vizat trebuie luat& in calcul si exis- ') CEDO, hot. Sidabras si Dziautas. ?) CEDO, hot. Stec si alii (fosta Hepple si alfii) si Kimber. 40, Radu Chirijad 613 2021 22 Art. 14 Conventia europeand a drepturilor omului tenta unui numitor comun in statele Europei in acel domeniu. Spre exemplu, intr-o speta, Curtea a constatat ca obligatia impusa prin legea turca sotiei de a purta numele sotului este justificata de autoritatile turce prin scopul manifestarii unitatii familiei. Desi este evident ci purtarea unui nume comun poate ajuta la atingerea acestui scop, Curtea a notat c& legislatia majoritatii statelor europene permite 5i purtarea unor nume diferite fari ca acest fapt si afecteze unitatea familiei. In plus, statul turc a pornit nu demult un lung sir de reforme ale dreptului familici cu scopul de a asigura egalitatea intre barbat si femeie. Or, o legislatie care impune purtarea numelui barbatului dupa casatorie nu poate ajuta acestui scop, iar schimbarea legislatiei ar fi un pas pe calea acelorasi reforme”. in plus, trebuie subliniat faptul ca ace! criteriu ce sta la baza dife- rentei de tratament trebuie si fie obiectiy, ni e pilda, atunci cind legea si pensie diferit pentru judecatorii militari ce au devenit judecatori civili prin desfiintarea tribunalelor militare in functie de data la care s-a petrecut transferul, Curtea a decis ca exist o diferenta de tratament care nu poate fi explicatd, asa cum a incercat statul ceh, prin faptul ca fostii militari care au devenit magistrati civili mai tarziu au avut dificulta{i in a-si gasi un loc de munca, in timp ce cei aflati in situatia reclamantului au beneficiat de un nou loc de munca automat. Curtea a considerat ca aceste criterii sunt subiective si nu pot justifica o diferenta de tratament), in fine, mai trebuie spus ca, pentru ca o masura sii fie proportional cu scopul vizal, trebuie ca masura in cauzé ‘sd aiba capa e 0) Spre exemplu, s-a luat in calcul acest aspect atunci cand s-a decis ca dife- rena de tratament in materie succesorala intre copiii legitimi si cei ndscufi in afara cAsStoriei nu are nicio baz’ rezonabild si obiectiva (CEDO, hot. Marckx; hot. Pla si Puncenau). in acelasi sens, atunci cdnd lipseste un numitor comun al statelor euro- pene, Curtea admite c& statele au o marji de apreciere mai intins’. Spre exemply, s-a decis c4 nu este contrard art. 14 ipoteza in care unui homosexual celibatar i s-a refuzat adoptarea unui copil, desi un heterosexual celibatar poate s& beneficieze de dreptul de adopta, pe motiv c4, in lipsa unui consens european asupra problemei, respingerea cererii de adoptie nu depaseste marja de apreciere a statului (CEDO, hot, Fretté). ?) CEDO, hot. Unal Tekeli. ») CEDO, hot. Bucheii, 614 Radu ChirijaInterzicerea discriminarii Art. 14 ajuta la atingerea scopului respectiv. Spre exemplu, asa s-a decis intr-o cauza in care reclamantul traia impreund cu prietenul sau, W., jntr-un apartament inchiriat de acesta din urma. Dupd decesul lui W., proprietarul apartamentului a declangat o procedura de reziliere a con- tractului de inchiriere. Instanta suprema a respins actiunea pe motiv cd legea care se referea la dreptul concubinilor de a continua executarea unui contract dupa decesul unuia dintre ei nu se aplica si cuplurilor homosexuale. Curtea a subliniat cd instanta suprema austriacd nu a precizat niciun astfel de motiv atunci cand a considerat ca legiuitorul a vrut sa limiteze dreptul la transferul contractului de inchiriere doar la cuplurile heterosexuale. Curtea a admis faptul cA protectia familiei tradifionale este, in principiu, un motiv care ar putea fi Iuat in discutie pentru a justifica unele diferente de tratament, insd trebuie demonstrat capacitatea acestui motiv de a atinge scopul propus, ceea ce, in speta, lipseste!). De asemenea, asa cum am precizat si cu alte ocazii, proportionalita- tea lipseste si atunci cand lipsesc anumite garanfii de ordi ral, care sd permita determinarea exact& a scopului masurii a. efectelor acesteia si a capacitatii diferenfei de tratament de a-si atinge obiecti- vele, Curtea impunand autoritatilor si formuleze motive suficiente si pertinente pentru a justifica distinctia. O speta judecata de cAtre Curte este edificatoare. fn fapt, dupa divorqul de soful siu, reclamanta a cerut si obtinut, in prima instanya, incredinjarea copiilor minori. Instanta de apel a incredintat copiii tat&lui lor, cu motivarea ca acestia trebuie sa fie scosi din sistemul educational al martorilor lui Iehova, la care aderase mama lor, din cauza duratei acestui regim, al intolerantei lui si al pro- zelitismului pe care fl impune copiilor. Curtea a considerat ca instanta internd nu a enunfat ins’ decat niste afirmatii generale privind secta religioas4 din care face parte reclamanta si nu a indicat niciun element concret si obiectiv care s4 indice modul in care religia ar fi influentat educafia copiilor. in plus, judecitorul a Tespins si cererea de ancheta sociala, desi aceasta este practicata curent in astfel de situatii si ar fi putut s& deceleze situatia educafionala a copiilor. Pe scurt, judecatorul s-a pronuntat in abstracto pe baza unor considerafii generale, fara a CEDO, hot. Kamer. Radu Chirité 615 2325 26 Art. 14 Conventia europeané a drepturilor omului discuta despre interesul real al copiilor. Aceast& motivare nu poate fi suficienti, astfel incat art. 14 a fost violat!), in fine, criteriul de distinctie este extrem de important, Curtea admijand ca diferente de tratament bazate pe criterii de rasa sau de etnie nu pot fi justificate vreodata. Spre exemplu, re recent, Curtea a afirmat, cu privire la un ordin polifienésc ce viza interdictia de a intra in Kabardi- no-Balkaria a cecenilor, c4 atata timp cat originea etnicd nu figureaz pe actele de identitate, inseamna ca ordinul in discutie se aplica oricui care parea cecen in ochii politistilor. Curtea constata cd aceast4 diferenja de tratament, lipsita de orice justificare rezonabila gi obiectiva, consti- tuie o discriminare rasiala, cea mai odioasa forma de discriminare, care impune o reactie viguroasa din partea autoritatilor”. in jurisprudenta Curtii este imposibil de determinat, datorit caracte- tului extrem de eterogen al situafiilor judecata, un criteriu obiectiv de estimare a proporjionalitatii, astfel incat m4 voi mulfumi sa ofer cateva exemple in acest sens, fara a mai intra in detalii cu caracter teoretic. Astfel, s-a decis ca exista discriminare si, implicit, 0 violare a art. 14, atunci cand legea belgiana stabilea o interdictie pentru copiii valoni ce locuiau in zonele flamande ale Belgiei sa urmeze scoala in limba francez4>); atunci cand legea nu prevedea acordarea de ajutor de gomaj pentru rezidentii cu drept de munca®; atunci cand unicul motiv pentru care pensia reclamantei a fost redusa a fost acela cd a fost cisa- torita cu un barbat ce a lucrat un timp in strainatate, cat timp statul a admis ca un barbat aflat in acccasi situatie nu ar fi fost victima unei reduceri a pensiei sale, din cauza faptului cA sofia sa ar fi lucrat in afara granifelor {4rii; atunci cand legea facea diferenf& din punct de vedere al obligatiilor fiscale intre cet&feni i rezidenti®”, atunci cand legea prevedea ca o femeie straina ce se casatoreste cu un cetatean bri- tanic primeste drept de rezident&, in timp ce in cazul invers acordarea dreptului de rezidenta nu era obligatorie”); atunci cand legea sanctiona CEDO, hot. Palau-Martinez, 2) CEDO, hot. Timichev. >) CEDO, hot. din afacerea lingvistica belgiana. 4) CEDO, hot. Gaygusuz. 5) CEDO, hot. Wessels-Bergervoet. ® CEDO, hot. Darby. 7) CEDO, hot. Abdulaziz, Cabales $i Balkandali 616 Radu ChirijaInterzicerea discriminarii Art. 14 intrefinerea de relafii homosexuale cu o persoana sub 18 ani, desi in cazul relatiilor heterosexuale varsta partenerului trebuie sa fie sub 14 pentru a exista infractiune!’; atunci cand legea instituia conditii dife- rite de contestare a paternitafii intre tatal prezumat al copilului si alte persoane interesate”); atunci cand legea facea o distinctie cu privire la exercitarea dreptului la vizita al unui copil de c&tre parintii sai dupa cum copilul a fost nascut in cadrul unei casatorii sau in afara acesteia, in sensul ca legea permitea, ca si regula, existenta unor contacte intre parinfi si copiii n&scuti in cadrul unei casatorii, in timp ce pentru parin- fii unor copii nascuti in afara cdsatoriei dreptul la vizita era subordonat acordului mamei sau unei decizii judiciare pronuntate in considerarea interesului copilului®”; atunci cénd alocatia pentru copii era acordata doar persoanelor ce aveau cet&tenia statului, nu gi strainilor cu drept de rezident& permanenta. in schimb, s-a decis c4 exist o justificare obiectiva si rezonabild atunci cand legea face o distinctie intre cetatenii comunitari si cei extra- comunitari in materie de extradare®); atunci cénd unei mame i s-a retras incredintarea copilului dupa divort, pe motiv cd era martor al lui lehova ica astfel se protejeaza copilul de anumite influente mai putin benefice care ii pun in pericol dezvoltarea®; atunci cand autoritatea parinteasca a fost acordat& exclusiv mamei pe motiv ca tat&l este homosexual si traieste in cuplu cu un alt barbat”); atunci cand legea prevede un termen de prescriptie diferit pentru o actiune in tagada paternitatii intre mama si tatal copilului®); atunci cdnd legea rezerva doar mamelor dreptul la concediu de maternitate”); atunci cand legea impunea anumite restri ”) CEDO, hot. S.L. c. Austria. Curtea consider4 cd distincfia de tratament a relafiilor sexuale consimfite cu minori intre raporturile homosexuale $i cele hetero- sexuale nu are nicio justificare rezonabilA si obiectivi (CEDO, hot. B.B. c. Marea Britanie). ? CEDO, hot. Mizzi. » CEDO, hot. Sahin. ) CEDO, hot. Okpisz. ») CEDO, hot. Chorfi. ©) CEDO, hot. Hoffmann c. Austria. 1 CEDO, hot. Salgueiro Da Silva Mouta, 9) CEDO, hot. Rasmussen. 9) CEDO, hot. Petrovic. Radu Chirité 617 2728 29 30 Art. 14 Conventia european a drepturilor omului privind pescuitul doar unor proprietari de luciu de apa, dat fiind c& scopul vizat — protectia unor specii de pesti — necesita luarea in calcul a zonei de stabilire a acestora, astfel incat aplicarea diferita a masurii are o justificare rezonabila gi obiectiva gi nu poate fi catalogata ca fiind discriminare"), Exemplele de mai sus surprind toate ipoteze in care legea intema era cea care crea diferenta de tratament, ins& aceasta nu inseamné ca art. 14 ar fi aplicabil doar in astfel de ipoteze. in realitate, acest text interzice si practicile discriminatorii ale autoritatilor publice. Atunci c4nd o politica sau anumite masuri generale au produs repercusiuni negative importante asupra unui grup dat, nu este exclus sA se poata dis- cuta despre existenta unei discriminari. Spre exemplu, in afacerea Mol- dovan si alfii, despre care am discutat pe larg in contextul analizei art. 8, Curtea a decis ca, fara a avea competenta si examineze problema incen- dierii caselor reclamantilor, din cauza producerii incidentelor anterior tatificarii Conventiei de cdtre Romania, originea roma a reclamantilor a avut o important4 decisiva in durata si modalitatea de desfasurare a procedurii penale. Cum statul roman nu a oferit nicio justificare pentru aceasta, exist o violare a art. 14?). in acelasi sens, s-a mai stabilit, dupa cum afirmam gi mai sus, ca statele au obligatia de a ancheta orice posibila situafie de incident cu caracter rasial. Spre exemplu, intr-o speti, Curtea a constatat c& autori- tafile au avut in fata mai multe motive si ancheteze o eventuala acuzatic de manifestarea rasistd a politistilor, in condifiile declaratiilor date sub juraméant de c&tre reclamani, a mai multor incidente similare si a mai multor rapoarte care atrageau atentia asupra comportamentului rasist al politistilor greci cu privire la minoritatea roma. Cu toate acestea, Curtea a subliniat cd acestui aspect nu i s-a acordat absolut nicio atentie in cursul anchetei, ceea ce echivaleaza cu o violare a art. 14°), De regula, ca si proba, se utilizeaza un mijloc statistic, constatan- du-se existen{a diferentei de tratament atunci cand, din punct de vedere statistic, se pot constata anumite diferenfe intre unele grupuri sociale, diferente care nu pot primi o explicatie rezonabild din partea statului. ° CEDO, hot. Alatulkkila gi alii. 2 CEDO, hot. Moldovan gi alfii. » CEDO, hot. Bekos gi Koutropoulos. 618 Radu ChirijaInterzicerea discriminarii Art. 14 Totusi, nu intotdeauna simpla statistic& este suficienté. Spre exemplu, Curtea a decis cd, desi statisticile indica faptul c4 majoritatea persoa- nelor ucise in Irlanda de Nord de catre fortele de ordine sunt catolice, Curtea nu considera ca acest fapt este suficient pentru a se putea discuta despre o practic’ susceptibila de a putea fi calificata ca discriminare, dat fiind c4 niciun element aflat in posesia Curfii nu indica faptul ci acele decese ar fi fost produse ca urmare a unui uz excesiv de fort din partea autoritatilor!), Alteori, criteriul statistic a fost suficient pentru determinarea unei diferente de tratament. De exemplu, cu privire la existenta unei discri- minari intre barbati si femei in raport de obligatia de a presta ca si jurat, Curtea a constatat ci intre 1971 si 1997, reclamantul a exercitat atribu- tiile de jurat si presedinte al juriului in patru procese penale distincte. Dreptul maltez nu face nicio distinctie intre sexe, barbafii si femeile fiind in aceeasi masura chemati sa exercite functia de jurat. Discrimi- narea litigioasa se fondeazA asadar pe ceca ce reclamantu! numeste ca fiind o practica bine inradacinata, ce tin de modalitatea de creare a listei cu jurati si exceptiile de la acest serviciu civic obligatoriu. In conse- cinta, doar un procent neglijabil dintre femei este chemat sd serveasca in calitate de jurat, asa cum indica statisticile realizate, Chiar daca ele- mentele statistice nu sunt prin sine suficiente pentru a proba existenta unei diferente de tratament, Curtea aminteste c4 o situatie contrara art. 14 poate rezulta gi dintr-o situatie de fapt, nu doar dintr-o dispozitie legislativa. In 1997, numarul barbatilor inscrisi pe listele cu jurati era de trei ori mai mare decat cel al femeilor. Anul precedent, diferenta era si mai mare, cat timp 175 de barbati si 5 femei au participat ca gi jurati. Aceste cifre indic& faptul c& obligatia civic’ de a presta serviciul de jurat apasa in special pe barbati. De aceea, Curtea considera ca existd o diferenta de tratament intre cele doua grupuri, care, cu privire la exer- citarea acestei obligafii, se afla in situatii similare. Curtea a stabilit cd, atunci cand 0 politicd ori o masura general are efecte prejudiciabile si disproportionate asupra unui grup de persoane, posibilitatea ca ea sa fie considerata ca discriminatorie nu poate fi exclusa chiar daca politica sau misura in discutie nu vizeaza in special acest grup. Totusi, doar rafiuni foarte putemice pot convinge Curtea s4 considere compatibilé cu Con- ” CEDO, hot. McShane. Radu Chirija 619 ov32 33 Art. 14 Conventia curopeana a drepturilor omului ventia o diferenta de tratament fondati exclusiv pe sex. Cum acestea au lipsit, s-a constatat existenta unei violari a art. 14, Tot astfel, Curtea a decis existenta unei diferente de tratament, constatand cA existau clase speciale in cadrul scolilor in care toti copiii erau de origine roma), §4. Discriminarea rasiala gi etnicd Sigur ci o simpla privire de ansamblu asupra complexitatii vietii sociale, economice si politice conduce la constatarea faptului ca poten- jialitatea de aparitie a unor acte de discriminare este foarte ridicata, astfel incat domeniul de incidenfa al prevederilor legale in materie este enorm $i vizeazi aspecte complet distincte ale vietii sociale. fn sec- tiunile anterioare, am incercat sA creionez o imagine generala asupra problemei discriminarii astfel cum aceasta este priviti la nivelul Curtii. In randurile de mai jos, voi insista pe problematica discriminarii rasi- ale gi etnice. Cred cA un astfel de demers este necesar din doua motive. In primul rand, Romania este un stat condamnat deja de cateva ori din acest motiv. In al doilea rand, interdictia oricarei forme de discriminare etnica ori rasiala a fost, in esen{a, ratio legis a existenjei art. 14 din Con- ventie. Voi insista in acest context pe obligatiile care revin organelor judiciare romAne in lupta impotriva discriminarii. fntre cele mai importante documente internationale ratificate de citre Romania, in afara de cele cu caracter general, prin care sta- tele s-au angajat s4 lupte impotriva discrimindrii amintesc Conventia internationala privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasi- ala), Conventia internationala asupra eliminarii si reprimarii crimei de apartheid,*’ Conventia UNESCO privind lupta impotriva discriminarii ’) CEDO, hot. Zarb Adami. 2) CEDO, hot. Sampanis si alfiic. Grecia. 3 Adoptaté de c&tre Adunarea generala a Natiunilor Unite prin Rezolutia 2106 (XX) din 21 decembrie 1965, intratd in vigoare la 4 ianuarie 1969 gi ratificatd de cStre Romania la 14 iulie 1970 prin Decretul nr. 345, publicat in Bul. Of. nr. 92/1970. 4) Adoptata de cdtre Adunarea generalé a Nafiunilor Unite prin Rezolutia 3068 (XXVIII) din 30 noiembrie 1973, intraté in vigoare la 18 iulie 1976 si ratifi- cata de catre Romania la 14 iulie 1970 prin Decretul nr. 254, publicat in Bul. Of. nr. 64/1970. 620 Radu ChiritdInterzicerea discriminarii Art. 14 in domeniul invafamantului!, Conventia Organizatiei Internationale a Muncii privind discriminarea in domeniul fortei de munca gi exerci- tarii profesiei?), De asemenea, toate constitutiile modeme ale statelor de pe toate continentele contin in cuprinsul siu o clauzi de nediscri- minare, fapt care certificaté odata in plus caracterul de drept atasat in mod natural oricarei fiinje umane pe care f] prezinta regula interdictiei discriminarii>). A. Discriminarea fondata pe baze etnice sau rasiale inainte de a determina cu exactitate continutul nofiunii de discri- minare fondat& pe baze rasiale sau etnice, trebuie amintit cd, in dreptul international public, aceast& forma a discrimindrii a fost prima care a atras atentia juristilor si politicienilor. Discriminarea rasiala, discri- minare bazat& pe originea etnic’, precum si discriminarea fondata pe diferenta de sex au fost, mii de ani, parte a cutturii Europei apusene care a ajuns si domine lumea. fn realitate, toate aceste forme fi inca- drate intr-o forma de discriminare bazat& de elemente existente incd de la nasterea persoanei si care, in mod comun, raman neschimbate pe tot parcursul viefii. Voi numi aceasta forma utilizand nofiunea de dis- criminare de baz, intrucat este in acelasi timp cea mai veche gi cea mai grav4 forma a discriminarii. Renuntarea la discriminarea de baza a devenit inifial un ideal gi, mai apoi, 0 caracteristicd fundamentala a oric&rei societaft democratice. Nu trebuie uitat, in acest context, dezas- trele din istoria umanitatii provocate de adoptarea discriminarii de baza ca politica a stat, amintind aici doar Holocaustul sau genocidul ai carui victim au fost armenii. De aceea, intre primele sarcini ale oricdrui stat de drept, care se afirma ca fiind parte integranta a familiei statelor democratice, este interzicerea ferma a oricarei forma de discriminare de bazi. Adoptata de Conferinta generala a ONU pentru educate, stiinta si cultura la 14 decembrie 1960, intrata in vigoare la 22 mai 1962 si ratificata de catre Romania la 20 aprilic 1964, prin Deeretut nr. 149, publicat in Bul. Of. nr. 5/1964. 2 Adoptat& de Conferinta generala a Organizatiei Internationale a Muncii la 26 noiembrie 1968 si ratificat’ de Romania la 6 iunie 198473 prin Decretul nr. 284, publicat in Bul. Of. nr. 81/1973. » Pentru lista statelor a cAror constitutie confine o clauzi de interdictic a discri- minarii a se vedea J.~Y. Morin, p. 715 Radu Chirija 621 3435 36 Art. 14 Conventia european a drepturilor omului fnainte de a vedea care sunt obligatiile statului, mai trebuie facute insa cateva precizari. Problema delicata care se pune in raport de discri- minarea pe baze etnice ori rasiale este aceea de a sti de ce o afirmatie de genul ,,tiganii sunt hoti” este una in mod evident rasista si trebuie sanc- fionata, in timp o afirmatie de genul ,,spaniolii sunt hofi” nu este una cu caracter discriminatoriu. Curtea europeana a sugerat o solutie corecti dupa parerea mea. Instanta europeana a sugerat, in special prin hotara- rile pronunfate in facerile Nachova c. Bulgaria si Cobzaru c, Romania, pe care le voi prezenta mai jos, ci au caracter discriminatoriu acele afirmafii care pun un grup in situatii de inferioritate, in masura in care grupul respectiv are o istorie a inferioritafii in spate”. in consecinta, © afirmatie negativa cu privire la comunitatea rroma poate sa apara uncori discriminatorie, in timp o afirmatic oarecum identicd la adresa altei comunitaji nu pare s4 aiba un astfet de caracter, ramanand la sta- diul de insulta, Nu trebuie s4 se inteleaga de aici ci doar persoane ce apartin unor grupuri etnice ori rasiale discriminate in trecut pot fi victimele unei discriminari. fn realitate, natura actelor discriminatorii este destul de larga, iar afirmatia de mai sus vizeazi doar o parte din acestea. Astfel, pot fi considerate drept acte contrare prevederilor art. 14 din Conven- tie doud categorii generale de acte ale unor persoane ori autoritati): actele de discriminare directa, care constau in punerea unei persoane intr-o pozitie de inferioritate fafa de alte persoane aflate in situatia sa, apartinand altui grup”); actele de discriminare indirecta care, la randul lor sunt de trei feluri: acte care, far si creeze o discriminare pe fata, fiind in aparen{& neutre, conduc la constatarea unei practici generale care conduce la punerea, in concret, a unui grup etnic ori rasial intr-o pozitie dezavantajoasa*); acte care nu vizeaz4 un grup anume, dar care D. Petrova, p. 96. 2) O. De Schutter, The Prohibition of Discrimination, p. 16. » Spre exemplu, refuzul unui comerciant de vinde un produs unui rom, din care originii sale etnice ori rasiale sau refuzul unui primar de a discuta posibilitatea concesionarii unui teren catre o societate in vederea realizarii unor investitii din care originii etnice maghiare a actionarilor societatii. 4) Spre exemplu, 0 astfel de situazic a fost constatata de catre Curtea europeand intr-o spe{a recenta legaté de discriminarea rasiala a romilor cu privire la educatia scolara. Marea Camera a Curtii a constatat ca, in Republica ccha, peste jumitate 622 Radu ChiritéInterzicerea discriminarii Art. 14 produc efecte in principal asupra unui grup anume de persoane!); acte prin care un grup de persoane este exceptat de la aplicarea unei reguli generale care profitd celorlalti?). Raportat la aceste categorii de acte, cred ci precizarea de mai sus legata de trecutul istoric poate fi raportat doar la actele de discriminare indirecta din prima categorie, pentru ca doar in raport de acele acte se poate utiliza recursul la pozitie grupului in cursul istoriei drept proba a existenta unei discriminari si nu a unei simple coincidente. De altfel, in raport de incidenfa actelor de discriminare in activitatea organelor judi- ciare aceasta este si ipoteza care pare sa apara cu o mai mare frecventa in jurisprudenta Curtii, asa cum vom vedea mai jos. B. Obligatiile statului privind la interdictia discrimindrii rasiale sau etnice I. Obligatiile generale ale statului Este unanim admis in jurisprudenja Curtii europene si in doctrina faptul ca orice text al Conventiei impune doua tipuri de obligatii in sarcina statelor membre: obligatii negative, de a se abtine de la anumite acte, si, respectiv, obligatii pozitive, anume de a lua anumite msuri. Inainte de asta, trebuie ins4 mentionat c& sanctionarea penald sau contraventionala a discursului sau a manifestarilor rasiste sau xeno- fobe nu aduce, sub nicio forma, atingere drepturilor fundamentale ale persoanelor sanctionate. Curtea a precizat deja, de mai multe ori in dintre copii care inva{& in scoli speciale, in care gradul de educafic realizat este minim, sunt de origine roma, desi populatia roma nu depaseste 5 procente din totalul populatici. in aceste conditii, desi, in raport de situatia reclamantului care a introdus plangerea, nu parea s existe vreun act fatis de discriminare, decizia de plasare a acestuia in ¢coala speciala parand a fi justificaté neutru, instanja european’ a con- statat existenja unci discriminari, intrucat statul cch nu a putut sa explice procentul imens de copii romi care ajuns sa frecventeze astfel de forme de invajamant (CEDO, hot. D.H. gi altii) ") De pilda, intr-o astfel de categorie s-ar putea situa o decizie de a impune impozite mai ridicate in sarcina persoanelor cu peste 5 copii, cunoscut find ci mare parte a familiilor att de numeroase sunt de origine roma. 2) Spre exemplu, prin excluderea maghiarilor de la posibilitatea de a promova in cadrul armatei, in urma unui ordin care creeaz4 o astfel de exceptic. Radu Chirija 623 37 38 3940 41 42 Art. 14 Convenfia europeana a drepturilor omului jurisprudenta sa, c4 un astfel de discurs nu poate beneficia de protectia oferita de art. 10 din Conventie, care garanteaza libertatea de expri- mare. Aceasta deoarece art. 17 din Conventie nu permite utilizarea libertitilor protejate prin celelalte dispozitii ale Conventiei in scopuri contrare acesteia. De asemenea, tot in temeiul art. 17 din Conventie, s-a stabilit deja ca art. 1] din Conventie, ce garanteaza dreptul la libertatea asocierii, nu garanteaz4 dreptul de a inflinfa asociatit ce au obiective contrare scopurilor Conventiei si pluralismului de idei ce guverneaza o societate democratica. II. Obligatiile negative ale organelor ce intervin in activitatea de realizare a actului de justitie Obligatiile negative ale statului ce sunt impuse in sarcina organelor judiciare constau intr-o suma de interdic¢ii cu privire la activitatea acestora. In principal, organelor judiciare le sunt interzise, in temeiul dreptului oric4rei persoane de a nu fi supusa unei discriminari pe baze etnice sau rasiale, orice acte care ar putea indica existenta unor mobi- luri rasiste in modul de exercitare a activitatii. In consecinga, organele judiciare trebuie s& se abtina in a lua orice decizie justificata doar de originea etnica sau rasiala a uneia dintre parti, de la agravarea situatiei unei persoane in baza originii sale, precum si de la orice declaratii sau afirmafii care sa indice prejudecati cu caracter rasial sau etnic. Din pacate, asa cum rezult4 din jurisprudenta Curfii incidenta pana in prezent, astfel de situatii par s4 apara cu o frecvent& extrem de ridi- cata in activitatea organelor judiciare romane, fiind necesar s4 subliniez faptul ca, pana la aceasta dat4, Romania este, dup4 Turcia, statul mem- bru al Consiliului Europei care a strans cele mai multe condamnari in ceea ce priveste discriminarea etnicd si rasiald realizata in activitatea organelor judiciare, daca luam in calcul si afacerile care s-au finalizat cu intelegeri amiabile, in cursul cSrora statul roman a admis ca au avut loc acte discriminatorii. Prima hot&rare de acest fel s-a pronuntat in afacerea Moldovan si alfii c. Romania, despre care am vorbit pe larg in contextul analizei drep- tului la un domiciliu. in aceast’ afacere, Curtea europeani a constatat c4 reclamantii au fost agresati din cauza originii lor rome. Fara a avea 624 Radu ChirijaInterzicerea discriminarii Art. 14 competenta s4 examineze problema incendierii caselor reclamantilor, din cauza producerii incidentelor anterior ratificarii Conventiei de catre Romania, Curtea a subliniat faptul ca originea rroma a reclamantilor a avut o importanfa decisiva in durata si modalitatea de desfagurare a procedurii penale. Cum statul roman nu a oferit nicio justificare pentru aceasta, a existat o violare a art. 14 din Conventie!’. Incidente asema- nateare au condus la alte doua situafii in care statul roman a admis, pe calea unor declaratii unilaterale formulate in fata CEDO, existen{ta unor acte discriminatorii din partea organelor judiciare”). Daca prin hotdrarea Moldovan si alfii, Curtea a sanctionat faptul cd anumite considerajii rasiste au stat la baza unor decizii in cursul unor proceduri penale, ceva mai recent, instanfa europeand a sanctionat sta- tul roman gi pentru remarci cu caracter rasist apartinand unor autoritati judiciare, in spef, unui procuror. in spefi, reclamantul susfine cA doi politisti |-au refinut si l-au batut in sediul sectiei de politie. Raportul medicului legist concluzioneaza ca leziunile reclamantului au rezultat in urma lovirii acestuia cu obiecte dure. in aceeasi zi, reclamantul a formulat plangere penala contra a trei politisti. [n noiembrie 1997, un procuror de la parchetul militar a refuzat s4 demareze o ancheta penala pe motiv ca starea de fapt nu era clara. Procurorul a rejinut totodata c4 atat reclamantul, cat si tatal sau sunt elemente antisociale predispuse la violente gi talharii, alaturi de alti membrii ai etniei lor, Procurorul a considerat totodata cA declaratia unei martore nu poate fi luata in considerare intrucat si ea este tot o ,,tiganca”. Reclamantul a atacat rezolutia procurorului in fata procurorului ierarhic superior. Acesta a respins recursul, retinand c4 nu exist dovezi ca politistii l-ar fi batut pe reclamant, care oricum este ,,un tigan de 25 de ani cunoscut pentru ca provoaca scandaluri si se bate tot timpul”. Curtea a constatat exis- tenta unei violari a art. 14, avand in vedere remarcile tendentioase ale autoritatilor la adresa etniei reclamantului. De asemenea, Curtea a considerat, raportat la aceste remarci, c4 orice remediu al reclamantu- ” CEDO, hot. Moldovan si aljii (nr. 2). 2) CEDO, hot. Gergelye; hot. Kalanyos gi alfii. Mai trebuie mentionat ca astfel de declarafii au fost oferite de statul roman gi in afacerea Moldovan, in care o parte a reclamantilor a acceptat oferta de intelegere amiabil& din partea statului (CEDO, hot. Moldovan gi (nr. 1)). Radu Chirija 625 4344 45 Art. 14 Conventia europeani a drepturilor omului lui pentru a obtine repararea prejudiciului produs a fost unul pur ilu- +) zoriu’’. III. Obligatiile pozitive ale organelor ce intervin in activitatea de realizare a actului de justitie Precum aproape toate celelalte texte ale Conventiei europene, si art. 14 impune in sarcina statelor, pe langa obligatii negative, de a se abtine de la anumite acte, si obligatii pozitive, constind in necesitatea adoptirii unor masuri necesare pentru protejarea real si concreta a drepturilor garantate. Aceasta pentru ca, pe de o parte, interdictia discrimina- rii impune luarea unor masuri legislative, iar, pe de alt& parte, art. 14 din Conventie creeaza si un efect orizontal garantand oricarei persoane dreptul la un tratament egal nu doar in raporiurife sale cu statul, ci in raporturile cu orice persoana ori institutie”). Facdnd abstractie de obligatiile pozitive ce sunt impuse organelor legiuitoare, unica obliga- tie pozitiva a organelor judiciare este aceea de a asigura sanctionarea eficace a actelor de discriminare. O hot&rare absolut inovatoare in raport de aceast& obligatie a fost pronuntat& nu cu multa vreme in urme de catre Curtea european, care a impus statelor semnatare ale Conventiei obligatii pozitive de natura procedural, care apas4 exclusiv asupra organelor judiciare, carora le este impus sa declanseze si si realizeze o ancheta penali eficace ori de cate ori o persoana sustine, in mod credibil, ci a fost victima unui act discriminatoriu grav. In speti, doua persoane de origine rromé si-au efectuat serviciul militar obligatoriu intr-o divizie a armatei insarcinata cu constructia de apartamente. Acestia au fost arestati pentru absente nemotivate, dar au reugit si evadeze de pe santierul unde lucrau si s-au ascuns in casa bunicii lor, aflata intr-un cartier locuit de rromi. Niciu- nul dintre ei nu era inarmat. Cateva zile mai tarziu, 0 unitate de politie militar a primit informatii cu privire la locul unde se ascundeau cei doi, iar patru militari, condusi de G., au fost trimisi la fata locului. Militarii au primit ordine sa recurga la toate mijloacele necesare pentru a arestarea celor doi. G. era inarmat cu un pistol $i o arma automata. » CEDO, hot. Cobzaru. 2) CEDO, hot. Pla si Pucernau, 626 Radu ChirijéInterzicerea discriminarii Art. 14 C4nd au vazut vehiculul militar in fata casei, cei doi au fugit. Dupa ce i-a somat sd se opreasca, G. a deschis focul asupra lor, acestia decedand in drum spre spital. Un vecin a afirmat ca mai multi politisti au tras si ca la un moment dat G. a indreptat arma spre el si l-a insultat, strigand: » J igani nenorociti!”. Curtea europeand a constatat c4 autoritatile care au anchetat cazul erau in posesia declaratiei unui vecin care a afirmat ca G. a facut remarci rasiste la momentul in care a tras. Aceast& declaratie, privitd in lumina numeroaselor raporturi publicate cu privire la preju- decatile si atitudinile ostile romilor in Bulgaria, merita o verificare, cu atat mai mult cu cat G. a utilizat arme de foc contra unor persoane neinarmate si neviolente. De aceea, procurorul insarcinat cu ancheta ar fi trebuit sa verifice aceste informatii mai aprofundat. in acest conditii, Curtea a concluzionat ca statul bulgar si-a incalcat obligatia pozitiva de a combate discriminarea si rasismul prin lipsa unei anchete efective in raport de o posibila manifestare rasista care a condus la decesul a doua persoane!, Intrucat situatia pare destul de asemanatoare cu cea din dreptul roman, nu e nicio surpriza faptul ci Romania a fost ulterior condam- nati, la randul sau, pentru violarea art. 14 din Conventie in raport de o Situatie asem4natoare provocata tot de afacerea Cobzaru c. Romania, descrisd mai sus. Desi Curtea a stabilit c in situatia din spefa exista dovezi suficiente care si indice faptul c& rasismul a jucat un rol in relele tratamente aplicate reclamantului, ea constatat totusi o violare a art. 14, care interzice discriminarea. Curtea a observat cd, in Romania, numeroascle incidente in care rromii sunt victime ale violentelor si r4spunsul pasiv al autoritafilor cu privire la aceste incidente este cunos- cut oamenilor datorit’ presei. Curtea a constatat c4 autoritatile afirma c& deruleaz’ numeroase campanii in contra rasismului, insa, in aceste condifii, ar fi trebuit luate masuri speciale pentru a se afla daca recla- mantul a fost victima unor violente rasiale. Cu toate acestea, asemenea masuri nu au fost nicidecum luate de catre procurori, astfel autorita- file judiciare romane si-au incaleat obligatii procedurale impuse prin art. 14), ) CEDO, hot. Nachova $i alfi. 2) CEDO, hot. Cobzaru. Radu Chirité 627 4647 48 Art. 14 Conventia european a drepturilor omului Astfel, plecdnd de la hotararea Nachova si continuand cu hotararea Cobzaru, instanta europeana a impus in sarcina statului $i o sareinad de natura procedurala, constand in obligatia de a realiza o investigatie oficiala, rapida si completa care sa clarifice existenfa unui mobil rasist al unor actiuni, in special atunci cand acesta apartin unor agenti ai sta- tului. O astfel de solutie este absolut logica. Respectul pe care statele trebuie sa il arate oricdrei persoane, necesitatea garantarii demnitatii fiintei umane trebuie s4 impuna si reactii impotriva unor astfel de acte. Or, daca statelor li s-ar permite tratarea cu indiferenti a unor acuzatii de manifestari rasiste, aceste obiective nu ar putea fi atinse, astfel incat impunerea unor obligatii de natura procedurala, in principal in sarcina procurorilor si a politistilor, este fireasca”, De altfel, cat timp, in baza art. | din Conventie, statele s-au obligat si garanteze oricarei persoane respectul efectiv al drepturilor prevazute in Conventie, astfel incat obli- gativitatea realizarii unor anchete credibile privind acuzafiile privind violarea unor drepturi esentiale prevazute in Conventie, precum cel la nedisriminare, apare ca o obligafie generala a oricarui stat european”). fn acelasi timp, desi sunt perfect de acord cu cele expuse mai sus, nu pot sa nu remarc si unele aspecte negative ale acestei jurisprudente. Amintesc ca, in ambele cazuri, Curtea nu a constatat existenta unci discriminari pe fond, afirmand ca nu exista suficiente probe pentru a putea proba existenta unui mobil rasist al autorititilor, Cu alte cuvinte, instanta europeana a separat complet aspectul procedural de aspectul substantial, mulfumindu-se s4 constate existenta unei violari sub acest aspect. O astfel de atitudine a instantei europene poate produce, in opinia mea, si consecinte neplacute*, in primul rand, o astfel de solutie ” L. Farkas, p. 26 2) 1 de Jesus Butler, p.164, ») Procedeul nu e nou in jurisprudenfa instan{ei europene. De multe ori, in spe- cial in raport de violarea art, 2 sau 3 din Conventie, atunci cand binuieste cB a existat un act al statului care a adus atingere dreptului 1a viaja al reclamantului, ins nu are suficiente probe in acest sens, Curtea constaté de asemenca existen{a doar a unci violari a obligatici procedurale ce apasa in sarcina organclor judiciare, asigurand astfel sanctionarea siatului si considerand ca acesta are prea multd putere care poate disimula acte contrare Conventiei. +) fn acelasi sens, a se vedea $i adnotarea hotdrarii Nachova c. Bulgaria din »Harvard Law Review” 2006, p. 1912-1914, 628 Radu ChiritéInterzicerea discriminarii Art. 14 poate crea o mai mica nevoie a reclamantului de a proba faptul ca, in realitate, a fost victima unei discriminari. in al doilea rand, constata- rea unei violari procedurale, fara a fi insofita de o violare a dreptului substantial, aruncd un stigmat mai putin neplacuta asupra unui stat, asa cum Curtea a afirmat de cateva ori in jurisprudenta sa relativa la obliga- file procedural ale statelor”. in al treilea rand, constatarea doar a unei violari procedurale ar conduce la ideea dupa care remediile ce trebuie adoptate de c&tre state ar fi de naturi a schimba procedura aplicabild, nu de a lua masuri pentru a preveni actele de discriminare. De aceea, degi ideea includerii unei obligatii procedurale in sarcina statelor mi se pare una buna, cred ca violarea acestei obligatii poate si trebuie sa fie legata de fiecare data de violarea dreptului substantial al oricarei persoane de a nu fi discriminata. Cred c4, in contextul in care instanta european a admis prin hotararea Moldovan $i alfii ca atitudinea gene- ral a organelor judiciare poate constitui o violare a art. 14, incalcarea obligatiei procedurale continuta in cuprinsul art. 14 poate fi asimilata unei astfel de atitudini si s4 conduca la o decizie de constatare a unui act discriminatoriu C. Concluzii cu privire la obligatiile organelor judiciare romAne in materia discriminarii rasiale Fat de obligatiile impuse prin jurisprudenta Curtii, dar gi prin Direc- tiva anti-discriminare a Consiliului European, personal, cred ca situatia din RomAnia este complet scapata de sub control. Astfel, in opinia mea, sustinuta de altfel de toate rapoartele unor organizafii internationale in materie, statul roman in general si organele judiciare in special nu par s4 depuna absolut niciun efort in sensul asigurarii respectarii acestor obligatii i, implicit, garantarii dreptului fundamental al oricarei per- soane de a nu fi supusa discriminarii. Doar cateva consideratii permit, fara indoiala, sustinerea acestui punct de vedere. In raport de condamnarea pentru infractiuni cu caracter rasial, impusa atat ca urmare a aplicarii teoriei protejarii efective a drepturilor consacrate prin art. 14 din Conventie, cat si intre recomandarile Comi- tetului european contra rasismului $i a intoleranfei (CERI), cred ca ') A se vedea, cu titlu de exemplu, CEDO, hot. Labita. 41 Radu Chirija 629 49 5051 Art. 14 Convenfia europeani a drepturilor omului trebuie facute cateva precizari esentiale. in primul rand, asa cum se remarca in raportul Comitetului privind situatia discriminarii din Roma- nia, statul nostru se confrunta cu o situatie destul de delicatd din acest punct de vedere, datorita existenjei in spectrul politic roman a unor partide care practica xenofobia si rasismul ca o constanta a discursului lor politic. In acest context, apare ins o problema suplimentara, anume existenta imunitatii parlamentare, cat timp incercarea de a sanctiona penal un discurs politic cu un astfel de caracter se va lovi, probabil, de fiecare data, de procedura de ridicare a imunitayii parlamentare!). Cred ca sistemul judiciar roman trebuie sa fie pregatit s4 recurga si la un alt fel de misuri intr-o astfel de ipotezi pentru a sanctiona devierea politica c&tre un discurs cu caracter disciminatoriu, anume raspunderea penala a partidelor politice, in baza art. 191 C.pen. care permite impunerea unor sanctiuni penale acestor entitati?). Cred ca, in cazul unor partide $i aso- ciatii care promoveaza constant un astfel de discurs, o sanctiune penal - chiar daca legea nu permite aplicarea sanctiunii dizolvarii sau a sus- pendarii activ: in cazul partidelor politice — aplicata pentru astfel de fapte ar fi un mijloc util in protejarea penala a drepturilor fundamentale ale persoanei. Cred, in acest context, cA este nevoie de o reactie mai decisd a organelor de anchet& penala, in conditiile in care probele unor astfel de infractiuni sunt foarte usor de obfinut, iar conditiile raspunde- tii penale a persoanei juridice nu sunt dificil de indeplinit intr-o astfel de ipoteza, fapta fiind comisa cu evident in numelte persoanei juridice, dac4 nu cumva in interesul acesteia sau in exercitarea domeniului de activitate a persoanci morale. Aceasta cu atat mai mult cu cat, potrivit O.U.G. nr. 31/2002 se pot impune sanctiuni penale pentru fapte precum incitarea la ura rasiala, ”) §. van Drooghenbroeck, La répression des délits 4 caractére raciste, p. 42. Solujia a fost deja adoptata in dreptul belgian in care sistemul judiciar, neputincios in a sanctiona penal politicieni ai unui partid de extrema dreapta ce beneficiau de imunitate parlamentara, a sanctionat penal partidul in cauza pentru © infractiunc de instigare la ur& rasiald gi ctnicd (Curtea de Casatic belgian, dec. Viamms Blok din 9 noiembrie 2004, in ,,Journal des Tribunaux” 2004, p. 756-858). De remarcat si faptul c& partidul sanctionat era, la acel moment, titularul a peste © treime din mandatele din legistativul belgian, fiind al doilea partid al farii dupa ultimele alegeri legislative. > Pentru analiza acestor conditii, a se vedea F Streteanu, R. Chirifé, p. 390 si urm. 630 Radu ChiritaInterzicerea discriminacii Art. 14 utilizarea unor simboluri fasciste, rasiste sau xenofobe ori promovarea cultului personalitatii unor persoane vinovati de crime contra umanitatii si promovarea ideilor fasciste. Or, asa cum remarca si CERI, aceste prevederi legale nu par s& fi atras atentia in vreun fel reprezentantilor parchetului, dat fiind cA autoritatile romane permit ca, in ciuda pre- vederilor legale mentionate, si functioneze asociatii precum ,,Noua Dreapta”, care isi afirma fatis antisemitismul si ii proclama descen- denta din miscarea legionara romana, sau sa fie publicate reviste pre- cum ,,Lumea legionara”, pentru a nu mai aminti de declaratiile publice si textele publicate de reprezentanti ai PRM-ului. Tocmai de aceea, in ultimul sau raport, CERI cere imperios autorititilor romane sa aplice prevederile legale care pot impiedica activitatea unor astfel de orga- nizatii)). De altfel, codul nostru penal cuprinde mai multe infractiuni care sunt legate de activita{i discriminatorii: art. 247 sanctioneazi penal ingradirea folosinfei unor drepturi sau punerea unei persoane in situatii de inferioritate din ratiuni rasiste sau xenofobe; art. 317 sanctioneaza penal propaganda nafionalist-sovina gi afatarea urii de ras sau natio- nalitate; art. 166 sanctioneaza penal propaganda in favoarea instaurarii unui stat totalitar. In aceste condifii, trecind peste explicatia stupid’ furnizata CERI de catre autoritatile romane, dupa care lipsa unor cazuri de aplicare a acestor prevederi legale se datoreazi necunoasterii legis- latiei de c&tre politisti, procurori si judec4tori, ma intreb de ce — dupa cunostinja mea —sistemul judiciar roman nu a reusit in ultimii 20 de ani s& produc nicio condamnare pe baza acestor texte legale”). In ciuda unor tentative de documentare extrem de detaliate, nu am gasit nici micar o persoana trimisa in judecata pentru astfel de fapte, desi, in mod normal, cateva ore petrecute in fata televizorului sunt suficiente pentru a identifica cdteva astfel de infractiuni”. Conseil de IEurope, Comisia Europeand impotriva Rasismului gi a Intoteran- {ei, Al treilea raport despre Romania, adoptat la 24 iunie 2005, Strasbourg, p. 9. 2) Mentionez ci sistemul politienesc californian a fost considerat ca fiind rasist pentru ca, in perioada 2000-2003, a condus la doar 314 dosare penale avand ca obiect fapte legate de rasism. Pentru detalii, a se vedea R. Banks, p. 60-62. In acelasi Sens, a s¢ vedea si raportul ,.Race, discrimination and the Criminal Justice System”, publicat la www.blink.org.uk/abpoa.him, cu privire la situajia din Marea Britanie. ») inacelasi sens, a se vedea raportul redactat in 2001 de catre R. Weber privind Radu Chiria 631 5253 54 Art. 14 Conventia curopeana a drepturilor omului Explicatiile oficiale oferite de cdtre autoritatile romane frizeazi, in opinia mea, penibilul. Aminteam mai sus faptul ca autoritatite afirma ca membrii aparatului judiciar nu cunoasteau prevederile legale in mate- rie. La aceasta explicatic se adauga aceea ca procurorii au dificult&ti in a identifica membrii organizatiilor ce promoveaza rasismul, desi astfel de organizatii au sedii, cu adrese si numere de telefon, sau aceea dupa care exista dificultati in ceea ce priveste sarcina probei unor astfel de acte. Din acest punct de vedere, dincolo de faptul ca CERI recomanda de ceva vreme ca sarcina probei intr-un astfei de caz sa fie impartita, nu trebuie uitat cd rasismul este prejudecata care poate fi probata prin simpla atitudine generala a unei persoane, asa cum rezulta si din juris- prudenta CEDO expusa mai sus. De aceea, Curtea europeana a consi- derat de mai multe ori ci impunerea de cAtre magistrati in sarcina unei persoane a sarcinii de a proba ca un act a fost, in realitate, justificat de mobiluri rasiste, nu doar cd pare sa fi avut o astfel de justificare, consti- tuie o proba imposibild si excesiv, ceea ce afecteazd caracterul efectiv al sistemului procedural de protectic impotriva discriminarii!). Revenind insa la activitatea organelor judiciare romane, m4 intreb in continuare de ce, nici macar dupa pronunfarea hot&rarii Curfii, nu s-a gandit nimeni si inceapa urmiarirea penala impotriva judectorului care a pronunjat acea solutie in cauza Moldovan ori o procurorilor implicati in afacerea Cobzaru, dat fiind c4 termenele de prescriptie penald nu erau inca implinite. Unica concluzie care se poate formula este aceea ci fie aparatului judiciar roman nu fi pasa si nu este interesat de aplicarea legislatiei privind discriminarea rasiala sau pe motive etnice, fie acesta este dominat de prejudecati rasiale prea puternice pentru a permite pro- ducerea unor condamnari penale pentru fapte de acest gen. Nu stiu care din cele doua variante este cea corecta sau daca nu cumva sunt ambele corecte, insa nu pot gasi nicio alta explicatie pentru care, din toata lupta impotriva discriminarii, sistemul nostru judiciar a inteles doar faptul cd magistratii sunt victimele unor sume de discriminari din punct de vedere salarial, in urma unor decizii pronuntate de ei insdsi. Facand abstractie de activitatea eforturile laudabile ale CNCD-ului, orice observator al jurisprudenjei romane in materia discriminarii ar ajunge usor la con- implementarea legislatiei europene privind nediscriminarca la www.interights.org. 0 Pentru detalii, a se vedea T. Ahmed: J. de Jesus Butler, p. 799. 632 Radu ChiriaDerogarea in caz de stare de urgenta Art. 15 cluzia dupa care cel mai discriminat grup din Romania nu este nici cel al rromilor, nici cel al altor minoritati, ci cel al magistratilor, ceea ce nu poate fi admisibil intr-o societate care se vrea europeand. Nu neg faptul ca acele prevederi legale privind salarizarea magistratilor ar putea fi socotite discriminatorii, insa ceea ce imi pare ingrijorator este faptul ca aceiasi magistrati care s-au socotit discriminati au fost capabili de a pronunta solutii precum cele din afacerile Moldovan si Cobzaru.