ATENTIA

ATENTIA consta in orientarea si concentrarea selectiva a activitatii psihice asupra unor stimuli sau sarcini.

FORMELE ATENTIEI

I. DUPA PREZENTA SAU ABSENTA INTENTIEI DE A FI ATENT:

1) Atentia involuntara – orientarea si concentrarea atentiei se produc spontan, neintentionat si fara efort voluntar (exemple:
stimuli cu caracter neobisnuit, de noutate, stimuli care au intensitate mare, stimuli care sunt in contrast cu ambianta)
2) Atentia voluntara
- nu apare spontan, ci este intentionata si autoreglata constient. Atentia se focalizeaza prin comanda sau autocomanda
verbala (“sa fiu atent”) si pe baza unui suport motivational adecvat.
- sustine activitatea in toate momentele ei, mai usoare sau mai grele (de exemplu atunci cand avem de pregatit o lectie dificila)
- este esentiala pentru desfasurarea activitatii.

II. DUPA CALITATILE DE BAZA ALE ATENTIEI, SELECTIVITATE SI MOBILITATE, se descriu doua forme ale atentiei:

1) Atentia selectiva sau concentrata – presupune selectarea din mediu a unui singur element, in timp ce le ignoram pe
celelalte

2) Atentia distributiva - de multe ori ne aflam in situatia de a face doua lucruri simultan, astfel atentia distributiva
presupune capacitatea de a acorda prioritate alternativ, rapid, cand unei sarcini, cand celeilalte. Atentia distributiva
are la baza mobilitatea atentiei (in timp ce suntem preocupati de una dintre sarcini, cealalta este atenuata, usor
ignorata, apoi focalizarea atentiei se schimba).

EXEMPLU

Sa presupunem ca cel mai bun prieten va suna la telefon sa va povesteasca despre despartirea dureroasa de prietena sa. Din nefericire, el
suna tocmai in mijlocul unui meci important. Conform teoriei filtrarii, daca suntem atenti doar la un mesaj (de exemplu, ce ne spune
prietenul nostru), ar trebui sa nu mai percepem nimic din celalalt (de exemplu, ce se petrece la meci).

In realitate, cand comentatorul sportiv ridica vocea (semn ca una dintre echipe ar putea sa marcheze), o parte din atentia noastra se va
indrepta si in directia respectiva, astfel ca vom receptiona ambele mesaje simultan, iar ceea ce auzim va fi un mesaj combinat, ceva de genul:
“Si atunci ea mi-a spus ca goool!, gool! stimati telespectatori, in acest moment este 1-0 pentru echipa Romaniei, apoi mi-a inchis
telefonul in nas. Iti poti inchipui asa ceva? Tocmai mie?” . Faptul ca eram in principal atenti la ce ne spunea prietenul face ca mesajul sau
sa fie cel principal. Totusi, cand interesul nostru este captat de comentatorul sportiv, in mesajul principal apar franturi din mesajul ignorat
(numai elementele importante, in cazul nostru scorul meciului), apoi atentia revine asupra mesajului principal. Ajunsi in acest punct, fie
incercam sa reconstituim ce ar fi putut spune prietenul nostru, fie ii cerem sa repete partea din mesaj pe care nu am mai receptat-o.

Vom reusi sa facem doua sarcini simultan daca solicitarile lor, cumulate, nu depasesc resursele noastre mentale la un moment
dat.

Cu cat sarcinile ce trebuie efectuate simultan sunt mai asemanatoare, cu atat ele sunt mai greu de executat (deoarece solicita
acelasi tip de resurse mentale).

Doua sarcini diferite, simple, exersate indelung pot fi executate foarte bine simultan, in timp ce doua sarcini similare,
complexe si noi vor fi efectuate incomplet sau gresit.

Diferentele observate in cazul atentiei la mai multe persoane sunt din cauza:

- perceperii subiective a dificultatii sarcinii

- exersarii acesteia
- experientei anterioare
- aptitudinilor personale
- intereselor persoanale.

ATENTIA este implicata in HIPNOZA – in starea de hipnoza, atentia va fi superconcentrata asupra sugestiilor furnizate de
hipnotizator, ignorand altceva.
III. IN FUNCTIE DE DIRECTIA PRINCIPALA DE ORIENTARE POT FI DIFERENTIATE:

1) Atentia interna – orientata catre diferite aspecte ale psihologiei proprii (ganduri, imagini, sentimente). Ea intervine in
cadrul comunicarii cu sine (introspectie, reflectie interioara)
2) Atentia externa – orientata catre lumea exterioara (obiecte, persoane, fenomene). Ea intervine practic in toate
tipurile de activitate umana: munca, joc, invatare, creatie.
O persoana poate avea in mod echilibrat cele doua tipuri de atentie sau poate sa predomine, fie atentia interna (la
persoanele introverte), fie cea externa (la persoanele extraverte).

Se mai poate diferentia si atentia expectativa sau de asteptare, atunci cand suntem in asteptarea initierii sau finalizarii
unei actiuni.