În funcție de cauza care le produce, ERORILE sunt:

1. erori sistematice:
a) erori de observator
b) erori de instrument
c) erori de metodă

2. erori întâmplătoare
3. erori grosolane.

DIFRACŢIA = un fenomen de compunere coerentă a radiaţiei provenita de la mai multe

surse din spaţiu.
= fenomenul de ocolire aparenta a obstacolelor de mici dimensiuni de către
lumină, sau altfel spus, în devierile de la legile opticii geometrice.
= ansamblul fenomenelor datorate naturii ondulatorii a luminii, fenomene care
apar la propagarea sa într-un mediu cu caracteristici eterogene foarte pronunţate.

 Legea de baza a retelei de difractie este data de formula

- a este constanta rețelei

- n este ordinul de difracție
- α este unghiul sub care se observă lumina difractată, față de normala la rețea

INTERFERENTA = un fenomen de interacțiune undă-undă

= reprezintă suprapunerea a două sau mai multe unde coerente.

 Două unde sunt coerente dacă au aceeași frecvență și diferența de fază constantă în timp.
 La baza obținerii celor două fascicule care se suprapun stau fenomenele de reflexie și
refracție a luminii!
 Interferenta Michaelson se produce intre cele doua fascicule partiale.
 Fenomenul se manifestă printr-o redistribuire a energiei sub forma unei succesiuni de
maxime şi minime alternate, numite franje de maxime şi minime în volumul din spaţiu în
care are loc suprapunerea undelor

Starea de polarizare = o proprietate specifică undelor vectoriale a căror funcţie de undă este
un vector.
 Undele electromagnetice, fiind unde vectoriale, prezintă stare de polarizare!
 A polariza lumina înseamna a selecta o singură direcție de oscilație pentru vectorul
intensitate câmp electric.
 Polarizarea unei unde, inclusiv a undelor electromagnetice și de lumina, se manifestă atunci
când unda dispune de anumite direcții (planuri) favorizate în care au
loc vibratiile (ondulațiile).
Planul de polarizare este planul format de vectorii intensitate câmp electric și intensitate
câmp magnetic.
Planul de oscilaţie este planul perpendicular pe planul de polarizare şi este format din
vectorul intensitate câmp electric și direcția de propagare sau vectorul intensitate câmp
magnetic și direcția de propagare

Dispersia luminii = fenomenul de descompunere a luminii în radiațiile componente în

funcție de frecvența acestora

 Dispersia depinde de legea de dispersie a mediului.

 Un sistem microscopic (atom, moleculå, nucleu etc.) se caracterizeazå prin faptul cå poate
exista numai în ståri staționare, corespunzåtoare unei multimi discrete de valori ale
energiei (nivele de energie).
 Orice variatie a energiei sistemului microscopic se face printr-o tranzitie dintr-o stare
staționarå în alta.
 Astfel la trecerea sistemului din starea cu energia Εn în starea cu energia Εm (Εn>Εm) se
emite un foton cu energia: hv=En-Em
 La absorbtia unui foton, cu energia hν, sistemul trece din starea cu energie mai micå Εm
în starea cu energie mai mare Εn.
 Pentru molecule sunt caracteristice spectrele formate din benzi deoarece tranzitiile au loc
între grupuri de nivele de energie alcåtuite din nivele foarte apropiate.
 Dacă o radiaţie care are un spectru continuu trece printr-o substanţă absorbantă, spectrul
continuu va apare brăzdat de linii sau benzi întunecate. Acesta constituie un spectru de
absorbţie
 Pentru atomi sunt caracteristice spectrele discrete care sunt formate din linii spectrale
(radiatii monocromatice) izolate.
 Totalitatea radiaţiilor emise de un sistem microscopic constituie spectrul de emisie al
sistemului.

(Fenomenul de dispersie) Curcubeul consta în descompunerea luminii naturale de catre

micile picaturi de apa ramase în atmosfera dupa ploaie, în cele sapte culori ale spectrului vizibil

Gradul de polarizare = raportul dintre diferenta si suma intensitatilor al caror vector

luminos oscileaza paralel cu gradul de incidenta si respectiv perpendicular pe planul de
incidenta.
P=(Imax-Imin)*100/(Imax-Imin)
P=0 – lumina nepolarizata
P=1 – lumina total polarizata
0<P<1 – lumina partial polarizata
Spectrului de emisie = totalitatea radiatiilor emise de un sistem microscopic constituie
spectrul de emisie al sistemului.
Reflexia luminii este fenomenul de schimbare a direcției de propagare a luminii la suprafața
de separare a două medii, lumina întorcându-se în mediul din care a venit. Apare la suprafața
de separare între două medii optice.

Lungimea de unda
lambda=2delta(s)/Z
delta(s)- distanta cu care s a deplasat oglinda
Z- nr de franje

Unghiul Brewster este o componenta reflectata a campului electric, paralela cu planul de

incidenta se anuleaza pentru unghiul de incidenta i=alfaB, I + r = pi/2 => tg(i) = u.

Formula de la largimea fantei.

Unghiul de incidenta este unghiul dintre normala si raza incidenta.

Dispozitivul experimental SPECTROSCOPUL

SURSE DE LUMINA:
 Spectre discrete
• lampa cu vapori de mercur (Hg)
• lampa cu descarcare electrica in He
• lampa cu descarcare electrica in Ne

 Spectru continuu • bec

 Spectroscopul este format din urmatoarele elemente:
o Colimatorul C1 care consta intr-o lentila convergenta L1 in focarul careia se gaseste o
fanta reglabila F;
o Prisma P asezata cu muchia corespunzatoare unghiului A paralela cu fanta F;
o Luneta L (formata din lentilele L2 si L3) care se poate roti cu ajutorul unui surub
permitand observarea in intregime a spectrelor;
o Colimatorul C2 care consta dintr-o lentila convergenta L4 si o scala micrometrica M.

Difractia pe fante:
o Camera CCD
o Polarizator linear
o Suport cu fante
o Lasr He-Ne

Unda este o perturbaţie a unei stări de echilibru care se propagă în timp dintr-o regiune a
spaţiului în alta.
Undele mecanice sunt perturbaţiile care se propagă din aproape în aproape, cu viteză finită
ce depinde de proprietăţile mediului, printr-un mediu elastic.
Un mediu ideal este un mediu omogen, izotrop, liniar, nedispersiv şi conservative.
Într-un mediu omogen şi izotrop, o perturbaţie produsă de o sursă punctuală se propagă sub
formă de unde sferice.
Definim suprafaţa de undă ca fiind locul geometric al punctelor care oscilează în fază sau
ca fiind suprafaţa pe care faza undei are aceeaşi valoare la un moment dat.

În funcţie de frecvenţa undelor acustice distingem:

a) infrasunetele: au frecvenţa sub 16 Hz.
b) sunetele – au frecvenţa cuprinsă între 16 Hz şi 20 kHz.
c) ultrasunetele – au frecvenţa între 20 kHz şi 106 kHz.
d) hipersunetele – au frecvenţa între 106 kHz şi 1011 kHz

Efectul Doppler apare la mişcarea relativă a sursei faţă de observator şi constă în

recepţionarea unei unde având o frecvenţă diferită faţă de cea emisă de sursă

1. Ecuaţiile Maxwell pentru câmp electromagnetic a) legea inducţiei electromagnetice

(legea lui Faraday)
Interpretare fizică: Fluxul magnetic variabil în timp produce un câmp electric.

2. Legea circuitului magnetic (legea lui Ampère)

 Interpretare fizică: Curentul electric și fluxul electric variabil în timp produc câmp
magnetic.
3. Legea fluxului inducţiei magnetice (legea lui Gauss pentru camp magnetic)
Interpretare fizică: Fluxul magnetic printr-o suprafață închisă Σ este nul.
4. Legea fluxului inducţiei electrice (legea lui Gauss pentru câmpul electric)
Interpretare fizică: fluxul inducției electrice printr-o suprafață închisă este egal cu
sarcina electrică din volumul închis de suprafața Σ

Din punct de vedere constructiv un laser este format din:

1. mediu activ – ce conţine substanţa în care se poate realiza inversia de populaţie.
2. sistemul de pompaj – care este format dintr-o sursă intensă de lumină şi oglinzi pentru
focalizarea luminii pe mediul activ, şi respectiv dintr-o sursă de tensiune aplicată unor
electrozi dintr-un tub de descărcare.
3. rezonatorul optic – format din două oglinzi care asigură reacţia pozitivă a sistemului
oscilator prin reflexia repetată a fotonilor între oglinzi.

 Observaţie: frecvenţele care se pot propaga prin cavitate poartă numele de moduri de
oscilaţie ale câmpului electromagnetic în cavitate. În unele situaţii laserul poate funcţiona
doar pe unul din modurile de oscilaţie ale cavităţii