Reproducerea: are loc doar pe cale asexuati. Pani in acest moment nu au fost observate procese legate de inmultirea sexuati, La formele lipsite de schelet sau cu un schelet simply, reproducerea asexualé este reprezentati prin diviziune binard. La formele cu schelet complicat, reproducerea asexuati se realizeaza prin diviziune multipli (merogamie). Thalassicolla nucleata ~ masoard aproximativ 5 mm. Este 0 forma solitar’, ce duce © viaji pelagic. Corpul este aproximativ sferic, Ia suprafafa corpului putind fi remarcate numeroase pscudopode dispuse regulat. Citoplasma este clar diferentiati intr-o zondi medulard (ce confine un nucleu) si una corticali de membrana capsulei centrale. Din ectoplasma doar zona foarte subjire este hialin’, aceasta zon fiind situata in imediata vecindtate a capsulei centrale, motiv pentru care este denumit& zond (pitura) pericapsulari, Restul ectoplasmei este foarte putemic vacuolizat, Vacuolele conjin o substan{a cleioasé sau uleioasi care este mai usoari decét apa. Datoriti acestei substanfe, vacuolele constituie un fel de flotor al acestui organism. Desi caracteristicd a radiolarilor este faptul ci produc numeroase clemente scheletice, aceasta specie nu are schelet. increngitura Apicomplexa (Sporozoa): Cuprinde aproximativ 6000 specii de protiste exclusiv parazite in tubul digestiv sau in cavitatea corpului la diferite nevertebrate (la multe artropode) sau in singe la mamifere (Pechenik, 2010). Unele specii paraziteaza o singurd gazda (sunt monoxene), dar sunt si specii care pe parcursul ciclului de dezvoltare au doud gazde (sunt heteroxene) ~ un artropod, ce infeapd (de regula este gazda definitiva), si un vertebrat (de regula gazda intermediara). Caracteristica lor principala const in prezena unei structuri numiti complex apical la stadiile infectioase, mobile (sporoz , merozoizi). Cu ajutorul complexului apical aceste organisme se ataseaza de celula gazdi, iar niste substanje secretate de acest complex apical determina 0 invaginare a membranei celulei gazda ce trage parazitul in citoplasma intr-o vacuola parazitifora (Brusca & Brusca, 2003). Cind speciile acestui grup tree de la o gazda la alta (nu co caracteristicd general) se inchisteazd dnd nagtete unor forme numite spori, de unde si una dintre denumirile increngiturii (Sperozoa). Datorit’ modului de via(a parazit, structura corpului este foarte simplificata. Sub piasmeleina acestor organisme existd un citoschelet constituit din numeroase alveole, asa cum exist gi in cazul ciliatelor si al dinoflagelatelor. impreund, apicoplexele, ciliatele si dinofiagclatele formeaz o unitate taxonomicd numiti Alveolata (au 34caractere comune alveolele, dar si porfiuni din ADN-ul ribosomal). Alveotele formeazi sub membrand un perete aproape complet (este deschis in partea anterioari unde ¢ dezvoltat complexul apical, pe parle laterale unde se gisese microporii de hrinire in partea posterioard unde se afld locul de exocitoza - citoproctul (Ruppert et al., 2004)). Nu au organite de migcare deplasarea realiziindu-se prin tarire, dar unele specii produc gameti ce prezinti pseudopode sau flageli. in endoplasma prezinti un singur nucleu. Mitocondriile au criste veziculare. Nu posed vacuole pulsatile, citoscheletului format Hrinirea se realizeazi prin pinocitoza si prin fagocitozi. Datori din alveole, hrinirea nu poate avea loc pe intreaga suprafatd a corpului, ci doar prin intermediul uunor microporisituati lateral. Se reproduc asexuat prin diviziune binard sau prin diviziune multipld, iar sexuat prin formare de gamefi. Clasa Gregarinea Triiese parazite in intestin si in organele genitale la nevertebrate. Find parazite extracelulare pot atinge dimensiuni relativ mari, Atunci cand sunt observate, apar in numar mare avand aspect de turma (gregarinus = de turma). Sunt monoxene ({si desfisoard intreg ciclul de dezvoltare intr-o singurd gazda). Gamontii cu potenta sexuald diferiti formeazi perechi gi se inchisteazi impreund. Atat gamonfii masculi cat si cei femeli suferé numeroase diviziuni formind gameti. Specie caracteristicd: Stylorhynchus longicollis ~ parazit in intestinul de la Blaps ‘mortisaga (gandacul puturos). Corpul parazitului este lung, viermiform, aledtuit din 2 regiuni: o regiune anterioard numiti protomerit si 0 regiune posterioard numiti deutomerit. Deutomeritul este mai bine dezvoltat decit protomeritul, Limita dizsre aceste 2 regiuni este marcati la exterior de un sant circular. Protomeritul are aspect wluagii, ‘n partea sa anterioard prezinti o dilatare cunoscuta sub denumirea de epimerit. De regula la nivelul epimeritului sunt prezente organe de fixare cu ajutorul cdrora parazitul se ataseazi de peretele intestinal al gazdei Deutomeritul este regiunea cea mai bine dezvoltati, la nivelul siu gisindu-se unicul nucleu al acestei speci 55Citoplasma este diferentiaté in ectoplasma si endoplasma. Intre protomerit $i deutomerit exist un perete transversal de ectoplasma ce separa complet endoplasma protomeritului de cendoplasma deutomeritului, Ectoplasma produce la exteriorul corpului o cuticuli, care protejeaz parazitul de actiunea sucurilor digestive ale gazdei. Sub aceasti cuticuld exist o patura gelatinoa: de o paturi de ectoplasmi hi mioneme. Endoplasma este foarte bogata i granule, cea de la nivelul protomeritului in granule de volutina, iar cea de la nivelul deutomeritului in granule de paraglicogen. Nutrijia este realizata prin osmozd. Respirajia este anaerobi, energia necesard men{inerit Vietii este procurati prin descompunerea paraglicogenului. Excrefia se realizeaza prin difuzie, nu au vacuole pulsatile, Reproducerea: este caracterizatd prin alternan{a de generafii sexuatd (gamogonica) si asexuati (sporogonic’). Faza gamogonica: Indivizii fixaji de peretele intestinal al gazdei se numese cefalini Cand ajung la maturitate sexuala, acesti indivizi se detageaz’ de peretele intestinal al gazdei, epimeritul se rupe, iar protomeritul se retracta. Indivizit ajunsi in acest stadiu sunt denumiti sporadini sau gamonti. Sporadinii (gamonti) se grupeaza in perechi, alipindu-se 2 céte 2, dnd (pl. membrana comund, constituindu-se astfel cite un gametochist. Gamontii (sporadinii) din acelasi nastere unei formatiuni numite sizi Fiecare sizigie se inconjuri cu céte 0 chist desi sunt identici morfologic sunt diferiti din punct de vedere fiziologic, unul din ei fiind mascul, celdlalt femel. In ambii gamoi i, nucleii se divid de numeroase ori, rezultind numerosi nuclei mit care se inconjuri cu citop’ sm gi se transforma intr-o multitudine de gamefi Gamontul mascul va produce gameti taascvii, flagelati, iar cel femel, gamefi neflagelati, imobili Gamefii copuleazd 2 cate 2, in urma ac stui proces rezultind numerosi zigofi. Zigotii noi formati se inchisteaza. Deci, sub membrana gametochistului se vor forma numerosi zigoti fiecare dintre acestia formand céte un spor. Faza sporogonicd: fiecare zigot se transforma treptat intr-un spor, motiv pentru care zigojii mai sunt denumiti si sporoblasti. Sub membrana chistului, nucleul se divide de 3X dnd nastere la 8 nuclei. Acestia se inconjuri cu citoplasma si formeazd 8 sporozoizi. Prin acest proces, gametochisturile se transforma in chisturi, fiecare chist confinind numerosi spori, care la 56ate Ia exterior cu Aceste chisturi sunt el randul lor contin fiecare din cate 8 sporozoi: excrementele gindacului. Faza vegetativa: dacd aceste chisturi sunt ingerate de un alt gindac, in intestinul acestuia, membrana chistului este distrusd, iar sporozoizii sunt pusi in libertate. Ei ataci celulele formeaza un intestinale, in prima fazd intrnd in acestea, Pe masuri ce parazitul creste protomerit si un epimerit definitiv si proemind in afara celulei. Clasa Coccidia Deoarece uncle dintre speciile acestei unitiji taxonomice paraziteazi la animale domestice, sunt considerate specii daundtoare. Se considera ci anual, doar in SUA, speciile ane de dolari (Brusca & Brusca, 2003). genului Eimeria provoaca daune de peste 600 mi Cuprinde speci de dimensiuni mici, parazite intracelular. Au o structurd extrem de simpla: itoplasma si nucleu mare. Spre deosebire de gregarine, gamonfii nu formeaza perechi in interiorul aceluiasi chist, iar gamonutul femel formeazi un singur macrogamet, Reprezentant caracteristic: Eimeria schubergi, specie monoxend (paraziteaz o singuri (Lithobius forficatus). Ciclul de gazda), parazita in celulele epitcliului intestinal la urechelni dezvoltare al acestei specii este reprezentat prin 2 etape: 0 etapa endogend (are loc in interiorul uunei_gazde) si o etapa exogent (are loc in mediul extern). Pe parcursul etapei endogene se desfisoara 2 faze ale ciclului de dezvoltare, adica faza schizogonica gi faza gamogonici. Etapa exogend cuprinde doar faza sporogonic incepe prin pairunderea parazitului in stare de sporozoid in celula Faza schizogot intestinalé a gazdei, Patrunderea parazitelui i celula gazda se realizeaza prin inglobarea acestui srazititer’ (L6pe2-Osorio et al., 2020), Aici parazitul se de catre celula gazda intr-o vacuoli © forma rotunjiti, acest stadiu find numit trofozoid. La un moment dat hrneste, creste si parazitul intra in procesul de inmultire vegetativa (schizogonie), moment in care individul poarta numele de schizont. in interiorul schizontului, nucleul acestuia se divide de mai multe ori fird ca 8G se divida si citoplasma (Lépez-Osorio et al., 2020). Rezultatul acestor diviziuni ale nucleului va fi o cclula multinucleata, cu nucleii dispusi la periferie. Nuclei nou formati se inconjura cu citoplasma, transformandu-se in numeroase celule fusiforme, mobile, numite scl 37(merozoizi). Celulele infestate sunt distruse, iar schizozoizii sunt eliberfi celule. si infesteazi alte Faza gamogonicd: dupa ce schizogonia are loc de mai multe ori, probabil sub influenta unor substanje produse de gazda, unii schizoz0i patruns in celulele gazdei se transforma in Samon{i sau gametocifi. Gamon(ti (gametocifii) femeli, elimina o parte din materialul nucler gi Se vor transforma in gamei femeli, fiecare gamont femel se transforma in cite un gamet. Nucleul gamonjilor (gametocitilor) masculi se divide de numeroase ori, nuclei now formati se inconjura cu citoplasma si se transforma gamefi masculi prevazuti cu 2 flageli. Lopez-Osorio et al. (2020) considera ci patologia si semnele clinice asociate infestirii cu Eimeria sunt determinate in principal de stadiul de gamont. Aparifia acestui stadiu este asociatd cu distrugerea ‘mucoasei intestinale determinand probleme legate de absorbjia intestinalé (in special a api electrolitilor) si aparitia diare Gametii, atét cei masculi, cat si cei femeli sunt eliminati in lumenul intestinal unde are loc copulafia. In urma copulatiei rezulté zigotul. Acesta se inchisteazd, transformandu-se in oochist. Oochisturile sunt eliminate apoi cu excrementele la exterior, unde dezvoltarea continua, Faza sporogonica: are loc in afara organismului gazda, in mediul extern si se desfigoard in 1-2 zile. Stu recente indica faptul cd aceastd faz are loc doar in prezenta Ox. Pe parcursul acestei faze nucleul oochistului se divide de 2X rezultind 4 nuclei, acestia se inconjura cu citoplasma isi formeaza cate 0 membrana proprie si se transforma in sporoblasti. In interiorul fiecdrui sporoblast, nucleul se divide dind nastere la 2 sporozoizi, O dati cu formarea sporozoizilor, sporoblastii se transforma in spori. Deci, fiecare oochist con{ine cate 4 spori fiecare spor contine cate 2 sporuzeizi. Sporozoizii au apect de banani gi sunt mobili Alte specii: Eimeri is ~ paraziteazi la iepure, in intestin; Eimeria zurni — raziteaza la pas Clasa Hematozoea: Cuprinde specii parazite in globulele rosii de la vertebrate, Se deosebese de coccidii prin faptul c& in anumite stadii ale dezvoltarii iau aspect amiboid, iar in globulele rosii provoacd aparitia unui pigment negru, numit hemozoind, rezultat al degradarii hemoglobinei, 58Au intotdeauna 2 gazde diferite (suri heteroxene). Unele dintre cele mai cunoscute speci ale acestei clase sunt speciile genului Plasmodium ce provoacd la om malaria, Anual sunt depistate in jur de 500 milioane de persoane ce suferd de malarie, iar aceasté afectiune cauzeazi intre 1 si 3 milioane de decese pe an (Brusca & Brusca, 2003). Pechenik (2010), considera cd in acest moment, pe Terra, la fiecare 10-12 secunde o persoand moare din cauza malariei. Cei mai afectati sunt copii sub 5 ani din Africa (Biggs & Brown, 2001). Se estimeaza ca farile din Africa afectate de malarie au pierderi comerciale anuale de 30 - 40 miliarde de dolari (Winegard, 2020). Ca gi in cazul tripanosomelor sau al giardiei, si la aceste organisme poate fi observatd 0 accentuati variabilitate antigenic& care ajuti parazitul si evite sistemul imunitar al gazdi Deoarece speciile sunt parazite intracelular in hematii, sunt bine protejate de actiunea multor medicamente. Studii recente sugereazi faptul c4 in cazul speciilor genului Plasmodium (produc Ja om malaria), parazitul poate influenta comportamentul {anfarului determinind femelele infestate si infepe mai des in comparatie cu cele neinfestate (Brusca & Brusca, 2003). Acest lucru ar avea loc datorita faptului ca prezenfa parazitului la nivelul glandelor salivare a femelei de fantar determina o diminuare sau suprimare a secretiei de saliva cu efect anticoagulant. in acest mod este redusi cantitatea de singe pe care femela de tinfar o poate obtine la o hranire (intepatura), iar pentru a-si objine doza necesari de singe, ferela este obligata si infepe de mai multe ori (Winegard, 2020). O curiozitate 0 constituie identificarea la speciile acestui grup a unui plastid vestigial numit apicoplast. Fari apicoplast aceste organisme nu pot supravietui, degi este usor de observat ca acest plastid vestigial si-a pierdut functia de a realiza fotosinteza, Reprezentant caracteristic: Plasmodium falciparum, Bs\e recunoscut ca fiind agentul ce produce una dintre formele cele mai grave de malarie ( & Brown, 2001). Mortalitatea provocati de aceasta specie poate varia intre 25-50 %. Dintro cei care supravieuiese infestarii cerebrale (nu toate persoanele infestate cu P. falciparum tree prin aceasta f228), aproximativ 25% vor riméine cu sechele grave pe tot parcursul vielii (orbire, pierderea vorbiri (Winegard, 2020) Ciclul de reproducere: dificultsji de invatare, paralizii ale membrelor) i)Schizogonia ~ sporozoidul este introdus in corpul omului de cétre {antar, care atunci end suge singe, injecteaza in corpul omului saliva, La o singurd mugcdturd, o femeld de fAnjar poate inocula intre 20-200 de sporozoii (Gorcia et al., 2006). In acest stadiu, parazitul (sporozoidul) pitruns in fluxul sangvin ajunge si se localizeazi la nivelul celulelor hepatice. Radu (1972) consider c& sporozoizii pot ataca nu doar celulele hepatice ci gi celulele maduvei osoase. in Auxul sangvin sporozoizii pot supravietui aproximativ 30 de minute fiind apoi distrusi de sistemul imunitar al gazdei. Sporozoizii care in acest interval de timp au patruns in hepatocite se sustrag acfiunii sistemului imunitar. Patrunderea sporozoizilor in hepatocite se realizeazi cu ajutorul complexului apical. Cu ajutorul acestui complex sporozoizii se ataseazi de membrana hepatocitelor si tot cu ajutorul acestui complex hepatocitele sunt determinate si inglobeze sporozoizii in niste vacuole parazitofore. in interiorul acestor vacuole parazitofore sporozoizii isi pierd complexul apical si se transforma intr-un nou stadiu — trofozoizi. in stadiul de trofozoid parazitul se hrdneste, creste, iar nucleul acestuia se divide mitotic de 13 - 14 ori. Deoarece diviziunile nucleului nu sunt urmate de diviziunea celulei, rezultatul acestor diviziuni va fi o numiti schizont. Nucleii schizontului se vor inconjura cu formeazd membrane proprii gi se detageazi de schizont sub forma unor indivizi numifi schizozoizi sau merozoizi. Un singur schizont poate forma in decursul unei siptimani aproximativ 40000 de schizozoizi (merozoizi) (Pechenik, 2015). Procesul prin care dintr-un schizont se formeazi scl ‘ozoizi se numeste schizogonie, Schizozoizii sunt eliberafi din hepatocitul in care s-au format si atacd alte celule hepatice (Radu, 1972; Moglan & Popescu, 2009). Dupa ce acest ciclu a avut loc de cateva ori la nivelul celulelor hepatice, parazitul este capabil de a ataca hematii (dupi aproape o siptimand), Aceastd parte a ciclului de dezvoltare poarté numele de ciclu exozritracitar. Existi specii da Plasmodium (ex. P. vivax) la care trofozoidul patruns in hepatocit na sz transforma direct in schizont ci intra inte-o faz latent& (trofozoid latent sau hipnozotd) i are poate sta luni sau chiar ani pana si se activeze gi si produca boala (Vaughan & Kappe, 2017). Patruns in hematie, parazitul ia forma unei mici amibe. Aceasta intr in procesul de schizogonie, dnd nastere la mai multi schizozoizi (10-20) care se dispun in forma de rozeti. In hemati le infestate apar niste granule de pigment negru, cunoscut sub numele de hemozoind, Dupi un timp, hematia infestata se distruge, pundnd in libertate schizozoizii nou formati care vor ataca alte hematii. Punerea in libertate a parazitului are loc simultan din toate hematiile 60parazitate, iar in acel moment, bolnavul are un acces de febri datorat toxinelor produse de parazit. (acest ciclu ~ ciclu eritrocitar). Patrunderea parazitului in hematie determin’ o schimbare a chimismului membranei hematiei. Hematiile infestate vor avea suprafata lipi si vor adera la peretii vaselor de singe. Prezen{a parazitului in hematii modified metabolismul acestora, hematiile infectate consumand de aproximativ 40 ori mai multd glucozd in comparatie cu cele sinatoase (Pechenik, 2015). Deoarece hematiile infectate au suprafata lipicioasa si aderd Ia peret vaselor de singe ele nu mai ajung in splind, evitind astfel distrugerea lor de catre sistemul imunitar al gazdei. Acumularea hemat lor parazitate de peretii vaselor de singe pot avea efecte severe asupra gazdei in special atunci c’nd acest lucru se petrece in vasele de singe din creier (Pechenik, 2010). Gamogoni = Dup ce schizogonia s-a repetat de mai multe ori, unii schizozoizi patrunsi in hematii se transforma in gamonti. Gamontii pot supravietui si evolua mai departe doar daca sunt preluaji de cdtre un {anfar, in caz contrar fiind distrusi in cteva sptamani (Pechenik, 2015). Dacd un {injar (Anopheles maculipennis) suge singe de la un bolnav de malarie, in intestinul acestuia toate formele sunt distruse, mai putin gamonti Gametocitii femeli se transforma prin eliminarea a 2 globuli polari in macrogamefi. Gametocitii masculi formeazi la periferie niste prelungiri digitiforme. In aceste prelung divi pitrund nucleii rezultaji din ziunea multipli a nucleului gametocitului mascul. Aceste prelungiri se detaseaz’, transformandu-se in microgameji (transformarea gametocitului mascul in game{i dureazi aproximativ 15 minute). Copulaia are loc tot in intestinul tangarului. In urma copulatiei rezulta zigotul. Procesele descrise mai_ sus au loz ede, fecunda gametului femel gi formarea zigotului avand loc in aproximativ ¥ ox 4 = montentul in care -a hrdnit {anqarul (Pechenik, 2015). Zigotul are o formé alungiti si este mobil, motiv pentru care este numit oochinet. Oochinetul (este capabil si producd chitinazi) intra in peretele tubului digestiv de la {amar unde se inchisteazi. Sporogonia — nuclei oochisturilor se divid de mai multe ori (prima data mei . apoi -si formeze insi 0 ‘membrana proprie. In interiorul acestor mase de citoplasma nucleii se divid de numeroase ori, mitotic), fiecare nucleu rezultat se inconjuri cu o masi de citoplasma, fara s nucleii rezultaji se dispun la periferia acestor mase de citoplasm: , constituind numerosi sporozoizi (un singur oochist produce aproximativ 10000 de sporozoizi). Prin spargerea celulelor infestate, sporozoizii sunt pusi in libertate in cavitatea generala a {antarului. De aici 61parazitul migreazi in glandele salivare ale fanarului, de unde este inoculat cu saliva din nou la om, Provoaca boala ~ febra ter{a mal gn, Schizogonia dureaza 24 ~ 28 ore. Alte specii: Plasmodium vivax (schizogonia dureazi 48 ore), Plasmodium malariae (schizogonia dureazi 72 ore). Desi aceste specii nu sunt la fel de periculoase pentru oameni precum P. falciparum, (rata de mortaitate pentru P. vivax este de aproximativ 5% in Africa si de reinfectat 1 - 2% in restul lumii) ele pot genera reveniri repetate ale boli (fard a fi necesar si de 0 nowi muscdturd de fnjar) in urmatorii 20 de ani dupa ce purtatorul a fost considerat vindecat (Winegard, 2020)). increngatura Ciliophora (Infusoria) Sunt considerate ca fiind cele mai superioare protiste datoriti modului complex de organizare a corpului, dar si datoritd. comportamentului sofisticat. Pané in prezent au fost descrise peste 8000 de specii apatinind acestui grup (Ruppert et al. 2004) (12000 dupa Brusca, 2004). Toate cilioforele sunt heterotrofe, majoritatea (2/3) triind libere in ape dulei, dar gi sirate, sau in pimant umed. Sunt totusi cunoscute gi numeroase speci comensale sau parazite. Speciile libere sunt in mare parte solitare si mobile, dar unele sunt fixate pe diferite substraturi (temporar sau permanent), iar unele pot alcatui colonii (Brusca, 2004). Aproximativ 15% dintre ciliate sunt parazite la alte protiste, 1a nevertebrate sau vertebrate. Pentru acvaristi o aparitie cunoscuta, dar total nedorité o reprezinta specia Jchthyophthirius multfilis, parazit numit impropriu — paduche de peste; Balantidium reprezint’ unul dintre genurile cu specii parazite mai bine cunoscut (Balantidium coli — parazit in intestin la pore; poate ajunge si la om unde provoacd. tulburari gastro-intestinale), Multe specit de ciliofore au capacitatea de a digera celuloza, iar datorita acestei caracteristici pot tai in i ‘biozi cu multe speci ierbivore (ex. in burduful rumegatoarelor). Majoritatea cilioforelor nu 21 compul protejat de un fest, dar speciile din acest grup cu un {est la exterior nu sunt niste aparitii rare. Testul (numit lorica), atunci cand apare, poate fi de natura organic, ori poate fi format din diferite resturi organice sau anorganice din mediul incojurator cimentate intre ele (Ruppert ct al. 2004). La acest grup de protiste au fost remareate fenomene interesante cu privire Ia marea lor plasticitate fenotipicd. Aceasti plasticitate fenotipicd poate fi intr-o legaturi foarte strdnsa cu 62anumite trisituri comportamentale (Peckenik, 2010). Astfel, specia Tetrahymena vorax atunci ind se afla intr-un mediu in care este prezenta hrana sub forma unor particule mici (ex. bacterit) are un peristom mic (hrinindu-se prin filtrare). Daca indivizii acestei speci (Tetrahymena vorax) sunt pusi intr-un mediu in care se giseste specia Tetraliymena thermophila, sau daca in mediul i din specia mentionata, pe parcursul a doar cateva ore ei vor suferi lor sunt addugati indivi 2010), S-a observat 4 indivizi relativ mici, cu peristom transformari impresionante (Pechenil mic din specia Tetrahymena vorax, in prezenta indivizilor din specia Tetrahymena thermophila, devin in scurt timp mai mari, cu un peristom, respectiv citostom mult mai mare, transformandu- se astfel in pridatori. Deci, pradatorismul, va determina aparitia in cadrul speciei 7. vorax a unor indivizi mari cu peristom larg. Deplasarea. Sunt protistele ce se deplaseaza cel mai rapid, fiind de aproape 10 ori mai rapide decat flagelatele gi de aproximativ 400 de ori mai agile in comparatie cu organismele ce se deplaseazi cu ajutorul pscudopodelor (cili - 2 mm pe secunda, pseudopode — 18 mm pe ord) (Pechenik, 2010). Speciile din aceasta unitate taxonomica se deplaseazi cu ajutorul cililor, care asa cum am mai discutat sunt foarte asemanatori (identici) ca structuri cu flagelii. Datorité a fiind flageli modificati. Cil i flageli, unii autori considera cil acestei aseminiri dintre orali (sunt in pot fi repatizati in 2 categorii: cili somatiei (ce acoperi suprafata corpului) si ci legitura cu citostomul si cu diferentierile peristomiale). Cilii pot functiona ca unititi distinete (fiecare cil in parte), sau pot forma prin asociere diferite organite, precum: membranele (cilii de pe 0 zona oarecare a unui sir, sau a cétorva siruri adiacente se unese rezultind o structura cu aspect de paleti aproximativ triunghiulard), membrane ondulante (a nu se confunda cu membrana ondutant’ de la flagelate; in acest caz, cili de pe un gir, sau din cateva siruri adiacente, se vor ataga unul de celdilalt -ffri s8-si piardi individualitatea— functionand astfel ca o singurd (manunchiuri de cili). in cadrul acestor unitate cu aspectul unei membrane sat: a uel foi) si organite, cilii isi pastreaza individuatite!ea sf nu prezintd caracteristici care si-i diferentieze de cilii normali, Nu se cunoaste mecanismul prin care cilii se asociazd in aceste organite (membranele, membrane ondulante gi citi) Miscarea cililor de pe suprafata corpului cilioforelor este foarte bine coordonata, aseminandu-se cu o miscare “in valuri”, Aceasti migcare este numiti metacrond si este determinata de faptul cd blefaroplastii cililor sunt interconectati prin niste microfibre numite kinetodesme. Unele ciliofore (ex. Stylonychia) au corpul diferenfiat intr-o zona dorsal (de unde 63cilii au disparut in cea mai mare parte) si una ventralé unde cilii sunt grupati in ciri. Multe ciliofore ce prezinti ciri au un mod particular de a se deplasa. in acest caz nu mai observam deplasarea tipicd cu ajutorul cililor ci o deplasare “prin pisire”, foarte aseminatoare cu cea a insectelor. Migcarea cilioforelor poate fi determinatd si de contractia mionemelor. Aceste mioneme scurteazi intreg corpul la Stentor sp., sau pedunculul la Vorticella sp. Mionemele din peduncul sunt denumite spasmoneme, Mionemele au in structura lor o protein numita spasmind (nu acest protein pentru a se contracta are nevoie de actin’ si miozina ca in cazul metazoarelor), Ca? (am mentionat ci Ca®* se acumuleazi la nivelul alveolelor) nu de ATP (Ruppert et al., 2004. in ectoplasma cilioforelor pot fi observate trichociste, toxociste si mucociste. in strinsd legitura cu complexul citoschelet (include pelicula i invelisul alveolar), orificiile excretoare si citoproctul (citopigele) au 0 pozitie fixd. Alituri de Dinoflagellata si Apicomplexa, aledtuiesc grupul Alveolata. Aceste 3 increngaturi sunt cuprinse in acelasi grup pe baza faptului ci ADN-ul ribosomal prezinti numeroase secvente similare si datorita peretelui format din alveole de sub membrana plasmatica Cilioforele sunt organisme heterocariote, adicd au cel putin 2 nuclei, diferiti intre ei atat morfologic cat si fiziologic (macronuclei cu rol in viata vegetativa si micronuclei cu rol in reproducere). Macronucleii sunt poliploizi (conjin atit ADN si ARN) si sunt implicafi in viafa de zi cu zi (metabolism), in diferentierea si regenerarca celular. Cilioforele pot trai fir’ micronuclei, dar lipsa macronucleilor este incompatibiti cu viafa. Macronucleii igi au originea in micronuclei, dar mare parte din materialul genetic provenit de Ia micronucleul tatd se pierde in timpul diferentierii macronucleului (pana la 98% fa Stylonichia) (Ruppert et al., 2004). Nutrifia. Cilioforele libere pot & detsitivore, bacterivore, iebivore, sau pridatoare. Hrana poate fi preluata din mediul inconjuritor fic pric filtrare (prin “vartej" ex. Paramaecium sp.), sau prin “sugere” (la Suctori). La cilioforele ce preieu hrana din mediul inconjurator prin filtrare, exitd diferengieri peristomiale uneori destul de complicate (membranele, membrane ondulante), iar citofaringele prezinté o zona in care peretele alveolar prezinté o discontinuitate, zona in care se formeazi vacuole digestive prin fagocitozd. La cilioforele pridatoare (ex. Didinium) citostomul poate fi foarte larg, diametrul citostomului find comparabil cu diametrul corpului 64Acest fapt, impreuni cu o alld adaptare precum citofaringele ce poate fi devaginat, contribuie la capturarea unor prizi mari (Brusca, 2004) In cazul suctorilor nu existi diferentieri citostomiale sau peristomiale, aceste organisme Prezentand pe suprafafa corpului tentacule ce pot fi clavate (ma sate) sau ascutite. in axul fiecdrui tentacul este prezent un tub format din microtubuli, Fiecare tentacul prezintd apical niste Structuri foarte aseminitoare trichocistelor, structuri denumite haptoci fe. Rolul haptocistelor este de a penetra, paraliza gi ancora prada de tentacule (Brusca, 2003). Dupa ce prada a fost ancoratd, este supti prin invaginarea tentaculului, Cilindrul din axul fiecdrui tentacul functioneazd precum un citofaringe, iar acest proces de sugere este de fapt doar 0 fagocitozi acceleratii (Ruppert et al., 2004). Un fenomen foarte interesant in lumea cilioforelor il constituie canibalismul. Se pare cd acest fenomen este indus de lipsa hranei (subnutrijia). Acest factor poate induce mai multe transforma cilioforelor. La unele specii determina aparitia unor forme mult mai mobile (numite teronti) cu 0 capacitate de dispersie gi de supravi juire mult mai mare. La alte specii, acelasi factor (subnutritia) determina aparitia unor forme macrostome, canibale ce se vor hrdni cu indivi conspecifici, dar cu aparatul oral normal dezvoltat (Lynn, 2008). Existd si specii de ciliate (ex. Paramaccium bursaria) ce realizezi simbioze cu diferite alge verai - zoochlorele. Simbioza aceasta dintre cil te gi zoochlorele poate merge att de departe incit in urma acestei asocieri unele ciliate isi pierd citostomul si diferentierile citostomiale (ex. Mesodinium sp.) (Ruppert et al., 2004). Au fost observate ‘si specii de ciliate (Laboea sp.) care digeri algele, dar pistreaza in citoplasma cloroplastele (Brusca, 2004). Exereti . Exerefia tipicd prin difueie pe intreaga suprafata a corpului caracteristicd majorititii protistelor este ingreunaté Ia ciliofore de structura complexa a peretelui corpului, Din acest motiv, in cazul acestui grup u rol smporta iat in procesul de excretie il joacd vacuolele excretoare, intélnite atat la formele duleicole, eat si la cele marine, La formele dulcicole frecventa contractiilor vacuolelor excretoare este mai mare decit la formele marine (Ruppert et al., 2004). Reproducerea. Ciclul de viati la ciliofore include mai multe faze: 0 fa2d vegetativa (caracterizata prin reproducere vegetat ‘4 - clonal), 0 faz sexuatd (conjugarea) pe parcursul cireia are loc schimb de material nuclear intre organismele implicate si o fazd criptobiotics pe parcursul cdreia organismele sunt inchistate (Lynn, 2008), 65Reproducerea asexuati (clonal) are loc prin diviziune binari transversal. in cazul multor specii fixate (ex. Vorticella sp.), acest tip de reproducere are loc prin inmugurire, Aceasta diviziune binari presupune div ‘unea mitotic’ a micronucleului. Macronucleul se divide amitotic printr-o constrictic. La speciile unde sunt prezen{i mai mul{i macronuclei, premergitor acestei diviziuni, macronucleii se vor contopi rezultind un singur macronucleu de dimensiuni mai mari (Ruppert et al., 2004). Intervalul dintre 2 di ini clonale variazi in funct de speci dar si de factorii de mediu. La parameci, intervalul cuprins intre 2 diviziuni clonale varia 12-24 ore. intre Diviziunea multipla a fost rareori observatd la ciliofore, Atunci cdind apare, a fost de regula observat la formele inchistate (Brusca, 2004). La Jelithyophthirius, in interiorul chisturilor se formeaza prin diviziune multipli mii de indivizi ce vor trai o perioada impreund in acelasi chist (Lynn, 2008), Reproducerea sexuati la ciliate nu implica formarea de gamefi, ci schimbul de gene are loc in mod direct. Acest proces este cunoscut sub numele de conjugare, De regula, in timpul conjugarii, 2 in ‘zi compatibili sexual formeazi o pereche atagindu-se unul de celdlalt, Indivizii din aceasta pereche sunt numiti conjuganfi. in fiecare individ, macronucleul dispare, iar micronucleul se divide meiotic de 2 oi. Dintre micronucelii rezultati doar unul rezistd, ceilati se dezintegrea: Acest nucleu se divide la rindul rezultind 2 micronuclei haploizi, gametici, identici din punct de vedere genetic. Din acesti 2 micronuclei gametici, unul este stationar (rimine in parameciul in care s-a format), celdlalt este migrator (va migra in conjugantul pereche). Nucleul stationar al fiecirui conjugant se contopeste cu nucleul migrator al conjugantului pereche, rezultind un singur nucleu diploid — sincarion, Dupa realizarea sincarionului, conjugantii se despart, transtormindu- in exconjuganti (Ruppert et al., 2004). Sincarionul exconjugantilor se cor functie de specie. in unele cazuri (Ia speciile cu un singur micronucleu si un singur snes leu), si warionul se divide o singuri data mitotic, rezultand 2 nuclei ce vor evolua diferit ~ unul se transforma in micro-, altul in macronucleu, La speciile cu mai multi nuclei, \carionul va suferi mai multe diviziu i mitotice. Exista si specii la care diviziunile mitotice ale sincarionului realizate pentru restaurarea numirului specific de nucl , implica si diviziuni celulare (ex. Paramaecium sp.) Studiu de caz. Cojugarea la Paramaecium caudatum 66Dureazi aproximativ 12 ore. 2 indivizi se lipese unul de celilalt prin peristoamele lor, intre acesti 2 indivizi constituindu-se 0 punte de legiturd, Macronucleii din ficcare individ dispar. Micronucleii din fiecare individ se divid de 2 ori rezultind in fiecare individ cate 4 nuclei. In fiecare individ, 3 nuclei dispa riminind in fiecare individ doar cdte un nucleu. Nucleul rimas se divide Ia rindul su ined o dati, constituindu-se astfel 2 nuclei in fiecare individ, acesti nuct ind cunoscuti sub denumirea de pronuclei. Unul dintre pronuclei este stafionar, adicd riméne in individul in care s-a format, iar celilalt este migrator, deplasindu-se prin puntea de legituri dintre indivizi, in individul aldturat. Dupi realizarea acestui schimb, in fiecare individ vor exista pronuclei de origini diferite. Pronucteii se vor contopi rezultind un sincarion. Dupi acest proces, indivizii se despart unul de celilalt. Dupi separarea indivizilor, sincarionul se divide de 3 ori rezultind 8 nuclei, care vor evolua diferit: 4 se transforma in micronuclei, iar ceilalti 4 in macronuclei. Din cei 4 micronuclei 3 se degenereazi si dispar, deci in aceasti faz3, parameciul, va confine 4 macronuclei si un micronucleu. Micronucleul se divide, iar diziunea sa este urmatd de diviziunea parameciuh Macronucleii nu se divid, ci se vor repartiza in mod egal: 2 la un individ gi 2 la celalalt, (rezulta 2 parameci cu cite 2 macronuclei si céte 1 micronucleu). Urmeaza 0 noul diviziune asemanitoare cu precedenta, din ea rezultand 2 parameci, fiecare cu cate un micronucleu si un macronucleu. Daca parameciul este impiedicat si se reproduc sexuat, dup’ aproximativ 50-60 de de endomixie (Radu & Radu, 1972). In acest proces, macronucleul dispare, iar micronucleul se divide de 2X dand diviziuni asexuate, intra intr-un proces complex cunoscut sub denumi nastere la 4 nuclei. Dintre acestia 3 dispar, iar cel care rimane, se comport ca un sincarion. Existd si speci de parameci, care daci sunt impiedicate si se reproduc sexuat, se pot reproduce asexuat de aproximativ 350 de ori dupS care mor (Ruppert et al., 2004). Au fost observate si specii la cae conjeanfii sunt mai mici decat indivizii normali, sau specii la care conjugantii sunt diferiti ca ensit ¢ [(macro-, respectiv microconjuganti (acestia sunt rezultatul unor serii de diviziuni inegale ~ Brusca, 2004)], dar -omportament. O asemenea situajie a fost observata la Vorticella sp., unde macroconjugantii rman atasati de peduneul iar microconjuganii se detaseazd de peduncul. Conjugarea ta aceste sp are anumite particularitai, sensul cd nu are loc un schimb reciproc de micronuclei migratori (am vazut in paragrafele anterioare cd in i jpul_conjugarii schimbul de micronuclei migratori este biderectional; in aceastd situatie este unidirectional de ka micro- la maeroconjugant), ei doar 67microconjugantul ofer macroconjugantului micronucleu migrator (deci se va forma un singur sincarion, doar la nivelul macroconjugantului). Dupa ce micronucleul migrator pariseste corpul microconjugantului, acesta se atrofinz’ si moare sfirgind prin a fi absorbit de macroconjugant (Brusca, 2004; Ruppert et al., 2004). La Suctorii este it dilnit un fenomen mai interesant, foarte aseminator hologamici de la ‘Scytomonas, in sensul ci in timpul conjugatii se asisti la contopirea conjugantilor (Ruppert et al., 2004). 0 observatie foarte interesanti este cf indivizi rezultati prin diviziunea clonal a unui ancestor apropiat nu formeza perechi in timpul conjugarii, sau conjugarea la acestia nu are loc cu succes (Brusca, 2004). Se evita astfel consangvinizarea gi se asiguri decendenjei 0 variabilitate geneticd mai mare. Clasificarea Ciliophorelor Clasa Spirotrichea Reprezint& o categorie foarte diversi de ciliofore ce traiesc in toate microhabitatele unde pot fi intalnite ciliofore, hrinindu-se cu o paleti larg de organisme, de la bacterii si pana la alte ciliofore. Tot aici sunt incluse si unele forme simbionte. Denumirea clasei vine de Ia zona adorald foarte proeminenta previzuti cu un complex sistem de membranele dispuse in spiral. La majoritatea speciilor cilii somatiei sunt foarte rari, formind adesea structuri de tipul cirilor. Unele specii din acestd clasi triiese in simbiozi cu diferite zoochlorele, sau pistreazd in citoplasma cloroplastele algelor digerai: (Lynn, 2008). Pot rezista fara rand cdteva siptiméni, iar daca se inchisteazé, aceasti perioada pote fi extinsa pan’ la cdtiva ani, Speciile bentonice tind sa fie ap! ‘izate dorso-ventral si cu partea dorsala diferentiata de cea ventral previzuté de reguli cu ciri, Cu ajutorul cirilor aceste speci se deplaseazii ca i cum ar merge sau ar alerga. Speciile planctonice sunt de la sferice la conice (Lynn, 2008). Multe specii din acest grup, in special ce sesile pot fi foarte flexibile sau contractile, Subclasa Heterotrichia (heteros — diferit; trichos ~ peri): corpul acoperit cu 2 tipuri de ili. ‘Stentor roeselii — corpul are aspect de con cu varful orientat in jos si alungit sub forma de peduncul cu ajutorul céruia se fixeazd de substrat, Baza conului reprezinta cimpul peristomial, 68\conjurat de zona adorali, dispusi intr-o spiral. La nivelul acestei zone, cilii sunt mult mai bine dezvoltati decat ci de pe restul corpului. Subelasa Olygotrichia (oligos — putin): corpul este acoperit cu putini cili. Multe specii din acesti sublasd pistreaza ir ciplasma cloroplastele algelor digerate. in citoplasma acestor ciliofore, cloroplastele rman functionale timp de céteva zile (Lynn, 2008). Majoritatea traiese comensale in burduful mamiferelor rumegitoare, Peretele corpului este intirit de carapace cuticulard groas ca un schelet, Ophryoscolex caudatus — traieste in burduful de la vaca si oaie. Subclasa Stichotrichia Cuprinde ciliate care se deplaseaza prin tarare. Corpul lor este turtit dorso-ventral. Cilii vibratili se gisese doar pe fata ventrald, cei de pe fafa dorsali s-au transformat in peri tactili. Cilii de pe fala ventrala s-au transformat in ciri, cu ajutorul cArora aceste specii merg pe substrat. Stylonychia mytilus. Clasa Litostomatea (litos — plu, stoma - guri) Denumirea acestui grup este intr-o strinsi corelatie cu faptul cd regiunea orali la aceste ciliofore este foarte simplu structurata. Citostomul se prezintd sub forma unei proeminenfe cu aspect de dom, inconjurata de cili, sensibil mai lungi decat cilii somatici Cuprinde atit specii praiddtoare (Didinium sp., specie prevazutd cu toxociste foarte lungi; paralizeaza si inifiazi proteoliza prazii), cat si specii simbionte sau parazite. Specia Myrionecta rubra este cunoscuti ca find autotrofa datorita simbiozei pe care o realizeazi cu alge din grupul criptoficeelor (Lynn, 2008). Specii anaerobe (ex. Lacrymaria sp.) realizeazi simbioze cu bacterii metanogene. Specii ale genului Balantdivn, si te, comensale sau parazite au fost identificate in tubul digestiv de la pesti, broaste, strut, al, gore, babuini si oameni Batantidium coli — parazit in intestinul de ta pore unde este total inofensiv, Daca ajunge Ja om poate provoca dizenterii. Ca o adaptare Ia mediul anoxic in care traieste, in citoplasma acestui organism se gisesc atit mitocondrii, cat si hidrogenosomi (Lynn, 2008). Se poate inchista. Clasa Nassophorea ooie acoperit cu cili repartizaji relativ Gmupeazi specii la care corpul este intregit uniform. Cilii din zona orald sunt repartizajiastfel inet si formeze un fel de franjuri hipostomiale. Este 0 clasi apropiati de Clasa Phyllopharyngea. Numele sugereaza aspectul de cog pe care-] are complexul citofaringial (fr. nasse - cos, gr. phorein — a purta). O caracteristicd comuna a membrilor acestei clase 0 constituie prezenja unor extensii ale alveolelor corticale in citoplasmé, extensii numite alveolochisturi. Paramaecium caudatum — vezi Lp. Clasa Phyllopharyngea Cuprinde specii la care regiunea oral’ se remarcd printr-un citofaringe foarte dezvoltat cu aspect de cos gi prin zona dorsald, de reguld, lipsit de cili. Aici sunt incluse atat specii libere, cit lc fixate de substrat, si specii parazite sau comensale. Tot din aceasta categorie fac parte gi spe in clasificdrile mai vechi cuprinse in clasa Suctoria sau Tentaculifera datorité prezen{ jorfice, adicd tentaculelor prin care sug citoplasma prizii. S-a observat cd suctoriile sunt di prezinta forme total lipsite de cili, fixate ce se hrdnesc sugind prada, si forme libere, ciliate, utile la rispindirea speciei, Suctoriile se atageazi de substart printr-un peduncul necontractil, sau direct prin corpul lor. Suctoriile sunt unice intre ciliofore datorité lipsei citoproctului (Lynn, 2008). Unele suctorii sunt foarte mici ex. Podophrya este parazitd pe parameci Ephelota gemmipara — corpul este sferic, Std fixatd de substrat printr-un peduncul. Traieste in ape dulci. Eliminarea produselor nedigerate sau nedigeral (Lynn, 2008). Tokophrya quadripartita ~ corpul este previzut cu 4 proeminenje rotun fi de le are loc pe la baza tentaculelor Fiecare proeminen{i este previzuli cu cite tacule. 70