Grile licență 2021 – PEDODONȚIE

1. Dintre traumatismele dento-parodontale la nivelul țesuturilor de susținere ale dinților

temporari fac parte următoarele:
a. Avulsia
b. Contuzia
c. Hematomul
d. Fistula
e. Subluxația
(pag. 427)
Răspuns: a,b,e

2. Traumatismele dento-parodontale ale dinților temporari:

a. Nu reprezintă urgențe in medicina dentară pediatrică deoarece implică doar dinții
temporari
b. Pot afecta și mugurii dinților succesionali atât în ceea ce privește structura și morfologia
corono-radiculara, cât și procesul de erupție pe arcadă
c. Raportul dintre fete și băieți este de 2:1
d. După localizare dinții implicați cel mai frecvent sunt cei din regiunea incisivă
inferioară, respectiv incisivii centrali maxilari
e. Sunt implicați foarte rar caninii, rar dinții inferiori sau molarii (prin mecanism indirect)
(pag. 427)
Răspuns: b,e

3. Despre fracturile coronare necomplicate ale dinților temporari care implică doar smalțul
sau smalțul și dentina sunt adevărate următoarele:
a. Sunt fracturi coronare limitate doar la smalț
b. Sunt fracturi coronare limitate la smalț sau cu afectarea minimă a dentinei
c. In cazul in care este implicată și dentina, atitudinea terapeutica constă în curățarea
dentinei cu ser fiziologic și dezinfectare cu hipoclorit de sodiu, urmată de sigilarea
dentinei expuse cu CIS fotopolimerizabil
d. In cazul în care este implicată și dentina, atitudinea terapeutică constă în curățarea
dentinei cu soluție antiseptică și dezinfectare cu hipoclorit de sodiu, urmată de sigilarea
dentinei expuse cu CIS fotopolimerizabil
e. In cazul fracturilor limitate la smalț restaurarea finală se face cu capă și compozit sau
coroane de zirconiu
(pag. 428)
Răspuns: b,c

4. Despre fracturile coronare complicate cu deschiderea camerei pulpare ale dinților

temporari sunt adevărate următoarele:
a. Sunt fracturi coronare care afectează smalțul, dentina și expun țesutul pulpar dar sunt
mai rare la dinții temporari

1
 b. Sunt fracturi coronare care afectează smalțul, dentina și expun țesutul pulpar și sunt
frecvente la dinții temporari
c. Pulpectomia este tratamentul de elecție în cazul acestor fracturi
d. Atitudinea terapeutică diferă în funcție de stadiul de dezvoltare în care este surprins
dintele temporar traumatizat
e. Este obligatoriu controlul periodic la 3 săptămâni, 6 luni și 1 an după traumatism
(pag. 428)
Răspuns: a, d

5. Despre fracturile coronare complicate cu deschiderea camerei pulpare ale dinților

temporari sunt false următoarele:
a. Daca dintele temporar este în stadiul 1 sau 2 de dezvoltare și fractura este recentă,
atunci se recomandă efectuarea unei pulpectomii vitale
b. Daca dintele este în stadiul 2 și traumatismul este mai vechi se recomandă pulpectomia
devitală ( cu condiția ca trei sferturi din rădăcina sa fie prezente)
c. Daca dintele temporar este în stadiul 1 sau 2 de dezvoltare și fractura este recentă,
atunci se recomandă efectuarea unei pulpotomii vitale
d. Daca dintele este în stadiul trei se recomandă efectuarea unei pulpectomii devitale
e. Daca dintele este în stadiul trei, este indicată extracția
(pag. 428)
Răspuns: a, d

6. *Despre fracturile radiculare ale dinților temporari este adevărată următoarea afirmație:
a. Linia de fractură poate avea direcție oblică sau transversală
b. Daca localizarea este în treimea apicală acestea nu au prognostic favorabil
c. Daca localizarea este în treimea cervicala și medie prognosticul este bun
d. Linia de fractură poate avea direcție orizontală sau transversală
e. Linia de fractură poate avea direcție oblică sau orizontală
(pag. 428)
Răspuns: d

7. Luxația cu intruzie în cazul dinților temporari :

a. Este traumatismul ce are drept consecință lezarea și ruperea limitată a fibrelor
ligamentare:
b. Dintele temporar dispare parțial sau total de pe arcadă prin împingerea lui în interiorul
alveolei, cu apariția unei infrapoziții dentare
c. Este cea mai frecventă formă clinică de traumatism al dinților temporari
d. Este traumatismul care se soldează cel mai frecvent cu necroză și anchiloză
e. Este întotdeauna indicată extracția
(pag. 429)
Răspuns: b,c,d

8. *Despre luxația cu intruzie a dintelui temporari este adevărată următoarea afirmație:

2
 a. Examenul radiologic este absolut necesar pentru a stabili raportul dintelui intrudat cu
mugurele dintelui succesional
b. Examenul radiologic nu este tot timpul necesar pentru a stabili raportul dintelui intrudat
cu mugurele dintelui succesional
c. Este traumatismul în care dintele se deplasează din alveolă spre planul de ocluzie
d. Este traumatismul în care dintele dispare parțial de pe arcada prin împingerea lui în
interiorul alveolei, cu apariția unei suprapoziții dentare
e. Pe perioada de expectativă este recomandată monitorizarea periodică la fiecare 7 zile
(pag. 429)
Răspuns: a

9. Despre atitudinea terapeutica în cazul luxației cu intruzie a dinților temporari sunt false
următoarele:429
a. Atitudinea terapeutică depinde doar de aspectul radiologic
b. Dacă coroana nu mai este vizibilă în cavitatea bucală iar dintele intrudat poate veni în
contact cu mugurele dintelui succesional (pe radiografie dintele apare elongat) este
indicată extracția
c. Dacă coroana nu mai este vizibilă în cavitatea bucală iar dintele intrudat poate veni în
contact cu mugurele dintelui succesional (pe radiografie dintele apare elongat) este
indicată expectativa 2-4 săptămâni, până când își va relua erupția spontan
d. Dacă coroana nu mai este vizibilă în cavitatea bucală iar dintele intrudat poate veni în
contact cu mugurele dintelui succesional (pe radiografie dintele apare scurtat) este
indicată extracția
e. Dacă coroana este parțial vizibilă și nu afectează mugurele dintelui succesional este
indicată expectativa 2-4 săptămâni, până când își va relua erupția spontan; dacă nu
reerupe după această perioadă este indicată extracția
(pag. 429)
Răspuns: a, c, d

10. Despre luxația cu extruzie în cazul dinților temporari sunt adevărate următoarele:
a. Din punct de vedere clinic, imediat după accident, apare o sângerare gingivală, iar
dintele este deplasat și nu prezintă mobiliate
b. La percuție dintele traumatizat nu este sensibil
c. Dacă dintele prezintă mobilitate accentuată se va extrage
d. Dacă dintele nu este foarte mobil, se va face repoziționarea imediată în anestezie loco-
regională prin presiune digitală ușoară și imobilizare timp de 7-14 zile în funcție de
gradul deplasării
e. Extruzia dentară este consecința unui traumatism cu o intensitate foarte crescută
(pag. 430)
Răspuns: c,d,e

11. *Luxația laterală în cazul dinților temporari prezintă următoarele caracteristici:

a. Este traumatismul în care dintele temporar este deplasat spre vestibular sau spre oral
dar nu prezintă mobilitate

3
 b. În luxația orală coroana este deplasată spre vestibulul bucal iar rădăcina se deplasează
în sens opus venind în contact cu osul alveolar
c. În luxația orală, la percuție apare un sunet metalic
d. În luxația vestibulară există posibilitatea apariției unui angrenaj invers la nivelul
dintelui luxat
e. Pentru a stimula vindecarea ligamentului periodontal, părinții sau aparținătorii sunt
instruiți să asigure un repaos alimentar (alimentație tare) timp de 2 săptămâni și o igiena
orală riguroasă
(pag. 430)
Răspuns: a

12. Avulsia traumatică în cazul dinților temporari:

a. Este consecința unui traumatism deosebit de violent, în care dintele traumatizat pierde
contactul cu alveola dentară prin ruperea completă a fibrelor ligamentare
b. Este recomandată reimplantarea, neexistând riscul lezării mugurelui dintelui
succesional
c. Nu este necesară confirmarea diagnosticului prin examinare radiologică, alveola fiind
goală
d. Clinic, se caracterizează prin absența dintelui temporar de pe arcadă despre care
pacientul relatează că era prezent înainte de accident
e. Pentru restaurarea esteticii în zona frontală afectată consecutiv avulsiei, se poate
recurge la reabilitarea cu ajutorul protezelor fixe
(pag. 430)
Răspuns: a, d

13. Complicațiile traumatismelor dinților temporari sunt reprezentate de:

a. Gangrena pulpară
b. Anchiloză dentară
c. Hemoragia pulpară
d. Necroza pulpară
e. Metamorfoza calcică
(pag. 431)
Răspuns: b, c, d, e

14. Despre traumatismele dento-parodontale ale dinților permanenți sunt false următoarele
afirmații:
a. Frecvența apariției acestor traumatisme este asociată cu perioada de vârstă de 10-12 ani
și s-a observat că 35% dintre copii suferă un traumatism în viață
b. Ca și predispoziție, cei mai afectați sunt incisivii centrali și lateral superiori, urmați de
incisivii inferiori și foarte rar caninii
c. În ceea ce privește prevalența formelor clinice, la dinții permanenți predomină
fracturile corono-radiculare din cauza raportului coroană-rădăcină crescut și a prezenței
unui țesut osos mai puțin dens

4
 d. Factorii predispozanți corelați cu apariția leziunilor traumatice sunt: prezența unor
procese carioase profunde, tulburări de mineralizare ale smalțului, toate anomaliile
dento-maxilare sau afecțiuni ale țesuturilor parodontale
e. În ceea ce privește mediul de proveniență, proporția afectării în mediul rural și urban
este aproximativ egală
(pag. 431)
Răspuns:a,c,d

15. Examenul clinic al pacientului copil cu traumatism presupune:

a. La palparea dinților și a rebordului alveolar se vor urmări: deplasări dentare
patologice(simple sau în bloc), prezența gradul și tipul mobilității dentare (orizontală
și verticală), apariția sensibilității sau durerii
b. Percuția pozitivă este un semn al instalării inflamației la nivelul ligamentului
parodontal
c. Testul termic la rece nu oferă informații utile, mai ales în cazul dinților imaturi
d. Examenul endo-bucal cuprinde doar examenul zonei afectate de traumatism
e. Transiluminarea este o metodă simplă care permite depistarea fisurilor dentare prin
aplicarea spotului lămpii cu lumină ultravioletă pe suprafața dentară dinspre oral.
(pag. 432)
Răspuns: b,e

16. Posibile leziuni mai grave ce se pot asocia cu traumatismele dento-patodontale și care
necesită investigații suplimentare în cazul dinților permanenți nu sunt:
a. Echimoza din spatele urechii, în regiunea mastoidă, poate indica fractură de bază de
craniu
b. Echimoza de la nivelul bărbiei poate indica o fractura la nivelul mentonului
c. Echimoza din zona suborbitară cu sau fără hemoragie conjunctivală asociată poate
indica o fractura zigomatică
d. Sângerarea din meatul auditiv extern poate fi asociată cu o fractură condiliană
e. Hematomul sublingual indică întotdeauna o fractură mandibulară la nivelul simfizei
mentoniere sau în regiunea canină
(pag. 433)
Răspuns: b,c e

17. *Despre fracturile radiculare ale dinților permanenți sunt adevărate următoarele:
a. Sunt traumatisme care implică doar smalțul si dentina la nivel radicular
b. Sunt traumatisme care implica dentina și cementul dar pot fi extinse și la nivelul
smalțului
c. Apar frecvent la copii mai mici, după terminarea dezvoltării radiculare
d. Majoritatea fracturilor radiculare sunt localizate în treimea inferioară, fracturile apicale
fiind mai des întâlnite, de obicei apar la dinții frontali inferiori care au rădăcinile mai
gracile
e. Diagnosticul se face pe baza semnelor clinice și depinde de localizarea liniei de fractură
(pag. 434)

5
 Răspuns: b

18. Despre fracturile corono-radiculare ale dinților permanenți sunt adevărate următoarele:
a. Sunt traumatisme care interesează coroana și rădăcina simultan, afectând smalțul
dentina și cementul și se pot asocia sau nu cu deschiderea camerei pulpare și expunerea
țesutului pulpar
b. Examinarea clinică și radiologică a acestui tip de traumatism poate evidenția mobilitate
la nivelul fragmentului radicular
c. Examinarea clinică și radiologică a acestui tip de traumatism poate evidenția separarea
dintelui în două sau mai multe fragmente
d. Examinarea clinică și radiologică a acestui tip de traumatism poate evidenția prezența
unei linii de fractura oblică sau transversală
e. Examinarea clinică și radiologică a acestui tip de traumatism poate evidenția prezența
unei linii de fractura oblică sau verticală
(pag. 434-435)
Răspuns: a ,c, e

19. Tratamentul fracturilor corono-radiculare ale dinților permanenți nu presupune:

a. În funcție de gradul afectării coronare și de profunzimea linei de fractură, obiectivul
terapeutic secundar este stabilizarea porțiunii coronare
b. Dacă fractura este este complicată și se extinde chiar deasupra marginii, gingivale se
recomandă în prima fază sigilarea dentinei cu CIS, urmând să fie restaurată ulterior cu
compozit
c. Dacă fractura este este complicată și se extinde chiar deasupra marginii, gingivale se
recomandă în prima fază sigilarea dentinei cu CIS, urmând să fie restaurată ulterior cu
coroane de zirconiu
d. Dacă linia de fractură este localizată sub creasta alveolară și dintele este matur, se va
îndepărta fragmentul coronar și se va efectua un tratament endodontic complet și
ulterior o restaurare coronară complexă
e. În cazul în care dintele este imatur, obiectivele principale impun menținerea unei zone
vitale cât mai extinse din pulpa coronară și crearea unor condiții de retenție pentru
viitoarea restaurare protetică
(pag. 435)
Răspuns: a,b,c,e

20. * Nu este recomandat ca sistemul de imobilizare în cazul luxației laterale a dinților

permaneți să:
a. Se extindă pe 2-4 dinți de fiecare parte a zonei imobilizate
b. Să fie rapid și ușor de realizat
c. Să respecte parodonțiul marginal
d. Să nu producă disfuncții ocluzale
e. Se extindă pe 2-3 dinți de fiecare parte a zonei imobilizate
(pag. 436)
Răspuns: a

6
 21. Complicațiile traumatismelor la dinții permanenți sunt:
a. Calcifierea țesutului pulpar
b. Anchiloza dentară
c. Hemoragia externă
d. Resorbția radiculară internă
e. Ruperea ligamentelor parodontale
(pag. 437)
Răspuns: a,b,d

22. Următoarele afirmații despre sincopă nu sunt adevărate:

a. Reprezintă pierderea temporară a conștienței și tonusului postural pe o perioadă de
maxim 10 minute
b. Etiologia sincopei este reprezentată de teama și stresul față de manoperele dentare
c. Inițial copilul prezintă semne de confuzie, dilatare pupilară, transpirații reci,
dezorientare
d. Preventiv se recomandă pregătirea psihologică și alimentația adecvată a copilului
înainte de tratamentul dentar, administrarea medicației sedative, anestezie locală
e. Este indicat să se administreze soluție de glucoză 36-50% intravenos sau glucagon
intramuscular.
(pag. 438)
Răspuns: a, c,

23. *Hipoglicemia:
a. Hipoglicemia apare ca urmare a creșterii nivelului de glucoză în sânge
b. Este cea mai puțin frecventă complicație acută a diabetului zaharat
c. Poate apărea doar la pacienții cu diabet zaharat
d. Simptomele includ: tremor, senzație de foame, palpitații, anxietate, transpirație, dureri
de cap, oboseală, tulburări de conștiență, convulsii și paloare
e. Atitudinea terapeutică în cabinetul stomatologic vizează în prima etapă așezarea
copilului în poziție de clinostatism
(pag. 438)
Răspuns: d

24. Reacția anafilactică sunt prezintă următoarele simptome:

a. Gastro-intestinale: crampe, dureri abdominale, greață, vărsături și diaree
b. Respiratorii: tuse, presiune toracică, dispnee și respirație șuierătoare, edem laringian,
bronhospasm
c. Neurologice: anxietate, acufene și vertij, dilatarea pupilelor, pierderea conștienței
d. Semne cutanate și la nivelul mucoaselor: erupții cutanate, semnul Koplik, eritem și
prurit
e. Cardiovasculare: bradicardie, hipotensiune arterială ortostatică și șoc
(pag. 438)

7
 Răspuns: a,b

25. Tratamentul de urgență al reacției anafilactice constă în administrarea de:

a. Adrenalină, administrată subcutanat 0,01ml/kgcorp în diluție 1:1000
b. Adrenalină, administrată intravenos 0,01ml/kg în diluție 1:1000
c. Adrenalină, administrată intravenos 0,1ml/kg în diluție 1:10000
d. Adrenalină, administrată intramuscular 0,25ml/an de vârstă în diluție 1:1000
e. Corticosteroizi: metilprednisolon sau hidrocortizon
(pag. 439)
Răspuns: a,c,e

26. Criza epileptică prezintă următoarele faze:

a. Preictus: manifestată prin modificări ale simțurilor.
b. Ictus: pierderea conștienței urmată de contracția musculaturii, cu durată de 15-20 de
secunde
c. Faza clonică: caracterizată prin contracția întregii musculaturi, care durează 5-7 minute
d. În ultima etapă, respirația devine normală, iar pacientul revine treptat la starea de
conștiență
e. Faza clonică: pierderea conștienței, urmată de contracția întregii musculaturi
(pag. 439)
Răspuns: a, d

27. Atitudinea în cabinetul stomatologic față de reacția toxică este:

a. Pacientul se așază în ortostatism
b. Pacientul se așază în clinostatism
c. Dacă o fază durează mai mult de 5 minute și pacientul nu respiră, se solicită ambulanța
d. Se verifică circulația, respirația
e. Se asigură permeabilitatea căilor respiratorii pentru a se facilita respirația normală
(pag. 440)
Răspuns: b,d,e

28. * Dintre recomadările pentru copilul cu astm bronșic, în cabinetul stomatologic nu face
parte următoarea:
a. Tratamentele se temporizează la copilul cu wheezing
b. Se întrerupe medicația de fond
c. Evitarea antiinflamatoarelor(aspirina)
d. Sedarea pacientului
e. Se evită anestezicele sub formă de spray pulverizate excesiv
(pag. 440)
Răspuns: b

29. Atitudinea pedodontică față de criza de astm bronșic este următoarea:

8
 a. Administrarea unui bronhodilatator inhalator beta-adrenergic
b. În atacurile severe se recomandă epinefrină în doză de 0,01-0,03 ml/kg, soluție 1:1000,
administrată intramusucular sau subcutanat
c. Administrarea unui corticosteroid
d. În atacurile severe se recomandă epinefrină în doză de 0,1-0,3 ml/kg, soluție 1:10000,
administrată intramusucular sau subcutanat
e. Solicitarea ambulanței dacă dispneea se prelungește
(pag. 441)
Răspuns: a,b,c,e

30. *Despre obstrucția căilor aeriene superioare este falsă următoarea afirmație:
a. Reprezintă o complicație posibilă a tratamentelor dentare
b. Nu se datorează sedării
c. Atitudinea preventivă se referă la administrarea unei doze corecte de sedative și la
folosirea digii în timpul tratamentului stomatologic
d. Semnele clinice secundare acțiunii unui corp străin sunt reprezentate de: tuse iritativă,
dispnee, cianoză, stare de șoc
e. Se datorează sedării sau acțiunii unui corp străin
(pag. 441)
Răspuns: b

31. În mica copilărie (0-2 ani) se urmăresc următoarele reguli:

a. Copilul trebuie separat de mamă, aceasta nu îl va ține în brațe pentru a facilita examenul
clinic
b. Medicul nu trebuie să aibă gesturi și mișcări bruște; el trebuie să anticipeze eventualele
reacții ale copilului la zgomot și lumină
c. Medicul trebuie să se concentreze asupra micului pacient și nu trebuie deranjat de către
părinți sau personalul auxiliar din cabinet
d. Ședința va fi scurtă, puterea de concentrare a copilului variind de la 10 la 15 minute
e. Perioada de timp preferabilă pentru control va fi dimineața
(pag. 443)
Răspuns: b,c,e

32. În perioada preșcolară de la 4 la 6 ani:

a. Copilul intră în cabinet acompaniat de părinte doar la prima ședință apoi poate veni
singur
b. La aceasta etapă copilul încă nu are bine stabilită noțiunea timpului și de aceea medicul
va lucra evitând pauzele, pentru a nu pierde controlul
c. Atenția copilului poate fi captată cu ajutorul curiozității sale
d. Medicul poate încuraja copilul sa-l ajute: ”Am nevoie de ajutorul tău pentru a-ți repara
dintele” și să îi permită participarea activă la tratament prin ținerea oglinzii sau a unui
rulou de vată
e. Instalarea unor ”ritualuri” în derularea ședințelor de tratament permite copilui să-și ia
unele repere, cu rol de a-l liniști
(pag. 444)

9
 Răspuns: a,b,c,d

33. *Frica dentară:

a. Nu se referă la un obiect specific
b. Manifestări ale fricii sunt: atitudine defensivă, ușoară neliniște, stare de agitație
motorie, manifestări dramatice/ isterice, frică anxioasă/nevrotică
c. Se asociază cu unele condiții speciale
d. Duce în timp la evitarea tratamentelor stomatologice necesare, sau tolerarea cu spaimă
a acestora
e. Este un sentiment mai nespecific, de neliniște
(pag. 445)
Răspuns: b

34. Anxietatea dentară:

a. Nu se referă la un obiect specific
b. Se poate manifesta prin amânarea vizitei la stomatolog
c. Se caracterizează printr-o frică marcată și persistentă de unele situații, obiecte ce pot fi
distinse în mod clar
d. Reprezintă o stare în care copilul este alert și pregătit pentru a se întâmpla ceva
e. Se asociază cu unele condiții speciale
(pag. 445)

Răspuns: a,b,d,e

35. Odontofobia:
a. Este un tip sever de anxietate dentară
b. Este un tip de frică dentară
c. Duce în timp la evitarea tratamentelor stomatologice necesare sau tolerarea cu spaima
a acestora
d. Interferă semnificativ cu rutina zilnică și viața socială
e. Nu interferă semnificativ cu rutina zilnică și viața socială
(pag. 445)
Răspuns: a, c, d

36. Dintre principalele metode de evaluare a tiparelor comportamentale ale copilului fac parte
următoarele
a. Observarea directă a răspunsului fiziopatologic al copilului (prin monitorizarea unor
indicatori fiziologici)
b. Chestionarele completate de un părinte
c. Chestionarele completate de copil
d. Observarea directă a răspunsului comportamental al copilului de către medicul
stomatolog (după diferite scale de evaluare a comportamentului/gradului de cooperare
a copilului la/ în timpul tratamentului stomatologic)

10
 e. Observarea indirectă a răspunsului comportamental al copilului de către medicul
stomatolog (după diferite scale de evaluare a comportamentului/gradului de cooperare
a copilului la/ în timpul tratamentului stomatologic)
(pag. 446)
Răspuns: b, c, d

37. Comportament total negativ este caracterizat de:

a. Pacientul are rezerve în acceptarea tratamentului
b. Copil plângăcios, îngrozit și orice altă atitudine considerată de negativism extrem
c. Comportament sfidător-rezistență activă/pasivă: copil răsfățat, de vârstă mare
d. Comportament incontrolabil: copii mari cu probleme psihice
e. Comportament necontrolabil: anxietate extremă: copil preșcolar
(pag. 446)
Răspuns: b, d, e

38. Comportamentul total pozitiv este caracterizat de:

a. Colaborare bună dar există o anumită tensiune
b. Tip unic: copilul urmează instrucțiunile și înțelege importanța profilaxiei
c. Copilul are un raport bun cu echipa stomatologică, este interesat de procedurile
stomatologice, se bucură și râde
d. Unii medici consideră această categorie greu de tratat
e. Comportament timid: copil supraprotejat, care colaborează greu
(pag. 447)
Răspuns: b, c

39. *Clasificarea lui Frankl:

a. Tip I= comportament negativ (”-”)
b. Tip II= comportament pozitiv (”+”)
c. Tip II= comportament negativ (”-”)
d. Tip III= comportament total pozitiv (”+”)
e. Tip IV= comportament total negativ (”—”)
(pag. 446-447)
Răspuns: c

40. *Fundamentele managementului comportamental nu fac referire la:

a. Abordarea pozitivă
b. Abordarea negativă
c. Transparență
d. Flexibilitate
e. Toleranță
(pag. 447)
Răspuns: b

11
 41. Managementul comportamental implică o anumită secvențializare, din care fac parte
următoarele:
a. Ancheta funcțională
b. Evaluarea tipologiei comportamentale a copilului
c. Evaluarea psihologică a copilului
d. Controlul permanent al durerii și stress-ului
e. Obținerea consimțământului asupra diagnosticului și tratamentului propus
(pag. 447)
Răspuns: a,b,d,e

42. Următoarele afirmații cu privire la managementul comportamental în pedodonție sunt

adevărate:
a. Cabinetul stomatologic trebuie să fie bine întreținut, aerisit și reevaluat mereu de către
echipa stomatologică și să predomine culoarea albă
b. De cea mai mare importanță în stabilirea unei relații de colaborare copil-echipă
stomatologică este prima vizită
c. Primul contact poate fi considerat drept psihoterapie
d. Se va face o planificare judicioasă a copiilor pentru a evita supra-aglomerarea în sala
de așteptare
e. Se vor evita expunerile intempestive sau excesive de instrumentar care ar putea genera
sau exacerba reacțiile de frică ale copilului
(pag. 448)
Răspuns: b,c,d,e

43. *Dintre tehnicile de comunicare nu fac parte:

a. Comunicarea verbală
b. Comunicarea non-verbală
c. Tehnica ”hand over mouth” (mâna peste gură)
d. Tehnica ”tell-show-do”
e. Metoda distragerii atenției
(pag. 448)
Răspuns: c

44. Dintre tehnicile de modulare comportamentală fac parte următoarele:

a. Semnalul ”stop”
b. Controlul vocii
c. Metoda distragerii atenției
d. Ranforsarea pozitivă
e. Tehnica ”hand over mouth” (mâna peste gură)
(pag. 448)
Răspuns: a, c, e

12
 45. Caracteristicile principale ale comunicării verbale cu pacientul copil urmăresc:
a. Descrieri scurte ale procedurilor
b. Trecerea de la imperativul ”tu” la ”eu”
c. Modularea vocii
d. Distanța de comunicare
e. Un limbaj simplu, accesibil, afectuos, dar ferm
(pag. 448)
Răspuns: a,b,e

46. *Comunicarea non-verbală nu presupune:

a. Ascultarea activă
b. Modularea vocii
c. Trecerea de la imperativul ”tu” la ”eu”
d. Atingerea
e. Privirea directă
(pag. 449)
Răspuns: c

47. Conform protocoalelor AAPD ( American Academy of Pediatric Dentistry), mesajele

transmise cu ajutorul comunicării non-verbale sunt următoarele:
a. Te văd ca persoană și voi încerca să răspund nevoilor tale
b. Îți voi acorda atenție nemijlocită
c. Sunt competent
d. Să nu îți fie frică
e. Sunt capabil să te ajut și nu voi face nimic ce ți-ar putea face rău
(pag. 449)
Răspuns: a, c, e

48. Tehnica ”tell-show do”:

a. Se mai numește tehnica ”spune/arată/ efectuează”
b. Trebuie avută în vedere importanța jocului ca mod de relaționare și exprimare la copilul
mic
c. Are ca scop prezentarea diferitelor aspecte ale instrumentelor utilizate în timpul
tratamentului
d. Poate fi propusă o demonstrație a acționării instrumentelor pe mâna medicului sau a
copilului.
e. Este o tehnică verbală foarte eficace de gestionare a comportamentului la copilul mic
(pag. 449)
Răspuns: a, b, c, d

49. Ranforsarea pozitivă presupune

a. Medicul va încuraja copilul și îl va felicita pentru comportamentul cooperant
b. Medicul poate oferi o recompensă, întărind comportamentul adecvat

13
 c. Nu se neglijează nici un comportament necorespunzător minor
d. Se poate neglija un eventual comportament minor
e. Se răsplătesc comportamentele prin modularea negativă a vocii și a expresiei faciale
(pag. 450)
Răspuns: a,b,d

50. Tenica ”hand over mouth”:

a. Este o tehnică de stabilizare pentru protecție ( imobilizare de protecție)
b. Țipetele copilului pot fi oprite prin aplicarea fermă a mâinii peste gură, medicul putând
recurge la această metodă în orice situație , dar numai după acordul părintelui
c. Tehnica este controversată, asociată sau nu cu constrângerea fizică a copilului
d. Nu se utilizează decât în cazul copiilor foarte dificili
e. Tehnica nu se recomadă copiilor foarte mici și celor cu deficit psihomental
(pag. 450)
Răspuns: a,c,d,e

51. Stadiul II de dinte temporar matur se caracterizează prin următoarele:

a. mineralizare postnatală inferioară
b. canalele radiculare sunt mai înguste
c. există multiple canale de comunicare cu spațiul parodontal , chiar la nivelul furcației,
ceea ce determină o osteoliză difuză
d. pulpa suferă un proces de involuție
e. comunicarea pulpo-parodontală se realizează prin numeroase canale accesorii, atât
radicular cât și la nivelul planșeului camerei pulpare
(pag. 388)
Răspuns: a, b, e,

52. Caria circulară are mai frecvent următoarele localizări:

a. Incisivi inferiori
b. Molari primi superiori
c. Incisivi superiori
d. Canini superiori
e. Canini inferiori
(pag. 390)
Răspuns:b, c, e,

53. *Caria circulară :

a. Apare frecvent pe suprafețele proximale ale dinților
b. Evoluție lentă aproximativ 1-2 ani de la debut, până la deschiderea camerei pulpare
c. Progresie accelerată a leziunilor până la fracturarea rădăcinilor
d. Procesele de remineralizare le înlocuiesc pe cele de demineralizare
e. Suprafața de smalț este dură, rugoasă, asemănătoare cu caria cronică
(pag. 390)

14
 Răspuns: c

54. Diagnosticul diferențial al cariei simple a dinților temporari se face cu:

a. Carii complicate cu necroză și gangrenă pulpară
b. Displaziile dentare
c. Pulpitele totale
d. Abcese dentare
e. Pulpite purulente totale
(pag. 392)
Răspuns:a, b,

55. Leziunile odontale localizate la nivelul zonei de sprijin se vor trata până la:
a. Vârsta de 10-11 ani
b. 10 ani canini inferiori
c. După 8 ani canini temporari superiori
d. Grupul frontal superior
e. După 8 ani mai ales molarul doi
(pag. 392)
Răspuns: a, c, e

56. Tratamentul cariei simple superficiale presupune:

a. îndepărtarea țesuturilor dentare alterate
b. tratamentul plăgii dentinare
c. toaleta cavității
d. restaurarea morfologiei coronare
e. coafajul indirect
(pag. 393)
Răspuns: a, c, d

57. Tratamentul cariei simple profunde presupune:

a. Amputația vitală
b. Îndepărtarea țesuturilor dentare alterate
c. Tratamentul plăgii dentinare
d. Toaleta cavității
e. Restaurarea morfologiei coronare
(pag. 394)
Răspuns: b,c,d,e

58. Materiale dentare folosite în tratamentul plăgii dentinare la dinții temporari sunt:
a. Biodentine
b. Ciment pe bază de zinc-oxid -eugenat(ZOE)
c. Amalgamul

15
 d. Hidroxidul de calciu
e. Ciment glassionomer
(pag. 394)
Răspuns: a, b, d

59. *Simptomatologia subiectivă în pulpita acută seroasă la dinții temporari:

a. Durerea apare în timpul masticației
b. Durere spontană cu caracter pulsatil
c. Durere spontană sau provocată cu caracter diurn sau nocturn
d. Durerea este ameliorată la lichide reci
e. Disconfort dureros inconstant
(pag.396)
Răspuns: c

60. Simptomatologia obiectivă în pulpita acută purulentă la dinții temporari:

a. Obturații vechi, cu carie secundară
b. La îndepărtarea dentinei, camera pulpară se deschide , se va elibera o picătură de puroi
c. La deschiderea unui corn pulpar apare o picătură de sânge, urmată de accentuarea
durerii
d. Pulpa este sensibilă la atingere
e. Carie profundă cu depozite bogate de dentină ramolită
(pag. 396)
Răspuns: b, e

61. Diagnosticul diferențial al pulpitelor la dinții temporari, se face cu:

a. Caria simplă profundă
b. Otita
c. Sindromul de sept
d. Pericoronarita
e. Parodontita apicală acută
(pag. 397)
Răspuns: b,c,d, e

62. Tratamentul pulpitelor dinților temporari include mai multe tehnici:

a. Coafaj indirect
b. Coafaj direct
c. Extirparea vitală
d. Restaurarea morfologiei coronare
e. Extracția
(pag. 398)
Răspuns: a, b, c, e

16
 63. *Indicațiile de tratament conservativ al unui dinte temporar cu afecțiune pulpară sunt:
a. Dentație mixtă cu înghesuiri
b. Agenezia dintelui succesional
c. Carie penetrantă în planșeu
d. Risc medical cardiac, imunologic
e. Resorbții radiculare peste 2/3 din rădăcină
(pag. 398)
Răspuns: b

64. *Indicațiile de extracție al unui dinte temporar cu afecțiune pulpară sunt:

a. Policarii cu extracții multiple
b. Indicații medicale – hemofilie, diabet
c. Agenezia dintelui succesional
d. Prezența semnelor clinice de necroză
e. Existența unei carii profunde, cu pierderea peretelui proximal
(pag. 398)
Răspuns: a

65. Coafajul indirect, indicații:

a. Dinți temporari aflați în stadiul 1
b. Dinți temporari aflați în stadiul 2
c. Dinți temporari aflați în stadiul 3
d. Hiperemia pulpară
e. Traumatisme fără deschiderea camerei pulpare
(pag 399)
Răspuns: a,b, d, e

66. *Pulpotomia vitală la dinții temporari este indicată în următoarele situații:

a. Dinte temporar în stadiul III
b. Hiperemia pulpară
c. Existența unor leziuni apicale sau inter-radiculare
d. Pulpită acută seroasă totală
e. Dinte temporar cu carie superficială
(pag. 400)
Răspuns: b

67. *Tehnica pulpectomiei vitale la dinții temporari presupune următoarele manopere cu

excepția :
a. Anestezie locală
b. Radiografie preoperatorie

17
 c. Aplicarea unui preparat medicamentos cu rol de a desensibiliza țesutul pulpar
d. Îndepărtarea pulpei radiculare
e. Obturarea canalului radicular cu pasta ZOE
(pag. 401)
Răspuns: c

68. Etiologia gangrenei pulpare la dinții temporari cuprinde:

a. Necroze pulpare infectate printr-o soluție de continuitate
b. Caria profundă a dinților temporari cu deschiderea camerei pulpare
c. Pulpita cronica cu camera pulpara inchisa
d. Pulpita acută purulenta totală
e. Invazia microbiană directă pe o pulpa sanatoasa consecutiv unui traumatism dentar cu
expunerea largă a pulpei
(pag. 402)
Răspuns: a,b,e

69. Tratamentul conservativ al gangrenei la dinții temporari presupune:

a. Îndepărtarea detritusurilor de la nivelul camerei pulpare
b. Spălături largi cu clorhexidină
c. Spălaturi largi cu hipoclorit de sodiu
d. Obturația radiculară cu conuri de gutapercă
e. Permeabilizarea canalelor cu instrumente endodontice
(pag. 403)
Răspuns: a, b, c, e

70. Măsurile de compromis în tratamentul gangrenei la dinții temporari -indicații:

a. Dinții cu distrucții coronare foarte mari
b. Extracția nu are indicație categorică
c. Dintele nu are importanță funcțională
d. În eșecuri ale tratamentelor anterioare
e. La copii cu care colaborarea este imposibilă
(pag. 403)
Răspuns: a,b, e

71. Diagnosticul diferențial în parodontita apicală acută a dinților temporari se face cu:
a. Pulpita acută seroasă partială
b. Amigdalita
c. Hiperemia pulpară
d. Pulpita cronică
e. Abcesul parodontal
(pag. 404)

18
 Răspuns: b,e

72. Tratamentul parodontitei apicale acute are ca obiective:

a. Îndepărtarea durerii
b. Suprimarea focarului infecțios si a procesului inflamator
c. Obturarea canalelor radiculare
d. Extracția dentară
e. Pulpectomia devitală
(pag. 404)
Răspuns: a, b

73. La examenul obiectiv în parodontita apicală acută a dinților temporari se observă:

a. La îndepărtarea dentinei, camera pulpară se deschide , se va elibera o picătură de puroi
b. La deschiderea unui corn pulpar apare o picătură de sânge, urmată de accentuarea
durerii
c. Lipsa sensibilității la palpare cu sonda
d. Congestie, tumefacție gingivală
e. Pulpa este sensibilă la atingere
(pag. 404)
Răspuns: c, d

74. Forme clinice de carie simplă la dinții permanenți tineri după evoluție:
a. Superficiale
b. Profunde
c. Acute
d. Medii
e. Cronice
(pag. 407)
Răspuns: c,d

75. Forme clinice de carie simplă la dinții permanenți tineri după topografie:
a. Acute
b. Proximale
c. Atipice
d. Cervicale
e. Superficiale
(pag.407)
Răspuns: b, c,d

76. Diagnosticul diferențial al cariei simple la dinții permanenți tineri se face cu:
a. Uzura dentară

19
 b. Fluoroza
c. Caria complicată
d. Hipoplazia smalțului
e. Pulpite acute
(pag.408)
Răspuns: a,b,c,d

77. Principii de tratament în caria incipientă:

a. Crearea accesului
b. Curățarea cavității
c. Corectarea igienei orale
d. Stimulrea mecanismelor de remineralizare prin aplicare de soluții fluorurate
e. La pacienții cu risc mic de carie -sigilare simplă
(pag 408-409)
Răspuns: c, d, e

78. Etiologia cariei complicate la dinții permanenți tineri:

a. Forțe ortodontice
b. Traumatism
c. Carie
d. Igiena
e. Iatrogenie
(pag. 416)
Răspuns: a,b,c,e

79. *În pulpitele reversibile- hiperemie preinflamatorie la examenul subiectiv apare:

a. Durerea cedează la antialgice
b. Durerea se prelungește 1-2 min după îndepărtarea stimulului
c. Durere la percuția în ax
d. Durerea are caracter nocturn
e. Durerea este constantă
(pag 416)
Răspuns: b

80. În pulpitele ireversibile-pulpita acută seroasă totală- la examenul subiectiv observăm:

a. Dureri spontane, intense
b. Exacerbate la rece, partial calmate la cald
c. Exacerbate la cald, partial calmate la rece
d. Nu cedează la antialgice obișnuite
e. Cedează la antialgice obișnuite
(pag. 417)

20
 Răspuns: a, b, d

81. În pulpita purulentă parțială a dinților permanenți tineri, la examenul subiectiv constatăm:
a. Durerile sunt exacerbate la rece
b. Durere intensă
c. Durere cu caracter pulsatil
d. Durere spontană, mai ales noaptea
e. Uneori durerile pot lipsi
(pag. 417)
Răspuns: b, c, d

82. *În pulpita purulentă parțială a dinților permanenți tineri, la examenul obiectiv constatăm:
a. Percuția în ax pozitivă
b. După eliminarea puroiului, apare sângerare roșie
c. După eliminarea puroiului, apare sângerare roșu închis
d. Camera pulpară închisă
e. Obturații voluminoase
(pag. 417)
Răspuns: b

83. În pulpita purulentă totală a dinților permanenți tineri, la examenul subiectiv constatăm:
a. Dureri spontane
b. Dureri iradiante în hemicraniu
c. Nu cedează la antialgice obișnuite
d. Cedează la antialgice obișnuite
e. Dureri exacerbate la cald
(pag.417)
Răspuns: a, b, c, e

84. În parodontita apicală acută a dinților permanenți tineri, în stadiul endoosos constatăm:
a. Senzația de gresiune a dintelui
b. Mobilitate crescută
c. Percuția în ax pozitivă
d. Durerea este redusă
e. Percuția în ax negativă
(pag. 419)
Răspuns: b, c

85. În parodontita apicală acută a dinților permanenți tineri, în stadiul exteriorizat constatăm:
a. Dureri de intensitate mică, exacerbate la masticație
b. Percuția în ax negativă

21
 c. Pulpă mortificată, gri, fetidă
d. Camera pulpară deschisă
e. Durerile au caracter pulsatil
(pag. 419)
Răspuns: a,c,d

86. În parodontita apicală cronică a dinților permanenți tineri, la examenul obiectiv observăm:
a. Pulpă mortificată, fetidă, de consistență moale
b. Percuția în ax negativă
c. Camera pulpară închisă
d. Carii cu evoluție cronică
e. După eliminarea puroiului apare sângerare
(pag. 419)
Răspuns: a,b

87. Apexificarea:
a. Este un proces fiziologic de creștere a rădăcinii și închidere a apexului
b. Este prezenta la dinții permanenți tineri sănătoși
c. Este o procedură terapeutică prin care se creeaza o bariera apicala in lipsa creșterii
rădăcinii
d. Este indicata ca masura terapeutica la dinții permanenți tineri cu necroză sau gangrenă
e. Se aplica la dinții permanenți tineri cu complicații pulpare pe baza pulpei vii, restante
(pag. 420)
Răspuns: c, d

88. Apexifierea cu Ca(OH)2 avantaje:

a. Este o metodă relativ simplă și ieftină
b. Presupune timp îndelungat pentru obținerea barierei apicale
c. Induce formarea unei bariere apicale dure
d. Rădăcina nu este suficient de rezistentă
e. Bariera apicală oferă suport pentru obturația definitivă de canal
(pag. 425)
Răspuns: a,c,e

89. Apexifierea cu MTA avantaje:

a. Este o metodă complexă și costisitoare
b. Presupune 2 ședințe de tratament
c. Risc crescut de fracturi radiculare
d. Bariera apicală se obține mult mai repede
e. Induce formarea unei bariere apicale
(pag. 426)

22
 Răspuns: b, d, e

90. *Apexifierea:
a. Are loc într -o perioadă de până la 6 luni
b. Are loc într -o perioadă de până 6- 24 luni
c. Este metodă de tratament cu pulpa sănătoasă
d. Are loc într -o perioadă de până 6- 12 luni
e. Are loc într -o perioadă mai mare de 24 de luni
(pag. 424)
Răspuns: b

91. Indicațiile coafajului indirect la dinții permanenți tineri(DPT) sunt:

a. DPT vitali cu carie simplă superficială
b. DPT devitali
c. DPT vitali cu carie simplă profundă, fără deschiderea camerei pulpare
d. DPT cu pulpită acută
e. DPT cu necroză
(pag 420)
Răspuns: c

92. * Stadiul III de dinte temporar presupune:

a. Canalicule dentinare largi
b. Pulpa dentară voluminoasă
c. Camera pulpare mare
d. Pulpa suferă un proces de involuție
e. Rădăcinile sunt divergente, gracile
(pag 388)
Răspuns: d

93. *Rizaliza începe în jurul vârstei de:

a. 7 ani pentru canini
b. 6-7 pentru molarii temporari
c. 6-7 pentru incisivi
d. 4-5 pentru canini
e. 7-8 pentru molarii temporari
(pag.388)
Răspuns: b

94. Cauzele apariției cariei complicate a dinților temporari sunt:

a. Folosirea excesivă a turbinei
b. Dimensiunea mare a camerei pulpare
c. Traumatisme dentare fără deschideri ale camerei pulpare

23
 d. Neglijarea tratamentului cariei simple
e. Aplicarea materialelor de restaurare cu protecție pulpară
(pag. 395)
Răspuns :a, b, d

95. *Simptomatologia subiectivă în pulpita cronică cu camera pulpară închisă la dinții

temporari:
a. Durerea apare nocturn
b. Durerea este continuă
c. Durerea apare în timpul masicației
d. Durere cu caracter pulsatil
e. Criză dureroasă de intensitate variabilă
(pag. 396)
Răspuns: c

96. *Simptomatologia obiectivă în pulpita cronică cu camera pulpară deschisă- forma

granulomatoasă, la dinții temporari:
a. Apariția unei picături de sânge după îndepărtarea dentinei
b. Obturații vechi, cu carie secundară
c. Obturații extinse în cavități profunde
d. Apariția unei picături de puroi după îndepărtarea dentinei
e. Polip format din țesut de granulație, lax, ce sângerează la atingere
(pag. 397)
Răspuns: e

97. *Indicațiile de extracție ale unui dinte temporar cu afecțiune pulpară:

a. Dinte temporar stadiul II
b. Distrucție coronară masivă
c. Prezența semnelor clinice de necroză
d. Prevenirea migrărilor post-extracționale
e. Menținerea funcțiilor aparatului dento-maxilar
(pag. 398)
Răspuns: b

98. *Coafajul direct al dinților temporari:

a. Pentru dintii temporari în stadiul I și II
b. Poate fi efectuat și când pulpa dentară este inflamată
c. Deschidere accidentală de dimensiuni mari
d. Presupune plasarea unui biomaterial la nivelul pulpei infectată cu germeni patogeni
e. Are ca obiectiv menținerea vitalității pulpare
(pag 399)

24
 Răspuns: e

99. *Extracția dintelui temporar cu gangrenă se va realiza dacă:

f. Condiții ocluzale nefavorabile aplicării menținătorului de spațiu
g. În eșecuri ale tratamentelor anterioare
h. La copii cu care colaborarea este imposibilă
i. Morfologie complexă a canalelor radiculare
j. Extracția nu are indicație categorică
(pag. 403)
Răspuns: b

100. *La examenul obiectiv al parodontitei apicale cronice a dinților temporari difuze
observăm:
a. proces carios cu camera pulpară deschisă
b. sensibilitate la percuția în ax
c. lipsa sensibilității la sondarea camerei pulpare
d. prezența unei fistule sau o zonă congestivă de 4-5 mm în dreptul zonei apicale a dintelui
e. la palpare cu sonda , țesutul de granulație sângerează
(pag. 404)
Răspuns: d

101. Următoarele afirmații referitoare la erupția dentară sunt adevărate:

a. Este un proces direct corelat cu dezvoltarea dintelui
b. Mecanismul erupției dentare este complet elucidat
c. Tiparul erupției la ambele dentiții este asimetric
d. Dinții permanenți prezintă o erupție mai lentă față de dinții temporari
e. Direcția principală de deplasare a dinților este axială
(pag. 367)
Răspuns: a,d,e

102. *Următoarele sunt etape ale erupției dentare, cu excepția:

a. Etapa preeruptivă
b. Etapa prefuncțională
c. Etapa postocluzală
d. Etapa preocluzală
e. Etapa eruptivă
(pag. 367/368)
Răspuns: d

103. Următoarele afirmații referitoare la etapele erupției dentare sunt false:

25
 a. Etapa preeruptivă coincide cu etapa preocluzală
b. Etapa eruptivă începe în momentul formării rădăcinii dentare
c. Etapa posteruptivă continuă până când dintele atinge planul de ocluzie
d. Etapa preeruptivă este dominată de mișcările în plan orizontal
e. Etapa prefuncțională este reprezentată de totalitatea mișcărilor parcurse de dinte din
poziția anterioară până la momentul stabilirii contactului cu antagoniștii.
(pag. 367/368)
Răspuns: a, c, d

104. Următoarele afirmații cu privire la etapa eruptivă a erupției dentare sunt adevărate:
a. Mișcările de deplasare dentară sunt predominant axiale
b. Cuprinde două subetape
c. Direcția deplasării este influențată de matricea funcțională reprezentată de musculatura
periorală și limbă
d. Cuprinde trei subetape
e. Începe în momentul finalizării formării rădăcinii dentare
(pag. 368)
Răspuns: a, b, c

105. Între diferențele dintre structurile dentare și structurile osoase se numără:

a. Osul are origine mezodermală, iar dinții au origine ectodermală
b. Osul are origine mezodermală, iar dinții au origine ectomezodermală
c. Osul se poate remodela în permanență
d. Cementul se poate remodela prin apoziție și resorbție
e. Smalțul nu se mai poate remodela, după formarea sa.
(pag. 368)
Răspuns: b, c, e

106. Între factorii care influențează variațiile normale ale erupției dinților temporari se
numără:
a. Greutatea la naștere
b. Momentul nașterii
c. Numărul de nașteri
d. Deficiențele nutritive
e. Efectul climei
(pag. 368/369)
Răspuns: a, b, c

107. *Următorii sunt considerați factori fiziologici care pot influența erupția dinților
permanenți, cu excepția:
a. Diferențele rasiale

26
 b. Efectul urbanizării
c. Deficiențele nutritive
d. Bolile genetice
e. Sexul
(pag. 369)
Răspuns: d

108. Întârzierea erupției dinților temporari poate să apară în:

a. Rahitism
b. Varicela prenatală
c. Lues congenital
d. Osteopetroză
e. Febrele eruptive
(pag. 369)
Răspuns: a, c, d

109. *Factorii locali care produc variații patologice ale erupției dinților permanenți sunt
următorii, cu excepția:
a. Tratamentele endodontice ale dinților temporari
b. Traumatismele dento-alveolare
c. Angioamele feței
d. Complicațiile gangrenei dinților temporari
e. Obstacole locale
(pag. 370)
Răspuns: a

110. Următoarele afirmații referitoare la ordinea erupției dinților temporari sunt

adevărate:
a. Incisivii centrali inferiori erup înaintea incisivilor centrali superiori
b. Incisivii laterali superiori erup după incisivii laterali inferiori
c. Incisivii laterali inferiori erup după incisivii laterali superiori
d. Molarii secunzi inferiori sunt ultimii dinți temporari care erup
e. Caninii temporari erup după primii molari temporari
(pag. 370)
Răspuns: a, c, e

111. După van Waes și Stöckli (2001), vârstele pentru erupția dinților temporari sunt:
a. 7 luni pentru incisivul central superior
b. 16 luni pentru molarul prim superior și inferior
c. 10 luni pentru incisivul central inferior
d. 20 de luni pentru caninii inferiori și superiori

27
 e. 40 de luni pentru molarul secund superior și inferior
(pag. 371)
Răspuns: b, d

112. După Avery (2002), vârstele pentru erupția dinților temporari sunt:
a. 6-8 luni pentru incisivul central inferior
b. 17-20 luni pentru caninul superior
c. 8-11 luni pentru incisivul lateral superior
d. 7-10 luni pentru incisivul central superior
e. 9-13 luni pentru molarul secund inferior
(pag. 371)
Răspuns: a, c, d

113. Dinții natali și neonatali:

a. Tulburările endocrine reprezintă o cauză posibilă pentru apariția acestora
b. Dinții neonatali sunt prezenți în cavitatea bucală în momentul nașterii
c. Dinții natali sunt prezenți în cavitatea bucală în momentul nașterii
d. Luesul congenital reprezintă o cauză posibilă pentru apariția acestora
e. Dinții natali erup înainte de naștere
(pag. 372)
Răspuns: a, c, d, e

114. *Următoarele afirmații privind înlocuirea dinților temporari cu dinții permanenți

sunt adevărate, cu excepția:
a. Înlocuirea zonei de sprjin are loc între 9-12 ani
b. Incisivul lateral inferior permanent erupe la 7-8 ani
c. Primul premolar inferior erupe la 10-11 ani
d. Înlocuirea incisivilor are loc între 6-8 ani
e. Caninul inferior permanent erupe la 9 ani
(pag. 372)
Răspuns: d

115. *Erupția dinților permanenți respectă câteva reguli, cu excepția:

a. La băieți, dinții erup mai repede decât la fete
b. După erupția primului molar inferior, dinții permanenți erup în ordinea poziției lor pe
arcadă
c. Primul dinte care erupe este primul molar inferior
d. Molarul secundar va prelungi distal arcada dentară permanentă
e. Dinții erup simetric la mici diferențe dreapta-stânga
(pag. 373)

28
 Răspuns: a

116. *Pentru țara noastră, după Firu (1971, 1983), erupția dinților permanenți prezintă,
în mod normal, următoarea ordine cronologică la arcada superioară:
a. 6 1 2 3 4 5 7 8
b. 6 1 2 4 3 5 7 8
c. 1 6 2 4 3 5 7 8
d. 6 1 2 4 5 3 7 8
e. 6 1 2 5 4 3 7 8
(pag. 373)
Răspuns: b

117. *Pentru țara noastră, după Firu (1971, 1983), erupția dinților permanenți prezintă,
în mod normal, următoarea ordine cronologică la arcada inferioară:
a. 6 1 2 3 5 4 7 8
b. 1 6 2 3 4 5 7 8
c. 6 1 2 4 3 5 7 8
d. 6 1 2 3 4 5 7 8
e. 6 1 2 3 4 7 5 8
(pag. 373)
Răspuns: d

118. În pericoronarita congestivă:

a. Congestia gingivală este însoțită de trismus
b. Tratamentul presupune administrarea sistemică de antibiotice
c. Semnele locale sunt mai evidente
d. Starea generală poate fi alterată
e. Inflamația interesează, mai ales, regiunea incisivă
(pag. 374)
Răspuns: c, d

119. Următoarele sunt manifestări normale care pot însoți erupția dinților temporari:
a. Congestie gingivală
b. Prurit gingival
c. Febră ușoară
d. Hipersalivație
e. Agitație
(pag. 374)
Răspuns: a, b, d, e

29
 120. Următoarele nu sunt tulburări iritative, inflamatorii, infecțioase ale erupției dinților
temporari și permanenți:
a. Gingivostomatita
b. Pericoronarita supurată
c. Gingivita marginală
d. Afta bucală
e. Sechestrul de erupție
(pag. 374)
Răspuns: c, d

121. Următoarele afirmații cu privire la tulburările vârstei de erupție dentară sunt

adevărate:
a. În erupția cronologic întârziată, dinții erup cu mai mult de 2 x DS (deviația standard)
sub vârsta medie de erupție
b. În erupția cronologic normală, dinții erup în jurul vârstei medii de erupție în interiorul
intervalului de variabilitate considerat normal ca fiind de +/- de 2 x DS (deviația
standard)
c. În erupția cronologic accelerată, dinții erup cu mai mult de 2 x DS (deviația standard)
sub vârsta medie de erupție
d. În erupția cronologic întârziată, dinții erup cu mai mult de 2 x DS (deviația standard)
peste vârsta medie de erupție
e. În erupția cronologic accelerată, dinții erup cu mai mult de 2 x DS (deviația standard)
peste vârsta medie de erupție
(pag. 375)
Răspuns: b, c, d

122. Tulburările ordinii de erupție în prima etapă a dentiției mixte constatu în:
a. Erupția primilor premolari înaintea caninilor
b. Asimetrii în erupția incisivilor centrali inferiori
c. Asimetrii în erupția incisivilor centrali superiori
d. Erupția incisivilor laterali înaintea primilor premolari
e. Erupția incisivilor laterali înaintea unuia sau ambilor incisivi centrali
(pag. 375)
Răspuns: c, e

123. Examenul radiologic poate indica:

a. Lipsa mugurelui dentar
b. Formațiuni chistice
c. Dinți supranumerari
d. Cuduri corono-radiculare
e. Rizaliza întârziată a dintelui permanent
(pag. 375)

30
 Răspuns: a, b, c, d

124. Următoarele afirmații despre tulburările de poziție sunt false:

a. Dintele cel mai interesant de transpoziția dentară este caninul superior
b. Heterotopia este situația în care dintele se formează și este la mare distanță de locul lui
obișnuit pe arcadă
c. Ectopiile, incluziile și rotațiile interesează, de obicei, ultimii dinți din grup
d. Ectopia interesează frecvent caninul inferior
e. Cea mai frecventa formă de transpoziție dentară are loc între caninul superior și
incisivul lateral superior
(pag. 376)
Răspuns: d, e

125. Următoarele sunt tulburări de ritm ale erupției dentare, cu excepția:

a. Decalajul între vârsta dentară și vârsta osoasă
b. Debutul erupției dinților temporari la 9-10 luni, dar erupția va prezenta un ritm mai
rapid, atfel că la 2,5 ani sunt prezenți toți dinții temporari
c. Debutul erupției dinților permanenți la 7-8 ani
d. Pe o hemiarcadă dinții au atins planul de ocluzie, iar pe cealalta hemiarcadă dinții se
află în infraocluzie
e. Caninul superior este situat la distanță de locul lui obișnuit de pe arcadă
(pag. 376)
Răspuns: c, e

126. După școala românească de stomatologie pediatrică, următoarele sunt măsuri

impuse în cadrul prevenției primare:
a. Fluorizarea
b. Igiena orală
c. Sigilarea șanțurilor și fosetelor
d. Controlul periodic la medicul stomatolog
e. Înlăturarea hidraților de carbon din alimentație
(pag. 378)
Răspuns: a, b, c, d

127. Școala anglo-saxonă descrie următoarele măsuri de prevenție specifice:

a. Periajul dentar
b. Aplicații topice de fluor
c. Administrarea tabletelor cu fluor
d. Profilaxia dentară profesională
e. Educație oro-dentară
(pag. 378)

31
 Răspuns: a, b, d

128. *Următoarele afirmații referitoare la prevenția primară sunt adevărate, cu excepția:

a. Se aplică în perioada prepatogenă
b. Include promovarea stării de sănătate orală
c. Sigilarea șanțurilor și fosetelor reprezintă mijloace de prevenție primară
d. Introducerea fluorului în sistemul public de apă reprezinta o modalitate de prevenție
primară
e. Este specifică perioadei de debut a unei afecțiuni
(pag. 378)
Răspuns: e

129. Conceptele stomatologiei preventive nu urmăresc:

a. Îngrijirea la domiciliu
b. Evaluarea riscului la traumatisme dentare
c. Evaluarea riscului carios
d. Identificarea precoce a anomaliilor dento-maxilare
e. Îngrijirea profesională
(pag. 379)
Răspuns: b, d

130. *Următoarele sunt obiective ale evaluării riscului carios, cu excepția:

a. Alegerea unor metode de tratament specifice
b. Controlul periodic al pacientului
c. Justificarea și monitorizarea tratamentului
d. Detectarea pacienților cu risc carios mare
e. Stabilirea intervalului de reevaluare a pacientului
(pag. 379)
Răspuns: b

131. Următoarele se încadrează în categoria de măsuri specifice prevenției terțiare:

a. Coafajul pulpar
b. Extracțiile dentare
c. Lucrările protetice
d. Ortodonția interceptivă
e. Fluorizarea
(pag. 379)
Răspuns: a, b, c

132. Următoarele afirmații cu privire la periajul dentar sunt adevărate:

32
 a. Îndepărtează în totalitate placa bacteriană de pe dinți
b. Periajul dentar se recomandă a fi efectuat doar de către copii, pentru dobândirea
abilităților manuale necesare pentru efectuarea unui periaj optim
c. Periuța de dinți cu peri duri este cea mai eficientă
d. Trebuie realizat de la erupția primului dinte
e. Durata unui periaj corect variază între 3 și 5 minute
(pag. 379/380)
Răspuns: d, e

133. În tehnica Bass de periaj dentar:

a. Perii periuței formează un unghi drept cu suprafețele dentare
b. Periuța este așezată la un unghi de 45° față de axul lung al dintelui
c. Perii sunt forțați ușor în sulcusul gingival
d. Se recomandă realizarea unor mișcări lungi înainte și înapoi
e. Este asigurată și protecția caninului
(pag. 380)
Răspuns: b, c, e

134. *Următoarea afirmație referitoare la agenții antibacterieni utilizați pentru controlul

plăcii bacteriene este falsă:
a. Tratamentul cu clorhexidină poate fi efectuat în cabinetul stomatologic sau acasă
b. Clorhexidina are o afinitate puternică pentru dinți și mucoasa orală
c. Detergenții din pastele de dinți pot potența efectul clorhexidinei
d. Efectele secundare ale clorhexidinei sunt rare
e. Clorhexidina nu este recomandată copiilor mai mici de 6 ani
(pag. 381)
Răspuns: c

135. Despre mecanismul fluorului în prevenirea apariției leziunilor carioase sunt

adevărate următoarele:
a. Aplicarea topică a fluorului are ca rezultat formarea de cristale de fluorură de calciu
b. Fluorul nu trebuie să fie prezent în fluidul din placa bacteriană
c. Aplicațiile topice constituie un sistem cu eliberare lentă a fluorurii, controlat de ph
d. Conceptul prin care fluorul previne apariția leziunilor carioase a suferit o schimbare în
ultimii ani
e. Fluorul din placa bacteriană grăbește dizolvarea smalțului
(pag. 381)
Răspuns: a, c, d

136. Despre administrarea sistemică a fluorului sunt adevărate următoarele:

a. Tabletele de fluor se recomandă începând cu primul trimestru de sarcină

33
 b. Tabletele de fluor se administrează până la vârsta de 10 ani a copilului
c. Fluorizarea apei poate reduce cu până la 40-50% incidența leziunilor carioase
d. Fluorizarea apei este costisitoare și greu de implementat
e. Administrarea sistemică de fluor, pre-eruptiv, nu este foarte eficientă pentru prevenirea
cariilor dentare, după koch și poulsen
(pag. 381/382)
Răspuns: b, c, e

137. *Cantitatea de fluor minimă, considerată a fi doza toxică acută, daca este ingerată
este de:
a. 15 mg F/kg
b. 5 mg F/kg
c. 0,5 mg F/kg
d. 50 mg F/kg
e. 15 mg F/kg
(pag. 382)
Răspuns: b

138. Clasificarea fluorozei, după Dean, cuprinde următoarele grade:

a. I: fluoroză foarte ușoară
b. II: fluoroză moderată
c. V: fluoroză severă
d. O: aspect normal al smalțului
e. O: fluoroză incertă
(pag. 382)
Răspuns: c, d

139. Pasta de dinți cu fluor:

a. Este vehiculul ideal pentru aplicarea fluorului pe suprafețele dentare
b. Copiii mici înghit aproximativ 30% din cantitatea de pastă de dinți
c. După vârsta de 3 ani, cantitatea de pastă trebuie să fie de dimensiunea unui bob de orez
d. Copiii pot începe să folosească pastă de dinți cu fluor odată cu erupția dinților
permanenți
e. După vârsta de 3 ani, cantitatea de pastă trebuie să fie de dimensiunea unui bob de
mazăre
(pag. 383)
Răspuns: a, b, e

140. *Lacurile cu fluor:

a. Sunt aplicate cu ajutorul unor gutiere
b. Se pot folosi zilnic

34
 c. Aplicarea este dificilă
d. Aderă la suprafețele dentare timp de câteva zile
e. Se pot aplica în cabinetul stomatologic sau acasă
(pag. 383)
Răspuns: d

141. Despre sigilarea șanțurilor și fosetelor sunt adevărate următoarele afirmații:

a. Este o metodă terapeutică nonivazivă
b. Este indicată pentru dinții temporari sau permanenți aflați în erupție, chiar dacă nu
poate fi asigurată o izolare optimă
c. Este contraindicată în cazul cariilor incipiente ale dinților nou erupți
d. Are scopul de a opri dezvoltarea leziunilor carioase cavitare
e. Este indicată în cazul cariilor incipiente ale dinților nou erupți
(pag. 383)
Răspuns: a, e

142. *Pentru sigilarea dentară nu se utilizează:

a. Amalgamul de Argint
b. Rășini compozite autopolimerizabile
c. Compomeri
d. Glassionomeri cu priză mixtă
e. Glassionomeri cu priză chimică
(pag. 384)
Răspuns: a

143. Tehnica sigilării șanțurilor și fosetelor nu presupune:

a. Curățarea suprafeței dentare prin periaj cu pastă de dinți cu fluor
b. Spălare cu jet de apă și uscare
c. Izolarea dintelui
d. Aplicarea acidului ortofosforic timp de 40-60 de secunde
e. Reevaluarea la 6 luni
(pag. 384)
Răspuns: a, d

144. Despre restaurarea preventivă cu rășini sunt false următoarele afirmații:

a. Combină tehnicile de restaurare cu cele de sigilare
b. Materialul utilizat poate fi cimentul glassionomer
c. Nu se recomandă utilizarea rășinilor compozite datorită gradului de toxicitate pulpară
d. Tehnica nu presupune îndepărtarea țesuturilor dentare alterate de la nivelul șanțurilor
și fosetelor
e. Materialul utilizat poate fi un material de tip compomer

35
 (pag. 384)
Răspuns: c, d

145. *Leziunile carioase care apar la grupa de vârstă 0-1 an poartă denumirea de:
a. Carii timpurii ale copilăriei
b. Carii rampante ale copilăriei
c. Carii galopante ale copilăriei
d. Carii de biberon
e. Carii precoce ale copilăriei
(pag. 385)
Răspuns: e

146. Despre particularitățile de prevenție pentru grupa de vârstă 0-1 an, sunt adevărate
următoarele:
a. Tratamentele sunt dificil de realizat datorită cooperării deficitare a copilului
b. Este contraindicat tratamentul sub anestezie generală
c. Eforturile vor fi îndreptate spre transformarea leziunilor active în leziuni inactive
d. Un factor etiologic important pentru apariția cariilor la această vârstă este alimentarea
cu biberonul în timpul nopții
e. In cazul leziunilor incipiente de la nivelul incisivilor, se recomandă fluorizarea topică
la fiecare 6 luni
(pag. 385)
Răspuns: a, c, d

147. Despre particularitățile de prevenție pentru grupa de vârstă 3-6 ani, sunt adevărate
următoarele:
a. La această vârstă majoritatea leziunilor carioase la nivelul molarilor temporari sunt
profunde
b. La această vârstă majoritatea leziunilor carioase la nivelul molarilor temporari sunt
limitate în smalț
c. Leziunile carioase active la nivelul incisivilor temporari sunt mai puțin frecvente
d. Suprafețele cele mai afectate de carie sunt cele proximale, la nivelul molarilor
temporari
e. Suprafețele cele mai afectate de carie sunt cele ocluzale, la nivelul molarilor temporari
(pag. 385)
Răspuns: b, c, e

148. Despre particularitățile de prevenție pentru grupa de vârstă 6-12 ani, sunt adevărate
următoarele:
a. Molarul prim permanent este foarte expus afectării prin procese carioase

36
 b. Dacă molarul temporar secund prezintă leziune carioasă pe suprafața distală există un
risc crescut ca și molarul prim permanent să dezvolte leziune carioasă pe suprafața
mezială
c. Localizarea cea mai frecventă a leziunilor carioase incipiente este la nivelul șanțurilor
și fosetelor molarilor și premolarilor
d. Indicațiile și principiile de tratament preventiv diferă substanțial față de cele specifice
grupei de vârstă 3-6 ani
e. Crește numărul leziunilor carioase la nivelul suprafețelor proximale ale molarilor
temporari
(pag. 386)
Răspuns: a, b, c, e

149. *La vârsta de 13 ani, leziunile carioase tratate și netratate implică suprafețele
ocluzale ale molarilor și premolarilor în procent de:
a. 90%
b. 85%
c. 75%
d. 80%
e. 70%
(pag. 386)
Răspuns: d

150. Recomandările preventive pentru grupa de vârstă 12-19 ani privesc:

a. Igiena orală
b. Igiena alimentară
c. Restaurarea breșelor edentate
d. Aplicația topică de fluor
e. Restaurarea preventivă cu rășini
(pag. 386)
Răspuns: a, b, d, e

37