Protocoale & Manopere Pentru: Costea Ruxandra

COSTEA RUXANDRA
=======================
PROTOCOALE & MANOPERE PENTRU
MEDICINA VETERINARĂ
DE URGENȚĂ
Costea Ruxandra
Protocoale & Manopere

pentru
MEDICINA VETERINARĂ
DE URGENȚĂ
Editura PRINTECH
Editura PRINTECH
Toate drepturile prezentei ediţii sunt rezervate autorului. Nicio parte

din această lucrare nu poate fi reprodusă, stocată sau transmisă
indiferent prin ce formă, fără acordul prealabil scris al autorului.
Cuprins
I. Preluarea pacientului critic 3
Triajul 3
Evaluarea primară și identificarea situațiilor cu potențial letal 6
Evaluarea secundară 8
Triajul pentru cazuri deosebite 11
Evaluarea utilizării protocolului de triaj 12
II. Resuscitarea cardio pulmonară (RCP) 13
Manopere de bază 13
Suport vital avansat 15
III. Stabilizarea primară 17
Stadializarea șocului 17
Fluidoterapia în urgente 22
Dezechilibrele electrolitice 33
IV. Administrarea de sânge integral sau componente ale acestuia de la un 40
donator la un receptor
V. Anestezia și analgezia în urgențe 48
Evaluarea preanestezică și pregătirea pacientului 48
Dotări necesare pentru anestezie 51
Medicația utilizată 60
Protocoale de anestezie și analgezie-noțiuni de bază 73
Protocoale pentru pacienții critici, urgențe cardiovasculare, șoc 77
Protocoale pentru femele gestante 82
Protocoale pentru paciențiicu vârste cuprinse între 0-16 săptămâni 85
Protocoale pentru pacienții geriatrici 88
Particularități anestezice pentru pacienții cu patologii deosebite 95
VI. Monitorizarea pacienților critici 100
Monitorizarea minimă, bazată pe examenul clinic 100
Monitorizarea complexă, bazată pe aparatura de monitorizare 101
Monitorizarea pacienților pe parcursul anesteziei 105
VII. Managementul nutrițional al pacientului în stare critică 112
1
Cuprins
Nutriția enterală a pacienților critici 114
Tubul naso-esofagian/ naso-gastric 116
Tubul naso-gastric ecvine 117
Tubul de esofagostomie 118
Tubul de gastrostomie 120
Tub de jejunostomie (naso-jejunal, gastro-jejunostomie) 121
Calculul necesarului 122
Nutriția clinică parenterală 125
Tehnica administrării soluțiilor parenterale 127
VIII. Manopere-Anexe 129
Preluarea pacientului critic-protocol de triaj 129
Resuscitarea cardio-pulmonară 130
Şocul-clasificare 131
Diagnosticul tulburărilor acido-bazice 132
Intubarea endotraheală 134
Tuburi de hrănire 136
Sondajul oro-gastric în urgențe 138
Manopere necesare stabilizării respiratorii 139
Abdominocenteza de diagnostic 141
Manopere de urgență pentru aparatul urinar 141
Montarea cateterului peritoneal 142
Catetere venoase centrale, venoase periferice, intraosoase, arteriale 143
Abrevieri 146
Bibliografie 148
2
Preluarea pacientului critic
I. Preluarea pacientului critic
Triajul este un sistem de evaluare şi clasificare a pacienţilor care se prezintă în

structurile de primire a urgenţelor în vederea stabilirii priorităţii şi a nivelului de
asistenţă medicală necesară (TRIÁJ, triaje, s. n. faptul de a tria; selecționare,
alegere, triere). Triajul medical standardizat a fost organizat prima dată în
primul război mondial, atunci când afluxul răniților a depășit numărul
facilităților medicale
Unde se desfășoară triajul?
 Într-o zonă special amenajată pentru acest scop, amplasată la intrarea în

clinică.
 Într-o locație dedicată 24/24, 365 zile/ an, zona de triaj fiind separată sau în
camera de consultații
 Locația beneficiază de echipamente, medicație, protocoale/ doze, personal
pregătit pentru urgențe/ resuscitare/ folosirea locației (2-3 ture).
Unitățile care își propun să preia pacienți critici trebuie să fie capabile să acorde
asistență medicală specializată, diferențiată pe paliere: urgențe/ terapie
intensivă/ terapie intensivă- pacienți critici.
Când se efectuează triajul
Triajul cazurilor se poate realiza telefonic în momentul în care este anunțată

sosirea unei urgențe, putându-se aprecia subiectiv gravitatea cazului, resursele
umane și materiale necesare soluționării lui (ex. GDV- pregătim materialele
pentru sedare/ anestezie, sondaj, lavaj, intervenție chirurgicală, monitorizare,
susținere).
3
In clinică triajul se realizează în maxim 2 minute de la prezentare, fiind
reprezentat de o evaluare primară și identificarea situațiilor cu potențial letal,
urmată, după stabilizare de o evaluare secundară.
Cine efectuează triajul
Triajul este ideal să fie realizat de către o persoană:
 aptă să anticipeze şi să găsească soluții pentru diferite situaţii care pot apărea.
 obișnuită să prioritizeze în condiții de stres, cu gândire critică.
 cu abilităţi de organizare, flexibilitate, adaptabilitate, tact, răbdare.
 capabilă să comunice eficient (soluţionarea conflictelor, luarea deciziilor).
Algoritmul de triaj presupune prioritizarea cazurilor pornind de la starea

clinică în momentul prezentării și timpul maxim pe care îl poate aștepta
respectivul caz până la prima intervenție medicală. Timpul maxim de preluare
în urgență variază de la imediat, până la 12O de minute (conform ghidului
pentru efectuarea triajului pacienţilor în structurile de primire a urgenţelor,
adaptat pentru medicină veterinară). Vezi și Capitolul Manopere-Anexe.
Timpul max. de preluare/ Exemple de situaţii

I. RESUSCITARE-ACUM- Intervenţie salvatoare de viaţă
• Stopul cardio-respirator
• Insuficiență respiratorie severă, SpO2<90%
• Traumatisme severe, care necesită resuscitare volemică imediată
• Bradicardie severă/tahicardie cu semne de hipoperfuzie, puls slab filiform
• Hipoglicemie cu alterarea statusului mental
4
II. CRITIC-10 MINUTE-Situaţie cu risc major/ orice durere intensă.
• hematemeză, rectoragie, vărsături incoercibile,
• convulsii, dispnee severă, obstrucție urinară etc.
III. URGENT- 30 MINUTE/ Pacient cu funcţii vitale stabile
• necesită 2/mai multe manopere generale
IV. NON-URGENT- 60 MINUTE/ Pacient cu funcţii vitale stabile
• necesită 1 singură manoperă generală
V. CONSULT- 120 MINUTE/ Pacient care NU necesită asistenţă medicală de
urgenţă/0 manopere generale
• vaccinare, toaletare, consulturi de specialitate
Manoperele generale în triaj/ gardă/ terpie intensivă
•Teste de laborator- ex: recoltări sânge, urină

•ECG- pacient care necesită monitorizare ECG
•Fluidoterapie- i.v., i.o.- reumplere volemică
•Administrarea medicamentelor- i.v, i.m, s.c., i.o.
•Procedurile simple- ex: sondajul vezical, sutura unei plăgi
•Procedurile complexe- ex: proceduri care presupun sedarea pacientului
•Imagistică- Rx, CT, RMN, ecografie
ACUM- Intervenţie salvatoare de viaţă? DA=0 min.

NU
Câte manopere sunt necesare?
0 1 multiple
V=120 min. IV=60 min. III=30 min.
5
Protocol de triaj versiunea restrânsă
Reevaluarea pacientului se realizeză după stabilirea nivelului de prioritate.

Pacientul va fi preluat în zona de tratament. Reevaluarea pacientului se face în
cazul în care timpul de preluare în zona de tratament este mai mare de 30
minute sau apar modificări semnificative în starea pacientului, ceea ce
presupune reluarea integrală a algoritmului de triaj. Pe baza experienţei şi a
cunoştinţelor acumulate, cel care efectuează triajul poate să prevadă agravarea
stării pacientului fără să o poată documenta în acel moment ( „Al 6- lea sim ”)!
Evaluarea primară și identificarea situațiilor cu potențial letal este

demarată printr-o anamneză sumară ce presupune identificarea pacientului,
momentul apariției problemei, date despre posibila medicație curentă sau
antecedentele clinice. Evaluarea se continuă cu un examen clinic rapid, centrat
pe algoritmul ABCD, ce vizează o evaluare respiratorie, cardiovasculară,
neurologică și un examen general sumar (temperatură, palparea abdomenului).
• A (airway=cale aeriană)
• B (breathing=respiratie)
• C (circulatory=circulator)
• D (deficit neurologic)
A (airway/cale aeriană)- se evaluează rapid posibilele cauze ale unei obstrucții

respiratorii sau ale unui blocaj al căilor aeriene superioare, se asigură o cale
aeriană liberă în momentul în care se constată că aceasta nu există (intubare
oro-traheală, traheotomie).
6
• Traumatisme sau paralizii laringiene?
• Edem laringian, abcese, compresiuni?
• Cicatrici, tumori, polipi?
B (breathing/ respirație)- se evaluaează funcția respiratorie, frecvența

respiratorie, tipul și eficiența respirațiilor, nivelul oxigenării, prezența/ absența
jetajului, tipul acestuia, prezența/ absența aerului sau a colecțiilor în cavitatea
toracică,
• Dispnee? Tipul dispneei

• Tahipnee? Bradipnee? Stop respirator?
• Necesită oxigen pentru menţinerea saturaţiei?
• Aer/ fluide în spaţiul pleural? Toracocenteză!
• Jetaj? Tipul jetajului- sangvinolent/ purulent/ roz
C (circulatory/circulator)- se evaluează rapid frecvența cardiacă (tahicardie,

bradicardie, stop cardiac), frecvența și calitatea pulsului, posibilele tulburări de
ritm și cauzele acestora (ECG- apar disritmii? tulburări electrolitice,
hipercapnie, hipoxie, durere?), statusul volemic, perfuzia organelor (+ culoarea
mucoaselor, TRC, tensiune arterială). Examinarea cardio-circulatorie permite
stadializarea șocului hipovolemic și stabilirea conduitei în urgențe.
D (deficiențe neurologice)- evaluarea statusului neurologic în urgențe

presupune stabilirea nivelului de conștiență (alert, normal, răspunde doar când
este strigat, răspunde la durere, nu răspunde), observarea posturii, mersului, a
gradului de conștiență, a nivelului de răspuns la stimuli, evaluarea pupilelor
(simetrie, mărime, reflex pupilar).
7
Faza terminală
Decompensat
Decompensat
hipovolemic
Compensat
tardiv
Șoc
Ini
Frecvența Tahicardie Bradicardie
cardiacă
Pulsul puternic slab slab/
absent
Culoare roşii pale albe gri-violet
mucoase
TRC <1 sec >2 sec >3 sec Nu se poate

măsura
Tensiunea Normală- Normală- Hipotensiune
arterială crecută scăzută
Evaluarea secundară
Evaluarea secundară se realizează după stabilizarea pacienților. Se continuă cu

o anamneză completă și un examen clinic “cap-coadă” cu reevaluarea semnelor
vitale. Se efectuează doar testele complementare care aduc valoare suplimentară
pentru diagnosticul de urgență (ex. proteine totale, glicemie, ureea sangvină,
lactat, hematocrit și hemoleucogramă, indici de coagulare, electroliți și gaze
sangvine, sumar de urină). Cele mai utilizate metode de examinare imagistică
pentru evaluarea secundară sunt cele radiologice și ultrasonografice. S-au
dezvoltat tehnicile ecografice rapide de evaluare a pacientului în urgență
8
Preluarea pacie
cientului critic
(FAST= Focused Assessment with Sonog
onography for Trauma) cu adresabilitate
directă la nivelul toracelui, cavității
ții abdominale sau screening cardiovascular.
Tehnica ecografică TFAST (Thoracic Fo

Focused Assessment with Sonography
for Trauma) presupune evaluarea ultrasono
rasonografică în patru puncte cheie:
o (CTS)- Chest Tube Site/ zona

ona se plasare a tubului toracic-pentru
excluderea pneumotoraxului și a patologiei pulmonare, se evaluează
bilateral.
o (PCS)- Pericardial Site/ aria perica
pericardică- pentru excluderea efuziunilor
pleurale și pericardice și a patologiei cardiace (2 incidențe)
incidențe).
o (DH) Zona Diafragmatică- Hepat
patică- evaluarea efuziunilor pleurale și
pericardice.
cografică TFAST
Fig.1. Tehnica ecog
with Sonography for Trauma (18)

Thoracic Focused Assessment wit
9
Preluarea pacie
cientului critic
Tehnica ecografică AFAST (Abdominal
nal F
Focused Assessment with Sonography
for Trauma)- presupune scanarea în ved
vederea depistării prezenței
ței lichidelor
patologice în cavitatea abdominală și evalua
evaluarea rapidă a organelor interne.
o (DH) Zona Diafragmatică-Hepatică

patică- evaluează vezica biliară, efuziunile
pleurale și pericardice.
o (SR) Spleno- Renal- fereastrăă în sspațiul
țiul retroperitoneal
o (CC) Cisto- Colic — identificarea
ea ve
vezicii urinare
o (HR) Hepato-Renal- evalueazăă prez ța lichidului liber în cavitate
prezența
Fig. 2. Tehnica eco

cografică AFAST
Abdominal Focused Assessment

nt w
with Sonography for Trauma (18)
CFAST (cardio FAST) vizează evaluarea

luarea ecografică a cordului și a marilor
vase (aorta, cava, porta).
10
Triajul pentru cazuri deosebite
Triajul pentru pacienții deosebiți (femela gestantă, nou-născuții, cazurile

oftalmologice, speciile exotice) presupune în cadrul examinării primare o
atenție sporită asupra câtorva detalii specifice.
Femela gestantă
• Se cunoaște data probabilă?
• Prezintă iminență de avort?
• Există scurgeri vaginale? Ce aspect au?
• De când are contracții?
• E declanșată fătarea? Care este intervalul dintre 2 pui?
• S-a administrat medicație tocolitică/ ecbolică?
• Măsurarea temperaturii rectale
• Imagistică- examinare ecografică, evaluare radiologică
Nou-născuții
• Evaluați eficiența termoreglării
• Evaluați statusul volemic sau deshidratarea
• Monitorizați glicemia- hipoglicemia se instalează rapid la această grupă
de pacienți
Cazurile oftalmologice-nu amenință viața aproape niciodată, dar sunt
considerate urgențe:
• Orbirea acută
• Opacifierea/ înroșirea acută
• Durerea oculară acută
• Traumatismele- corp străin, avulsie, luxație
Speciile exotice
• Triaj-ideal în habitatul lor/ cușcă
11
• Evaluarea respirației, a nivelului de activitate
• Evaluarea fecalelor
• Anamneza legată de mediul de viață și zoo igienă
Evaluarea utilizării protocolului de triaj
Parametrii de monitorizare şi evaluare a utilizării protocolului de triaj sunt:

• Precizia categoriilor de triaj apreciate.
• Ratele de supra şi sub evaluare a nivelului de triaj.
• Procentul cazurilor cu evoluţie nefavorabilă datorită triajului incorect.
• Timpul mediu de aşteptare pentru fiecare categorie de triaj.
• Procentul pacienţilor cu timpul de aşteptare mai mare decât cel recomandat
pentru fiecare categorie de triaj.
Rețineți!
• Triajul este un sistem de evaluare şi clasificare.
• Evaluarea primară și identificarea situațiilor cu potențial letal (ABCD).
• Evaluarea secundară- după stabilizarea pacienților se realizează teste
complementare care aduc valoare suplimentară pentru diagnosticul de urgență.
• Locație dedicată/ echipamente/ medicație/ protocoale.
12
Resuscitarea cardi
cardio pulmonară
II. Resuscitarea cardio
ardio pulmonară (RCP)
Manopere de bază (basic llife support) C-A-B
Este foarte importantă recunoaștereaa rapi

rapidă a stopului cardio-respirator, prin
faptul că pacientul nu răspunde la stimul
stimuli, nu respiră spontan și nu prezintă
puls.
MINUTE!! APOI SE REEVALUEAZĂ

1 CICLU DE RCP DUREAZĂ 2 MINU
PACIENTUL ȘI SE DECIDE DACĂ
ACĂ SE CONTINUĂ RCP SAU SE
ELE SUPLIMENTARE!!
TRECE LA MANOPEREL
C- Controlul circulației- nt în stop cardio-respirator are nevoie de

ției un pacient
urt tim
manevre de resuscitare în cel mai scurt timp posibil, pentru a asigura un debit
Masajul cardiac extern inițiat
cardiac minim, vital pentru creier și cord. M țiat rapid și
ținut continuu cu 100-120 de comp
menținut mpresiuni pe minut, poate determina
rea pre
apariţia unui flux sanguin prin creşterea presiunii intratoracice şi prin compresia
până la 1/2 din torace, cu o singură
directă a cordului. Se compresează 1/3 pân
sau cu ambele mâini pentru celelalte.
mână pentru animalele mici și foarte mici sa
a- repol
Defibrilarea întrerupe depolarizarea- repolarizarea anormală, care apare în
timpul fibrilaţiei ventriculare și se poate realiza cu ajutorul defibrilatorului
ordului sau se poate aplica un șoc mecanic
extern sau intern, direct la nivelul cordului
13
Resuscitarea cardi
cardio pulmonară
precordial (în fibrilații
ții ventriculare, tahicardie ventriculară). Se va lua în
considerare o singură lovitură precordială
ordială (se aplică o lovitură cu podul palmei
în centrul toracelui), în lipsa unui defibril
defibrilator. Se apreciază apoi pe pacientul
monitorizat eficiența
ța transformării
transform într-un
ntr-un rritm sinusal.
A- asigurați aeriană cea maii sigur

ți o cale aeriană- sigură cale aeriană se obține
ține prin intu
intubație
ție
oro-traheală rapidă, poziționare
ț corectă
orectă și fixare a sondei. Pacientul se va
ventila cu 10-12 respirații
ții pe minut, evitând hiperventilaţia, care poate
determina creșterea presiunii intratoracice
oracice și micșorarea reîntoarcerii venoase.
șește intubația se poate recurge la traheotomie de
În cazul în care nu se reușește
ță (vezi Capitolul Manopere/Anexe).
urgență exe).
B- controlul respirației- ntilației în timpul resuscitării este acela de a

ției scopul ventilației
ține oxigenarea, rațiune pentru care ss-a stabilit optim un nivel de 10-12
menține
respirații minut la un volum de 10 m
ții pe minut, ml/kg (verificați
ți balonul de respirație
igenare). Între ventilații
sau flow-metrul aparatului de oxigenare ții și compresii se
ține un raport de 30/2.
menține
Fig. 3. Compresiuni
esiuni ttoracice câine
A- tehnica generală, B-adaptaree pent
pentru câinii cu toracele îngust (26)
14
Resuscitarea cardi
cardio pulmonară
Fig. 4. A- pacientul este imobilizat

at cu o m
mână și masat la nivel sternal cu
cealaltă, B- tenica biman
bimanuală la pisică (26)
Manopere suplimentare
re ((suport vital avansat)
D- MEDICAŢIA DE URGENŢĂ se va administra pe cale intravenoasă

(pentru eficiență
ță în cazul administrării
strării venoase periferice se recomandă
completarea cu un bolus de fluide), intraosoa
intraosoasă sau intratraheală (adrenalina în
doze de 3-10 ori mai mari, diluată în 1-5 ml pentru o adsorbție
ție mai bună și
administrată direct pe tub). Calea INTRAC
TRACARDIACĂ NU este o opțiune!
țiune!
MEDICAŢIE DE U
URGENŢĂ DOZA
STOP Adrenalină doză ↓ ((1:1000) 0.01 mg/kg
Cardio-respirator Adrenalină doză ↑ ((1:1000) 0.1 mg/kg
ADH (20 U/ml)

l) 0.8 U/kg
Atropină 0.05 mg/kg
Antiartimice Amiodaronă 5 mg/kg
Lidocaină 2-8 mg/kg
Antagoniști Naloxona 0.04 mg/kg
15
Resuscitarea cardi
cardio pulmonară
Flumazenil 0.01 mg/kg
Atipamezol 50 цg/kg
Defibrilator monofazic Defibrilare externă

ternă ((J)/ internă (J) 2-10/ 0.2-1 J/kg
E- ECG și evaluați
ți asistola
asistol / fibrilații/
ții/ tahicardie ventriculară/ bradicardie.
F– DACĂ CIRCULAȚIA
ȚIA ȘI RESPIRAȚIA SUNT RESTABILITE
TRECEȚI
ȚI LA suportul postresuscitare (F)= monitorizare + medicație
medicație.
Post resuscitare monitorizați
ți în funcție de situație frecvența respiratorie,
cardiacă, pulsul, TRC, culoarea mucoase
ucoaselor, nivelul de conștiență,
știență, reflexul
pupilar, Co2-ul expirat, saturația
ția în oxigen, gazele, electroliții, Ph
Ph-ul sangvin,
ția urinară. Se vor administra fluide, se vor
proteinele totale, glicemia, producția
corecta dezechilibrele electrolitice și acido bazice, cauzele stopului cardio-
respirator.
16
Stabilizarea primară
III. Stabilizarea primară
Stadializarea șocului
Oricare ar fi tipul șocului, acesta se traduce prin scăderea perfuziei și a

oxigenării celulare. Șocul prezintă următoarele faze evolutive: compensat,
decompensat-inițial, decompensat-tardiv, terminal.
17
BINZEIS BINZEIS BINZEIS B/EWION YNIYN30 3oNndoUd
pau uwean2d pas dey wasse Wol43asld3d
SIMSON! M2 sIWJelod!y 3/WJ3100!H B/PWION WUNLVusdWWIL
sodmg sodnyg¢calsadaig alsaidaq |PUUON TWLNSW SOLWLS
BINISsJ3
primară
SUNISUSIOTIH SBUNISUSIOUILY BINZEIS-B)RUON -B/BWION WIWINILYY VINNISNSL

zarea pr
BUNSLu
Stabilizarea
18
sleod asny 335 fx 235 Tc 335 [> Jul
yoTasvOoOnNW
TS/OIA-5 aqye ajed 50 WayHvoO1Nd
quasge/qe|s ge|s gels sweInd |NINSINd VALIWLNV
SIPJEIIP EG SIPJEDIYE) SIPJEDIYe] SIPIEIIYe) VOIVIONWD WLM3A0344
PYEUIWIA) BAIpJeI Bren yesuadwos INTNIAS
ezei*p wesuadwoag"¢ suesuedwiodag"zZ| I0$"T WAYVZINVICYLS
I. Șocul hipovolemic este caracterizat de perfuzie tisulară deficitară datorită
scăderii volumului de sânge circulant. Scăderea volumului circulant se produce
prin pierderi absolute sau relative (redistribuiri în organism).
• ABSOLUT- hemoragii, deshidratări masive, vomă, diaree, poliurie (ex.

în hipoadrenocorticism, diabet insipid).
• RELATIV- redistribuire în alte compartimente (peritonită, ascită,

edeme, hidrotorax).
II. Șocul distributiv se produce consecutiv vasodilatației sistemice.

Baroreceptorii nu mai reacționează reflex, nu crește contractilitatea și
vasoconstricția nu se produce. Volumul de sânge circulant este folosit
inadecvat- hipoperfuzie tisulară. Șocul distributiv poate avea etiologie
traumatică, neurogenă, anafilactică sau consecutiv SIRS, SEPSIS, leziuni ale
sistemului nervos central.
III. Șocul cardiogenic- volumul sangvin nu se distribuie eficient datorită

insuficienței cardiace. Aceasta se poate asocia cu:
• Scăderea contractilității- cardiomiopatie dilatativă, SIRS, sepsis,

miocardită traumatică, tulburări electrolitice.
• Scăderea volumului cardiac- cardiomiopatie hipertrofică sau restrictivă,

endocardioză, endocardită.
• Aritmii determinate de tulburări electrolitice, leziuni ale SNC, boli

cardiace primare, miocardita traumatică.
IV. Șocul obstructiv se produce consecutiv obstrucțiilor arteriale și venoase, cu

etiologie diversă:
19
Stabilizarea
zarea pr
primară
 GDV
 efuziuni pericardice, tamponadă
dă car
cardiacă
 dirofilarioză, tromboză aorticăă
 CID, trombembolism pulmonar
onar etc.
Șocul metabolic- determină hipoxie celula

celulară, independent de modul în care se
ție cu cianuri)
realizează perfuzia (sepsis, intoxicație cianuri).
Combinații-
ții șocul toxic, septic, traumatic,
atic, ttermic.
Pentru a putea demara stabilizarea primar

primară a pacientului critic este necesar să
recunoaștem principalele modificării fiziopa ția
fiziopatologice ce pot agrava evoluția
clinică.
20
Răspunsul inflamator sistemic (SIRS)
-se declanșează casacada mediatorilor inflamației (activarea leucocitelor,

citokinelor, prostaglandinelor, leukotrienelor, coagulării, complementului) și
apoi se auto-menține.
-factorii care pot declanșa SIRS sunt sepsisul (produs cu bacterii, virusuri,
fungi, ricketsii, spirochete), traumatismele tisulare, șocul termic, pancreatita,
uremia, bolile gastrointestinale, cancerul, șocul hipovolemic, bolile autoimune.
-clinic se remarcă scăderea apetitului, febră, tahicardie, tahipnee,

hiperventilație, vasodilatație (mucoase roșii, TRC mic), puls inconstant,
murmur cardiac, diaree non-hemoragică!
-paraclinic- hiperglicemie, leucocitoză (deviere spre stânga), fosfataza alcalină

crescută.
CRITERIU Câine Pisică

Frecvența cardiacă >120/min >220 /min
Frecvența respiratorie >40 min >40 min
Temperatura <38.2/ >39.1 <37.8/ >40
Leucocite <6000 sau >16000 <5000 sau >19000
SIRS= Minim 2 criterii Minim 3 criterii
Multiple organ disfunction (MODS)
-clinic-depresie moderată/ severă, lipsa apetitului, diaree hemorgică, murmur

caridac, hipotermie/ hipertermie, tahicardie, tahipnee, hipotensiune, peteșii,
hemoragii, infecție sistemică.
21
-paraclinic-hipoglicemie, leucopenie (left shift-tinere, neutrofile toxice),
tulburări de coagulare, acidoză metabolică, enzime hepatice crescute,
hipoalbuminemie.
SEPSIS-infecție sistemică
Infecția sistemică este adesea rezultatul asocierii unui sindrom de răspuns

inflamator sistemic cu o sursă de infecție. În situația în care organismul prezintă
și multiple disfuncții organice se discută despre sepsis sever. Forma extremă
este reprezentată de șocul septic, când în ciuda fluidoterapiei, se produce
hipotensiune, ce necesită vasopresoare pentru reglare.
 SIRS+sursă de infecție=SEPSIS
 SEPSIS+disfuncții organe (MODS) = SEPSIS SEVER
 ȘOC SEPTIC
Fluidoterapie în urgenţe
I. Pacientul necesită fluidoterapie? Există pierderi? Care și unde este

deficitul? Sunt semne clinice?
Estimarea deshidratării
• Gradul de elasticitate cutanată (obezitatea maschează semnul, emacierea îl

accentuează)
• Variația greutății corporale (pentru monitorizarea fluidoterapiei)
• Estimarea gradului de perfuzie tisulară- evaluarea culorii mucoaselor, a

TRC, a pulsului (frecvența și calitatea), a frecvenței cardiace și a
caracteristicilor sunetelor cardiace la ascultație.
22
Stabilizarea
zarea pr
primară
• Evaluarea hematocritului, măsurarea

rarea p
proteinelor totale
• Evaluarea producției
ției urinare (oligurie șterea densității urinare)
oligurie sau creșterea
• Lactatul sangvin este un bun indicat
indicator al gradului de severitate asociat
hipovolemiei!
• Normal < 2,5 m

mmol/l
• Hipovolemie ușoară 3-4m

mmol/l
• Hipovolemie moderatăă 4 -7 m
mmol/l
• Hipovolemie severă mmol/l

>7m
ompartimente: spațiul
Apa se află în organism în 3 compar ț intracelular (fluid
intracelular), extracelular țial
interstițial ((fluid țial)
interstițial) și extracelular
pei în organism se realizează între cele 3
intravascular (plasma). Difuziunea apei
osmotice, coloid-oncotice, hidrostatice și a
compartimente datorită presiunii osmotic
șterii permeabilității vasculare. Pierderile de fluide din organism pot avea
creșterii
origini diferite:
23
Stabilizarea
zarea pr
primară
 Pierderi de fluide izotonice-
e- sân
sângerări, pierderi în sindrom poliuric
 Pierderi de fluide hipotonice-
onice- di
diabet insipid, hipernatriemii (apa iese
țiul intracelular)
din spațiul
 Pierderi de fluide hipertonice-
tonice- șoc termic, densitate urinară mare,
hiponatriemii (apa intră inn spațiul intracelular și se produc edeme)
Deshidratarea reprezintă pierderea

rea int țială și intracelulară a apei din
interstițială
organism.
Deficitul intravascular se corelează

elează cu perfuzia deficitară și instalarea
șocului.
II. Ce tip/tipuri de fluide trebuie administrate?
24
Stabilizarea
zarea pr
primară
SOLUȚIILE
ȚII CRISTALOIDE sunt soluții de electroliți care pot trece liber în
afara patului vascular:
25
Stabilizarea
zarea pr
primară
SOLUȚIILE
ȚII COLOIDE sunt macromole ținute în patul vascular
omolecule ce sunt reținute
pentru o perioadă de timp mai mare.
• COLOIZI ARTIFICIALI au efecte secundare reduse, pot favoriza

coagulopatiile, nu se recomandă înn sepsi
sepsis. Administrarea lor poate interfera
(proteine totale, albumină serică, amilaza
cu parametrii de biochimie clinică (prote
serică)
26
Stabilizarea
zarea pr
primară
• COLOIZI NATURALI- aproximativ
ativ 100% din volumul infuzat rămâne în
patul vascular în următoarea oră dup
după administrare. Prezintă un risc
anafilactogen ridicat sau pot producee autoi
autoimunizări și hipersenzitivitate de tip
întârziat. Efectul coloid osmotic al album
albuminei umane 20% este 4 ori mai mare
ță de cel
față ce al plasmei, de aceea trebui
trebuie asigurată hidratarea adecvată a
pacientului în timpul administrării.. Pacie ții trebuie monitorizați atent pentru
Pacienții
a evita supraîncărcarea volemică sau hipe
hiperhidratarea. Albumina umană 20%
(1g/ 5ml) se administrează în bolus
us 2-5 m
ml/kg i.v., în 15-20 min (ca fluid de
resuscitare), apoi restul în perfuzie continuă pe parcursul a 4-6 ore. Corectarea
deficitului de albumină:
dorită-ALB prezentă) x 0.3

ALB(g)= GV x (ALB dorită
ții stricte ((vezi hemotransfuzia). Administrarea

Produsele din sânge au indicații
face pornind de la patologia ce trebuie
sângelui sau a produselor din sânge se va fa
integral sau produse din sânge. Capitolul
corectată. Se pot administra sânge integra
cest subi
dedicat transfuziei tratează integral acest subiect.
27
III. Ce cale de administrare se utilizează în stabilizarea primară?
PERIFERIC- CATETER VENOS PERIFERIC
INDICAȚII UNDE?
• Infuzarea fluidelor •V. jugulară

• Administrarea medicaţiei
• Transfuzie •V.cefalice
• Recoltare sânge venos
•V.safene-laterale
•V. safene mediale
•V.auriculare
CENTRAL- CATETER VENOS CENTRAL
INDICAȚII UNDE?
• Infuzarea fluidelor, inclusiv hiperosmotice • V. jugulară

• Administrarea medicaţiei
• Nutriţie parenterală
• Transfuzie, hemodializă
• Monitorizarea presiunii venoase centrale
• Recoltare sânge venos
INTRAOSOS- CATETER INTRAOSOS
• Indicat în lipsa accesului venos.
• Puncte de acces: humerus-tuberculul mare, femur- fosa trocanterică,

platoul tibial.
28
Stabilizarea
zarea pr
primară
ARTERIAL- CATETER ARTERIAL
RIAL
• Cateterizarea arterială este mai di

dificilă decât cateterizarea venoasă,
und în țesutul conjunctiv.
arterele fiind situate mai profund
• Complicaţii- hemoragii, hematom

atom subc
subcutanat, tromboză arterială.
IV. Ce cantitate trebuie

uie ad
administrată? În cât timp?
Ce mai trebu
trebuie adăugat?
HIPOVOLEMIA REPREZINTĂ O UR
URGENȚĂ ȘI TREBUIE TRATATĂ
ÎNAINTEA DESHID
HIDRATĂRII !!!
Șocul hipovolemic se poate instalaa cons

consecutiv hemoragiilor, deshidratărilor
masive (vomă, diaree, poliurie, hipoadr
hipoadrenocorticism, diabet insipid), fiind
considerat șoc absolut. Șocul hipovolemi
povolemic relativ se produce în momentul în
ompartimente (peritonită, ascită, edeme).
care fluidele se redistribuie în alte comparti
enținerea sau atingerea parametrilor vitali

Administrarea fluidelor are ca scop menținerea
ță cardiacă normală (60-100 btm pentru câini/ 160-200 btm
optimi: frecvență
ucoase roz, umede, TRC 1,5 sec), puls
pentru pisici), perfuzie normală (mucoas
29
puternic, constant, tensiunea sistolică 80- 100 mmHg, tensiunea arterială
medie> 60 mmHg, producția de urină de 1-2 ml/kg/oră, valoarea hematocritului
>25% , albumină >2 g/dl.
Administrea fluidelor în șocul hipovolemic decompensat se face alternativ,

urmărind stabilizarea și îmbunătățirea semnelor vitale. Se vor administra fluide
cristaloide izotonice în bolusuri alternativei.v., la 10-20 de minute cu fluide
coloide, reevaluând continuu pacientul. Repetarea bolusurilor se va face în
limita dozelor maxime admise.
Fluidoterapie-pacienți Bolusuri
critici, în șoc
Câine Pisică
Cristaloide izotonice 20-30 ml/kg 10 ml/kg
Administrată în 20 min
Doză maximă, administrată 80 ml/kg 50 ml/kg

în total, în bolusuri diferite
Coloizi sintetici 5ml/kg 3 ml/kg
Administrată în 5-10 min
Doză maximă, administrată 10-20 ml/kg 5-10 ml/kg

în total, în bolusuri diferite
Soluție hipertonică salină 2-4 ml/kg în 5-10 min

7.5%
(aprox 1ml/kg/min)
30
Stabilizarea
zarea pr
primară
Estimări pentru fluidoterap
oterapie în șocul hemoragic
Pornind de la estimarea volumului de sân

sânge pierdut de un pacient și corelând
pierderea cu volumul total de sânge (volum sânge= 80 ml/kg la câine, respectiv
60 ml/kg pentru pisici) se poate aprecia
cia tipul șocului hipovolemic care afectează
pacientul.
ESTIMAREA ȘI COREC
RECTAREA DEFICITULUI
31
Stabilizarea
zarea pr
primară
PIERDERILE reprezintă cantitatea de flui
fluide pierdută de un pacient din cauze
patologice. Surse de pierderi sunt voma
voma, diareea, poliuria, exsudatul de la
nivelul plăgilor, hemoragiile.
ȚINERE reprezintă cantitateaa norm

MENȚINEREA normală de fluide necesară unui pacient
bine hidratat pentru 24 de ore, luând
nd în considerare pierderile fiziologice de
ția de urină (30-50
fluide: producția ( ml/kg/zi), ție transpirație),
kg/zi), evaporarea (respirație+ ție)
fecale (13-20 ml/kg/zi).
NECESAR MENȚINERE (ml) 40 – 60 ml/kg/zi sau se calculează după

ȚINERE (ml):
formula
• Menținere/24
ținere/24 ore= (GV X 30)+ 70
• Menținere/24
ținere/24 ore pentru pacienți <2kg/>50 kg= GV0.75 X 70
ți <2k
RATA DE MENȚINERE
ȚINERE 3-5 ml/kg/oră,
g/oră, ccristaloide izotonice
ți
• Maxim 10 ml/kg/oră pentru adulți
ții cardiaci, neonatologie

• Maxim 3 – 5 ml/kg/oră pacienții
32
Stabilizarea
zarea pr
primară
Protocolul de fluidoterapie se va suplim

suplimenta la nevoie, astfel încât să se
corecteze eventualele deficite electrolitice.
olitice.
Dezechilibrele
rele eelectrolitice
33
Stabilizarea
zarea pr
primară
HIPOKALIEMIA CAUZE SEMNE CLINICE

Voma, diaree, anorexie Alcaloza
Insuficienta renala Tulburari respiratorii
Arsuri Letargie, confuzie
Tratament cu diuretice Slabiciune musculara
Poliuria Aritmie
Insulinoterapia
HIPOKALIEMIA TRATAMENT
ALCALOZA ACIDOZA/ pH normal
Corectati pH-ul (scaderea cu Suplimentati K*
0.1 a pH-ului corespunde 0.2 mEq/kg/h
cresterii cu 0.6 mEq/L a K*)
K* seric mEq/L K* mEqg/Lin 250ml| Viteza max
ml/kg/h
<2 20 6
2.0-2.5 15 8
2.5-3.0 10 12
33.5 7 16
34
Stabilizarea
zarea pr
primară
HIPERKALIEMIA CAUZE SEMNE CLINICE

Insuficienta renala, Slabiciune musculara ,crampe
Obstructie uretrala Anomalii urinare
Traumatisme tisulare Tulburari respiratorii
Rupturi vasculare Modificari ECG
Ingestie de sare de K Scade contractilitatea
Acidoza Diminuarea pertuziei tisulare
Pseudohiperkaliemie:
trombocitoza,leucocitoza,
hemoliza rasei Akita
HIPERKALIEMIA TRATAMENT> 8 mEq/L

*Insulina rapida 0.5-1 Ul/kg iv+1-2 g glucoza 25% iv/UI insulina
*Gluconat de calciu 0.5 ml/kg iv lent. Verificati ECG-ul!
*Bicabonat de sodiu 1-2mEq/kg iv in 15-20 min
Stimulati diureza cu fluidoterapie si diuretice. Daca apare anuria -
dializa peritoneala/ hemodializa
Acidoza- corectati pH-ul (scdderea cu 0.1 a pH-ului corespunde
cresterii cu 0.6 mEq/L a K*)
Tratati toate celelalte afectiuni intercurente!
35
Stabilizarea
zarea pr
primară
HIPERNATRIEMIA Na '> 160 mEq/L, CAUZE
¢ HIPERNATRIEMIA HIPOVOLEMICA
voma, diaree, adipsie/ hipodipsie, febra, hiperventilatie, obstructie
urinara, insuficienta renala, edeme
¢ HIPERNATRIEMIA NORMOVOLEMICA
diabetinsipid, iatrogenica, hipodipsie/adipsie
e HIPERNATRIEMIA HIPERVOLEMICA (edeme)
hiperaldosteroism,
hipercorticism,
iatrogenic (NaCl hipertonic, NaHCO3)
HIPERNATRIEMIA Na’ > 160 mEq/L TRATAMENT

VITEZA MAX. DE CORECTIE: 1-2 mEq/L/ora
CONTROLAT|Ila fiecare 1-2 ore: Na*, K*, PT, starea generala
HIPERNATRIEMIA HIPOVOLEMICA
e Rehidratati, corectati hipoperfuzia cu NaCl 0.9%, Ringer Lactat
e Mentineti presiunea arteriala sistolica >100 mmHg
e Recontrolati natriemia
HIPERNATRIEMIA NORMOVOLEMICA
e Corectati deficitul cu glucoza 5%, sol.electrolitice
HIPERNATRIEMIA HIPERVOLEMICA
e Stimulati diureza
e Dacaeste refractara faceti dializa
36
Stabilizarea
zarea pr
primară
a
HIPONATRIEMIA <125 mEq/L SEMNE CLINICE

CAUZE
Gastroenterite Slabiciune
Insuficienta renala,diuetice, polidipsie, tulb,ADH Hipotensiune, soc
Insuficienta cardiaca congestiva Voma
Hipotiroidie Ocluzie intestinala
Arsuri, traumatisme tisulare
Edeme
latrogenica- adm. Glucoza 5%, manitol,
fluide hipotonice
HIPONATRIEMIA<125 mEq/L TRATAMENT

VITEZA MAX. DE CORECTIE: 0.5 mEq/L/ora
Fluidoterapie cu sol. cu c% de Na* cu max 10 mEq/L superioara natriemiei

pacientului, conform formulelor:
e (natriemie pacient-140) /140 x kg x 0.6=deficitul de Na* (L fluide)
e deficitul de Na*/ c% Na* asol.=L de solutie NaCl 0.9% sau Ringer Lactat
e (natriemie pacient-140)/0.5= ore necesare pt administrarea solutiei alese
37
Stabilizarea
zarea pr
primară
HIPERCALCEMIA CAUZE SEMINE CLINICE

Neoplazii-limfom,mielom, Inapetenta, letargie, poliurie,
adenocarcinom mamar polidipsie, voma, constipatie,
Hiperparatiroidism primar aritmii
Insuficienta renala acuta Azotemie prerenala, scaderea
Hipoadrenocorticism densitatii urinare
Intoxic cu vit.D Mineralizari in organe
Afectiuni osoase non neoplazice
Idiopatic la pisica
HIPERCALCEMIA TRATAMENT
Se trateaza cauza primara!
Pentru hipercalcemiile care afecteaza viata:
Fluidoterapie NaCl 0.9% 4-6 ml/kg/ora
Furosemid 1-2 mg/kg la 6-12 ore pt stimularea excretiei de Ca
Dializa peritoneala, hemodializa
Glucocorticoizi
HIPOCALCEMIA CAUZE SEMNE CLINICE

Hipoparatiroidism Cresterea excitabilitatii
Insuficienta renala cronica tes.neuromscular
Tetania puerperala (eclampsia) Tremor, mers rigid, hipertermie
Intoxicatia cu etilenglicol Cazuri extreme: tetanie, modificari
Pancreatita acuta ECG cu cresterea intervalului QTsi
Malabsorbtie intestinala hipotensiune, pana la stop
Hipomagneziemie respirator si exitus
Hipovitaminoza D
38
Stabilizarea
zarea pr
primară
HIPOCALCEMIA TRATAMENT
TETANIE:
- gluconat de calciu (10%) 0.5-1.5 ml/kg iv adm. in 15-20 minute;
-monitorizati ECG, frecv cardiaca.
-intrerupeti daca pacientul devine bradicardic sau se micsoreaza
intervalul QT
inafara crizelor se poate administra CRI 5-15 mg Ca/kg/ora

1 ml Gluconat de Ca= 9.3 mg Ca
Management ulterior: se suplimenteaza Ca si vitamina D p.o.
HIPOCLOREMIA HIPERCLOREMIA
-importanta clinica, frecvent insotita -insotita frecvent de
de hiponatriemie, necesita tratament hiponatriemie, nu necesita
-la pacienti cu voma severa, dezvolta |tratament specific
alcaloza metabolica hipocloremica -poate aparea artefactual
-NaCl 0.9% fluid de electie pentru post administrare de bromura
restabilirea echilibrului acido-bazic de potasiu pentru terapia
convulsiilor
HIPOMAGNEZIEMIA HIPERMAGNEZIEMIA
Hipokaliemie refractara, Apare la pacientii cu filtrarea
Tulburari de conducere cardiaca, |glomerulara scazuta sau
Cresterea excitabilitatii nervoase |iatrogenic.
Magneziu se suplimenteaza Nu necesita tratament specific
0,375-0.5 mmol/kg /zi
39
Transfuz
nsfuzia
IV. Administrarea de sângee inte
integral sau componente ale
acestuia de la un dona
donator la receptor
Sângele și produse
rodusele din sânge
Indicații
ții
Deficitul în capacitatea de transport a ox

oxigenului, a volumului sangvin și a
factorilor de coagulare se poate producee îîn cazuri diferite. Următoarele situații
ții
pot reprezenta indicație
ție pentru transfuzie, în condițiile atingerii pragului critic al
valorilor fiziologice urmărite și corelat
lat cu statusul clinic al pacientului și se pot
gestiona administrând produsul optim:
40
Transfuz
nsfuzia
Grupele de sânge
CANIDE
• 13 grupe de sânge (DEA-DOGS ERYTH

YTHROCYTE ANTIGEN).
• DEA 1.1 –cea mai frecventă grupăă (DEA 1.1.+/-) donator ideal DEA 1.1
negativ (nu există antigen pe suprafața
fața eritrocitelor)
• prima transfuzie posibilă fără determ

eterminare de grup sangvin
vin în 3 - 7 zile și din acest moment este

• dezvoltă anticorpi anti grup sangvin
obligatorie determinarea grupei sangvine
vine și a compatibilității între donator
donator-
receptor
41
Transfuz
nsfuzia
Fig. 5. Compatibilitatea grup

rupelor de sânge-câine (28)
FELINE
• 3 grupe sangvine (antigenii A, B și AB) + antigen mic
• grupa A este cea mai frecventă/ AB

B este cea mai rară
• fenotipul B este mai frecvent la pisicile

cile Birmaneze, British shorthair, Devon
rex, Persane
• pot dezvolta reacții

ții fatale încă de la prima transfuzie, este obligatorie
testarea grupei și compatibilității
 Sânge tip A- receptor B-reacție

ție transfuzională hemolitică în câteva
secunde!!!
 Sânge tip B- receptor A-reacție

ție minoră, celulele trăiesc 2 zile
 Sânge tip A/B-receptor AB-accept

ceptat!
42
Transfuz
nsfuzia
Fig. 6. Compatibilitatea grup

rupelor de sânge-pisică (28)
Determinarea grupei
1. Reacție aglutinare Anticorpp ant

ție de aglutinare- anti Antigen DEA 1.1.
• Teste rapide
• Pentru pisici întotdeauna trebuie

buie făc
făcut!
2. Reacții hemoliză- nu sunt compatibili)

ții încrucișate (aglutinează/ hem
• În 4 zile post-transfuzie existăă antic

anticorpi
• Pentru orice pacient care a mai prim

primit transfuzie!
43
Transfuzia
VALORI CRITICE- INDICAȚIE PENTRU TRANSFUZIE
• CANIDE: Hct < 25-30%, Hb < 7-10 g/dL , PCV < 15-20%
• FELINE: Hct < 20-25%, Hb < 7
• ECVINE: PCV < 12%, Hb < 8g/dL
Pregătirea produsului sangvin
• Inspecția vizuală a produsului: Coaguli? Hemoliză? Culori anormale?
• Reîncălzirea produsului pe baie de apă caldă la 25 – 35oC.
• Administrarea venoasă periferică/ centrală/ intraosoasă.
• Se vor utiliza numai seturi de infuzie prevăzute cu filtru.
• NU se amestecă cu alte substanțe, exceptând serul fiziologic.
• Se menține constantă temperatura pe toată durata transfuziei fără a

depăși 37oC.
• Transfuzia trebuie încheiată în maximum 4 ore (reduce riscurile de

contaminare).
44
Transfuzia
Necesarul (volumul de admnistrat) se va calcula pornind de la valorile
hematocritului.
Volumul (ml) de sânge integral de administrat

Pentru 2 ml/kg- hematocritul crește cu 1%
CÂINE= 80 x kg x (Ht dorit – Ht receptor) / Ht donator
PISICĂ= 60 x kg x (Ht dorit – Ht receptor) / Ht donator
Rata de admnistrare
• 0.25 ml/kg/oră în primele 10 min, 1-2 ml/kg/oră până la 30 minute
• apoi 5-10 ml/kg/oră (câine) sau 5 ml/kg/oră (pisică)
• În șoc hemoragic, exsangvinare- rapid!
• Animale cu insuficiență cardiacă: 2-4 ml/kg/oră
PLASMA :
• Doza : 6-12 ml/kg la o rată de 0.25-1 ml/kg/oră pentru primele 20-40

de minute. Apoi poate fi crescută până la 3-5 ml/kg/oră la transfuzarea
întregii cantități, iar durata să nu depășească 4-6 ore.
CONCENTRAT ERITROCITAR :
• Doza : 6-12 ml/kg la o rata de 0.25-1 ml/kg/oră pentru primele 20-

40 de minute. Apoi poate fi crescută până la 3-5 ml/kg/oră la transfuzarea
întregii cantități, iar durata să nu depășească 4-6 ore.
45
Transfuz
nsfuzia
Monitorizarea
ea transfuziei
• Frecvența orie, pul

ța cardiacă și respiratorie, pulsul
• Temperatura
• Culoarea mucoaselor, TRC
• nainte de transfuzie, 1-2 ore post-

Determinarea Ht se realizeazăă înai
ansfuzie
transfuzie și la 24-48 ore post-trans
Reacții post transfuzionale

ții post-tran
Cel mai frecvent se produc imediat

diat (î
(în timpul sau rapid după finalizarea
unologică sau non-imunologică
transfuziei). Sunt cu etiologie imunolog
46
Transfuzia
Protocol pentru stabilizarea pacienților în urma reacțiilor transfuzionale
Se pot administra Prednisolon 1-4 mg/kg sau Dexametazonă 0.5-1 mg/kg I.V.
înaintea transfuziei, pentru pacienții care primesc multiple transfuzii sau în
cazul reacțiilor adverse (atenție acționează tardiv).
• Oprim transfuzia dacă apar semnele hemolizei și repetăm testarea de

grupă/ testul de aglutinare
• Testăm sângele-cultură din sânge
• Administrăm fluide
• Antihistaminice- Diphenhidramină 2-4 mg/kg i.m./s.c. (nu i.v.!)
• Adrenalină
• Anitvomitive, antipiretice, încălzim pacientul
47
Monitorizarea pacienților
VI. Monitorizarea pacienților critici
Pentru monitorizarea pacienților critici este esențial ca toate datele obținute să

fie înregistrate sistematic în foaia de spitalizare/ de observație.
Monitorizarea minimă, bazată pe examenul clinic
Monitorizarea sistemului cardiovascular
• Ascultație, frecvenţa cardiacă, ritm, murmur
• Pulsul (frecvenţă, calitate), sincron/ asincron cu cordul
• Culoarea mucoaselor, timpul de reumplere capilară
Monitorizarea funcției respiratorii
• Ascultație, frecvența și tipul respirației, sunete pulmonare

• Observarea mișcărilor respiratorii (toracice, abdominale, mixte)
Monitorizarea neurologică
• Status mental
• Aprecierea dimensiunilor pupilare, a reflexului palpebral, pupilar
• Prezența strabismului sau a nistagmusului
• Pierderea propriocepției
• Ataxia, pierderea motricității și a sensibilității la durere
Monitorizarea funcției urinare
• Verificarea producției de urină (normal 1-2 ml/kg/oră)

• Aprecierea culorii urinii sau a mirosului anormal
Monitorizarea temperaturii
100
Monitorizarea complexă, bazată pe aparatura de monitorizare
Presiunea sangvină arterială (arterial blood pressure) este produsul efortului

cardiac (cardiac output) și al rezistenței periferice, oferind informații despre
perfuzia tisulară, volemia și statusul vital al pacientului critic. Măsurarea
presiunii sangvine arteriale se poate realiza direct (cateter arterial conectat la
monitor) sau indirect (oscilometric sau Doppler). Hipotensiunea este asociată cu
valori < 80 mmHg pentru valorile presiunii arteriale sistolice și <60 mmHg
pentru presiunea arterială medie (MAP).
Presiunea venoasă centrală (CVP) este măsura presiunii hidrostatice de la

nivelul venei cave intratoracice, oferind estimarea presiunii sangvine la nivelul
atriumului drept, ca indicator al volumului vascular. Oferă informații despre
volumul sangvin intravascular și funcția cardiacă, fiind un indicator util al
eficienței fluidoterapiei la pacienții critici hipovolemici, cu risc de
supraîncărcare. Măsurătorile trebuie realizate în dinamică. Valorile normale ale
CVP se situează între 0-10 cm H2O. Valorile scăzute se asociază cu umplerea
vasculară ineficientă (pierderi de fluide, vasodilatație), în timp ce valorile
crescute indică un exces de volum intravascular, disfuncție de cord drept sau
creșterea presiunii intratoracice (efuziuni pleurale, pneumotorax, ventilație cu
presiune pozitivă).
Puls-oximetria măsoară neinvaziv pulsul și saturația arterială de oxigen,

folosind absorbția undelor infraroșii. O saturație periferică în oxigen SpO2 de
95-100% este normală, în timp ce SpO2 90% reprezintă o valoare critică! Erori
în măsurare pot apărea și este important să se cunoască posibilele surse de
eroare:
101
• Perfuzia periferică deficitară duce la o discrepanță între frecvența
cardiacă măsurată pe pulsoximetru și frecvența cardiacă de pe ECG
• Lumina ambientală strălucitoare modifică valorile
• Mișcare excesivă, clips slab, mucoase uscate
Capnografia/capnometria măsoară continuu concentrația CO2-ului din

amestecul gazos expirat de către pacient. Întrucât dioxidul de carbon este
produs doar în plamâni, prezența lui în aerul expirat confirmă intubația
endotraheală corectă. Această metodă evaluează deconectările sistemului
respirator, eficiența resuscitării în stop cardio-respirator, intubaţia esofagiană.
Co2= 35-40 mmHg valori normale pentru câini și pisici

Valori crescute-posibile cauze Valori scăzute-posibile cauze
• Hipoventilație • Hiperventilație
• Reinhalări • Metabolism scăzut-
• Producție crescută de Co2 hipotermie, hipotiroidism
• Frison • Embolism pulmonar
• Convulsii • Status post stop cardiac
• Intubare endobronhială • Deconectări ale circuitului
• Hipertermie malignă • Intubare esofagiană
102
Monitorizarea
ea pa
pacienților
ților
Fig. 15. Capnogramă explicată (30)
A–B Nivel bazal ( ideal 0,, dacă nu reinhalează Co2)
B–C Începe EXPIRUL
C–D Platou expirator/D Sfârșitul

șitul expirului, Valoarea ETCO2
D–E Începe INSPIRUL
Fig.16.. Aspectul undei capnografice în intubarea esofagiană (30)
103
Monitorizarea
ea pa
pacienților
ților
Fig. 17. Pierderea undei capnografice,, ca

cauze posibile- apnee, obstrucția
ția căilor
aeriene, deconectări, ventilator defect, STOP cardio respirator (30)
Fig. 18. Unda capnografică în obstrucții parțiale (30)
Fig. 19. Detectarea pierderilor

or cu aajutorul capnografului (30)
104
Monitorizarea
ea pa
pacienților
ților
ardiografică (ECG) continuă oferă informații despre
Monitorizarea electrocardiografică
cordului prin capt
activitatea electrică a cordului, aptarea semnalelor electrice detectate la
suprafața
ța corpului și produse consecutiv câmpului electric generat de
depolarizare și repolarizarea miocardului.
Fig. 20. Unda P (activare atrială),

lă), complex QRS (activare ventriculară),
unda T (repolar
polarizare) (30)
ților pe parcursul anesteziei
Monitorizarea pe parcursul anesteziei permite aprecierea corectă a profunzimii

acesteia, adaptarea protocoalelor de ane
anestezie în funcție
ție de particularitățile
individuale ale pacientului și nu în ultimul rând urmărirea dinamicii funcț
funcțiilor
vitale pe tot parcursul intervenției
ției și în perioada post anestezie, crescând
considerabil prognosticul vital. Pentruu int
intervențiile
țiile ce necesită o anestezie de
scurtă durată (<60 minute) se recomandă o monitorizare bazală, în timp ce
pentru toate intervențiile
țiile ce depășesc 60 de minute sau se adresează unor
pacienți
ți aparținând grupelor de risc ASA III
III-V,
V, se recomandă completarea cu
monitorizarea suplimentară.
105
Monitorizarea de bază
 Apreciați profunzimea anesteziei, la fiecare 5 minute (verificați poziţia

globului ocular, tonusul mandibular, mişcările corporale)
 Frecvenţa cardiacă
 Pulsul (frecvenţă, calitate)
 Frecvenţa respiratorie şi calitatea
 Pulsoximetrie
 Temperatura (ideal în timpul anesteziei 37◦C- 38.5◦C)
Monitorizarea suplimentară (ASA III-V/>60 min)
 ECG
 TA invaziv/noninvaziv
 Capnografie
 Glicemia: pentru pacienții <3 luni sau diabetici
 Producția de urină: 1-1.5 ml/kg/oră (montați un cateter urinar)
Monitorizarea complicaţiilor respiratorii
Bradipnea în timpul anesteziei se referă la valori mai mici de 8 respirații pe

minut pentru câini (8-15 rpm valori normale în timpul anesteziei) sau 10
respirații pe minut pentru pisici (12-18 rpm valori normale în timpul anesteziei).
Valorile critice în timpul anesteziei pentru câine sunt de 4 respirații pe minut și
respectiv 6 respirații pe minut pentru pisici.
106
Toate anestezicele depresează respiraţia, fie direct prin supradozare sau
depresie asupra centrilor respiratori centrali, fie secundar tulburărilor
circulatorii. Aportul scăzut de oxigen în timpul anesteziei poate reprezenta
principala cauză a hipoxiei și respectiv hipercapniei. Posibile cauze ale
aportului redus de oxigen în timpul anesteziei sunt:
• Administrarea unui volum redus
• Ventilarea pacientului cu o frecvență redusă
• Raportul inspir/expir incorect stabilit
• Balon de ventilație de dimensiuni inadecvate
• Sonda prea mică sau ocluzionată
• Circuit blocat, inclusiv sistemul de evacuare blocat!
Monitorizaţi atent saturaţia în oxigen, gazele arteriale, valoarea dioxidului de

carbon expirat, astfel încât să puteți interveni rapid și eficient în cazul în care
apar complicații respiratorii. Intubaţi endotraheal și oxigenaţi asigurând o
valoare normală a presiunii pozitive. Ventilați manual sau mecanic și încercați
să corectaţi rapid cauzele apariției complicațiilor respiratorii. Se pot administra
Doxapram 1-2 mg/kg i.v. sau Respirot.
Tahipneea în timpul anesteziei se referă la valori mai mari de 15 respirații pe

minut pentru câini și 18 respirații pe minut pentru pisici. Cele mai frecvente
cauze sunt reprezentate de anestezie prea slabă sau durere. Excesul de CO2 cel
mai adesea însoțește tahipneea datorită imposibilității eliminării eficiente a
dioxidului de carbon expirat!
107
Monitorizarea
ea pa
pacienților
ților
Fig. 21. Monitorizarea respirației-

ției- ttahipnee, hipercapnie (original)
Monitorizarea complicaţiilor
ţ cardio-vas
vasculare
Complicațiile
țiile cardio-vasculare
cardio se produc
oduc frecvent în timpul anesteziei și se
asociază cel mai adesea cu modificareaa ffrecvenţei
ţ cardiace, aritmii, modificări
ă
ale tensiunii arteriale, modificări
ă ale perfuz
rfuziei tisulare.
Contracţiile
ţ ventriculare premature
re se produc consecutiv oxigenării
insuficiente, a hipoxiei, durerii puter
puternice, disfuncţiilor
ţ miocardice sau
tulburărilor electrolitice. Se administrează Lidocaină 11-2 mg/kg i.v.
Fig. 22. Contracție

ție ventriculară prematură (8)
Tahicardia- valorile >140 bătăi pe minut la câine și >

>200 bătăi pe minut la
pisică necesită tratament. Valorile >175
> bătăi pe minut la câine și >
>225 bătăi pe
eficienţa cordului şşi cresc nevoile
minut la pisică sunt considerate critice, scad eficienţ
108
Monitorizarea
ea pa
pacienților
ților
de oxigen. Cauzele producerii tahicardi
rdiei în timpul anesteziei sunt durerea,
frica, anestezie slabă,
ă agitaţie
ţ preanes
nestezică,
ă hipotensiunea, hipovolemia,
hipoxia, hipercapnia. Se corectează protocolul de anestezie, se continuă
fluidoterpia! Propranolol 0.05-0.10 mg/kg
kg i.v., presiune pe globii oculari.
Producerea tahicardiei ventriculare indi

indicăă un miocard hipoxic! Modificaţi
ţ
dozele de anestezic sau protocolul, asig
siguraţi
ţ ventilaţia,
ţ oxigenarea, corectaţi
ţ
dezechilibrul acido-bazic şi
ş electrolitic.. Li
Lidocainăă 1-2 mg/kg i.v.
Fig. 23. Tahicardie ventriculară (8)
Bradicardia în timpul anesteziei se referă la valori mai mici de 60 bătăi pe

minut pentru câini (< 40 bătăi pe minut valori critice) sau 110 bătăi pe minut
pentru pisici (< 80 bătăi pe minut valori critice în timpul anesteziei)
anesteziei). Ca
tratament se administrează Atropina 0.02 mg/kg i.v. în bolus lent pentru a evita
producerea tahicardiei.
Fig. 24. Bradi

adicardie (8)
109
Bradicardia vagală apare în urma stimulării parasimpatice vagale, ce poate
apărea post: intubaţie traheală dificilă, chirurgie abdominală, chirurgie a
globului ocular, stimulare vagală directă sau tracţiune, administrare de
medicaţie vagotonică
Bradicardie nonvagală este produsă ca urmare a depresiei profunde a SNC

datorată anestezicelor în doză sau concentraţie prea mare! Poate apărea și ca
urmare a hipoxiei sau hipotermiei din timpul anesteziei, la pacienți cu afectări
organice multiple sau stări toxice. Tratamentul vizează identificarea cauzei și
corectarea acesteia cât mai rapid!!
Hipotensiunea arterială în timpul anesteziei apare frecvent corelat cu

medicaţia utilizată (ACP, α2 agonişti), în anesteziile profunde sau în urma
hemoragiilor masive. Verificați timpul de reumplere capilară (crește), palpaţi
pulsul, măsuraţi tensiunea arterială, frecvența cardiacă, temperatura
extremităţilor.
 lipsa pulsului pe artera metatarsiană=tensiune sistolică< 60 mmHg
 lipsa pulsului pe artera femurală=tensiune sistolică< 40 mmHg
Conduita terapeutică presupune o schemă de fluidoterapie cu administrare de

cristaloide și coloide sau la nevoie transfuzie, până la stabilizarea pacientului.
Se poate administra Dobutamină sau Dopamină 1-5 µg/kg/minut în CRI. Scopul
este să avem un pacient cu frecvență cardiacă normală, mucoase roz, timp de
reumplere capilară 1,5 secunde și tensiune arterială medie >60 mmHg.
Hipertensiunea arterială (>170/110 mmHg- trebuie intervenit) în timpul

anesteziei apare frecvent la pacienții cu afecţiuni renale, stări de obezitate,
sindrom Cushing, afecțiuni ale SNC, tumori ale suprarenalei, trombembolism
110
arterial sau post medicație. Tratamentul presupune corectarea cauzei și
administrarea diureticelor.
Monitorizarea tulburărilor de termoreglare
Hipotermia este o complicație extrem de comună! Temperatura <37°C

necesită tratament, iar <36°C e considerată critică. Efectele hipotermiei asupra
organismului în timpul anesteziei sunt reprezentate de vasoconstricţie
periferică, aritmii, scăderea circulaţiei cerebrale, a ventilaţiei şi eliminării
agenţilor gazoşi sau a efectului analgezicelor. Pentru încălzirea pacientului se
recomandă intervenții cât mai rapide, în săli încălzite, utilizarea saltelelor
încălzite, a aerotermelor, mănuşilor/ sticlelor cu apă caldă lângă pacient. Se pot
admnistra fluide i.v. încălzite, se recurge la clismă caldă sau lavaj vezical cald.
Hipertermia (temperatura> 39.5°C) necesită tratament, iar cea> 40°C este

considerată critică. Se poate produce consecutiv tulburării termoreglării,
iatrogenic (animal încălzit excesiv) sau poate apărea sub forma hipetermiei
maligne (tulburare cu predispoziție genetică). Efectele hipertermiei asupra
organismului în timpul anesteziei sunt reprezentate de vasodilatație periferică,
tahicardie, aritmii, tahipnee (se poate confunda cu o anestezie superficială),
coagulopatii. Pentru scăderea temperaturii:
-opriți orice echipament de încălzire!
- măriți flow-ul de oxigen și comutați în sistem de ventilație deschis!
- aplicați alcool pe extremități, aplicați comprese reci
-fluidoterapie cu cristaloide reci
-admnistrați Dantrolen 2.5 mg/kg, Acid tolfenamic 4 mg/kg

111
Nutriția clinică a pacienților critici
VII. Managementul nutrițional al
pacientului în stare critică
Malnutriția= starea de nutriție în care deficitul sau excesul de energie, proteine
sau alți nutrienți determină efecte adverse asupra organismului, funcțiilor
acestuia și asupra prognosticului clinic.
Anorexia 3-5 zile= pierdere 10% din greutatea corporală
Malnutriția primară
• lipsa aportului nutrițional adecvat
• creșterea necesarului nutrițional în anumite circumstanțe fiziologice: sarcină,
lactație, activitate fizică crescută etc.
Malnutriția secundară
• datorată unei boli acute sau cronice (malnutriție asociată bolii).
Din punct de vedere al momentului instalării stării de malnutriție se poate
anticipa momentul instalării malnutriției, discutându-se despre:
• Malnutriție actuală este previzibilă încă de la internare (ex.fractură de
mandibulă post traumatică).
• Malnutriția potentială apare pe parcursul tratamentului, depinde de evoluția și
terapia bolii acute, frecvent iatrogenă: dieta perioperator, stresul operator,
medicația cu efecte secundare digestive, sepsis, reintervenții.
Tulburările metabolismului asociate instalării malnutriției la un pacient critic
sunt multiple și se manifestă atât la nivelul metabolismului carbohidraților, cât
si proteic și respectiv lipidic.
Tulburările metabolismului carbohidraților consecutiv malnutriției
• Glucoza este sursă inițială de energie-crește utilizarea glucozei.
• Se epuizează rezervele de glicogen și apoi glucoza se obține prin
gluconeogeneză.
112
Tulburările metabolismului protidic consecutiv malnutriției
• Proteoliză: catabolismul muscular în timpul afecțiunilor critice reprezintă
substratul fazei acute a răspunsului inflamator, gluconeogenezei, reparației
tisulare, funcționalității sistemului imunitar
• Proteoliză> sinteza proteinelor la pacienții critici
Tulburările metabolismului lipidic consecutiv malnutriției

• Grăsimea este sursa de energie în inaniție pentru pacienții sănătoși
• Pacienții critici catabolizează din masa corporală (proteine), când sunt privați
de calorii!!!!
Complicațiile asociate malnutriției sunt multiple la nivelul organismului și
influențează direct prognosticul vital, respectiv morbiditatea și mortalitatea
pacientului critic.
• complicații postoperatorii: risc de dehiscențe, de infecții, slăbiciune,
afectarea structurii scheletului, a musculaturii, crește convalescența
• tulburări ale tranzitului gastrointestinal, scade absorbția, risc de
translocare bacteriană
• scade filtrarea glomerulară, crește excreția urinară de Ca și P
• scade imunitatea, risc crescut de infecții, tulburări de coagulare
113
Nutriția
ția clinică a pacienților critici
Pentru abordarea pacientului critic din punc

punct de vedere nutrițional
țional este neces
necesar
următorul algoritm:
• Evaluarea nutrițională
țională corectă
• Implementarea unui plan nutrițional
țional eeficient
În alegerea
gerea tipului de hrănire este important să fie cunoscute și analizate
beneficiile, indicațiile
țiile și contraindicațiile fiecărei metode. Este foarte important
ca planul de nutriție
ție clinică să fie implementat rapid, astfel încât pacienții
ț critici
săă beneficieze de o îngrijire cât mai bună, să se reducă riscul complicațiilor și
vindecarea să se producă rapid.
Nutriția
ția enterală a pacienților critici
Nutriția
ția enterală este calea naturalăă de hrănire,
ă ieftină,
ă efecte secundare
reduse, previne atrofia vilozităților
ăț intes
ntestinale, menține
ț integritatea mucoasei
intestinale, scăzând
ă riscul de transloc
nslocare bacteriană,
ă păstrează
ă ă funcția
ț
imunologicăă a tractului gastro-intestinal.
l.
• Aport voluntar/ forțat
țat (reprezintă un stre
stres suplimentar, se poate complica cu
pneumonia de aspirație!).
ție!) Este potrivită
otrivită în anorexia ușoară
ușoară.
114
• Utilizarea tuburilor de hrănire și respectiv alegerea celui mai potrivit tip
depinde de starea clinică, stautsul nutrițional, durata estimată a suportului
nutrițional, avantajele/ dezavantajele fiecărei metode.
Tub de hrănire Durată Avantaje Dezavantaje
Naso-esofagian < 5 zile -ieftin, ușor de montat, -dietă lichidă

fără anestezie
Esofagostomie Termen lung -ieftin,ușor de monat, -anestezie

diete semilichide
Gastrostomie Termen lung, risc -ușor de montat, se pot -anestezie,

de peritonită, dacă folosi diete endoscopie,
-PEG
e scos prea repede semilichide laparotomie
-chirurgical
Jejunostomie Termen lung-risc -bypass pt stomac și -anestezie,

de peritonită, dacă pancreas laparotomie,
- PEG
e scos prea repede spitalizare,
-pacienți cu
-chirurgical CRI-dietă
pancreatită
lichidă
115
Tubul naso-esofagian/ naso-gastric
Indicaţii
• Anorexie cu aparat digestiv funcţional
• Alimentație spontană imposibilă: fracturi mandibulare, post chirurgie bucală
etc.
• Nutriție de scurtă durată <5 zile
• Pisici/câini talie mică, fiind limitați de calibru și volum
• Pacienți cu contraindicație pentru anestezie generală
Avantaje
• Rapid, ușor de pus, ieftin
• Nu sunt riscuri dacă pacientul își scoate singur tubul!
Contraindicaţii
• comă, animale cu risc de aspirație
• vomă persistentă
• întârzierea golirii gastrice
• epistaxis, rinită
• trombopatii
• traumatisme craniene, hipertensiune intracraniană
Pentru pisici se folosesc tuburi de 3.5-5 Fr/ 20-35 cm, pentru câini: 5-8 Fr/ 35-
55-80 cm. Premăsurați tubul de la nară până la nivelul spațiului intercostal 7-9
și marcați pe el reperul, pentru tubul naso-esofagian sau până la ultima coastă
pentru cel naso-gastric. Avansați tubul până la reper. Fixati tubul, montați un
guler. Verificați poziția tubului. Tubul poate fi extras în orice moment.
De 2/zi curățați nările cu o compresă udă. Dacă tubul se blochează se pot
introduce câțiva ml de băutură carbogazoasă, în 5-10 minute dizolvând blocajul.
116
Pentru a verifica poziția tubului, se pot utiliza mai multe metode:
1. Injectați lent pe tub 5-10 ml NaCl 0.9%, observând dacă apar
neliniștea/tusea (opriți urgent administrarea, în acest caz).
2. Injectați lent pe tub 5-10 ml aer și ascultați abdomenul stâng, dacă auziți
borborisme, tubul e corect plasat.
3. Atașați o seringă goală tubului și încercați să extrageți aer: dacă se
crează vacum (nu există aer) sunteți în esofag, dacă trageți aer sunteți în
trahee.
4. Examinare radiologică
Tubul naso-gastric-ECVINE
Indicaţii
 Anorexie totală 36-48 ore
 Cai cu motilitate intestinală
 Tolerează un tub de hrănire naso-gastric/ esofagostomă
 Poziție patrupodală/ sternală în timpul hrănirii
Tehnică
• Tubul naso-gastric se alege un diametru mai mic când tubul rămâne
montat pentru mai multe hrăniri.
• Introduceți tubul și verificați stomacul: dacă se elimină 2l de lichid
rezidual din stomac, nu hrăniți, așteptați 2 ore.
• Dacă se elimină< 2L de lichid rezidual, puteți administra lent dieta.
• După administrare spălați tubul cu 1-2 l apă caldă.
• Se poate menține 7-14 zile.
• Volumul maxim adm. 6-8 l (mai redus pentru ponei).
• Tubul se retrage între hrăniri sau este protejat și rămâne în poziție.
117
• Se vor monitoriza pulsul, motilitatea intenstinală, apariția oricărui jetaj,
stridor respirator-hrănirea se întrerupe dacă nu este tolerat tubul.
• Hrănirea asistată se întrerupe când pacientul se alimentează singur cu 50-
75% RER (necesarul energetic zilnic).
Tubul de esofagostomie
Indicaţii
• Indicat pe termen lung: 3 zile-12 săptămâni!
• Afecțiuni ale cavității bucale, faringelui, cu esofag și stomac functionale
• Induceţi anestezia generală, ideal intubare oro-traheală!!
Avantaje
• Se montează rapid
• Efecte secundare limitate, dacă este extras de către pacient
Contraindicaţii
• Vomă incoercibilă
• Traumatisme esofagiene
• Strictura esofagiană
• Corpi străini
• Neoplasm esofagian
• Întârzierea golirii gastrice
Atenție!!
• Tubul se poate bloca dacă dieta nu este bine blenduită.
• Se poate deplasa dacă nu este bine fixat.
• Poate să fie regurgitat!
Pentru montarea unui tub de esofagostomă este necesară o anestezie generală
scurtă, asepsia chirurgicală a zonei cervicale laterale stângi, o mică trusă
chirurgicală (lamă bisturiu, fir sutură, pensă hemostatică curbă, lungă). Pentru
118
pisici se folosesc tuburi de 12-14 Fr, pentru câini de 14-16-20 cm. Premăsuraţi
tubul (de la locul stomei până la nivelul spațiului intercostal 7-9, pentru tubul
esofagian sau până la ultima coastă pentru cel gastric).
Fixarea tubului se realizează prin suturarea stomei și ancorarea tubului (sutură
”Roman sandal”/“Chinese finger trap”). Stoma se toaletează zilnic în primele
3-5 zile, se aplică unguent cu antibiotic, apoi la 2-3 zile. Poziționarea corectă a
tubului se confirmă radiologic. Un tub de esofagostomă se poate extrage la
minim 3 zile după montare, pentru a permite vindecarea per-secundam.
Fig. 25. Tehnica montării tubului de esofagostomă (29)
119
Nutriția
Tubul de gas
gastrostomie
Indicaţii
• Nutriție
ț de minim 2 săptămâni
ă ămâni (luni
luni)
• Se administrează treptat conform capacității stomacului
Avantaje- metodă idealăă pentru pacienții
ții cu afecțiuni
ț esofagiene grave, cei cu
vomăă severă sau cu deficiențe
țe nutriționale
ț nale cronice
Contraindicaţii cancerul gastric, prezența
Contraindicaţii- ența ascitei
Dezavantaje- necesită anestezie generală
Complicații-
ții risc de infecție
ție peristromală, peritonită dacă este suprimat prea
repede (< 10-14 zile), perforarea stomacul
cului.
Fig. 26. Tehnica montării tubului de gastrostomă (32)

120
Se montează chirugical sau prin gastrostomie endoscopică percutanată PEG
(percutaneous endoscopic gastrostomy). Pacientul se poziționeză în decubit
lateral, iar incizia se face la 1-2 cm caudal ultimei coaste.
• Se lasă minim 5-7 zile (să formeze aderențe între seroasa gastrică și
peritoneu)
• Se extrage cu stomacul gol prin tracțiune fermă sau la câinii >10 kg se
taie tubul, iar capătul distal se elimina pe cale digestivă.
Tub de jejunostomie (nasojejunal, gastrojejunostomie)

Indicaţii
•Ideal pentru pacienții ce necesită bypass gastric sau pancreatic
• Se montează via PEG (percutaneous endoscopic gastrostomy) sau chirurgical,
sub control fluoroscopic
Avantaje- ajunge direct în intestinul subțire
Dezavantaje/ Complicații- se administrează exclusiv diete lichide, CRI
(necesită pompă), necesită anestezie, internare, tehnică greoaie, costuri ridicate.
Fig. 27. Control radiologic-tub jejunostomie
121
Nutriția
Calculul necesaru
arului energetic
RER (resting energy requirement) nece
cesarul energetic pentru starea de repaus
reprezintă numărul caloriilor necesare
re pentru menținerea
ț homeostaziei în
repaus. Acest calcul caloric inițial
țial pentru pacientul critic se poate ajusta, prin
multiplicarea cu factorul de boală.
± RER X (1-2)
2) ajustat cu “factorul de boală”
 Factorul
ul de boală
Repaus în cușcă
șcă 1.00 - 1.25
Post chirugical 1.25 - 1.35
Traumăă sau cancer 1.35 - 1.50
Sepsis 1.50 - 1.70
Arsuri majore 1.70 - 2.00
Pentru nutriția
ția clinică enterală există diete standard sau diete specilizate (nivel
proteic și caloric adaptat patologiei critice). Admistrarea hranei se va realiza
zilnic, divizând cantitatea calculatăă în 4-
4-6 mese/zi și acordând minim 15-20
minute pentru administrarea unei mese pe tub. Capacitatea medie a stomacului
este de 10 ml/kg/masă.
ml/kg/masă În situația
ția în care hrana se administrează CRI, se
recomandă o rată medie de 5-10
10 ml/kg/oră
ml/kg/oră.
122
Ideal este să se demareze treptat un plan de hrănire. Inițial înziua în care se
montează tubul de hrănire se poate administra doar apă sau maxim 1/3 din
RER, apoi în ziua 2-3 se completează cu 2/3 din RER, respectiv 100% din
RER. Pentru stimularea apetitului se pot utiliza în cazuri excepționale scheme
de tratament adjuvante.
Diazepam
• 1-2 mg/pisică PO/ 2-10 mg/câine PO
Ciproheptadina (Peritol comprimate, soluție)
• 2-5 mg/pisică PO
Mirtazapina (Mirzaten-antidepresiv)
• 3.75 mg/pisică PO la 3 zile/ 7.5-15 mg/câine
Monitorizarea și evaluarea pacienților supuși nutriției clinice enterale se

realizează continuu. Pacienții trebuie cântăriți în dinamică și necesarul
recalculat. Temperatura se va monitoriza zilnic. Administrarea hranei se va
realiza conform ritmului stabilit pentru a evita suprahrănirea. Nu omiteți:
• Verificarea căii de admnistrare-poziție, permeabilitate, loc de intrare
• Verificarea calității hranei-temperatură, aspect, miros
• Confirmarea cantității și ritmului de administrare, conform fișei
pacientului
• Semnalarea intoleranței digestive (vomă, diaree, durere abdominală,
sughiț) sau a aspirației pulmonare (tuse, zgomote respiratorii
modificate)
Pe parcursul hrănirii enterale se pot produce complicații mecanice, gastro-
intestinale sau metabolice.
123
Complicaţii gastrointestinale
• Supraîncărcare- vomă, diaree, crampe, balonare (reduceți volumul sau ritmul
alimentației enterale!)
• Intoleranța specifică la anumiți nutrienți- diaree, vomă (înlocuiți formula).
• Obstrucția tractului gastro-intestinal (parțială/totală)- constipație, vomă (opriți
alimentația– verificați rezidul gastric) sau sistarea nutriției enterale.
Complicaţii mecanice
• Aspirația pulmonară (repoziționați sonda, verificați reflexul de deglutiție,
administrați hrana doar cu capul ridicat la 30-45 grade)
• Obstrucția tubului de hrănire- spălați tubul la fiecare folosire!
• Infecții peristromale sau leziuni ale mucoasei nazale (utilizați sonde cu
diametru mai mic, alternați nările, antibiotic local peristromă)
Complicaţii metabolice
• Glucidice: hiperglicemia, hipoglicemia
• Proteice: dezechilibre ale aminoacizilor plasmatici: hiperamonemia, azotemia
prerenală
• Lipidice: hiperlipidemia, hiperamilazemia
Hrănirea clinică enterală, pe tub de hrănire, se poate sista atunci când

pacientul consumă singur minim 75% din RER.
124
Nutriția
Nutriția
ția clinică parenterală
Nutriția
ția parenterală asigurăă pe cale intrav ă aportul de nutrienți
ntravenoasă ț necesari:
amino acizi, lipide, glucoză,
ă vitamine,, m
minerale, electroliți
ț pentru pacienții
ț cu
contraindicație
ț de nutriție
ție enterală. Utiliza
izarea exclusivăă a nutriției
ției parenterale în
lipsa nutriției
ției enterale compromite afec
fectarea barierii intestinale, integritatea
mucoasei!
Contraindicații:
ții
• sepsis, tromboflebită, bolicăă
ă boalăă trombemboli
• tract gastrointestinal intact
Protocolul de nutriție instituit încet și gradual. Trebuie
ție parenterală trebuie ins
nistra pe alt cateter) luând în calcul șși ml
calculate fluidele necesare (se vor adminis
ți prin nutriția parenterală. În prima zi se va administra 30% RER,
administrați
zile (+25% la 12 ore). Pentru pacienții
apoi pânăă la 100%, gradual în câteva zil ț
ă ă ș anterior se poate începe cu 100% RER (exemplu politraumatism
tineri, sănătoși
acut). Administrarea soluțiilor
țiilor cu osmolaritate ridicată se va realiza exclusiv via
cateter central. Nutriția
ția parenterală totală se va administra pe cale venoasă
centrală, în timp ce pentru nutriția parenterală parțială se poate folosi o cale
venoasă perifrică.
125
Nutriția
Necesarul caloric și distribuția component
c ponentelor esențiale
țiale (amino aacizi, glucide,
lipide) se va calcula invidual, ținând
ț cont
ont de specie și de patologia pacientului.
Compoziția
ția unei soluții de nutriție
nut ție parenterală este un amestec de aminoacizi,
lipide și dextroză, alături
lături de aditivi
ivi (oligoelemente, vitamine, fosfați).
ți
Disponibilitatea soluțiilor
țiilor variază în funcție de concentrație și osmolaritate.
Comercial există sub formă individuală sau în amestecuri
amestecuri.
1. componente individuale:
Glucoza –sursă esențială de energie pentru
ntru organe și țesuturi
trare periferică
diverse concentraţii 5%,10%-administrar
5%,10%
20%,33%,40%,
 50%- administrare centrală
Soluții
ț standard de aminoacizi fără
ără carbohidrați (cu sau fără electroliți),
conțin
țin aminoacizi
aminoa esențiali
țiali și neesențiali adaptați folosirii parenterale
Soluții
ț speciale de aminoacizi pentru pacie
cienții ț hepatice- heptamine
ț cu suferințe
Neutralizează dezechilibrele aminoaciz
cizilor,, induse de ciroza hepatică
126
Realizează balanța pozitivă a azotului la pacienții cu ciroză hepatică
Îmbunătățesc starea clinică a pacienților cu encefalopatie hepatică
Emulsiile lipidice pe bază de trigliceride cu lanț lung și mediu sunt disponibile
în concentraţii de 10%, 20%
 Sunt soluţii izoosmotice şi pot fi administrate pe o venă periferică/centrală.
 Pentru ca emulsiile să se asimileze este necesară administrarea lor într-un
ritm lent (12-16 ore).
2. Amestecuri binare
Combinație de două soluții sterile separate într-o pungă bicamerală, pentru
administrare intravenoasă (aminoacizi+ soluție de glucoză cu electroliți).
Se asociază cu emulsii lipidice pentru realizarea unei nutriții parenterale
complete.
3. formule complete, pungi tricamerale
Pungile tricamerale conțin macronutrienții esențiali: aminoacizi, +/- electroliți,
glucoză, emulsia lipidică.
Tehnica administrării soluțiilor parenterale

Cateterele venoase centrale se montează cât mai steril!
Decubit lateral, gâtul în extensie. Măsuraţi cateterul de la locul de inserţie
până la spaţiul intercostal 4. Montați cateterul. Aplicaţi unguente cu antibiotic
şi bandajaţi fără să obstrucţionaţi căile aeriene sau circulaţia. Vezi Capitolul
Manopere/ Anexe.
Verificaţi bandajul la 12 ore. Spălare (flush) la 4 ore (1 UI/ml heparină+0.9%
NaCl)!
Seturile IV și extensiile se schimbă la 24-48 ore, altfel nu se manipulează,
linia IV trebuie protejate de lumină (acoperite)!
127
Complicații la nivelul cateterului central
•Flebita- durere la palpare sau flushing, căldură locală, edem, eritem
•Tromboza- flush dificil, edem supra/ sub situsul de inserţie, durere la palpare
sau flushing, vena pare îngroşată
Complicații metabolice
• Glucidice: hiperglicemia, hipoglicemia
• Proteice: dezechilibre ale aminoacizilor plasmatici (hiperamonemia, azotemia
prerenală)
• Lipidice: hiperlipidemia, hiperamilazemia, hipoxia prin blocarea lipidică
alveolo-capilară, acidoza respiratorie cu hipercapnie
• “refeeding syndrome”= după catabolism prelungit K, Mg, P fug în
compartimetul intracelular determinând hipofosfatemie, hipopotasemie,
hipomagnezemie (tetanii, convulsii, aritmii, HTA, anemie, trombocitopenie).
Alte complicații
• atrofia intestinală
• complicații septice: soluțiile de nutriție parenterală sunt un excelent mediu
pentru dezvoltarea bacteriilor
• Electroliții: Na, K, P, Mg
• HT, ALB, BUN, Glicemia la 4 ore
• Parametrii cardio-respiratori, greutatea pacientului
• Locul de inserție al cateterului, temperatura locală și generală
Hrănirea clinică parenterală se poate sista atunci când pacientul consumă

enteral minim 75% din RER.
128
Manopere/ Anexe
VIII. Manopere-Anexe
Preluarea pacientului critic-TRIAJUL
129
Manopere/
re/ A
Anexe
Resuscitarea card
ardio-pulmonară
A- asigurati o cale aeriena

B- controlul respiratiei,ventilati 10/12 resp/min,
0,100%, tidal V=10 ml/kg
Ccontrolul circulatiei 100-120 compresiuni toracice/min
D-medicatie i-venos,vi. osos,-traheal, nu

Lcardiac!
E- ECG: frecv. asistola, fibrilatii ventriculare, tahicardie

ventriculara
detibrilare
F-tratararea externa 2-4 J/kg, interna 0.5-1)/kg

disritmiilor
masaj Cardiac intern
i fibrilatiilor
(abord prin spatiul intercostal 5-6,
masaj de la apex spre baza cordului)
fluidoterapie, corectie dezechilibre electrolitice 51 acidobazice,

tratamentul posibilelorcauze ale stopului CR
monitorizati: frecv. card, frecv. resp., I, puls, TRC, mucoase, nivel

constienta, rilx. pupilar, ECG, end-tidal CO,pulsoxi, gaze, electroliti
pH, PV, TP, glicemie, output urinar
suport post resuscitare
130
Manopere/
re/ A
Anexe
CUL
ȘOCU
* Pertuzie tisulara deficitara datorita scaderii volumului de

sange circulant
® Hipoperfuzie tisulara datorita volumului de sange circulant

folosit inadecvat
* Volumul sangvin nu se distribuie eficient datorita

insuticientei cardiace
* Obstructiile arteriale/venoase determina hipopertuzie in

anumite teritorii
131
Manopere/
re/ A
Anexe
Diagnosticul tulburăr
burărilor acido-bazice
ECHILIBRUL ACIDO-BAZIC depinde de moleculele
bicarbonat (HCO) si dioxid de carbon (CO,)
cresterea CO, sau pierderiale HCO;corespund sedderii pH-ului (nivel

crescut dein H* corp)
crestereaHCO;” sau pierderide CO, corespund cresterii pH-ului (nivel

scazut de H* in corp)
* pH-ul se exprima logaritmic. Masurarea este esentiala pt.

adaptarea fluidoterapiei, pentru corectarea dezechilibrelor
acidobazice si electrolitice.
* pH 7.35-7.45. Este invers proportional cu concentratia H*
* ALCALOZA(nivel scdzut de in H* corp)

* ALCALEMIE (nivel scazut de in H* sange)
* ACIDOZA(nivel crescut dein H* corp)

* ACIDEMIE (nivel crescut de in H* sange})
132
Manopere/
re/ A
Anexe
Tulburare
Acidoza respiratorie
Alcaloza respiratorii
eCt”~t~S:SCS
Metabolic * Toate in aceeasi directie
aan
a
¢ pH-ul intr-o directie,
Respirator restul ambele
crescute/ambele scazute
_
Mixt * Oricare alta varianta
ie
Tulburare Exista Compensare? |

Acidoza metabolica pt. |] mEgHCO,; |0.7 mmHgCo,
Alcalozé metabolica pt. T1 mEqHCO, 10.7 mmHeCO,
Acidoza respiratorie
*Acuta pt. fl mmHgCO, t0.15 mEqHCO,
*Cronica pt. t1 mmHgCO, 10.35 mEqHCO,
Alcalozi metabolica
*Acuta pt. |1 mmHeCO, |0.25 mEqgHCO,
*Cronica pt. |1 mmHgeCo, {0.55 mEgHCO,
133
Manopere/
re/ A
Anexe
ANESTEZIA ÎN URGENȚE
ȚE
Pregătirea pent
entru intubare
Intubareaa endo ttraheală
134
Manopere/
re/ A
Anexe
Intubarea de urgență
ță în decubit lateral
Intubarea de urgență
ță în decubit dorsal
135
Manopere/
re/ A
Anexe
Tuburii de h
hrănire
Tubul naso-e
o-esofagian
Repere necesare montării

ontării tubul
tubului naso-esofagian
Etapele montării tubului naso-esofagian
136
Manopere/
re/ A
Anexe
Tubul de esof
sofagostomie
Repere necesare montării

ării tubul
tubului de esofagostomă
Etapele montării tubului de esofagostomă
137
Manopere/
re/ A
Anexe
Tipuri de suturi pentru

ntru ffixarea tuburilor
Sondajul oro-gast
gastric în urgențe
țe
138
Manopere/
re/ A
Anexe
Manopere necesare stab
tabilizării respiratorii
Traheotomia/T
a/Traheostoma
Oxigenare pe tub nazal
139
Manopere/
re/ A
Anexe
Toracoce
ocenteza
Montarea tubului
ui d
de toracostomie
140
Manopere/ Anexe
Abdominocenteza de diagnostic
Abdomenul este divizat în 4 cadrane. Centeza și respectiv recoltarea

serealizează din centrul fiecaruia (transudat, transudat modificat, exsudat)
Manopere de urgență pentru aparatul urinar
Cistocenteza
Cistocenteză cu fixarea vezicii urinare, în poziție patrupodală la pisică (A) și la

câine (B). Acul este îndreptat în direcție caudală, către gâtul vezicii urinare
141
Manopere/ Anexe
Cistocenteză în decubit dorsal,cu devierea penisului, la câine (C). Unghiul și

profunzimea pătrunderii acului de cistocenteză (D)
Montarea cateterului peritoneal
Montarea cateterului peritoneal pentru realizarea dializei peritoneale la motan,

după realizarea omentectomiei
142
Manopere/
re/ A
Anexe
Cateterul ven
venos central
Tehnica montării cateterului central ral tip Seldinger- A puncția ția venei și
anulă, B fixarea prin presiune a sârmei de
introducerea sârmei de ghidaj prin canulă,
ghidaj și extragerea canulei, C introduce
oducerea cateterului pe sârma de ghidaj și
apoi extragerea acesteia, D cateter montat
ontat
143
Manopere/
re/ A
Anexe
Cateterull in
intraosos
144
Manopere/
a
re/ A
Anexe
Catetere arteriale
INDICATII
Recoltare probe de sdnge arterial- gaze, status acido-bazic, monitorizarea
invaziva a tensiunii arteriale
NU se utilizeaza pentru admnistrare de fluide sau medicatie!
UNDE?
a. dorsala metatarsiana-cel mai frecvent
afemurala
a. auriculara,
a. radiala
a. brahiala
ortera arcuate
omere metotorsiene dorsal
145
Abrevieri
o ACP- acepromazina
o ALB- albumină
o ASA- American Society of Anesthesiologists
o BPM- bătăi pe minut
o BUN- blood urea nitrogen
o CID- coagulare intravasculară diseminată
o CREA- creatinină
o CRI- infuzare în rată continuă
o CVP- presiunea venoasă centrală
o ECG- electrocardiogramă
o GABA- acid gamma amino butiric
o GDV- dilatație-torsiune gastrică
o GOT- aspartataminotransferaza
o GPT- transaminaza glutampiruvica
o Hb- hemoglobină
o HES- hetastarch
o Ht- hematocrit
o i.m.- intramuscular
o i.v.- intravenos
o IPPV- intermitent positive pressure ventilation
o IRA- insuficiență renală acută
146
Abrevieri
o mEq- miliechivalent
o MAC-minimum alveolar concentration
o MAP- presiunea arterială medie
o NSAID- non steroidal antiinflamatory drug
o p.o.- per os
o PaCo2- presiunea parțială a dioxidului de carbon
o PaO2- presiunea parțială a dioxidului de carbon
o PCV- positive pressure ventilation
o PDA- patent ductus arteriosus
o PIO- presiune intraoculară
o PIP- presiune insipiratorie pozitivă
o PT- proteine totale
o RPM- respirații pe minut
o SAID- steroidal antiinflamatory drug
o s.c.- subcutanat
o SIRS- sindrom de răspuns inflamator sistemic
o SNC- sistem nervos central
o TA- tensiune arterială
o TRC- timp de reumplere capilară
o VCV- volume control ventilation
147
Bibliografie
1. BOLLER, Manuel; FLETCHER, Daniel J. RECOVER evidence and
knowledge gap analysis on veterinary CPR. Part 1: evidence analysis and
consensus process: collaborative path toward small animal CPR guidelines.
Journal of Veterinary Emergency and Critical Care, 2012, 22.s1: S4-S12.
2. CAMPOY, L. Fundamentals of regional anesthesia using nerve stimulation in
the dog. Recent Advances in Veterinary Anesthesia and Analgesia: Companion
Animals. Ithaca, NY, 2008.
3. CAMPOY, Luis, et al. Ultrasound‐guided approach for axillary brachial
plexus, femoral nerve, and sciatic nerve blocks in dogs. Veterinary anaesthesia
and analgesia, 2010, 37.2: 144-153.
4. CLARKE, Kathy W.; TRIM, Cynthia M. Veterinary anaesthesia. Elsevier
Health Sciences, 2013.
5. COSTEA Ruxandra, Lastofka Daniel, Mehedinţu Mihai. Comparison of
Ketamine- Medetomidine- Butorphanol and Ketamine-Dexmedetomidine-
Butorphanol Anesthesia in Rats. Journal of Agriculture and Agricultural
Science Procedia Elsevier Vol.6, 2015, 305-308.
6. COSTEA Ruxandra, Pascal M., Birtoiu A. I., Diaconescu A. I., Burac M. E.
"Contributions to the peri-operative supportive care and anesthesia for
urogenital surgeries in small animals." Scientific Works. Series C. Veterinary
Medicine 59.3 (2013): 72-73.
7. COSTEA Ruxandra, VITALARU Bogdan Alexandru. Propofol induction
anesthesia for central venous catheterization in dogs with renal failure. Journal
of Biotechnology, 2015, 208: S42-S43.
8. COSTEA Ruxandra, Vademecum de anestezie și analgezie în urgențe, Ed.
Printech, București, 2016.
9. Deborah Silverstein and Kate Hopper,Small Animal Critical Care Medicine,
Saunders, 2008.
148
Bibliografie
10. Douglass K. Macintire, Kenneth J. Drobatz, Steven C. Haskins and William
D. Saxon, Manual of Small Animal Emergency and Critical Care Medicine,
Wiley Blackwell, 2012.
11. Denthioux Fabienne, Isabelle Goy-Thollot, Guide de la medecine d urgence
chez le chien et le chat, volume 1, Royal Canin, Paris, 2007
12. Denthioux Fabienne, Isabelle Goy-Thollot, Guide de la medecine d urgence
chez le chien et le chat, volume 2, Royal Canin, Paris, 2007
13. FAUNT, Karen, et al. Anesthesia for the pet practitioner. Banfield, The Pet
Hospital, 2008.
14. FOSSUM, Theresa Welch. Small animal surgery textbook. Elsevier Health
Sciences, 2013.
15. Ghid pentru efectuarea triajului pacienţilor în structurile de primire a
urgenţelor 2014.
16. GRIMM, Kurt A., LAMONT Leigh A., TRANQUILLI William J.,
GREENE A. Stephen, ROBERTSON Sheilah A., Lumb and Jones' veterinary
anesthesia and analgesia. John Wiley & Sons, 2015.
17. KING, Lesley G., et al. BSAVA manual of canine and feline emergency and
critical care. British small animal veterinary association, 2007.
18. Lisciandro GR. Abdominal and thoracic focused assessment with
sonography for trauma, triage, and monitoring in small animals, J Vet Emerg
Crit Care 2011;21(2):104-122.
19. MUIR III, William W.; HUBBELL, John AE. Handbook of veterinary
anesthesia. Elsevier Health Sciences, 2014.
20. OTERO, Pablo E.; CAMPOY, Luis. Epidural and spinal anesthesia. Small
Animal Regional Anesthesia and Analgesia, 2013, 227-259.
21. Signe J. Plunkett, Emergency Procedures for the Small Animal
Veterinarian-, 3rd Edition, Saunders, 2013.
149
Bibliografie
22. TRANQUILLI, William J.; THURMON, John C.; GRIMM, Kurt A. (ed.).
Lumb and Jones' veterinary anesthesia and analgesia. John Wiley & Sons, 2013.
23. VIȚALARU Bogdan Alexandru, Urgențe în medicina animalelor de
companie, Ed. Printech, București, 2016
24. POSDRU/156/1.2/G/136748, Medicină Veterinară de Urgență, Ed.
Elisavaros 2014
http://ejcap.fecava.org/en/ejcap-online-263-autumn-2016-english/s06---
anaesthesia-considerations-for-critically-ill-patients.html
http://www.acvecc-recover.org
http://www.resuscitationcentral.com
http://www.alvedia.com
http://veteriankey.com/urinalysis/
150

Protocoale & Manopere Pentru: Costea Ruxandra

Uploaded by

Document Information

Original Title

Copyright

Available Formats

Share this document

Share or Embed Document

Sharing Options

Did you find this document useful?

Is this content inappropriate?

Copyright:

Available Formats

Protocoale & Manopere Pentru: Costea Ruxandra

Uploaded by

Copyright:

Available Formats

COSTEA RUXANDRA

Protocoale & Manopere

Toate drepturile prezentei ediţii sunt rezervate autorului. Nicio parte

Triajul este un sistem de evaluare şi clasificare a pacienţilor care se prezintă în

Unde se desfășoară triajul?

 Într-o zonă special amenajată pentru acest scop, amplasată la intrarea în

Când se efectuează triajul

Triajul cazurilor se poate realiza telefonic în momentul în care este anunțată

Cine efectuează triajul

Triajul este ideal să fie realizat de către o persoană:

Algoritmul de triaj presupune prioritizarea cazurilor pornind de la starea

Timpul max. de preluare/ Exemple de situaţii

•Teste de laborator- ex: recoltări sânge, urină

ACUM- Intervenţie salvatoare de viaţă? DA=0 min.

Reevaluarea pacientului se realizeză după stabilirea nivelului de prioritate.

Evaluarea primară și identificarea situațiilor cu potențial letal este

A (airway/cale aeriană)- se evaluează rapid posibilele cauze ale unei obstrucții

B (breathing/ respirație)- se evaluaează funcția respiratorie, frecvența

• Dispnee? Tipul dispneei

C (circulatory/circulator)- se evaluează rapid frecvența cardiacă (tahicardie,

D (deficiențe neurologice)- evaluarea statusului neurologic în urgențe

TRC <1 sec >2 sec >3 sec Nu se poate

Evaluarea secundară se realizează după stabilizarea pacienților. Se continuă cu

Tehnica ecografică TFAST (Thoracic Fo

o (CTS)- Chest Tube Site/ zona

with Sonography for Trauma (18)

o (DH) Zona Diafragmatică-Hepatică

Fig. 2. Tehnica eco

Abdominal Focused Assessment

CFAST (cardio FAST) vizează evaluarea

Triajul pentru pacienții deosebiți (femela gestantă, nou-născuții, cazurile

Evaluarea utilizării protocolului de triaj

Parametrii de monitorizare şi evaluare a utilizării protocolului de triaj sunt:

Manopere de bază (basic llife support) C-A-B

Este foarte importantă recunoaștereaa rapi

MINUTE!! APOI SE REEVALUEAZĂ

C- Controlul circulației- nt în stop cardio-respirator are nevoie de

A- asigurați aeriană cea maii sigur

B- controlul respirației- ntilației în timpul resuscitării este acela de a

Fig. 4. A- pacientul este imobilizat

D- MEDICAŢIA DE URGENŢĂ se va administra pe cale intravenoasă

STOP Adrenalină doză ↓ ((1:1000) 0.01 mg/kg

Cardio-respirator Adrenalină doză ↑ ((1:1000) 0.1 mg/kg

ADH (20 U/ml)

Atropină 0.05 mg/kg

Antiartimice Amiodaronă 5 mg/kg

Lidocaină 2-8 mg/kg

Antagoniști Naloxona 0.04 mg/kg

Defibrilator monofazic Defibrilare externă

Oricare ar fi tipul șocului, acesta se traduce prin scăderea perfuziei și a

SUNISUSIOTIH SBUNISUSIOUILY BINZEIS-B)RUON -B/BWION WIWINILYY VINNISNSL

• ABSOLUT- hemoragii, deshidratări masive, vomă, diaree, poliurie (ex.

• RELATIV- redistribuire în alte compartimente (peritonită, ascită,

II. Șocul distributiv se produce consecutiv vasodilatației sistemice.

III. Șocul cardiogenic- volumul sangvin nu se distribuie eficient datorită

• Scăderea contractilității- cardiomiopatie dilatativă, SIRS, sepsis,

• Scăderea volumului cardiac- cardiomiopatie hipertrofică sau restrictivă,

• Aritmii determinate de tulburări electrolitice, leziuni ale SNC, boli

IV. Șocul obstructiv se produce consecutiv obstrucțiilor arteriale și venoase, cu

Șocul metabolic- determină hipoxie celula

Pentru a putea demara stabilizarea primar

-se declanșează casacada mediatorilor inflamației (activarea leucocitelor,

-clinic se remarcă scăderea apetitului, febră, tahicardie, tahipnee,