Ilie Cioara - Sensul vietii - TrezireaInteligentei.

ro

(Aboneaza-te! Instaleaza aplicatia Trezirea Inteligentei)

Din ipostaza Infinitului, cu o simplă rază de lumină i-am cerut „sinelui personal” să tacă şi în
perfecta lui tăcere i-am adresat această întrebare clară, riguros precisă: Oare viaţa noastră, legată
de acest pământ, are cumva vreun sens, tâlc sau menire?

La această provocare, gândirea condiţionată – ca minte personală – îmi răspunse de-ndată. Redau
întocmai spusele acestei ficţiuni tempo-spaţiale:

Prezenţa aici, pe Terra, are drept scop înmulţirea. Ne-am născut ca să întemeiem o familie, să
avem copii, să formăm o etnie şi o ţară.

Desfătările carnale, băutura şi mâncarea ar fi un alt rost al vieţii trăite pe Pământ. Un alt scop al
vieţii este legat de avere, de îmbogăţirea căutată cu mult sârg şi insistenţă.

Titluri, glorie, renume – un alt sens acordat vieţii de către aceeaşi minte mărginită, care apreciază
că nu este nimic mai atrăgător în această lume, ca împodobirea frunţii cu laurii izbânzii.

Implinirea pe tărâm spiritual este un alt aspect, care ar legitima efortul, sacrificiile şi diferitele
mortificări, ca tâlc al vieţuirii în adevar.

După ce am văzut şi înţeles în chip nemijlocit toate aceste argumente ale „ego“-ului, folosind din
nou raza de lumină strălucitoare, concomitent cu străfulgerarea ei, totul s-a oprit instantaneu. Iar
o dată cu tăcerea minţii planetare s-a instalat golul psihologic şi, împreună cu el, a apărut o nouă
minte de proporţii infinite.

Toate răspunsurile date sunt strict legate de mintea condiţionată tempo-spaţial, care vede, judecă
şi apreciază ca alcătuire duală.
Interesul personal, care reprezintă pivotul în jurul căruia această minte îşi întocmeşte activitatea
decizională, este factorul determinant al falselor sensuri.

Sensul real al vieţii nu este „ceva“, pe care să-l căutăm cu ajutorul minţii programate de trecut,
potrivit fondului de acumulări personale. Numai când această minte subiectivă tace smerită,
fiindcă şi-a înţeles neputinţa de a cuprinde Absolutul, atunci, în acea clipă de pasivitate
psihologică, întreaga fiinţă este atrasă în sfera Sublimului.

In această fericită ipostază – existenţă atemporală – viaţa este privită şi acceptată aşa cum se
manifestă în constanta ei mişcare. Practic suntem o stare de Pură Conştiinţă sau simplu martor,
care doar priveşte şi ascultă tot ceea ce ne oferă viaţa. Pe cerul unei asemenea conştiinţe nu se mai
ivesc probleme însoţite de stări tensionale.

Acest climat este prin el însuşi revelator, demonstrând că sensul real al vieţii este această trăire
binefăcătoare, ce transformă, prin înnobilare, pe practicant. Un asemenea trăitor, care prin
simplitatea propriei vieţi îşi destramă perniciosul „ego“, influenţează în mod pozitiv restul
omenirii, fiindcă noi împreună cu întreaga existenţă facem parte din „Sublimul Tot“ – unitar în
esenţă şi substanţă – definit ca unicitate şi veşnicie. Fiecare schimbare în bine sau rău a unei
particule componente determină influenţe asemănătoare asupra întregii comunităţi.

Cartile lui Ilie Cioara se pot vedea la linkurile de mai jos:

- link 1 - aceasta pagina

- link 2 - aceasta pagina

Sustine acest website!

Faceti din lume un loc mai bun pentru toata lumea.

Vezi si alte articole similare:

Afișări pagină: 7