A. I.

Zozulina
M. S. Zozulin

Rugãciunea
mamei
Traducere din limba rusã: Maria Cioarec
Corecturã: Florica Gheciulescu

Tehnoredactare: George Toncu

Coperta: Dragoº Drumaº

Redactor: Alina Badea

© 2004, Editura „Viaþã ºi Sãnãtate”, Bucureºti

www.viatasisanatate.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale

A. I. Zozulina, M. S. Zozulin
Rugãciunea mamei / A. I. Zozulina, M. S. Zozulin
Bucureºti, 2004
ISBN 973-7933-24-9
 „Iartã-mã, mamã!”
Pânã mai ieri, era foarte bogat ºi fericit. Trãia într-un oraº
frumos, avea un apartament confortabil, cu trei camere, ºi maºinã,
ultimul model. Familia sa – soþia, fiica ºi fiul – era fericitã ºi ducea
o viaþã de belºug ºi de rãsfãþ.
Adeseori casa le era plinã de oaspeþi, de aceea viaþa i se pãrea
o sãrbãtoare continuã. ªi-ar fi dorit sã poatã crede cã situaþia
aceasta va dãinui veºnic ºi cã fericirea va fi fãrã limitã.
Dar inima sa, care nu cunoºtea lipsa ºi amarul, era împietritã.
Viaþa trãitã în belºug i-a dezvoltat în suflet trufia ºi mândria. ªi,
dacã pentru toþi prietenii familiei uºa casei era mereu deschisã,
pentru cea mai scumpã fiinþã de pe pãmânt, cea care îi dãduse
viaþã, mama, aceastã uºã era închisã.
Cu doi ani în urmã, el îºi susþinuse cu succes teza de doctorat
ºi devenise doctor în ºtiinþe fizico-matematice. Soþia, de asemenea,
ocupa o poziþie înaltã în societate ºi nu era departe ziua când ºi
fiul ºi fiica urmau sã ocupe ºi ei o poziþie demnã în societate. În
felul acesta, i se pãrea cã viitorul familiei este asigurat. Dar, acest
prea frumos viitor, acoperit cu vãlul visurilor ºi planurilor, pe
neaºteptate a fost împins înapoi de o mânã nevãzutã ºi a fost
acoperit cu vãlul negru, funerar, al nesiguranþei, al necazului ºi al
durerii de inimã.
Ivan Maximovici, strângând din dinþi pânã la durere, zãcea pe
patul de suferinþã într-un spital. Dupã un accident rutier, ºi-a dat
seama cã, pierzându-ºi ambele picioare ºi mâna dreaptã, ajunsese
de-acum un infirm. În aceste clipe, ar fi vrut un singur lucru: sã
4 RUGÃCIUNEA MAMEI

moarã. Însã continua sã trãiascã, mai bine zis, sã existe. Pe obraji

îi curgeau lacrimi. Atunci a intrat în salon, zveltã ºi înaltã, asistenta
medicalã Galea. Împãrþindu-le bolnavilor termometrele, Galea
s-a apropiat de patul lui ºi l-a întrebat:
– Ivan Maximovici, de ce plângeþi?
– Aºa, Galina. Mi-am amintit ºi eu de trecutul meu vesel ºi m-am
gândit la viitorul întunecat.
– Ce-i cu dumneavoastrã? Nu disperaþi! Oricât de grea ar pãrea
viaþa, întotdeauna existã o soluþie, o ieºire. Aºa va fi ºi în cazul
dumneavoastrã. Vã veþi gãsi din nou locul în lume. Cãci, slavã
Domnului, capul v-a rãmas întreg ºi nevãtãmat. În el purtaþi o mulþime
de gânduri ºi de idei frumoase, care vor aduce societãþii încã mult
bine.
– Se prea poate sã fie aºa, Galea! Îþi mulþumesc pentru cuvintele
bune. Regret, dar nu vei înþelege niciodatã situaþia mea. Trupul
meu nu mai poate fi refãcut: nici picioarele ºi nici mâna. Am
nevoie de o putere care sã-mi aducã înapoi viaþa trupului, care
sã-mi refacã sufletul ºi sã-mi readucã speranþa ºi credinþa. Nu, tu
nu poþi înþelege aceasta.
În salon toþi tãceau. Galea nu ºtia ce sã-i rãspundã. Ivan
Maximovici a întrerupt primul liniºtea:
– Galea, soþia ºi copiii n-au venit ieri?
– Au venit, dar în timpul acela dormeaþi ºi nu v-am trezit.
– Sã mã trezeºti dacã vin ºi azi! Sau sã aºtepte pânã mã voi trezi.
– Bine.
Galea a ieºit din salon, s-a aºezat la masa de lucru ºi încã mult
timp nu a putut sã scape de gândurile triste.
... Ieri, soþia lui Ivan Maximovici venise la chirurg. Tocmai
atunci, Galina a intrat cu treburi în cabinet ºi, fãrã sã vrea, a fost
martorã la discuþie. ªi azi aude clar cuvintele soþiei lui Ivan
Maximovici:
– Andrei Mihailovici, înþelegeþi-mã. Eu nu-l pot lua acasã,
lucrez de dimineaþã pânã seara. Nimeni nu rãmâne acasã toatã
„IARTÃ-MÃ, MAMÃ!” 5

ziua. ªi-apoi, eu nu ºtiu ce sã fac cu el. Îmi provoacã repulsie...

De ºase luni, de când stã în spital, am cântãrit totul ºi am hotãrât
sã divorþez. Nici copiii nu acceptã ca el, fiind în halul acesta, sã
stea cu noi. Va fi pentru toþi o povarã...
– Regret, dar iubirea pe care aþi avut-o v-a ajuns numai pentru
zilele bune din viaþa conjugalã ºi s-a terminat brusc la prima
încercare a vieþii? Îmi pare foarte rãu. Dacã-l veþi pãrãsi, e posibil
sã moarã...
– Aceasta este cea mai bunã ieºire din situaþie pentru noi. Sunt
sigurã cã nu mã înþelegeþi. Probabil cã mã condamnaþi. Dar nu
pot altfel.
– ªi totuºi, ce sã facem noi? Cum sã-i aducem la cunoºtinþã
decizia dumneavoastrã?
– Deocamdatã nu-i spuneþi nimic. Lãsaþi-l sã mai stea în spital
vreo lunã. ªtiþi, doctore, Ivan Maximovici are mamã. Ea stã
singurã, dar aflând despre tragedie, cred cã va accepta sã-ºi consa-
cre ultimele zile fiului ei, dându-i ajutor ºi îngrijindu-l cu iubire ºi
gingãºie. Cred cã nu va refuza. Îi este mamã doar...
– Bine, mergeþi ºi hotãrâþi cum doriþi, dar nu uitaþi cã a trãi o
viaþã nu înseamnã a trece peste un drum. Sã nu se întoarcã hotã-
rârea aceasta cumva împotriva dumneavoastrã.
Foarte rece, chirurgul ºi-a luat rãmas bun de la ea ºi, când s-a
închis uºa, s-a adresat asistentei Galea:
– Galina, eºti de gardã ziua. Ai grijã ca aceste rude fãrã inimã
sã nu-l deranjeze pe bolnav fãrã aprobarea ta.
– Am înþeles, a rãspuns Galina ºi a ieºit, având pe inimã o
piatrã grea...
Îi venea foarte greu sã-ºi aminteascã cuvintele lui Ivan
Maximovici: „Olga ºi copiii au venit ieri?” Ea i-a rãspuns cã au
venit, dar, temându-se sã nu-i provoace durere, n-a putut sã-i
spunã adevãrul despre scopul pentru care au venit.
Ce a zis el mai apoi? „Trezeºte-mã dacã vor veni azi! Sau sã
aºtepte pânã mã voi trezi...”
6 RUGÃCIUNEA MAMEI

Ce groaznic! Probabil nu vor mai veni la el niciodatã, se gândi

Galina.
S-a ridicat brusc de pe scaun ºi s-a dus la medic. Chirurgul
stãtea la masa de lucru, afundat ºi el în gânduri sumbre. Multe ºi
diverse probleme a avut omul acesta cu pacienþii în toatã viaþa lui
profesionalã, dar un caz ca acela al lui Ivan Maximovici n-a avut.
Nu-ºi putea imagina cam ce ar trebui sã facã într-o asemenea
situaþie. La apariþia Galinei, medicul a ridicat maºinal capul ºi a
zis:
– Aºazã-te!
Galea se aºezã. I se pãru cã ambii cugetã la unul ºi acelaºi
lucru. Dar nu ºtiau nici unul, nici altul de unde sã înceapã vorba.
Deodatã Galea a întrebat:
– Andrei Mihailovici, ce vom face totuºi cu Ivan Maximovici?
O sã mai stea la noi o lunã, dar pe urmã?
– Pe urmã o vom înºtiinþa pe mama lui.
Conversaþia le-a fost întreruptã, deoarece au fost chemaþi la un
bolnav.
Zilele lui Ivan Maximovici erau sumbre ºi monotone. A trecut
o sãptãmânã. Galina, primind corespondenþa, a pus deoparte
scrisoarea adresatã lui Ivan Maximovici. Apoi, a repartizat
scrisorile celorlalþi bolnavi ºi, când se pregãtea sã iasã din salon,
a auzit vocea lui Ivan Maximovici:
– Galina, au venit ai mei?
– Nu, dar au telefonat ºi au transmis cã tocmai acum copiii
sunt în sesiune, iar Olga Mihailovna e plecatã în delegaþie ºi v-au
rugat sã nu vã neliniºtiþi. Au spus cã vã vor scrie o scrisoare.
– Aºtept.
Galina a luat scrisoarea pusã deoparte ºi s-a dus la chirurg. Au
citit-o împreunã ºi s-au indignat, dar n-aveau nici o putere. Au
hotãrât ca, deocamdatã, sã nu vorbeascã despre aceasta. Galea
tocmai pleca de la serviciu, când chirurgul a chemat-o:
„IARTÃ-MÃ, MAMÃ!” 7

– Galina, te rog sã mai rãmâi peste program ºi sã vorbeºti cu

Ivan Mihailovici despre mama dumnealui. Întreabã-l în ce relaþii
sunt ºi unde locuieºte bãtrâna.
– Bine.
Dupã ce ºi-a dat în primire serviciul, Galina a luat un scaun cu
rotile ºi a intrat în salon.
– Ivan Maximovici, afarã e deja primãvarã, totul a înflorit în
jur. Sã mergem la o micã plimbare, vom admira pomii înfloriþi.
– Galina, du-te acasã! Ai obosit toatã ziua, nu te mai necãji ºi
cu mine!
– Stau cu mama, încã nu am familia mea. N-am de ce sã mã
grãbesc. ªi vocaþia mea este sã-i ajut pe oameni. Vreau sã fac
ceva plãcut pentru dumneavoastrã astãzi. Fiica dumneavoastrã
nu poate sã vã plimbe, pentru cã e foarte ocupatã, iar eu, dacã-mi
permiteþi, am s-o înlocuiesc astãzi...
Când Galina a împins cãruciorul prin curtea spitalului, Ivan
Maximovici a zâmbit, privind atent natura trezitã la viaþã.
ªi el dorea sã trãiascã. A privit-o cu recunoºtinþã pe Galina,
care se aºezase pe o bancã. Între ei, s-a înfiripat cumva, o
conversaþie.
– Ivan Maximovici, povestiþi-mi despre copilãrie, despre
pãrinþii dumneavoastrã, l-a rugat Galea.
– Nu cred cã ar fi ceva interesant pentru tine.
– Ba, dimpotrivã. Îmi place foarte mult sã ascult istoriile din
vieþile pacienþilor. Sunt diferite, dar toate mã îmbogãþesc spiri-
tual.
Ivan Maximovici a tãcut un timp, dupã care a început sã
povesteascã.
 Destãinuirea
– Tatãl meu a murit când am împlinit ºase ani. Mama nu s-a
mai cãsãtorit niciodatã. ªi-a consacrat întreaga viaþã mie. Ziua
lucra ca secretarã-dactilografã, iar seara, ca sã nu duc lipsã de
nimic, spãla albiturile la un salon de coafurã. Deºi era foarte
ocupatã, întotdeauna gãsea timp pentru mine. Eram mereu curat
ºi sãtul. De douã ori pe sãptãmânã, ne plimbam amândoi prin
parc. Îmi povestea istorii captivante. Mai mult ca orice pe lume,
mama dorea sã devin om, om adevãrat, dupã cum îmi spunea
adesea.
Credea în Dumnezeu ºi, o datã pe sãptãmânã, mergea la bisericã
la serviciul religios. Adesea îmi vorbea despre Dumnezeu ºi despre
Isus Hristos, care a salvat omenirea, jertfindu-Se pe Golgota. În
copilãrie, îmi plãcea sã ascult asemenea povestiri.
– Ivan Maximovici, dar mai þineþi minte vreo istorioarã despre
Isus Hristos?
– Bineînþeles. Este demonstrat cã ceea ce-l înveþi pe copil în
fragedã copilãrie þine minte toatã viaþa.
– Povestiþi-mi ceva.
– Mi-e fricã sã nu greºesc. Eu n-aº putea povesti aºa cum ar
face-o mama mea. În copilãrie îmi plãcea mult sã ascult poveºti
despre viaþa lui Isus. De fapt, am crescut cu povestirile acelea
ale mamei. Când am absolvit zece clase cu medalia de aur, mama
a fost bucuroasã pânã la lacrimi. Repeta întruna: „Nu m-am trudit
zadarnic. Învaþã, fecioraºule, mai departe. Voi face tot ce depinde
de mine, pentru ca sã devii om”.
DESTÃINUIREA 9

……………………………………………………………………………………………
În ziua aceea, când, dupã absolvirea Facultãþii de Fizicã ºi
Matematicã, am susþinut teza de licenþã, mama mã aºtepta în parc,
pe o bancã. Am ieºit din universitate împreunã cu aleasa mea
Olea. Ea era anul trei la institutul pedagogic. Eram veseli ºi bine
dispuºi. Ne þineam de mânã, iar Olea ciripea ca o pãsãricã. Nici
n-am observat-o pe mama care ne venea în întâmpinare. Când a
apãrut ca din pãmânt alãturi de noi, am exclamat uimit:
– Mamã, eºti aici! Mi-am susþinut teza!
– Mã bucur mult pentru tine, fiule.
– Mamã, ea este Olea.
– Bunã ziua, Olguþa. Mã numesc Ana Mihailovna, spuse mama
ºi, cu multã sfialã, îi întinse mâna.
Luându-ºi rãmas bun de la noi, mama zise:
– Eu trebuie sã plec, dar tu, Olea, vino pe la noi. Voi fi
bucuroasã.
Mama plecã. Eu ºi Olea, þinându-ne de mânã ca doi copii,
ne-am mai plimbat încã mult timp. Obosiþi, ne-am aºezat pe o
bancã. Olea a zis aºa, dintr-o datã:
– Nu ºtiu de ce mã tem de mama ta. M-a jenat privirea ei
pãtrunzãtoare.
– Þi s-a pãrut. Crede-mã, ai s-o îndrãgeºti.
– Nu ºtiu dacã o voi putea iubi. Numai o singurã mamã existã
pe lume – cea care te-a nãscut.
Nu mi-a plãcut cã, într-o zi aºa de deosebitã, discuþia cu Olea
a cãpãtat un ton atât de neplãcut. ªi am trecut la altã temã.
Seara, când ne luam rãmas bun, Olea mi-a zise:
– Uitã ce am spus. Pur ºi simplu, din interiorul meu a vorbit
gelozia faþã de mama ta.
Mã duceam acasã bucuros cã Olea ºi-a schimbat pãrerea despre
mama mea.
Între timp, mama mã aºtepta acasã. Pe masa acoperitã cu o
frumoasã faþã de masã, mã aºtepta o splendoare de plãcintã. Am
10 RUGÃCIUNEA MAMEI

bãut ceai cu dulceaþa noastrã preferatã ºi am discutat mult,

câte-n lunã ºi-n stele. Aveam o senzaþie de bine, de pace, cãldurã
ºi confort.
Peste un an m-am cãsãtorit cu Olea. Înainte de aceasta, i-am
pus mamei întrebarea dacã-i place Olea. Ea mi-a rãspuns:
– Tu ai sã trãieºti cu ea. Mi se pare cam alintatã ºi iubitoare de
sine ºi îþi va fi greu sã trãieºti cu ea.
– Mãmico, e bunã, foarte bunã, am rãspuns eu, pur ºi simplu
tu n-o cunoºti. Vei trãi cu noi ºi vei vedea.
– Aºa sã fie, fecioraºule, zise ea oftând. Domnul sã vã
binecuvânteze.
– Dacã existã, ne va binecuvânta, am rãspuns eu glumind.
– Nu glumi pe seama lui Dumnezeu, fecioraºule. Cu aceasta
mult mã întristezi.
– Iartã-mã, mamã, nu mai fac.
Chiar îndatã, dupã cãsãtorie, am avut o conversaþie neplãcutã
cu Olea. N-o recunoºteam. Ea pur ºi simplu striga: „N-am nevoie
de mama ta!”. Tãceam ºi credeam cã toate se vor aºeza la locul
lor cu timpul. Mã chinuia conºtiinþa, când mã gândeam ce-i voi
spune mamei. Ea aºtepta invitaþia, dupã cum ne-am înþeles, de a
sta împreunã cu noi. Nu demult primisem un apartament, în care
era prevãzutã ºi suprafaþa de locuit pentru mama, deoarece ea îºi
dãduse apartamentul autoritãþilor locale, având în vedere cã vom
sta împreunã. Credea cã totul e gata pentru mutarea ei la noi.
ªtiind cã mama aºteaptã s-o luãm, m-am dus la ea. Deschizând
uºa, am observat cã lucrurile erau deja împachetate. Mama,
bucuroasã, m-a întâmpinat cu cuvintele:
– Ai venit? Azi ne mutãm?
Nu ºtiam ce sã-i spun. Sfiindu-mã, cu greu am rupt cuvintele:
– Olea e împotriva mutãrii tale la noi. Nu ºtiu ce sã fac. Sã
schimb iarãºi apartamentul? Ce mã sfãtuieºti tu?
Pentru o clipã, mama s-a schimbat la faþã, apoi a spus veselã:
– Trãiþi în pace, fecioraºule! Eu n-am sã vã împiedic. Îmi voi
gãsi apartament, dar acesta lasã sã-þi rãmânã þie.
DESTÃINUIREA 11

– Mulþumesc, mãmicã! Eºti cea mai bunã mamã de pe lume.

Pentru apartamentul tãu eu voi plãti.
– Ce spui, fecioraºule? Am cu ce achita! Primesc pensie, ºi
apoi mai lucrez încã. Nu te neliniºti!
M-am aºezat pe taburet. Mi se pãrea cã am venit acasã ºi nu aº
mai fi plecat nicãieri. Aveam dorinþa sã stau acasã. Mama s-a
apropiat de mine, m-a mângâiat pe cap ºi m-a invitat sã bem ceai.
În timp ce beam ceaiul, m-a întrebat despre serviciul meu, despre
planuri. I-am povestit tot. Era deja târziu când mi-am luat rãmas
bun. Mama s-a apropiat de mine ºi m-a sãrutat pe frunte. În ochi
i-au sclipit lacrimi.
– Mamã, plângi?
– Nu, fiule, pur ºi simplu mi s-a pãrut cã eºti micuþ, fãrã ajutor,
ºi aº vrea sã-þi las ca moºtenire dorinþa mea de vis: oricât de mult
te-ai ridica în viaþã, sã rãmâi om. Domnul sã te binecuvânteze.
– Mamã, parcã îþi iei adio.
– Nu, fecioraºule, du-te, Olea te aºteaptã. Transmite-i salutãri.
Am sãrutat-o pe mama ºi am plecat. Olea nu dormea, aºtepta.
Nici n-am reuºit sã sun, cã uºa s-a deschis ºi Olea a întrebat:
– Ei, cum a fost?
– Mama þi-a transmis salutãri.
– Ce rost au salutãrile, zise ea nervoasã. Ce aþi hotãrât?
– Mama a renunþat la apartament în folosul nostru ºi a spus cã
îºi va cãuta locuinþã. Doreºte ca noi sã fim fericiþi.
– Bravo mamei tale. Am ºtiut eu cã Ana Mihailovna e un om
cu inimã mare.
Olea s-a înviorat, iar mie mi s-a pus o piatrã pe suflet. Parcã
din depãrtare auzeam vocea mamei: „Visul meu, fecioraºule, este
ca oricât te-ai ridica în viitor, sã rãmâi om”. ªi m-am gândit: Chiar
acum sunt un om de nimic!
Odatã, când am venit seara acasã, Olea m-a anunþat:
– A venit o scrisoare de la mama ta. Ana Mihailovna e în
orãºelul N... la sorã-sa. Stau împreunã, se simt bine.
12 RUGÃCIUNEA MAMEI

Eram ºocat. Mama a plecat deci?! Iarãºi am simþit greutatea

aceea pe suflet. Probabil a plecat din cauza mea, ca sã nu-mi
aminteascã de singurãtatea ei.
Ni s-a nãscut o fiicã. Am anunþat-o pe mama despre aceasta,
prin telegramã. Ea ne-a felicitat ºi peste o vreme ne-a trimis cadouri
pentru fetiþã.
Pe urmã, ni s-a nãscut fiul. Iarãºi am anunþat-o prin telegramã.
ªi din nou am primit felicitãri ºi cadouri, de-acum pentru bãiat.
Odatã, Olea m-a întâmpinat în prag cu o faþã nemulþumitã ºi
mi-a spus:
– Scrisoare de la mama ta. Vine sã-ºi vadã nepoþii fãrã sã-ºi fi
cerut voie. Vine ºi mama mea ºi nu ºtiu dacã este bine sã fie
împreunã. Ce zici? Poate trimitem telegramã sã mai zãboveascã…
– Lasã sã mai aºtepte a ta, ea vine des pe la noi, pe când a mea
nu a fost de cinci ani ºi nici mãcar nu ºi-a vãzut nepoþii. Olea, fii
om, i-am zis.
– Bine, a rãspuns ea bosumflatã.
A doua zi, m-am dus s-o întâmpin pe mama. Ea a ieºit din
vagon radioasã ºi s-a bucurat atât de mult cã mã vede. Am alergat
spre ea, ºi mama, îmbrãþiºându-mã, a plâns în tãcere. Apoi,
îndreptându-se, a zis: „Sã mergem!” Ne-am îndreptat spre casã
cu maºina mea cea nouã. În prag ne-au întâmpinat copiii, iar fiul
meu a întrebat:
– Tãticule, cine e asta?
– Este bunica voastrã, Ana.
– A noastrã? Dar de ce n-o cunoaºtem? a zis Igor.
Bunica s-a apropiat, ºi-a îmbrãþiºat nepoþii ºi peste o orã erau
deja prieteni.
Olea a venit târziu. A salutat rece. A pregãtit cina, apoi ne-a
chemat. Mama, stând la masã, ne-a întrebat despre lucru, despre
treburi. Eu rãspundeam. Olea tãcea.
– Bunicã, rãmâi sã stai cu noi! a zis Igor.
– Rãmâi, rãmâi! întãrea Oxana.
DESTÃINUIREA 13

– Mulþumesc pentru invitaþie. Vã invit ºi eu la mine, împreunã

cu mãmica, cu tãticu… Veniþi. Dar mâine, copilaºi, plec. Sunt în
trecere pe la voi. ªi m-am gândit sã intru sã fac cunoºtinþã cu nepoþii.
– Noi venim, venim, dar nu pleca!
A doua zi mama se pregãtea de plecare. M-am apropiat de ea
ºi, cu o voce rugãtoare, i-am zis:
– Mãmico, mai rãmâi mãcar câteva zile.
– Nu pot, fecioraºule. Eu sunt în trecere. Pe urmã… altã datã.
Am petrecut-o la garã. M-a sãrutat ºi mi-a zis:
– Fecioraºule, mãcar din timp în timp, scrie-mi. Am îmbãtrânit
ºi mi-e tare urât fãrã tine.
– Bine, mãmico, i-am fãgãduit, îþi voi scrie.
Ne-am luat rãmas bun ºi într-adevãr îi scriam din când în când
câte o scrisoricã. Pe urmã m-am adâncit în lucru ºi peste patru
ani am anunþat-o cã fiul ei este doctor în ºtiinþe fizico-matematice.
În loc de telegramã, a venit mama. A intrat în apartament, fiind
parcã îngrijoratã de ceva. Vãzând-o, am strigat:
– Mamã, tu eºti?
Adia a ceva drag ºi scump de la ea. M-am repezit, am
cuprins-o în braþe ºi am sãrutat-o.
– Da, fecioraºule, eu sunt.
– Numai cã nu aþi venit la timpul potrivit, Ana Mihailovna,
spuse Olea.
– Ba nu, a venit tocmai la timp, am replicat eu, cu reproº.
– Desearã avem oaspeþi de vazã ºi n-am vrea ca prezenþa
dumneavoastrã sã ne strice serata. Doar nu veþi putea nega cã
sunteþi credincioasã ºi aceasta ne va produce disconfort.
– Nu te deranja, Olea, plec degrabã. Am venit sã-l felicit pe
fiul meu ºi sã-i povestesc ce am visat. Visul acesta mi-a neliniºtit
inima ºi de aceea m-am grãbit sã vin la voi.
……………………………………………………………………………………………

Aici Ivan Maximovici a tãcut, parcã amintindu-ºi ceva.

14 RUGÃCIUNEA MAMEI

– Ivan Maximovici, povestiþi-mi visul mamei dumneavoastrã,

îl rugã Galea.
– Deja e timpul sã pleci acasã, Galea, nu sã stai atât cu mine.
– Serios, vreau sã aflu. Ce a visat ea totuºi? Vã rog, povestiþi-mi.
– Bine, dacã doreºti. Iatã ce mi-a povestit în seara aceea mama:
– Cu o zi înainte de telegramã, am visat ceva urât de tot, un
coºmar adevãrat. Îngerii au anunþat a doua venire a lui Isus Hristos
ºi eu am alergat cu mare bucurie sã-L întâmpin. L-am vãzut pe
Isus strãlucitor, pe nori albi ca de zãpadã. Þinea o secere ascuþitã
în mânã. Eu am strigat: „Iatã Dumnezeul nostru, sã ne bucurãm
ºi sã ne veselim de venirea Lui!” ªi deodatã am observat cã nu
erai alãturi de mine. Am început sã te strig: „Vanecica! Vanecica!”
Priveliºtea venirii lui Hristos a fost înlocuitã de alta: ardea lumea
noastrã pãcãtoasã, ardeau oamenii, într-un iaz mare de foc în
care s-a transformat Pãmântul. Printre cei ce ardeau, te-am vãzut
ºi pe tine. Am strigat fãrã sã mai ºtiu de mine: „Fecioraºule,
salveazã-te!” Tu ai rãspuns: „E prea târziu!” Pe urmã ai început
sã mã blestemi cu cuvinte groaznice: „De ce lucrai zi ºi noapte?
Credeai cã mi-ai creat o viaþã fãrã griji în tinereþe ºi în copilãrie?
M-ai ajutat sã mã ridic în societate ºi astfel mi-ai asigurat iazul de
foc! Pier! Pier! strigai tu, ºi pe tine te blestem, tu eºti de vinã cã
pier!” Când m-am sculat dimineaþa, am hotãrât în modul cel mai
serios sã vin aici ºi sã-þi vorbesc despre Planul de Mântuire ºi sã
te îndemn la pocãinþã.
– Asta ne mai lipsea, se indignã revoltatã Olea.
– Olea, ºi pe tine te implor, cautã calea mântuirii. Cât nu-i
târziu, rãspunse mama.
– Niciodatã nu va fi aºa ceva! strigã Olea cu trufie.
În clipa aceea mi-a fost milã de mama. Am cuprins-o ºi i-am
zis:
– Mamã, este doar un vis, te rog, nu încerca sã-mi tulburi
sufletul. Nu doresc sã vorbesc despre aceasta. Mergi la tanti Sonea
acuma, vei dormi la ea, iar mâine revino la noi.
DESTÃINUIREA 15

Mama exclamã:
– Nu, copii, nu vã deranjaþi pentru persoana mea. Am dorit sã
vã povestesc despre marele Plan al Mântuirii, de rãscumpãrarea
omenirii, dar o datã ce nu voiþi sã ascultaþi, voi pleca chiar acum.
Te felicit, fecioraºule, ai mai cucerit o înãlþime. Fii un om adevãrat!
Iatã cadoul meu!
ªi spunând aºa, mi-a dãruit un frumos stilou cu peniþã de aur.
Am sãrutat-o ºi, în ºoaptã, i-am spus la ureche:
– Pentru toate þie îþi mulþumesc, mamã.
Olea s-a apropiat, de asemenea a sãrutat-o ºi i-a zis:
– Vã mulþumim, Ana Mihailovna, pentru toate, fiþi fericitã!
La revedere!
Mama, îngrijoratã, s-a pregãtit sã plece ºi a ieºit în grabã. Am
vrut s-o petrec pânã la scarã, dar Olea a trântit uºa în faþa mea.
M-am aruncat asupra Olei:
– Totdeauna te porþi urât cu mama! Dacã mã iubeºti, de ce
urãºti ce mi-e scump mie?
Eram enervat, dar m-am reþinut, pentru a nu aprinde cearta.
Am alergat la fereastrã. Mama, mult aplecatã, mergea pe trotuar.
Mi se pãrea cã suspinã.
În acest moment, Olea s-a apropiat ºi mi-a zis linguºitor:
– Nu te gândi la nimic rãu. Regret. Dacã ar fi venit mãcar cu
o zi mai târziu asta nu s-ar fi întâmplat! Azi avem atâtea treburi,
dar ea cu visul ei...
ªi chiar atunci, a râs veselã ºi a zis:
– Sã mergem, Vanecica, dupã cumpãrãturi, timpul nu aºteaptã.
M-am trezit ca dintr-un coºmar ºi am mers dupã soþie, ca sã
aducem comenzile de la magazine, cãci veneau oaspeþii.
Cu timpul, toate s-au uitat.
Au trecut zile, luni, ani...
Noi ne-am scufundat în viaþã, în treburi. M-am deprins cu fa-
milia aºa cum era ea: soþie frumoasã ºi copii educaþi bine.
16 RUGÃCIUNEA MAMEI

De atunci au trecut zece ani. O datã pe an îi scriam mamei o

felicitare de Anul Nou ºi primeam rãspuns de la ea. Dar acum,
iatã, am ajuns infirm, nu mai am picioare, nu mai am mâna dreaptã
ºi mã gândesc deseori la mama. Am nevoie de ea foarte mult, aº
vrea sã mã destãinuiesc ºi sã-i cer iertare pentru tot trecutul. Este
mama mea! De la mângâierea ei mi s-ar face mai uºor ºi, ca în
copilãrie, aº recãpãta pacea... Galea, acuma dumneavoastrã ºtiþi
totul despre viaþa mea. Acum, în faþa dumneavoastrã, stã un om
cu suflet de nimic ºi neînsemnat.
Galina tãcea. Era surprinsã de ceea ce auzise. Acum îi devenea
clarã purtarea soþiei ºi a copiilor omului din faþa ei. A spus încet:
– Ivan Maximovici, aveþi nevoie sã vã întâlniþi cu mama dumnea-
voastrã. Daþi-mi adresa, eu îi voi scrie, dacã dumneavoastrã nu o
puteþi face.
– Galea, spuneþi-mi adevãrul ºi numai adevãrul, e drept cã
soþia mea m-a pãrãsit?
Se fãcu liniºte, liniºte de tot, încât se auzea greieraºul care
cânta departe...
Galea rãspunse:
– V-a trimis o scrisoare.
– Duceþi-mã în salon ºi aduceþi-mi scrisoarea.
Galina s-a cutremurat.
– Nu vã temeþi, Galea! Eu m-am pregãtit pentru orice loviturã
în viaþã, cunoscându-mi soþia. Tot ce a scris rãu în scrisoare, am
citit deja din comportamentul ei de mai înainte. Am simþit eu cã
nu mai am nici familie, nici casã ºi am rãmas singur. Nu te deranja,
nu voi pãþi nimic, iar dacã va trebui sã-i scriu mamei scrisoare, o
voi scrie singur, bineînþeles cu ajutorul dumneavoastrã.
Galea l-a dus în salon, a luat scrisoarea ºi i-a adus-o. La plecare, i-a spus:
– Ivan Maximovici, fiþi curajos ºi pregãtit pentru aspra ºi
neaºteptata loviturã a soartei!
– Eu m-am pregãtit pentru orice. Mã voi strãdui sã-i semãn
mamei. Pe ea nu au doborât-o loviturile soartei, mãcar cã le-a
primit de la cel mai iubit om de pe pãmânt – fiul ei.
DESTÃINUIREA 17

– Noapte bunã, a spus Galina ºi a închis încet uºa salonului

dupã ea.
La început voise sã plece acasã, dar pe urmã se hotãrî sã
rãmânã la spital, nu cumva sã fie nevoie de ajutorul ei.
Noaptea a trecut. Dimineaþa, Galina a intrat în salon. Ivan
Maximovici dormea liniºtit. Scrisoarea stãtea pe pieptul lui. Galea
luã scrisoarea ºi o puse în plic.
Ce s-a petrecut în noaptea aceea?
Ivan Maximovici a citit scrisoarea. Pe urmã a mai citit iar ºi
iar, de câteva ori. Nu putea crede nicidecum cã Olea ºi copiii
l-au pãrãsit în cele mai grele clipe din viaþã, lãsându-l singur. Simþea
cum i se frânge inima de dor. Ar fi vrut sã strige de durere. Asta
era. Rãmãsese singur, inutil, nimeni n-avea nevoie de el. „Oare
chiar niciodatã Olea nu m-a iubit? Oare chiar numai de poziþia
mea socialã ºi de mijloacele mele a avut nevoie? Am trãit douãzeci
ºi cinci de ani împreunã ºi în clipele celei mai grele încercãri sã
mã pãrãseascã?!! E drept cã eu am cincizeci de ani ºi sunt infirm,
iar ea are patruzeci ºi cinci de ani ºi încã e frumoasã... Dar copiii?
Ah, copiii, copiii...”
Aºa cugeta el noaptea ºi iarãºi lua scrisoarea, recitind-o o datã
ºi încã o datã:
Vanea,
Îþi scriu scrisoarea aceasta ºi plâng, dar nu pot face nimic cu
mine. Mã vei acuza, dar nu am nici o putere. Semeni mult cu
mama ta la caracter. Ea este rãbdãtoare, puternicã spiritual ºi
întotdeauna rãbda ofensele tãcând. Eu am schimbat apartamentul
ºi plec împreunã cu copii în oraºul M... Cred cã trebuie sã divorþãm
ºi sper cã nu-mi vei pune piedici. Aºa va fi mai bine. ªtiu cã îþi va
fi greu sã treci peste toate astea, dar nu uita cã ai mamã. Ea te
iubeºte ºi în clipele grele nu te va pãrãsi, nu vei rãmâne singur.
Iartã-ne pe toþi! Nu mã blestema! Nu te mai gândi la noi! S-a
întâmplat ceva ireparabil. Iartã-mã, Vanea!
Olea ºi copiii
18 RUGÃCIUNEA MAMEI

El se gândi: Olea ºi copiii! Iatã ºi ultima înºtiinþare cã am avut

soþie ºi copii, familie. Nu-s copiii ºi nu-i Olea. Toatã viaþa m-a
aþâþat împotriva mamei. Eu am fost cel mai nerecunoscãtor fiu
de pe lume. A venit timpul sã-mi întoarcã spatele ºi mie copiii
mei, cum i-am fãcut ºi eu mamei mele. Nu în zadar se spune: „ Ce
semeni, aceea vei secera”. Iar acum Olea scrie: „Tu ai o mamã
care te iubeºte”. Olea, Olea, cum de îndrãzneºti tu sã-mi aminteºti
de mama? Iar eu, orbit fiind de iubire pentru tine, mi-am îngãduit
sã ofensez cea mai scumpã ºi dragã fiinþ㠖 sãrmana mea mamã!
Da... mi-a rãmas doar mama mea, aici ai dreptate. Mama care
m-a crescut ºi m-a educat în condiþii extrem de grele. Ea a fãcut
totul ca eu sã cresc ºi sã ajung un om cinstit, protejându-mã de
influenþa stricatã. M-a învãþat din fragedã copilãrie sã mã închin
lui Dumnezeu, Care singurul poate sã audã ºi sã ajute în toate
greutãþile. Tot ceea ce aveam, ce am obþinut, totul îi datorez
mamei mele. ªi cum i-am rãsplãtit? Au trecut deja zece ani de
când n-am mai vãzut-o. Zece ani! În aceºti zece ani, am fãcut
doar schimb de telegrame...
Ivan Maximovici a împins scrisoarea soþiei ºi a hotãrât ferm
sã-i scrie mamei o scrisoare, sincer sã recunoascã greºeala, sã-ºi
cearã iertare ºi s-o roage sã vinã la el. Sufletul i s-a liniºtit ºi peste
câteva minute a adormit. S-a trezit tocmai la masã. A sunat ºi
peste câteva clipe a intrat Galina.
– Galina, scuzaþi-mã cã v-am deranjat. Am vrut sã vã rog
sã-mi scrieþi scrisoarea pentru mama.
– Bine, voi rãmâne dupã lucru ºi vã voi ajuta.
Seara, Galina a intrat având în mânã pix ºi hârtie. Bucuroasã,
a zis:
– Vã stau la dispoziþie. Dictaþi.
– M-am gândit sã-i trimit o scrisoare scurtã. Scrieþi:
DESTÃINUIREA 19

„Scumpa mea mãmicã,

Te rog, iartã-mã, dacã mã mai poþi ierta. Sunt foarte singuratic.

Stau în spital. Sunt infirm, pãrãsit de toþi. Nu-þi cer sã mã iei la
tine. Nu, la aceasta nu am dreptul. Eu vreau sã-þi cer iertare pentru
toate suferinþele ce þi le-am pricinuit. Mamã, am nevoie de tine,
foarte multã nevoie. În cele mai grele clipe, cele mai amare ore
din viaþã, fiul tãu are nevoie de tine. De tine, cel mai apropiat, cel
mai scump om pentru mine.
Te rog încã o datã: iartã-mã!
Al tãu, Vanea”

Galina a scris adresa pe plic ºi a ieºit. Aºezându-se pe scaun

ea continuã scrisoarea, dar pe urmã, a ºters cu hotãrâre ce scrisese
ºi, îmbrãcându-se, a plecat la oficiul poºtal.
 Mama
Nu era zi, în care ea sã nu se gândeascã la fiul ºi la nepoþii ei.
Permanent se ruga pentru mântuirea lor, deºi nu avea nici o veste
de la ei. ªtiind cã nu era iubitã de norã, n-a vrut sã-i supere cu
scrisorile ei.
Au trecut zece ani, pe parcursul cãrora a primit de la fiul ei
cuvinte gingaºe, calde, de felicitare, doar de Anul Nou. Sufletul
ei tânjea, dar nimeni din jur nu ºtia despre durerea ei profundã.
Ea le suferea pe toate cu iubire ºi rãbdare. Când devenea
insuportabil, pentru mângâiere citea despre suferinþele lui Hristos
ºi se umilea din inimã. Socotea cã aceasta este crucea ei ºi o purta
cu rãbdare, fãrã cârtire. Adesea plângea ºi se ruga pentru salvarea
fiului ºi a familiei sale. Îi era groazã de asprimea care domnea în
inimile lor. Erau zile când cãdea pradã oboselii ºi tristeþii.
Genunchii îi tremurau, mâinile i se lãsau neputincioase. Dar,
fiindcã Îl iubea pe Dumnezeu, dorea ca totdeauna sã-L aibã
cãlãuzã. În tristeþe ºi singurãtate, gãsea mângâiere în Isus Hristos,
cel mai bun ºi credincios Prieten. κi recunoºtea greºeala în
educaþia fiului, dar era ferm convinsã cã Dumnezeu va îndrepta
neºtiinþa ei ºi ceea ce a scãpat ea din vedere.
În ciuda împietririi fiului, îl iubea fierbinte ºi dorea mântuirea
lui ºi a întregii lui familii. Ea niciodatã nu se îndoia de iubirea
lui Isus ºi de aceea nu se plângea, ci doar mulþumea Tatãlui din
Ceruri.
Cei din jur o iubeau. Era foarte bunã. Uitând de greutãþile ºi
grijile proprii, folosea orice ocazie pentru a face bine oamenilor.
MAMA 21

De câteva luni îºi pierduse pacea sufleteascã, o neliniºtea mereu

gândul despre prosperitatea fiului ei. I se pãrea în permanenþã cã
se întâmplase ceva groaznic cu fiul ei ºi cã o cheamã în ajutor.
Deja de câteva ori se pregãtise sã meargã la el, dar încã nu se
hotãrâse definitiv.
ªi, în sfârºit, iatã scrisoarea de la fiu, scrisã de mânã strãinã. A
citit-o o datã, dar n-a înþeles nimic. Din nou a citit scrisoarea ºi a
cãzut pe scaun. La conºtiinþa ei abia ajungeau cuvintele: „Eu sunt
foarte singuratic, infirm, pãrãsit de toþi... Mamã, am nevoie de tine!”
Se ridicã de pe scaun ºi hotãrâtã merse la ºifonier. Se îmbrãcã în
grabã, îºi strânse lucrurile necesare, îºi luã banii. Deodatã se opri
brusc ºi îºi aminti clar cuvintele citite cu o zi în urmã: „Oare nu avem
motive sã fim mulþumitori în fiecare clipã, chiar ºi atunci când în calea
noastrã intervin greutãþi?”. Se plecã pe genunchi ºi ceru binecuvântãrile
lui Dumnezeu pe aceastã cale, deloc uºoarã pentru ea.
Primind mângâiere, crezu cu tãrie cã nu existã aºa amar sau
tristeþe pentru care Dumnezeu sã nu fi prevãzut mijloace de
vindecare. Era gata sã plece la fiul ei...
...Pe scãrile spitalului urcã, încovoiatã de ani ºi acoperitã de
cãrunteþe, îngrijoratã, Mama. O înfrumuseþeazã iubirea de mamã.
Ajungând, întreabã un bolnav întâlnit pe coridor:
– Ce secþie este aceasta?
– La cine aþi venit, mamã?
– La Petrov.
– Este fiul dumneavoastrã?
– Da!
Bolnavul a alergat pe coridor ºi chiar în faþa ei a apãrut o
drãgãlaºã sorã medicalã.
– Bunã ziua, Ana Mihailovna!
– Bunã ziua.
– Mã numesc Galea. Înainte de a intra la fiul dumneavoastrã,
trebuie sã vã vorbesc, fiindcã în momentul de faþã chirurgul
lipseºte. Aºteptaþi-mã aici. Vin peste zece minute.
22 RUGÃCIUNEA MAMEI

Galea a condus-o într-o salã de aºteptare ºi, aºezând-o pe un

scaun, a plecat în grabã. Exact peste zece minute a apãrut, zicând:
– Veniþi cu mine!
Au intrat într-un salon gol. Galea i-a propus sã se aºeze. ªi ea
însãºi s-a aºezat alãturi. Ana Mihailovna privi întrebãtor la Galea.
– Ana Mihailovna, începu Galea, ºase luni am îngrijit de Ivan
Maximovici. Din cuvintele lui, ºtiu cã sunteþi o femeie puternicã
spiritual, de aceea vã voi povesti totul aºa cum este. Fiul
dumneavoastrã e infirm.
– Nu are o mânã?
– Da, n-are mâna dreaptã, a pierdut-o într-o catastrofã
groaznicã.
– E desfigurat?
– Nu… are... dar nu deodatã totul! Haideþi sã bem un ceai.
Sunteþi de pe drum.
– Spune, fetiþo, sunt gata sã aud totul, iar Dumnezeu mã va
ajuta!
– Are picioarele amputate. Este disperat. Are mare nevoie de
dumneavoastrã, ca mamã. Mi-a povestit totul. Regretã sincer ºi
doreºte un singur lucru: sã capete iertare de la dumneavoastrã.
– Ce vorbeºti, copilã! Pentru ce se chinuieºte? Eu nu sunt
supãratã. Era foarte ocupat ºi niciodatã nu avea timp liber.
– Ana Mihailovna, ºtiu totul. Odatã, seara, când l-am scos la
plimbare în cãrucior, mi-a povestit istoria vieþii lui. Chirurgul
mi-a încredinþat misiunea sã aflu despre dumneavoastrã. Aceasta
a fost când soþia l-a pãrãsit, stârnindu-i pe copii împotriva lui.
Iatã scrisoarea ei.
– Sãrmanul meu fiu!
Mama a citit scrisoarea. Pe faþã i s-a lãsat o durere adâncã,
lacrimile i se prelingeau pe obraji. Zise:
– Nu mã mir. Olea mereu a fost iubitoare de sine, mândrã ºi
asprã. Ea într-adevãr nu putea rezista la o aºa loviturã a soartei.
Mi-e milã de copii, mi-e milã de Vanea. Condu-mã, copilã, la fiul
MAMA 23

meu ºi îþi mulþumesc mult pentru tot. Dumnezeu, care este în

ceruri, sã te binecuvânteze pentru inima ta bunã.
Galea a condus-o pe Ana Mihailovna de-a lungul coridorului,
la salonul cinci. Uºa se deschise încet. Ivan Maximovici stãtea
culcat cu ochii închiºi. Galea s-a apropiat ºi, atingându-i mâna,
ºopti:
– Ivan Maximovici, aveþi un oaspete.
El a deschis ochii ºi a vãzut-o, încãrunþitã de vreme ºi amar,
pe mama lui. Stãtea dreaptã. Spuse încet:
– Bunã ziua, fecioraºule!
Iar el, ca un copil mic, a exclamat:
– Mama!
Ea s-a lipit de el, l-a cuprins, l-a sãrutat pe frunte ºi pe obraji ºi
i-a spus în ºoaptã:
– Fecioraºul meu! Fecioraºul meu!
Apoi s-a aºezat pe scaun. Un timp au tãcut. Ea îi netezea
pãrul negru. Fiul ºi-a ridicat ochii cãprui ºi plini de lacrimi, iar
buzele i-au ºoptit:
– Mamã, iartã-mã!
– Fecioraºule, fii liniºtit. Nu am necaz nici pe tine, nici pe
Olea.
– Mamã, sã nu vorbim despre ea. N-am pe nimeni în viaþã,
sunt singur.
– Cum vine asta, pe nimeni? Dar eu? Eu am nevoie de tine aºa
cum eºti. Aºteptãm chirurgul ºi mergem acasã.
– Mergem acasã? Mi se pare cã sunt micuþ-micuþ ºi tu mã vei
lua de mânã ºi mã vei duce.
– Da, bãiatule, pentru mine tu întotdeauna eºti micuþ. Am
cumpãrat o casã micã la curte, cu grãdinã. În ogradã avem multe
flori. Îþi va plãcea acasã. Vom sta împreunã ºi nici tu, nici eu nu ne
vom simþi singuri. Voi fi fericitã cã vei fi alãturi de mine, mã voi
strãdui sã înþeleg ºi sã simt durerile tale ºi le vom împãrþi amândoi.
Planurile ºi interesele tale vor fi ale mele. Vom trãi sub un singur
acoperiº! Pentru mine, va fi o mare fericire!
24 RUGÃCIUNEA MAMEI

– Mamã, tu eºti la fel de bunã ca ºi mai înainte. Nu te-ai

schimbat, numai cã ai îmbãtrânit. În prezenþa ta, ºi eu mã fac mai
bun. Mã simt liniºtit ºi bine cu tine! Mãmico, vreau acasã!
Ana Mihailovna a vorbit despre toate cu chirurgul ºi cu Galea.
Chirurgul a fãgãduit sã-i ducã cu ambulanþa. Luându-ºi rãmas
bun de la bolnavi ºi de la chirurg, lui Ivan Maximovici i se pãrea
cã lasã aici o parte din viaþa sa. Cea din urmã s-a apropiat Galina.
I-a mulþumit ºi ei pentru atenþie, bunãtate ºi i-a dorit cele bune,
dar ea l-a rugat:
– Ivan Maximovici, fãgãduiþi-mi cã-mi veþi scrie scrisori, ca
unei fiice. Scrieþi-mi despre toate ºi dumneavoastrã, Ana
Mihailova. Voi fi foarte bucuroasã!
– Galea, scrisorile mele te vor plictisi.
– Nu, Ivan Maximovici, noi ºi dumneavoastrã, aici, în spital,
am trecut prin niºte clipe deosebite ºi mi-ar face plãcere sã aflu
despre viaþa dumneavoastrã în continuare, despre planurile
dumneavoastrã. Scrieþi-mi. Iatã adresa mea ºi adresa spitalului.
– Bine, Galina, fãgãduiesc sã-þi scriu. Dar, dacã te va plictisi
scrisul meu, spune-mi direct: „Nu-mi mai scrieþi!”
– De acord. Vã doresc drum bun.
Maºina ambulanþei a ieºit atent de pe teritoriul spitalului.
Chirurgul ºi Galina au aºteptat pânã ce maºina a dispãrut în zare.
Doctorul a rãsuflat uºurat:
– Mã bucur cã totul s-a terminat atât de bine.
– ªtiþi, aº vrea foarte mult sã þin legãtura cu acest om ºi sã ºtiu
tot despre viaþa lui. Am crescut fãrã tatã ºi m-am ataºat de el ca
de un tatã...
 Acasã
Ivan Maximovici stãtea culcat pe canapea, într-o camerã
confortabilã. Ferestrele erau deschise. Mama a intrat la el
împreunã cu doctorul. Doctorul l-a consultat, l-a tot ciocãnit, l-a
ascultat ºi l-a întrebat vreme îndelungatã.
Peste o sãptãmânã, Ivan Maximovici se plimba deja prin curte,
în cãruciorul sãu, singur. Mama s-a ocupat de fiul ei. L-a învãþat
sã scrie cu mâna stângã, îl încuraja ºi-l povãþuia ca pe un copil
mic. Iar el simþea cã trãieºte tihnit ºi paºnic. ªi aceasta era cel
mai important. Niciodatã nu ºi-a iubit mama ca acum.
Odatã mama i-a amintit:
– Vanea, scrie-i Galei o scrisoare. ªtii cã ea doar aºteaptã. E o
fatã bunã.
– Bine, mamã, îi voi scrie. Nu ºtiu nimic despre ea. Drept cã
bolnavii spuneau cã a crescut fãrã tatã. Se observa. S-a ataºat de
mine ca o fiicã.
Ivan Maximovoci a început sã scrie scrisoare dupã scrisoare.
Rãspunsurile Galei îi aduceau bucurie.
Din scrisori putem afla ºi noi despre viaþa lui de acasã.

Dragã Galea,
Îmi îndeplinesc fãgãduiala ºi îþi scriu despre viaþa mea. A trecut
o lunã pe care am trãit-o parcã în vis. Mi s-a pãrut cã sunt un
bãieþel mic, rãsfãþat de mama lui ºi care nu are nevoie de nimic.
Dar, deodatã, am început sã-mi dau seama cã sunt un infirm ºi
m-am simþit mai nefericit ca oricine. Eram disperat ºi vroiam sã
26 RUGÃCIUNEA MAMEI

mã sinucid. Mama plecase în sat. Eu m-am sculat dis-de-dimineaþã

cu unica hotãrâre sã-mi pun capãt zilelor. Cu scopul acesta am
examinat îndelung cuþitul mare de bucãtãrie ºi tocmai în clipa
aceea, nici mai devreme, nici mai târziu, a intrat un tânãr ºi, cu
un zâmbet plãcut, m-a întrebat dintr-o datã:
– Cercetaþi cuþitul sã vedeþi dacã e bine ascuþit?
– Da, am rãspuns eu rece. Este destul de ascuþit pentru ca un
nenorocit ca mine sã-ºi termine viaþa ºi sã nu mai încurce pe nimeni
pe lume.
– Aruncaþi cuþitul, cãci altfel, în aºa împrejurãri, nu vom mai
face cunoºtinþã.
Supus, am lãsat cuþitul jos. Dispoziþia rea m-a pãrãsit în prezenþa
acestui tânãr ºi, curios, i-am întins mâna, prezentându-mã:
– Ivan Maximovici.
– Miºa.
Nu ºtiu de ce, dintr-o datã, am dorit foarte mult ca acest tânãr
sã rãmânã la noi. Necunoscutul continuã:
– Ana Mihailovna e acasã?
– Nu-i. E în sat. Va veni mâine. Seara.
– Daþi-mi voie pânã la venirea ei sã rãmân la dumneavoastrã.
– Chiar pentru totdeauna, am zis cu bucurie.
– Pentru totdeauna? a întrebat el cu un zâmbet plãcut. Poate
ºi pentru totdeauna, continuã el.
Apoi l-am invitat:
– Da, poftim, ia loc. Povesteºte-mi cine eºti ºi de unde vii.
El s-a aºezat pe un scaun lângã fereastrã ºi a început sã
povesteascã:
– Pe mama dumneavoastrã o cunosc de mult. Suntem membri
ai aceleiaºi biserici. Aveam douãzeci de ani când l-am cunoscut
pe Hristos ºi am încheiat legãmânt cu El. Familia mea era compusã
din doi oameni: mama ºi eu. Mama era paralizatã ºi din cauza
aceasta eu nu m-am cãsãtorit ºi mi-am consacrat viaþa mea ei.
M-am temut cã, dacã mã voi cãsãtori, mama va fi o povarã pentru
ACASÃ 27

soþie ºi atunci mama ar trebui sã fie lipsitã de ce avea mai scump

fiul. Îi acordam tot timpul meu liber, grija mea ºi niciodatã nu
am regretat aceasta. Cu o sãptãmânã în urmã, am înmormântat-o
cu nãdejdea sã ne vedem la prima înviere, a celor neprihãniþi.
Acum am vândut casa ºi am hotãrât sã vin la Ana Mihailovna,
gândind cã în prezent ºi ea e singurã ca ºi mine. Odinioarã, Ana
Mihailovna venea adeseori la noi ºi petreceam foarte bine timpul
în trei. Când am intrat ºi v-am vãzut în aºa stare, m-am gândit cã
Dumnezeu m-a trimis la timp. Sunteþi fiul ei? Semãnaþi cu ea.
– Fiul, am rãspuns eu.
Am mai stat tãcuþi puþintel, pe urmã Miºa a continuat:
– Ivan Maximovici, în viaþa fiecãruia se poate întâmpla o
nenorocire. Trebuie sã vã întãriþi ºi sã dovediþi tãrie de caracter.
– Zici cã fiecãruia i se poate întâmpla aºa ceva? Dar aºa nenorocire
ca a mea, nimãnui nu i se întâmplã. Eu sunt infirm, înþelegi, pãrãsit
de toþi: de soþie, de copii, am exclamat cu amar ºi durere.
– Da-a! Este posibil ca eu sã nu pot înþelege pânã la capãt
nenorocirea dumneavoastrã. Nu voi putea sã vã mângâi ºi totuºi
este ceva pentru care dumneavoastrã aþi fost lãsat sã trãiþi de
Acela care este Stãpânul cerului ºi al pãmântului, la care toate
zilele vieþii noastre sunt numãrate. Oare nu pentru aceasta aþi
fost lãsat în viaþã, ca sã pãrãsiþi ce a fost rãu în viaþã, sã vã pocãiþi,
sã gãsiþi calea iertãrii, a pãcii ºi a liniºtii pentru suflet? Nu pentru
a gãsi calea vieþii veºnice, unde toate vor fi restabilite ºi
dumneavoastrã veþi trãi veºnic?
– Restabilite? Ce, îmi va creºte mâna ºi îmi vor apãrea
picioarele? Nu mã face sã râd, Miºa, am zis eu cu ironie.
– Da. Veþi avea din nou mâna, veþi avea din nou picioarele ºi
veþi fi tânãr ºi sãnãtos.
El s-a aplecat, a scos din geantã Biblia ºi a început sã citeascã:
„Pustia ºi þara fãrã apã se vor bucura; pustietatea se va veseli
ºi va înflori ca trandafirul; se va acoperi cu flori ºi va sãri de
bucurie, cu cântece de veselie ºi strigãte de biruinþã, cãci i se va
28 RUGÃCIUNEA MAMEI

da slava Libanului, strãlucirea Carmelului ºi a Saronului. Vor

vedea slava Domnului, mãreþia Dumnezeului nostru. Întãriþi
mâinile slãbãnogite ºi întãriþi genunchii care se clatinã. Spuneþi
celor slabi de inimã: Fiþi tari ºi nu vã temeþi! Iatã Dumnezeul
vostru, rãzbunarea va veni, rãsplãtirea lui Dumnezeu; El Însuºi
va veni ºi vã va mântui. Atunci se vor deschide ochii orbilor, se
vor deschide urechile surzilor; atunci ºchiopul va sãri ca un cerb
ºi limba mutului va cânta de bucurie; cãci în pustie vor þâºni ape
ºi în pustietate pâraie; marea de nisip se va preface în iaz ºi
pãmântul uscat în izvoare de ape. În vizuina care slujea de culcuº
ºacalilor, vor creºte trestii ºi papurã. Acolo se va croi o cale, un
drum, care se va numi Calea cea sfântã: nici om necurat nu va
trece pe ea, ci va fi numai pentru cei sfinþi; cei ce vor merge pe ea,
chiar ºi cei fãrã minte, nu vor putea sã se rãtãceascã. Pe calea
aceasta nu va fi nici un leu, ºi nici o fiarã sãlbaticã nu va apuca pe
ea, nici nu va fi întâlnitã pe ea, ci cei rãscumpãraþi vor umbla pe
ea. Cei izbãviþi de Domnul se vor întoarce ºi vor merge spre Sion
cu cântece de biruinþã. O bucurie vecinicã le va încununa capul,
veselia ºi bucuria îi vor apuca, iar durerea ºi gemetele vor fugi!”
(Isaia 35)
Galea, special am copiat din Biblie pentru tine acest text, ca
sã simþi împreunã cu mine bucuria aceasta – pentru mine s-a
gãsit o soluþie. Poate cã vei râde acum, dar eu am crezut sincer
cuvintele acestea, care mi-au adus o mare binecuvântare. ªi
aceasta, Galea, din cauzã cã am recãpãtat speranþã în viitor. Acum
nu mi se pare aºa de întunecos ºi fãrã rost.
M-am abãtut puþin ºi nu am descris pânã la capãt convorbirea
mea cu Miºa. Continuu. Dupã un moment de meditaþie asupra
celor citite, adresându-mã cãtre Miºa, i-am propus:
– Miºa, rãmâi sã stai la noi. Eu voi fi fratele tãu mai mare!
– Rãmân, frate. Împreunã vom împãrþi ºi amarul, ºi bucuria.
Îþi dau mâna ca semn cã suntem fraþi.
Ne-am strâns mâinile.
ACASÃ 29

A doua zi, a venit mama. S-a înviorat plãcut vãzându-l pe Miºa.

S-au îmbrãþiºat ca mama cu fiul. Aflând cã a rãmas singur, ea a
început sã-l convingã sã rãmânã la noi. Iar el imediat a înºtiinþat-o
cã despre aceasta deja ne-am înþeles. Era foarte bucuroasã. Mã
strãduiam sã aflu de ce o bucura aºa de mult acest lucru. Poate
pentru cã de-acum îi va fi mai uºor cu mine. Sau poate pentru
ataºamentul faþã de Miºa, ca de un fiu?! Dar asta nu avea nici o
importanþã. Eu eram bucuros cã Miºa a rãmas la noi. Miºa a ieºit
în coridor ºi ºi-a adus valiza. Mama se zorea la bucãtãrie pregãtind
cina, iar eu am recitit capitolul 35 din Isaia. Þine minte, Galea,
era prima datã când citeam Biblia. Citeam ºi mã vedeam pe mine
în Împãrãþia lui Isus Hristos iarãºi sãnãtos, dar, în acelaºi timp,
cu totul altfel, nu cum am fost pe pãmânt, ci nemuritor ºi sfânt.
Tu probabil râzi, Galea? Nu mã supãr. Poþi sã nu înþelegi simþã-
mintele mele.
Înainte de cinã, Miºa cu o gingãºie de fiu, i-a dãruit mamei o
jachetã.
– Iatã jacheta, a zis el, este caldã, de lânã, purtaþi-o! Sã mai
stea ºi mâinile dumneavoastrã la cald. Purtaþi-o ºi vã voi mai
cumpãra una.
Mama a îmbrãcat-o ºi, mulþumitã, i-a zis:
– Miºenca, tu þii minte totul, chiar ºi faptul cã sunt bolnavã
câteodatã. Dar asta, pur ºi simplu, e superbã. Demult mã gândeam
la aºa ceva. Îþi mulþumesc, fecioraºule.
Galea, mi-e ruºine. Niciodatã nu i-am dãruit ceva mamei. Nici
nu ºtiam cã pe mama o dor oasele permanent.
Am primit de la Miºa o lecþie bunã, dar în sufletul meu nu aveam
necaz pe el. În sufletul meu a apãrut o conºtientizare a nimicniciei
mele ºi o cãinþã amarã. Am chemat-o pe mama ºi i-am zis:
– Mãmico, iartã-mã, sunt un fiu nevrednic. Iartã-mã, încã o
datã iartã-mã!
– Ce spui, fecioraºule, niciodatã n-am fost supãratã pe tine.
De mult te-am iertat.
30 RUGÃCIUNEA MAMEI

Toþi am lãcrimat, apoi Miºa, zâmbind, zise:

– Hai sã cinãm!
Galea, dacã l-ai fi vãzut pe Miºa, ai fi simþit faþã de el tot ce
am simþit eu. E foarte sincer.
Miºa s-a angajat ca felcer. Acum avem doctorul nostru de casã.
Eu îl aºtept în fiecare zi când se întoarce de la lucru ºi mã bucur
cã am un frate. Mã cutremur la gândul cã Miºa, însurându-se, ne
poate pãrãsi. Despre asta i-am spus ºi lui. Iar el, zâmbind, mi-a
rãspuns:
– Mã voi însura numai atunci, când voi gãsi o fatã aºa de bunã,
care sã vrea sã locuiascã împreunã cu noi!
În urmãtoarele scrisori îþi voi scrie despre Isus. Tu doreai
sã-þi povestesc despre El, ºi în spital nu þi-am povestit.
Galea, scrie-mi tu ce faci? Cum se simte mama ta? Þi s-au
pãrut interesante scrisorile mele?
La revedere. Îþi doresc cele mai bune lucruri din viaþã. Pentru
bunãtatea ta, îþi voi rãmâne recunoscãtor pentru totdeauna. Aºtept
rãspuns.
Cu stimã, Ivan Maximovici.

Dragã Ivan Maximovici,

Vã comunic o mare durere – am înmormântat-o pe mama.
Acum am rãmas cu totul singurã. Mã bucur mult cã nu m-aþi
uitat. Mã bucur ºi cã aveþi un frate mai tânãr ºi bun, primiþi-mã ºi
pe mine în mica dumneavoastrã familie. Mã simt foarte singurã.
Am citit cu interes ceea ce aþi scris despre Isus. De mult Îl caut,
dar nimeni nu-mi poate povesti mai detaliat despre El. Nu demult
am fost la bisericã, dar nici acolo nu am gãsit pace ºi mulþumire
pentru suflet. Cum se simte Ana Mihailovna? Transmiteþi-le
salutãri mamei ºi lui Miºa.
Cu stimã, a dumneavoastrã fiicã, Galea.
ACASÃ 31

Scumpã fiicã Galea,

Îþi trimit o fotografie. Pe ea e mica noastrã familie, numai tu
nu eºti cu noi. Asearã am vorbit ca vara, în timpul concediului,
sã vii la noi în ospeþie. Dacã te vei hotãrî, noi te aºteptãm cu
bucurie.
Galea, eu L-am gãsit pe Isus ºi L-am primit ca pe Prietenul ºi
Mântuitorul meu personal. Aº dori foarte mult ca El sã devinã ºi
Prietenul tãu.
Sunt foarte fericit.
Galea, noi trãim în timpul când se dãrâmã standardele bune ºi
moralitatea. Eu însumi am pierdut orice încredere în oameni, tu
doar ºtii. Nu mai am oameni apropiaþi. Toþi m-au pãrãsit. Am
fost descurajat extrem de mult. Dar chiar în acele momente critice,
am gãsit oameni pe care-i leagã prietenia frãþeascã în Isus Hristos.
Ei m-au ajutat sã-L gãsesc pe Cel mai bun Prieten – Isus Hristos.
El S-a dat pe Sine pentru oameni ºi a deschis pentru noi porþile
Raiului. El este prieten cu noi nu din interes, ci din dragoste.
„Domnul mi se aratã de departe: te iubesc cu o iubire veºnicã,
de aceea îþi pãstrez bunãtatea Mea” (Ier. 31,3).
Atunci când Adam ºi Eva au pãcãtuit, Hristos, S-a apropiat
de ei ca un Prieten, ca sã le arate calea ce duce la viaþa veºnicã.
El este Cel mai bun Prieten, cãci ªi-a întãrit prietenia prin sângele
Sãu.
„Nu este mai mare dragoste decât sã-ºi dea cineva viaþa pentru
prietenii sãi” (Ioan 15,3).
Isus Hristos doreºte sã devinã Prietenul tuturor oamenilor,
fãrã pãrtinire. Oamenii îl iubesc pe acela care este cel mai de
folos, dar dacã au puþin profit, atunci ºi prietenia trece pe ultimul
plan. Dar, eu am gãsit un Prieten, care niciodatã nu mã va pãrãsi.
El e credincios cu adevãrat. Cât de plãcut este sã ai un astfel de
Prieten! Isus – întruchiparea iubirii supreme, a încrederii depline
ºi a pãcii. Datoritã mãrinimiei Sale ºi iertãrii Sale divine, s-a trezit
în mine tendinþa spre bine ºi sfânt. Aflându-mã în comuniune cu
32 RUGÃCIUNEA MAMEI

El, am fost cucerit de puterea bunãtãþii Lui. Acum am încheiat

legãmânt cu El ºi am fost primit în biserica Sa.
Isus doreºte sã fie ºi Prietenul tãu, scumpã Galea. El doreºte
sã fie cu noi oriunde ºi în orice împrejurare. Noi avem nevoie de
prietenia ºi iubirea Lui continuã, de comuniune, de liniºtea ºi
gingãºia Lui.
Prietenii apropiaþi îºi îndeplinesc întotdeauna dorinþele unul
altuia. Primindu-L pe Isus ca pe un Prieten, noi trebuie sã împlinim
poruncile Sale. „Voi sunteþi prietenii Mei, dacã împliniþi ce v-am
poruncit Eu”. (Ioan 15,14).
Galea, calea Lui, nu este o cale grea. Când începem sã mergem
spre El, nu e nevoie sã renunþãm la ceva preþios în viaþã. E necesar
sã ne lepãdãm numai de ceea ce se numeºte pãcat ºi cusur, ce
duce la pierire ºi ruºine. Prietenia sincerã cu El ne ajutã sã devenim
asemenea Lui.
Aflându-ne permanent în rugãciune ºi comuniune cu El, cel
mai sfânt, noi de asemenea devenim sfinþi; primind iubirea Lui,
noi de asemenea învãþãm sã iubim. Datoritã permanentei
comunicãri cu El, noi atingem viaþa veºnicã.
Galea, dorim atât de mult ca sã-L cunoºti pe Isus! Îþi trimit
adresa adunãrilor bisericii noastre din localitatea voastrã. Intrã
ºi ascultã. Eu cred cã acolo Îl vei gãsi pe Isus ºi te vei împrieteni
cu El. Salutãri de la mama ºi de la Miºa.
Cu stimã, Ivan Maximovici.

Dragã Ivan Maximovici,

Vreau sã vã împãrtãºesc o bucurie. Am fost la serviciile di-
vine de la bisericã dupã sfatul dumneavoastrã, ºi vreau sã vã
spun cã am gãsit ceea ce cãutam. Vã mulþumesc tuturor cã nu
mã uitaþi. Scrieþi-mi, mã bucurã mult scrisorile dumneavoastrã.
Scrieþi-mi despre Isus, pe care vreau ºi eu sã-L iubesc, aºa cum Îl
iubiþi voi. Doresc ca El sã devinã ºi Prietenul meu. Salut tuturor.
Cu stimã, fiica dumneavoastrã, Galea.
ACASÃ 33

Scumpã fiicã, Galina,

Noi suntem atât de bucuroºi cã ai fost la adunare ºi cã þi-a
plãcut! Credem cã tu vei deveni sora noastrã în Domnul. Astãzi
am citit din Biblie niºte extrase interesante, pe care þi le trimit ºi
þie. Iatã-le: „Când îþi întorci privirea spre El, te luminezi de bucurie
ºi nu þi se umple faþa de ruºine. (Ps.34,5)
Lumea noastrã a fost creatã de Hristos. Prin Fiul Sãu, Tatãl a
creat fiinþele cereºti: „Pentru cã prin El au fost fãcute toate
lucrurile care sunt în ceruri ºi pe pãmânt, cele vãzute ºi cele
nevãzute: fie scaune de domnii, fie dregãtorii, fie domnii, fie
stãpâniri. Toate au fost fãcute prin El ºi pentru El”. (Col.1,16)
Îngerii – duhuri care slujesc lui Dumnezeu – înconjuraþi de
lumina strãlucitoare, se coboarã de la faþa lui Dumnezeu,
înconjuraþi de slavã, ºi împlinesc fulgerãtor voinþa lui Dumnezeu,
dar Fiul, Unsul Lui, „fiind chipul ºi întipãrirea slavei Lui, care
þine toate cu puterea cuvântului Sãu” este Conducãtorul lor.
(Patriarhi ºi profeþi)
Isus, Mântuitorul lumii, a venit sã salveze omenirea.
Isus a venit îmbrãcat în simplitate ºi umilinþã, ca sã ne fie un
exemplu ºi sã devinã Mântuitorul nostru. Dar, dacã ar fi venit
îmbrãcat în slavã împãrãteascã, ne-ar fi putut El oare învãþa
blândeþea ºi simplitatea? Ar fi putut El oare sã ne spunã aºa de impor-
tantele adevãruri pe care ni le-a spus în Predica de pe munte? Care
ar fi fost atunci speranþa celor sãraci, a oamenilor simpli, dacã El
ar fi venit între oameni ca un împãrat? (Hristos, Lumina lumii)
Hristos este lumina strãlucitoare a popoarelor.
Mãrturia istoriei:
„În timpul domniei lui Irod Antipa a trãit Isus, omul înþelept,
dacã se poate sã-L numeºti om. El fãcea minuni, era învãþãtorul
oamenilor însetaþi dupã adevãr. Pe El Îl urmau iudei ºi greci. El
era Hristos. Când Pilat, la cererea celor cu vazã, L-a condamnat
la rãstignire, atunci cei care Îl iubeau, nu L-au pãrãsit. Dupã moarte,
El S-a arãtat viu a treia zi. Prin aceasta, s-a împlinit prezicerea
34 RUGÃCIUNEA MAMEI

sfinþilor proroci despre faptele Lui mãreþe. Secta creºtinilor,

denumitã dupã numele Lui, nu a dispãrut pânã azi” (Iosif Flavius,
istoric evreu, sec. I, Antichitãþi Iudaice, cap. 18).
Mãrturia lui Ernest Renan în cartea Viaþa lui Isus Hristos:
„În timpul cârmuirii lui August Tiberiu, s-a întâmplat un
eveniment mare: a apãrut o Personalitate care, cu puterea,
iniþiativa ºi iubirea Sa, a creat o nouã ºi mãreaþã religie...
Odihneºte-te în mãreþia Ta, Întemeietorule nobil. Lucrarea
Ta este sfârºitã. Divinitatea stã neclintitã. Nu Te teme cã o greºealã
va nimici lucrarea Ta, în care ai depus multã trudã. Vor trece
mileniile, dar Universul va fi întotdeauna de partea Ta. Tu steagul
certurilor noastre, în jurul cãruia fierbe o luptã fierbinte, de multe
ori mai viu dupã moarte decât în viaþa de pe pãmânt. Tu te-ai
fãcut Piatra de preþ a omenirii ºi trebuie sã distrugi mai întâi
toatã lumea ca sã dispari Tu din ea. Între Tine ºi Dumnezeu nu
vor face nici o deosebire. Tu eºti biruitorul desãvârºit al morþii.
Orice ne-ar aduce viitorul, mai presus ca Isus nu va fi nimeni.
Onorarea numelui Sãu totdeauna va fi nouã. Istoria coborârii Lui
pe pãmânt, pânã la Golgota, ºi groaznica moarte pentru alþii vor
provoca la infinit lacrimi.”
„Tu eºti steagul certurilor noastre, steagul, în jurul cãruia se
duce o luptã crâncenã”, aºa a exclamat despre Hristos învãþatul
francez Ernest Renan. ªi, parcã presimþind eºecul muncii sale,
adãugã: „Dar pentru a dezrãdãcina Numele Tãu din lume, trebuie
sã distrugi lumea pânã la temelie”.
Într-adevãr, Isus este semnul certurilor ºi al luptei disperate.
În decursul tuturor anilor trecuþi pânã în prezent, predicatorul
din Nazaret, mai mult ca oricare altul, are mai mulþi potrivnici
inveteraþi, dar ºi un numãr mare de apãrãtori, gata nu numai sã
creadã în El, ci ºi sã-ºi dea chiar viaþa pentru El.
Scumpã Galea! Dacã þi-au plãcut aceste citate, atunci, în
scrisoarea urmãtoare, îþi voi mai trimite. De la noi toþi – salutãri!
Cu stimã, Ivan Maximovici
ACASÃ 35

Dragã Ivan Maximovici,

Sunt foarte ocupatã. Scrieþi-mi! Voi fi foarte bucuroasã. Îi
salut pe toþi ai casei!
Cu stimã, Galea

Scumpã Galea,
Sunt cam îngrijorat cã scrisoarea ta a fost prea scurtã ºi aproape
o lunã n-am primit nimic de la tine. Ce s-a întâmplat? Sau poate nu
vrei sã mai þii legãtura cu noi? Aºtept rãspunsul adevãrat ºi sincer.
Cu stimã, Ivan Maximovici

Peste o sãptãmânã a venit o telegramã. Ivan Maximovici stãtea

în cãruciorul sãu, când Miºa, venind de la lucru, se apropie de el,
fluturând o telegramã. ªi de departe a anunþat:
– Totul e în ordine.
El i-a înmânat lui Ivan Maximovici telegrama. „Nu vã neliniºtiþi.
Totul e în ordine. Vã voi explica tot. Galina.” – era scris în telegramã.
– Ce are sã ne anunþe oare?
– Poate ne va trimite invitaþie la nuntã, rãspunse Miºa.
– Nu, nu este aºa. Niciodatã n-a scris despre aºa ceva.
– Vom aºtepta rãbdãtori.

…De atunci au trecut douã luni. La sfârºitul lunii mai, poºtaºul

i-a înmânat lui Ivan Maximovici o scrisoare, spunându-i: „V-a
trimis-o fiica dumneavoastrã”.

Scumpii ºi dragii mei în Hristos,

Vã aduc la cunoºtinþã o bucurie mare: la 10 mai am primit
botezul. Acum sunt sora dumneavoastrã pe deplin ºi membrã a
Bisericii lui Hristos. Doresc foarte mult sã vã vãd pe toþi. Concediu
voi avea de pe data de cincisprezece. Aºteptaþi-mã curând!
Dumnezeu sã vã pãzeascã!.
Galina
36 RUGÃCIUNEA MAMEI

Ivan Maximovici a plâns de bucurie. Venise ziua aceea pentru

care L-a rugat atât de mult pe Tatãl Ceresc, ziua în care Galea L-a
primit pe Isus ca Mântuitor personal. Simþea cã viaþa lui nu a trecut
în zadar pe acest pãmânt. Era foarte bucuros cã a câºtigat un suflet
pentru Domnul. Seara, în cãsuþa micã, trei oameni mulþumeau
Dumnezeului Preaînalt pentru mila arãtatã faþã de Galea.
Galea devenea din clipa aceasta ºi mai aproape, ºi mai scumpã.
…Galea bate la uºa fostei familii a lui Ivan Maximovici
Înainte de a merge la Ivan Maximovici, a hotãrât sã se ducã la
fosta lui familie. A bãtut la uºa apartamentului. I-a deschis un
bãrbat cam cãrunt, de vârstã medie. Vãzând-o, a întrebat:
– Pe cine cãutaþi?
– Pe Andreeva.
– Intraþi.
Galea a intrat în apartament I-a ieºit în întâmpinare o femeie
înaltã, frumoasã. În persoana ei, Galea a recunoscut-o pe fosta
soþie a lui Ivan Maximovici.
– Bunã ziua, mã recunoaºteþi?
– Nu, niciodatã nu v-am vãzut. Totuºi intraþi.
Au intrat într-o camerã bogat amenajatã. Au invitat-o pe Galea
sã se aºeze.
– Eu sunt asistenta care l-a îngrijit pe Ivan Maximovici. Dar nu
am venit la dumneavoastrã trimisã de dumnealui. Vorba e cã degrabã
voi merge la el în ospeþie ºi m-am gândit cã poate dumneavoastrã sau
copiii doriþi sã-i scrieþi ceva ºi aº putea sã-i transmit.
– O, nu. Noi am pierdut legãtura cu el demult ºi nu dorim s-o
reluãm. Suntem uniþi ºi trãim bine, dupã cum vedeþi. Am crezut
cã eºti soþia lui.
– Eu?? Soþia dumnealui? Glumiþi. Eu am devenit fiica lui,
fiindcã el nu avea cu cine sã împartã amarul. Avea nevoie de
mângâiere, susþinere ºi am hotãrât sã corespondez cu el. Sunt la
curent cu toate evenimentele din viaþa lui. Este un om bun, cu
suflet mãrinimos. Dumneavoastrã cu toþii aþi rãmas în inima lui ºi
ACASÃ 37

m-am gândit cã ºi el nu vi-i indiferent. I-ar fi fãcut plãcere sã

primeascã o scrisoricã de la dumneavoastrã dupã atâta vreme.
Dar se vede cã am dat greº. Scuzaþi-mã pentru deranj.
– Cum vã cheamã? a întrebat bãrbatul.
– Galea.
– Galina, pregãtim îndatã ceva bani ca sã-i trimitem. Puteþi sã-i
duceþi acestui infirm.
– O, nu, Ivan Maximovici nu-i sãrac, nu are nevoie de bani ºi
colete. El are nevoie de atenþia ºi pãrtãºia copiilor. Oare chiar nu
înþelegeþi aceasta?
– Eu l-am uitat. Acuma am bãrbat frumos, iar copiii – arãtã
cu un gest la fiica tânãrã ºi frumoas㠖 au un tatã care l-a înlocuit
pe cel adevãrat. V-aº ruga ca mai mult sã nu deranjaþi pacea familiei
noastre.
– Nu intenþionam sã stric pacea familiei dumneavoastrã. Doar
voiam sã-i duc lui Ivan Maximovici cuvinte calde de salutare de la
dumneavoastrã. Aº fi vrut ca prin cuvinte sã încãlzesc inima omului
care a suferit de-ajuns. Dar de ajutor material nu are nevoie. E
asigurat. De el îngrijeºte mama, cu el locuieºte un tânãr ce i-a devenit
frate... El l-a salvat de la sinucidere în ziua morþii, descurajãrii,
arãtându-i ieºirea din situaþie. Ivan Maximovici a devenit credincios
ca ºi mama lui.
– Da? A devenit credincios? Ce grozãvie! Auzi, Nicolae? Ivan
a devenit credincios! exclamã fosta soþie a lui Ivan Maximovici.
– Cel mai dezgustãtor lucru ce poate fi! a pronunþat dispre-
þuitor fiica, ieºind din odaie.
– Ce alta sã facã? Doar asta, pe semne, e unica mângâiere care
i-a mai rãmas în viaþã, zise grav bãrbatul.
– Galina, dumneavoastrã poate ne veþi condamna ºi îndeosebi
pe mine. Eu m-am mãritat, acesta e soþul meu. Noi am trãit pânã
acum fericiþi. Eu am crezut cã Ivan a murit de mult, dar deodatã
aþi venit dumneavoastrã. Nu, n-aþi venit, ci dintr-o datã aþi dat
buzna în familia noastrã cu aºa veºti neplãcute din trecut. Eu vã
rog sã nu-i amintiþi despre noi ºi sã nu-i daþi adresa noastrã. Aºa
38 RUGÃCIUNEA MAMEI

va fi mai bine. Mã iertaþi, Galea, dar eu n-am putut sã procedez

altfel. ªi am procedat astfel pentru binele copiilor mei.
De la cuvintele acestea, asupra Galei a adiat a ceva rece.
Fiecare cuvânt era rostit fãrã milã, calculat.
Galea s-a ridicat ºi a zis la despãrþire:
– Mã scuzaþi cã m-am amestecat în familia dumneavoastrã cea
nouã. Am crezut cã dumneavoastrã ºi îndeosebi copiilor, le va fi
plãcut sã audã de Ivan Maximovici. Am crezut cã fiul ºi fiica
dumneavoastrã vor veni cu mine ca sã-l vadã pe tatãl lor, care, ca ºi
mai înainte, îi iubeºte. El a trãit întotdeauna numai pentru familia
lui, pentru copiii ºi soþia lui. Dar m-am înºelat amar. Niciodatã în
viaþã n-am întâlnit asemenea lipsã de recunoºtinþã. Nu vreau sã vã
blestem, dar vã previn cã, aºa cum aþi procedat cu acest sãrman, se
va întâmpla ºi cu voi, cãci cum voiþi sã se poarte oamenii, aºa trebuie
sã faceþi ºi voi cu ei. Apartamentul dumneavoastrã mi s-a pãrut o
groapã rece, umedã. Vã las ºi fie ca viul ºi bunul Dumnezeu, cãruia
I se roagã Ivan Maximovici, sã aibã milã ºi sã vã dea posibilitate sã
recunoaºteþi greºeala straºnicã ce o comiteþi, pãcatul dumneavoastrã
ºi al copiilor dumneavoastrã.
Galea a fost zguduitã pânã la lacrimi.
– Plecaþi, plecaþi de aici Galea! Nu ne tulburaþi! Viaþa noastrã
e încã înainte, viaþã de muncã mãreaþã ºi fericire.
– Doamne, ajutã-le sã vadã! La revedere! spuse din mers Galea.
Ea ieºi, iar uºa fu trântitã dupã ea.
Mergea pe stradã ºi i se pãrea cã soarele nu mai strãlucea ca
mai înainte, cã norii au acoperit oraºul ºi mânia lui Dumnezeu se
va nãpusti asupra lui, ca sã se rãfuiascã cu aceastã locuinþã rece.
Galea a simþit durere în inimã ºi s-a aºezat pe un scaun pe alee.
Aºa a stat o orã întreagã. Pe obraji i se rostogoleau lacrimi. Dupã
ce a plâns ºi s-a liniºtit, s-a sculat ºi a plecat la garã, pentru a
merge la prietenii pe care îi iubea.
Deodatã îi veni ideea sã meargã la ei nu în concediu, ci pentru
totdeauna.
 Cãsuþa cea micã
În cãsuþa cea micã au loc pregãtiri. Se aºteaptã un oaspete
dorit. Toþi sunt îmbrãcaþi în haine de sãrbãtoare. În sfârºit, a
sosit ziua mult doritã. Galea a intrat cu Miºa în curtea curatã ºi
confortabilã. Bucuria întâlnirii ºi a convorbirii prelungite se pãrea
cã nu se va sfârºi.
Seara ºedeau cu toþii grãmadã, iar Galea povestea despre
convertirea ei. Îi mulþumea lui Ivan Maximovici pentru cuvintele
minunate, pentru scrisori ºi pentru adevãrul despre Hristos.
– Adevãrul despre Hristos a miºcat inima mea, zise ea, datoritã
scrisorilor tale, tatã. L-am cunoscut pe Isus, L-am îndrãgit ºi El
mi-a devenit cel mai bun Prieten. O impresie puternicã asupra
mea au produs convertirea dumitale ºi faptul cã ai cãpãtat pace
ºi liniºte în suflet. Cea mai scumpã temã pentru mine din scrisorile
dumitale a fost tema despre Hristos. Când mi-ai trimis adresa
casei de rugãciune, m-am dus acolo ºi am auzit cuvântul despre
Isus. Eu L-am îndrãgit ºi L-am acceptat ca Mântuitor personal.
Sunt foarte mulþumitoare lui Dumnezeu pentru faptul cã m-a gãsit
ºi m-a adus în biserica Sa. Îþi sunt foarte recunoscãtoare ºi þie,
tãticule, pentru strãduinþa ta în privinþa mântuirii mele.
Acum eu am tatã, iar tu ai fiicã. Dacã se poate, eu voi rãmâne
aici, cu dumneavoastrã. Îmi voi gãsi o camerã, voi lucra ºi voi
îngriji de dumneavoastrã. Ne va fi bine tuturor. Sunt bucuroasã
cã ne-am câºtigat unul pe altul.
Galea stãrui sã-ºi caute apartament ºi serviciu.
Odatã, seara, când a venit acasã, Ivan Maximovici i se adresã:
40 RUGÃCIUNEA MAMEI

– Galea, nu mai cãuta gazdã.

– Dar mi-e incomod sã stau la dumneavoastrã. Chiar dacã vãd
cã sunt necesarã, cãci Ana Mihailovna e de-acum bãtrânã ºi
bolnavã, dar altfel nu pot. Dupã lucru, voi veni ca sã fac curãþenie,
sã gãtesc ºi sã spãl, dar voi dormi în apartamentul meu. Cred cã
aºa va fi mai bine ºi mai comod.
– Miºa i se adresã timid Galei:
– Galea, eu te-am îndrãgit ºi… dacã accepþi sã te cãsãtoreºti
cu mine, atunci problema cu locuinþa ta va fi rezolvatã.
Peste o sãptãmânã, ea a rãspuns afirmativ. S-au cãsãtorit. Acum
familia lor era întreagã.
În casa micã ºi confortabilã domnea pacea ºi liniºtea. Despre
aceastã casã toþi vecinii spuneau: „Aceastã casã micã este plinã
de bogãþie, pace ºi fericire”. ªi se întrebau: de ce? ªi singuri îºi
rãspundeau: „Au fost cândva strãini, dar i-a unit iubirea lui
Hristos. De aceea sunt fericiþi. E fericit ºi ologul acela. Galea se
poartã cu el ca o fiicã adevãratã. Copiii ei îl numesc bunic. Ivan
Maximovici e fericit, în grãdina lor se aud râsete de copii, cântec
ºi cuvinte duioase.”
A trecut timpul. Ana Mihailovna a decedat. Ivan Maximovici
a mai trãit împreunã cu Miºa ºi Galea încã zece ani, înconjurat de
grija, atenþia ºi iubirea lor. Pe patul de moarte, el luã mâinile lor
în unica lui mânã ºi zise: „Fie ca Dumnezeu sã vã binecuvânteze,
aºa cum l-a binecuvântat pe poporul sãu. Eu îmi iau la revedere
de la voi, copii, pentru puþinã vreme. Pânã la revederea de curând,
amicii mei, iubiþii mei, scumpii mei! Acolo, la picioarele lui Isus,
în Împãrãþia Lui veºnicã, ne vom întâlni. Mor cu speranþa la prima
înviere a celor morþi”. ªi cu un surâs adãugã: „Nu uitaþi, Miºa ºi
Galea, cã acolo nu va mai fi Vanea cel de altãdatã. Acolo va fi
Vanea îmbrãcat în slava nemuririi, cu picioare ºi cu mâini. Tu,
Galea, vei fi o stea în coroana mea, strãlucind veºnic, ca un snop
adus de mine lui Isus Hristos. În coroana ta, Miºenca; voi strãluci
eu, pentru cã viaþa ta, plinã de sacrificii, a fost un stimulent puternic
CÃSUÞA CEA MICÃ 41

în convertirea mea. Nu plângeþi, eu plec împãcat cu Isus ºi apro-

piaþii mei.
În aceºti cincisprezece ani, eu niciodatã nu m-am simþit neno-
rocit. Mi s-a pãrut cã sunt sãnãtos ºi puternic. Prezenþa voastrã
m-a ajutat sã mã þin pe o treaptã spiritualã înaltã. Vã mulþumesc
nespus, copiii mei”.
Miºa s-a aplecat ºi l-a sãrutat pe Ivan Maximovici, pe urmã
l-au sãrutat Galea ºi copiii.
Ivan Maximovici a tãcut o vreme scurtã, pe urmã a pronunþat
în liniºte: „Scumpe Isuse! Eu vin la Tine. ªi cred cã Tu mã vei
odihni pentru puþinã vreme ºi în ziua primei învieri a morþilor,
mã vei preschimba. Cred cã Te voi vedea faþã în faþã ca pe Cel
mai bun Salvator. Amin!”
A închis ochii, a rãsuflat pentru ultima datã ºi a murit. Pe
ultimul drum l-au petrecut apropiaþii ºi prietenii, toþi vecinii.
Miºa ºi Galea s-au întors ultimii de la cimitir.
În mica lor casã încã mulþi ani a continuat sã domneascã pacea,
liniºtea ºi bucuria. Asupra ei planau binecuvântãrile Cerului.
 Epilog
Ce s-a întâmplat cu fosta familie a lui Ivan Maximovici?
Iatã pe scurt ce a povestit Galea:
„Am vizitat încã o datã familia lui Ivan Maximovici. Fosta lui
soþie a orbit pe când fãcea experienþe chimice în laborator ºi a
fost internatã într-un cãmin pentru invalizi. Fiicei i s-a nãscut un
copil handicapat. Fiul lui Ivan Maximovici a murit într-un acci-
dent la întreprindere. Soþul Olgãi Mihailovna a murit”.
Toate acestea s-au întâmplat dupã ce Galea fusese prima datã
la ei.
Uimitor, dar în viaþa lor s-au împlinit cuvintele: „Ce seamãnã
omul, aceea va ºi secera” (Galateni 6,7)
„Prin rodul gurii ai parte de bine, dar cei stricaþi au parte de
silnicie”. (Prov. 13,2)
Asupra Galei, a lui Mihail ºi a copiilor a fost revãrsatã binecu-
vântarea Cerului. Cu nãdejde ºi cu credinþã, ei merg spre Noul
Ierusalim. Pe perete, în camera de oaspeþi, atârnã portretul lui
Ivan Maximovici. Mã privesc ochii unui om bun ºi înþelept.
Galina, parcã citindu-mi gândurile, îmi spune: „A fost un bunic
înþelept, bun ºi un tatã gingaº.
Vom pãstra amintirea despre el în inimile noastre toatã viaþa
ºi veºnicia.”
Plecând din casa aceasta, am luat cu mine chipul acestor
oameni minunaþi, credincioºi lui Hristos, eroismul credinþei lor
neprefãcute ºi aºteptarea întoarcerii grabnice pe pãmânt a Mântui-
torului lor, Isus Hristos.
Rugãciunea mamei
Prieteni, iertare-mi cer anticipat,
Sã-mi amintesc poate nu-i timpul,
Dar iatã cã eu n-am uitat
Pe mama, tata, casa, satul.
Ades pãrinþii îmi spuneau:
„Consacrã-te lui Dumnezeu!”
ªi-n fiecare zi ei se rugau,
Dar altceva iubit-am eu.
Amici ºi vin ºi desfãtãri
M-au copleºit din plin, de tot...
În patimi ºi-n destrãbãlãri
Credeam cã altfel nu mai pot.
Nu voi uita eu niciodatã
Groaznica zi când tatãl meu murea,
Mama plângea îndureratã
Eu, ameþit, batjocoritor râdeam:
– ªi unde-i Dumnezeul tãu?
Cine-ar putea acuma ºti?
Chiar de te-ncrezi în Dumnezeu
Tot în pãmânt vei putrezi...
Tatãl zâmbi ºi îmi rãspunse:
– Sunt încã viu, dupã cum vezi,
Dar tu eºti mort, atunci îmi zise.
ªi viu vei fi doar dacã crezi.
Tatãl muri... iar mama se ruga,
Necontenit gândind la mine.
44 RUGÃCIUNEA MAMEI

ªi lacrimi râuri ea vãrsa

Nu uit, mi-aduc aminte bine.
Atuncea altfel eu gândeam...
ªi o uram pe mama mea
De-acasã noaptea când plecam,
Sã n-o mai vãd nicicând pe ea.
ªi-atunci strigai: „O, libertate!”
Gândesc ºi fac ce-mi place mie.
Eu nu vedeam cum pierd pe toate
ªi mã afund în murdãrie.
ªi aparenþele m-au amãgit
În val de griji ºi multe rele.
La început bine primit,
Iar la sfârºit – în chinuri grele.
Viaþa îmi pãru nesuferitã
În cercul meu cel vicios.
Speranþa-mi era risipitã
Cãzut eram atât de jos.
Prieteni falºi, amãgitori
Cu vorbe dulci, priviri de sus
M-au amãgit de-atâtea ori,
Numai sã-L lepãd pe Isus.
Un cerc de desfãtãri ºi laur
Cu slava lui el m-a orbit.
Orbit de pofte ºi de aur,
Ce-aveam mai scump am risipit.
Vinul, izvor a mii de suferinþe,
Pe câþi în lume el i-a doborât.
Iar eu nu am luat aminte
ªi-am fost ºi eu de el lovit.
Vã rog sã-mi spuneþi cine oare
M-ar fi putut salva pe mine
De viciu ºi de degradare
ªi sã mã-ntoarcã doar la bine?
POEZIE 45

Mã chinuiam ºi cãutam rãspunsul

ªi-odatã, vara, pe-o alee,
L-am întâlnit atunci pe dânsul,
Prieten din copilãrie.
Un chip plãcut îmi rãsãri,
Cu ochii triºti, privire clarã,
Iar inima îmi tresãri
Când ’l-întrebai aºa-ntr-o doarã:
– Ei, ce mai face acuma mama?
Cred cã de mult m-a blestemat.
Voiam sã vin, însã degeaba,
Tot timpul fost-am ocupat.
– Ocupat?... mai bine ai tãcea,
Cãci te cunosc ºi ºtiu ce faci.
Eu îþi voi spune despre aceea
Cum mama ta te-a „blestemat”.
Când tu-ai fugit de-acasã, mama
A-ncãrunþit de-amar ºi de oftat.
De-atunci, întotdeauna, nu-þi dai seama
Ce mult, cu dor, te-a aºteptat?
Cu glas duios ºi plin de dor,
Ea implora pe Dumnezeu
Întocmai ca Mijlocitor,
Sã te fereascã de-orice rãu.
Sã tragem patul la fereastrã,
Fiind bolnavã ne-a rugat,
În zare ca sã tot priveascã,
Cãci te aºtepta ne-ncetat...

Miºcat fiind de-a lui cuvinte,

I-am zis atunci tremurãtor:
– E vie, bine, þine minte?
Tu poþi sã-mi spui de-a fir a pãr?
– Acum nu ºtiu, se pare cã mai rãsufla
În chin ºi în delir cumplit.
46 RUGÃCIUNEA MAMEI

O auzeam, cu dor, cum te chema:

„O, fiul meu, tu ai venit?”
Am alergat atunci în goanã mare
Sã reuºesc cumva s-o vãd.
Fugea þãrâna sub picioare,
Cãci nu voiam nicicum s-o pierd.
Gara, trenul... ªi un gând mã chinuia:
S-o vãd în ochi, sã-mi cer iertare.
S-o mângâi blând, cum aº putea?
Mãcar în ultima ei cale...
... Ajuns la margine de sat,
Cunosc ºi drumul, ºi copacii.
Îmi bate inima ciudat,
De cimitir când mã apropii.
La mormânt încet ajunsei,
Mi-am amintit de vorba tatei:
„Fiule, eu învia-voi,
Dar tu eºti mort, cãci aºa vrei”.
– Tãticule, te rog, mã iartã,
Cãci multe rele am fãcut,
Iar sfatul tãu ºi-acum mã-ndreaptã
Pe drumul bun, s-o iau de la-nceput...
Cu grija mea faþã de mama
Eu sper sã ºterg tot ce a fost rãu:
Durerea, frica, grija, teama...
Voi face-o pentru Dumnezeu.
Iar capul când am ridicat
Vãzui alãturi alt mormânt.
Era proaspãt ridicat,
Cu flori înfipte în pãmânt.
ªi-atunci am înþeles:
Este mormântul mamei mele.
O! Nu am nimic acum de-ales
Decât regret, regret ºi jele.
POEZIE 47

– Mãmico scumpã, te rog, te rog mã ierþi,

Deschide gura! Cu plãcere
Te-ascult acum, chiar de mã cerþi,
Alinã-mi apriga durere!
Dar vai! Nici un rãspuns.
Mama tãcea ca niciodatã.
O! Ce jale atuncea m-a strãpuns,
În inima-mi îndureratã!
ªi-n sinea mea, plângând, mi-am zis:
Cine, cine-mi poate ajuta?
Cine iertare propriu-zis
Cu-adevãrat îmi poate da?
Cu braþele întinse cãtre cer,
La Domnul vieþii am strigat
Sã-mi schimbe inima de fier
ªi sã mã ierte de pãcat.
O pace dulce ºi plãcutã
În inimã mi-a poposit.
O dragoste neprefãcutã
Isus mi-a dat ce am dorit.
Când vãd în faþã azi o mamã
ªi-un fiu la inimã hain,
Aº vrea cu grijã ºi cu teamã
Sã-i spun ºi sã-l previn:
„Voi, mamelor, ce aveþi fii,
Sã vã rugaþi necontenit!
Cãci Dumnezeul nostru viu
Va fi cu voi nemijlocit.
Copii, ce aþi uitat pe Domnul,
Priviþi la mama-ngenuncheatã,
Sã ºtiþi cã aspru este drumul,
Dar Dumnezeu va da rãsplatã!”
 Tipografia „Viaþã ºi Sãnãtate”
Str. Valeriu Braniºte 29, sector 3, Bucureºti
Tel. 021.323.00.20