Tanase george

Clasa a XIa B1 COLEGIUL TEHNIC GHEORGHE ASACHI ONESTI

MANASTIREA VORONET

Mănăstirea Voroneț, supranumită „Capela Sixtină a Estului”, este un complex monahal medieval construit în
satul Voroneț, astăzi localitate componentă a orașului Gura Humorului. Mănăstirea se află la 36 km de
municipiul Suceava și la numai 4 km de centrul orașului Gura Humorului.

Anul Infintarii:Ea constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare (1457-1504). Biserica a
fost ridicată în anul 1488 în numai 3 luni și 3 săptămâni, ceea ce constituie un record pentru acea vreme.

Scurta prezentare: De mici proporții, cu plan trilobat, având turla cu boltă moldovenească pe naos, biserica
face parte dintre puținele monumente de arhitectură religioasă din nordul Moldovei care-și păstrează în mare
măsură forma inițială. În anul 1547 mitropolitul Grigore Roșca, văr al lui Petru Rareș a inițiat adăugarea unui
pridvor închis, pentru care adoptă o soluție unică, în cadrul căreia arhitectura este vizibil subordonată
decorului pictat: peretele de vest al pridvorului este un perete plin fără nici o deschidere, precum și pictarea
zidurilor exterioare, din temelie până în streașină, lucrări ce au dat construcției o mare strălucire.
Mănăstirea Voroneț a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Suceava din anul 2015, având
codul de clasificare SV-II-a-A-05675 și fiind formată din 4 obiective:

 Biserica „Sf. Gheorghe” - datând din 1488, cu pridvor din 1547 și având codul SV-II-m-A-05675.01;
 Ruine chilii - datând din secolele XV-XVIII și având codul SV-II-m-A-05675.02;
 Clopotniță - datând din 1488 și având codul SV-II-m-A-05675.03 și
 Zid de incintă - datând din secolele XV-XVIII și având codul SV-II-m-A-05675.04.
În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica „Sf.
Gheorghe” a Mănăstirii Voroneț, împreună cu alte șapte biserici din nordul Moldovei
(Arbore, Pătrăuți, Moldovița, Probota, „Sf. Ioan cel Nou” din Suceava, Sucevița și Humor), pe lista
patrimoniului cultural mondial, în grupul Bisericile pictatedin nordul Moldovei.
Din punct de vedere geografic, mănăstirea este situată la sud de orașul Gura Humorului din județul Suceava,
pe valea râului Voroneț.

Atractivitati:Dincolo de arhitectura şi pictura cu mai sus menţionatele valori, Sfânta Mănăstire Voroneţ
prezervă o bogăţie de artă medievală: lespezile funerare ale mormintelor din pronaos şi din pridvor cu motive
decorative de o valoare artistică deosebită, jilţul şi stranele care aduc ornamente din diferite stiluri ingenios
îmbinate şi impresionează prin discreţia cu care se înscriu în interiorul de arhitectură fără să tulbure spaţiul sau
să intre în concurenţă cu decoraţia murală. Adevărate capodopere ale sculpturii în lemn sunt în tâmpla
Altarului. La acestea se cuvin adăugate multe alte piese ce pot fi regăsite în diferite colecţii şi muzee: epitafe,
broderii de mari dimensiuni şi ferecătura dăruită de Mitropolitul Grigorie Roşca Mănăstirii Voronet (1557) care
aduce noutatea unei interpretări mai decorative şi pe coperta din spate are figura Sfântului Daniil într-o
interpretare solemnă inspirată de un model de icoană.

Localizare:
Scurt istoric: Mănăstirea Voroneț a fost înălțată pe locul unde se află o biserică de lemn. Când
lucrările de construcție se apropiau de final, Ștefan cel Mare dăruiește mănăstirii prin actul de la 17
august 1488, moșia Știlbicani. Odată cu încheierea construcției bisericii a preluat vechiul hram al
„Sfântului și Slăvitului Marelui Purtător de Biruință Gheorghie”. Portretul lui Ștefan cel Mare și a familiei
sale de la Voroneț Ștefan cel Mare a fost cel ce a dăruit mănăstirii pe lângă o serie de moșii și mai
multe cărți, cel mai relevant exemplu fiind Tetraevanghelul din 1490, dar și veșminte și odoa re
bisericești. Deseori aceste donații se făceau cu ocazia prăznuirii hramului mănăstirii, cât și la alte
sărbători religioase. Prima stareță a mănăstirii Voroneț a fost stavrofora Irina Pântescu. Încă de pe
timpul domniei lui Ștefan cel Mare, dar mai ales după 1488, mănăstirea devine un important centru de
credință și cultură din Moldova medievală. Se cunoaște că apariția monahului Dan la Voroneț după
apariția vieții de ședere la Mănăstirea Putna și de sihăstrie a dat nu numai o monahă din acest lăcaș
dar a și imprimat un nivel de viață duhovnicească deosebit de înaltă. A fost creat un fond bisericesc ce
a avut drept scop controlul veniturilor bisericilor și mănăstirilor și au fost secularizate moșiile
mănăstirilor, Voronețul nefăcând excepție în acest caz. 5373, similar an, Mănăstirea Voroneț și-a reluat
viața monahală după 206 ani, de date aceasta fiind obște de călugărițe. În pomelnicul mănăstirii sunt
înscriși spre pomenire boieri cu cele mai înalte ranguri, cu membrii familiilor lor, ceea ce arată
importanța mănăstirii ca fiind unul dintre cele mai importante lăcașuri de cult ale Moldovei pe cele
secolelor XV-XVIII. Acest statut îl are până în prezent.

BIOGRAFIE: https://www.manastireavoronet.ro/prezentare-generala-manastirea-voronet/

https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Vorone%C8%9B