Hemoragia.

Transfuzia

Dr. Roxana Ciobotaru

 INTERZISA
publicarea pe internet!
HEMORAGIA

• HEMORAGIE (haemorrhagia) – este revărsarea sângelui din

patul vascular ca rezultat al lezării traumatice sau modificarea
permiabilităţii peretelui vascular.
Clasificarea hemoragiilor
1. În funcţie de vasul lezat, hemoragiile sunt :
• arteriale,
• venoase,
• capilare,
• mixte;
2. În funcţie de locul hemoragiei:
• hemoragie internă (când sângele se varsă într-o cavitate (peritoneu, pericard,
pleură, articulaţii);
• hemoragie externă (când sângele se varsă în afara organismului);
• hemoragie interstiţială (hematomul);
• hemoragie exteriorizată (când sângerarea se produce într-un organ cavitar -
stomac sau intestin - şi se exteriorizează după un timp prin hematemeză
şi/sau melenă, hemoptizie, epistaxis);
Clasificarea hemoragiilor
3. În funcţie de cantitatea sângelui pierdut:
• hemoragie mică:
• 8-10% din volemie;
• 0,5-1% din greutatea corporală;
• aproximativ 400-500 ml;
• hemoragie medie:
• 20% din volemie;
• 1,5-2,5% din greutatea corporală;
• aproximativ 500-1500 ml;
• hemoragie mare:
• 30% din volemie;
• > 2,5% din greutatea corporală;
• aproximativ 1 500- 2 000 ml.
• hemoragie gravă:
• > 30% din volemie.
Clasificarea hemoragiilor
4. În funcţie de viteza de scurgere:
- o hemoragie, unică dar rapidă, poate fi letală
Clasificarea hemoragiilor
5. În funcţie de momentul apariţiei:
• hemoragii primitive (când apar imediat după rănire);
• hemoragii secundare (când apar după un anumit timp prin ulcerarea
peretelui vascular - cauzată de un proces infecţios);

6. În funcţie de cauza hemoragiei:

• hemoragii traumatice (accidente, chirurgicale)
• hemoragii patologice (pe un vas alterat prin diferite boii: diabet, infecţii etc.).
APRECIEREA CANTITĂŢII DE SÂNGE PIERDUT

• Subiectiv:
• hemoragiile externe impresionează - se supraestimează;
• hemoragiile interne (deşi pot atinge 2-3 litri) - se subestimează.
APRECIEREA CANTITĂŢII DE SÂNGE PIERDUT

• Estimarea după tensiunea sistolică

• la 100 mmHg avem 70% din volemie;
• la 80 mmHg s-au pierdut 1500 ml;
• la 60 mmHg s-a pierdut 1/2 din volemie.
• Tensiunea arterială nu indică evoluţia leziunii.
• Wollfson susţine că: „prea mulţi bolnavi au fost pierduţi bazându-se
doar pe evaluarea tensiunii sistolice“, iar semnele clinice „riscă
întotdeauna să ducă la subevaluări“.
 CONSECINŢELE FIZIOPATOLOGICE ALE
HEMORAGIEI
1. hipovolemia;
2. scăderea transportului eritrocitar de oxigen.

 ambele consecinţe duc la scăderea perfuziei tisulare cu declanşarea de

mecanisme fiziopatologice:
 neuro-endocrin,
hemodinamic şi
celular.
 Mecanismele fiziopatologice declanşate de
organism în caz de hemoragie

1. Reacţia circulatorie - respiratorie.

2. Reacţia vegetativo-endocrină.
3. Reacţia hematologică şi imunitară.
4. Reacţia umoral - metabolică.
Mecanismele fiziopatologice declanşate de
organism în caz de hemoragie

• Stadii:
1. stadiul I - de compensare;
2. stadiul II - de decompensare;
3. stadiul III - de recuperare.
 Mecanisme declanşate de hemoragie
• Mecanisme declanşate de hemoragie

Mobilizarea depozitelor de
„Vasocontricţie colaterală“: dirijează sânge
sângele către:
creier
Inimă
diafragm debit venos ↑

Redistributia

sanguina lichidului extracelular

(hemodiluţia)
Reacţia circulatorie-respiratorie

• Hemodinamica implică următorii factori care menţin echilibrul

circulator:
1. Debitul cardiac normal
• contractilitate miocardică normală;
• întoarcere venoasă normală.
2. Volum circulant normal
3. Circulaţie periferică normală.

• În şocul hemoragic:
 în primul rând factorul volum circulant
apoi factorul central cardiac şi
Ulterior circulaţia periferică.
 Modificări hemodinamice

• Vasoconstricţia selectivă în special

în teritoriu cu inervaţie simpatică
bogată:
• tub digestiv;
• splină; conţin 45% din volemie;
• piele; prezintă cea mai puternică şi
• ficat prelungită vasoconstricţie

• Vasoconstricţia selectivă protejează

circulaţia:
 cerebrală,
 miocardică,
 rinichi,
 diafragm.
https://www.cvphysiology.com/Blood%20Pressure/BP031

Este determinată de mecanism

nervos şi umoral.
Mecanismele vasoconstricţiei

= Mecanism nervos:
• centrii vasomotori şi adrenalinosecretori:
• encefalici,
• diencefalici,
• bulbari;
• La variaţiile tensiunii arteriale sunt
sensibili:
• baroreceptorii :
• din crosa aortei;
• din sinusul carotidian
• Atriul stang
• Vasele pulmonare
• receptorii de volum din atriul stâng.
• La variaţiile chimismului sangvin sunt
sensibili:
• chemoreceptorii
 Mecanism umoral
• hipoxia;
• hipercapnia;
• produşi de anaerobioză
• acid lactic

• mediatori ai inflamaţiei - sunt eliberaţi în condiţiile hipoxiei celulare

difuze secundară hemoragică:
• interleukinele;
• TNF;
• produşi de degradare ai acidului arahidonic (prostaglandine, prostacicline,
tromboxan, leuco- triene);
• radicali de oxigen;
• alţi mediatori: histamine, serotonina, PAF, bra- dikinice etc.
 Reacţia circulatorie-respiratorie

• Tahicardia - duce la aritmii

• Cresterea contractilitatii miocardice
• Tahipneea până la apnee; anoxia SNC duce la agitaţie.
• vasoconstrictie
• Tensiunea arterială
• normală => hemoragie compensată;
• scăzută => hemoragie decompensată, duce la leziuni pe SNC, miocard, rinichi
Reacţia circulatorie-respiratorie

• Mecanismele cardiovasculare sunt secundare:

• Cresterii nivelului noradrenalinei
• Scaderii tonicitatii vagale
• Aceste modificari se datoreaza stimularii baroreceptorilor
Reacţia circulatorie-respiratorie

• Debit cardiac scăzut.

• Mobilizarea sângelui de rezervă (mecanism hormonal).
• Aflux lichidian din spaţiul interstiţial si intracelular (diluţia) (= sete)
• Redistribuţie - cantonare, „sângerare în propriile viscere“
Redistribuţia

a) Sangvină
• Regională (dirijarea sângelui circulant către teritoriile vasculare cu
inervaţie simpatică săracă):
• creier
• miocard
• diafragm
• internă în viscere: ex. circulaţia medulară renală este păstrată mai
aproape de normal în comparaţie cu corticala
Redistribuţia

b) Lichidului extracelular :
difuzarea sa în spaţiul intravascular = „autotransfuzia“ => hemodiluţia.
Rinichiul

• Scaderea presiunii la nivelul arteriolei aferente duce la activarea

SRAA:
• Angiotensina II determina vasoconstrictie
• Aldosteronul – reabsorbtie de sodiu si apa
 Sistemul neuroendocrin

• Scaderea perfuzie de perfuzie sistemica – stimularea baroreceptorilor

• Scaderea concentratiei sodiului – detectata de chemoreceptori

• Ambele mecanisme determina cresterea eliberarii de ADH de la nivelul

glandei pituitare posterioare:
• Cresterea reabsorbtiei de apa si sare de la nivelul: tubului distal, tubului
colector, ansei lui Henle
 DIAGNOSTICUL HEMORAGIEI

• Simptomatologia hemoragiei este polimorfă şi depinde de mărimea

hemoragiei, locul, vasul lezat şi viteza de sângerare.
Semne clinice

• tegumente palide, reci, umede;

• agitaţie (hipoxie cerebrală);
• sete;
• greaţă;
• vomă;
• tahicardie (precoce - efort micardic de compensare a hipovolemiei);
• tensiunea arterială
• nu reflectă volemia ci posibilităţile individuale de compensare a voiemiei prin
vasoconstricţie şi creşterea rezistenţei periferice;
• poate fi crescută, normală sau scăzută;
• în caz că este prăbuşită => colaps (dă leziuni pe SNC, miocard, rinichi);
Semne clinice

• diureza orară: scade precoce sub 0,5ml/kg/ oră; diureza orară merge
paralel cu suferinţa ischemică renală la cei fără tare renale.
Măsurarea fluxului urinar dă date mai bune decât tensiunea arterială
sistolică;
Semne de laborator

• hematocrit, hemoglobină;
• număr de eritrocite;
• volemia;
• lactatul şi piruvatul;
• transportul de 02 şi consumul de C02;
• gazele sangvine;
• ECG.
 Măsurători hemodinamice

1. tensiunea arterială TA (radială);

2. presiunea venoasă centrală - PVC;
3. presiunea arterială pulmonară;
4. index cardiac;
5. rezistenţă periferică;
6. timpul de circulaţie;
7. volum sangvin central.
Măsurători hematologice

1. hemoglobină, hematocrit;
2. masa eritrocitară;
3. volum plasmatic;
4. leucocite;
5. trombocite;
6. fibrinogen;
7. timp de protrombină;
8. timp de tromboplastină parţial;
9. evaluarea factorilor coagulării: I, II, IV, V, VII, VIII, IX, X, XI, XII.
Măsurarea metabolismului

• ionograma sangvină şi urinară;

• concentraţia lactatului şi piruvatului;
• uree, creatinină,
• probe hepatice;
• catecolamine;
• consum de oxigen;
• temperatură.
Studii respiratorii

• pH;
• gazele sangvine (02, C02, arterial/venos);
• minut-volumul.
 TRATAMENTUL HEMORAGIEI

• Constă în hemostază şi refacere volemică.

Hemostaza

• Oprirea hemoragiei se realizează prin:

 mijloace proprii organismului (hemostaza spontană - prin coagularea
sângelui) şi
 mijloace medicale (hemostaza terapeutică).
• Hemostaza terapeutică este de două feluri:
medical-farmaceutică şi
chirurgicală.
 Hemostaza chirurgicală

• Hemostaza chirurgicală se realizează în două moduri: provizorie şi

definitivă.
Hemostaza provizorie

• Compresiunea la distanţă, în amonte, a vasului care irigă plaga, se

realizează prin compresiune digitală sau compresiune circulară
(garou).
• Hemostaza chirurgicală provizorie constă în:
 pensarea vaselor sângerânde,
electrocoagulare,
tamponare,
aplicare de Gelaspon,
fir de aşteptare pe arterele care sângerează până la anastomoză
 pansament compresiv,
sutură plagă etc.
Hemostaza definitivă

• Hemostaza definitivă este metoda de dorit a opririi hemoragiei.

Procedeele constau în intervenţii chirurgicale de la cele mai simple la
cele complexe:
1. pansamentul compresiv după toaletarea plăgii;
2. forcipensarea (strivirea) vasului cu pensa;
3. sutura plăgii înglobând vasul sângerând;
4. ligaturarea vasului după disecarea sa;
5. obturarea vasului cu muşchi, aponevroze etc
SOCUL HIPOVOLEMIC
 Definiţie

• Şocul hipovolemic este un sindrom caracterizat prin reducerea

volumului circulator efectiv, urmată de alterarea funcţiilor organelor
secundar hipoperfuziei tisulare.
 Etiologia socului hipovolemic

•Hemoragic:
 Traumatic,
 Săngerări gastrointestinale,
 Sângerări legate de sarcină
Etiologia socului hipovolemic

• Nonhemoragic:
• pierderi gastro-intestinale: vărsături, diaree, drenaje
chirurgicale etc.
• pierderi renale: diuretice, substanţe osmotice, boli renale
cu pierdere de sare
• pierderi cutanate: arsuri, transpirații excesive etc
• pierderi ȋn „spaţiul trei”: peritonite, pancreatite, ocluzia
intestinală,etc
 Manifestarile clinice in socul hipovolemic
• Semnele clinice de şoc devin evidente la o pierdere de peste 30-40% din
volumul intravascular şi sunt reprezentate de:
• tahicardie (120-140 bătăi/minut),
• tegumente reci şi palide,
• hipotensiune arterială,
• scăderea diurezei (oligoanurie),
• scăderea amplitudinii undei de puls,
• prelungirea timpului de umplere capilară peste 2 secunde,
• semne nevralgice (somnolentă, comă),
• Tahipnee (30-40 respiraţii/minut), ȋn condiţii de şoc
hemoragic.
 Manifestarile clinice in socul hipovolemic

• Prin măsurători invazive se constată:

• Debit cardiac scăzut,

• Presiune capilară pulmonară
blocată scăzută,
• Rezistenţă vasculară periferică
(RVS) crescută
• Presiunea venoasă centrală (PVC)
scăzută
Presiunea venoasa centrala
Cateter arterial
Parametru Prescurtare Limite Şoc Şoc
(unităţi de normale hipovolemic cardiogen
măsură)
Alura ventriculară AV 60 – 120 > 120 > 120
(bătăi/minut)
Indexul cardiac IC(l/minut/m2) 2,2 – 4 < 2,2 < 2,2

Presiunea venoasă PVC (mmHg) 8-12 <6 >12

centrală
Presiunea capilară PCPB (mmHg) 6 – 12 <4 > 15
pulmonară blocată
Rezistenţs vasculară RVS (dyne sec 1500 – 3000 > 3000 > 3000
sistemică cm-5/m2)
Transportul de DO2 500-650 <500 <500
oxigen (ml/minut/m2)
Consumul de oxigen VO2 (ml/min/ 110-150 <110 <110
(la nivel sistemic) m2)

Extracţia de oxigen ER O2 0,22-0,3 >0,3 >0,3

Saturaţia O2 în SvO2 (%) 70 – 80 < 55 < 55
sângele venos
amestecat
 Principii de tratament în şocul hipovolemic

• Există trei obiective care trebuie să fie atinse:

1. maximizarea abortului de oxigen, care se va face prin:
- oxigenoterapie, eventual ventilaţie mecanică,
- refacerea transportatorului de O2.
 Principii de tratament în şocul hipovolemic
2. controlul unor eventualelor
viitoare sângerări, prin
investigaţii şi tratamente
specifice:
- endoscopii digestive, ecografii,
computer tomografie.
- tratamentul hemoragiilor digestive:
• din varice
esofagiene:vasopresină,
montare de sondă Sengstaken-
Blakemore;
• gastrice: inhibitori de pompă de
protoni, inhibitori de H2.
- tratament hemostatic chirurgical
(ex. ȋn: sarcină ectopică, placentă
previa, ulcerul gastro-duodenal
hemoragic etc).
 Principii de tratament în şocul hipovolemic

3. Menţinerea perfuziei organelor vitale

prin:
•resuscitare volemică;
•administrarea de vasopresoare.
HEMOSTAZA FIZIOLOGICA
 HEMOSTAZA FIZIOLOGICA

• Hemostaza fiziologica implica un echilibru intre doua procese opuse

care se desfasoara simultan: coagulare si fibrinoliza.
• Formarea cheagului presupune interactiunea dintre endoteliu
vascular, plachete si factorii de coagulare si consta din doua etape:
• hemostaza primara si
• hemostaza secundara ( presupune activarea cascadei coagularii).
 HEMOSTAZA PRIMARA
• Are drept scop formarea trombusului alb , constituit in principal din
plachete si cateva fibre de fibrina care il consolideaza.
• La aceasta etapa participa endoteliul vascular si plachetele

https://www.semanticscholar.org/paper/Primary-haemostasis%3A-Sticky-fingers-cement-the-
Clemetson/28a443a089e978d7bdbf88f19d9bbb69a8553b29/figure/0
Fiziologia hemostazei primare
Etapa hemostazei primare cuprinde:
• a) contractia vasului sectionat - fenomen
reflex ce poate fi eficient in oprirea
hemoragiei la nivelul vaselor de calibru mic.
• b) adeziunea trombocitara - adica fixarea lor
la structurile subendoteliale ( colagen,
microfibrile, membrana bazala); procesul
necesita prezenta factorului von Willebrand
ce realizeaza legatura intre trombocite si
structurile subendoteliale;
• c) activarea trombocitara - urmeaza imediat
adeziunii trombocitare si consta in activitatea
de sinteza si eliminarea continutului
granulatiilor plachetare alfa, dense si
lizozomale. oate substantele eliberate au
rolul de a atrage alte plachete in focar, de a le
activa , de a determina agregarea
trombocitara si favoriza coagularea.

https://www.differencebetween.com/difference-between-primary-and-vs-secondary-hemostasis/
 Hemostaza secundara sau coagularea

• Coagularea are drept finalitate formarea

trombului rosu, constituit din fibre de
fibrina ingloband hematii; consta intr -o
suita de reactii proteolitice , in care un
zimogen activat transforma un alt
zimogen intr-o proteaza activa( cascada
coagularii).
• In procesul de coagulare intervin cel putin
13 factori (notati in nomenclatura
internationala cu cifre romane de I - XIII ,
iar formele activate ale acestora notate cu
“a“) precum si o serie de factori mai
recent descoperiti.
TRANSFUZIA
• Constă în administrarea de sânge si preparate sau derivate din
sânge.

• Decizia de efectuare a transfuziei la un pacient cu concentratie a

hemoglobinei între 7,0 si 10,0 g/dl depinde în principal de judecata
clinică.
Grupele sanguine si Factorul Rh

• Antigeni eritrocitari A,B

• Aglutinine plasmatice:
• anti A (α)
• anti B (β)
 Sistemul ABO

Grupa Antigen Aglutinine Frecventa

OI - α,β 34-35%

A II A β 42%

B III B α 16-17%

AB IV A,B - 7-8%
 Sistemul ABO
In functie de repartizarea acestor antigene A si B pe hematii rezulta grupele
sanvine :
• GRUPA O : cuprinde indivizii care se caracterizeaza prin lipsa antigenelor A si
B pe suprafata hematiilor dar cu prezenta precursorului : antigenul H. In
plasma indivizilor cu grupa O pot coexista ambele aglutinine anti – A ( alfa ) ,
anti – B ( beta )
• GRUPA A : cuprinde indivizi care au pe suprafata hematiilor aglutinogenul A
iar in plasma aglutinina anti – B
• GRUPA B : cuprinde indivizii care au prezent aglutinogenul B pe suprafata
hematiilor si aglutinina anti – A in plasma
• GRUPA AB : cuprinde indivizi care au ambele aglutinogene : A si B pe hematii
si nici o aglutinina in plasma.
• Pentru determinarea grupelor sanguineau fost descrise 2
metode:metoda Simonin si metoda Beth-Vincent.
 Metoda Simonin

• -consta in determinarea aglutininelor primitorului prin punerea in

contact a serului primitorului cu eritrocite test O,A,B.
Metoda Beth-Vincent

• -consta in determinarea aglutinogenelor primitorului prin punerea in contact

a singelui primitorului cu seruri hemotest O(anti A,anti-B), A(anti-B), B(anti-
A).
BETH-VINCENT
 Sistemul Rh
• Persoanele care au in sange factorul Rh (aglutinogenul D ) se numesc
Rh(+) - 85%, iar cei care nu il au sunt Rh(-) - 15%.
• Denumirea Rh provine de la antigenele Rh care se gasesc si pe suprafata
hematiilor maimutei Macaccus Rhesus.
• Oamenii Rh(-) nu au in sange anticorpi anti Rh (aglutinine anti-D ), dar
pot sa le sintetizeze, prin izoimunizare, daca primesc o prima transfuzie
cu sange Rh(+).
• La a doua transfuzie cu sange Rh(+), acesti anticorpi vor reactiona cu
aglutinogenele Rh de pe suprafata hematiilor si vor produce aglutinarea
hematiilor si hemoliza lor in prezenta unui factor numit complement.
 Sistemul Rh
• O alta modalitate de izoimunizare consta in nasterea fetilor Rh negativi
de catre mamele R pozitive.
• In cazul mamelor Rh (-) al caror sot este Rh (+), datorita caracterului
dominant al genei care codifica sinteza aglutinogenului Rh, copiii
rezultati vor mosteni caracterul Rh (+).
• Prima sarcina poate evolua normal, deoarece, in mod obisnuit, hematiile
Rh(+) ale fatului nu pot traversa placenta si deci nu ajung in circulatia
materna.
• La nastere insa, prin rupturile de vase sangvine ce au loc in momentul
dezlipirii placentei de uter, o parte din sangele fetal trece la mama si
stimuleaza productia de aglutinine anti Rh.
• La o noua sarcina, aceste aglutinine patrund in circulatia fetala si pot
distruge hematiile fatului , uneori ducand chiar la moartea acestuia,
atunci cand aglutininele sunt in concentratie mare.
TRANSFUZIA

• Este o metoda de tratament biologic care consta in administrarea de

sange si preparate din sange.
• Pentru compatibilitate transfuzionala este necesara cunoasterea
aglutinogenelor donatorului si a aglutininelor primitorului.
• Aglutininele donatorului sunt neutralizate in organismul primitorului
prin fixare pe endoteliu si eritrocite.
 REGULA TRANSFUZIEI
• REGULA TRANSFUZIEI cere ca aglutinogenul din sangele donatorului sa
nu se intalneasca cu aglutininele din plasma primitorului.
• Conform acestei reguli, transfuzia de sange intre grupe diferite se face
astfel :
• Grupa O poate dona la toate grupele(DONATOR UNIVERSAL), dar nu
poate primi decat sange izogrup ( de la grupa O ).
• Grupa AB poate primi de la toate grupele ( PRIMITOR UNIVERSAL)
• Aceasta regula este valabila numai in transfuzii unice si de cantitati
relativ mici de sange , pana la 500 ml.
• Grupa A primeste de la A si O, doneaza la A si AB
• Grupa B primeste de la B si O si doneaza la B si AB
 REGULA TRANSFUZIEI
TIP SANGUIN ANTIGEN POT DONA CATRE POB,T PRIMI DE LA

A A A, AB A, O

B B AB, B B, O

AB A, B AB A, B, AB, O

O Niciunul A, B, AB, O O

In cazul transfuziilor mari si repetate se recomanda sange izogrup

deoarece exista pericolul ca aglutininele donatorului sa distruga
hematiile primitorului sau ca indivizii de grup A, B sau AB, in cazul
transfuziilor repetate cu hematii zero, sa fabrice aglutinine
antizero si la o noua transfuzie sa nu mai tolereze sangele donat.
Transfuzie cu PPC Transfuzie cu MER
TEHNICA TRANSFUZIEI

1.-efectuarea testului de compatibilitate directa Jambreau dintre

singele primitorului si singele donatorului
2.-proba de compatibilitate directa se face prin amestecarea pe o lama
de sticla a unei picaturi de sange de la primitor cu o picatura de 10 ori
mai mica de la donator
3.-in caz de aglutinare sangele este incompatibil.
4.-metoda pune in evidenta anticorpii naturali.
5.-incalzirea singelui de transfuzat se face la termostat
6.-montarea unei truse de perfuzie prevazuta cu filtru standard de 140
microni
 TEHNICA TRANSFUZIEI
7.-inceperea transfuziei cu efectuarea probei Ochlecker-primii 20 ml de
singe se transfuzeaza in ritm rapid si se urmareste cu foarte mare atentie
aparitia semnelor si simptomelor reactiei de incompatibilitate
8.-ritmul de infuzie intravenoasa a singelui este de 60 picaturi /minut.
9.-acest ritm poate fi accelerat in caz de pierderi sanguine importante (soc
hemoragic,singerare activa)
10.-in cazul pacientilor cu afectiuni cardiopulmonare severe ritmul de
infuzie va fi mai lent,in functie de toleranta bolnavului
 TEHNICA TRANSFUZIEI

11.-in caz de necesitate se poate utiliza singe grup O Rh negativ (donator

universal).
12.- exista si donatori universali periculosi care au un numar foarte mare
de aglutinine, rezultand hemoliza.
Daca trebuie administrate cantitati mari de singe (mai mari de 1 l) este
indicat sa folosim numai singe izogrup izoRh.
 Indicatiile transfuziei

1. Hipovolemia
pierderi mai mici de 30%, se pot substitui cu solutii macromoleculare
peste 30% - se utilizeaza sange
 Indicatiile transfuziei

2.Refacerea capacitatii de transport a O2

• in anemii acute
• in anemii cronice – hemolitice, prin deficit de vitamina B12 – nu se
indica transfuzia. Importanta este viteza cu care se instaleaza
modificarea. In conditiile unui volum corespunzator organismul
tolereaza si valori mai mici decat normalul ale Hb, Ht.
 Indicatiile transfuziei

3.Tulburarile hemostazei
• tulburari de coagulare plasmatica – preparate de sange
• deficite trombocitare – trombocitopenii, trombocitopatii.
 Reactii adverse la administrarea sangelui si a
produselor derivate din sange

Pot aparea in timpul transfuziei sau postransfuzional

- Marea majoritate au etiologie imunologica

Cea mai severa complicatie este reprezentata de hemoliza acuta
intravasculara
Reactii adverse la administrarea sangelui si a
produselor derivate din sange

Alte complicatii - reactii adverse:

•infectii bacteriene
•infectii virale
•reactii alergice
•reactii febrile
•efect imunosupresor
•hiperpotasemie
•intoxicatie cu citrat
• acidente transfuzionale tardive : insuficienta renala
 Sânge integral

• Conține:
• Hb = 45g/unitate
• Ht = 65-75%
• Leucocite = 2,5-3 x109
• Temperatura de stocare: 2-8°C
 Sânge integral

• În container se conţin 450 ml de sânge integral şi 63 ml de soluţie

anticoagulant – conservant (în total volumul dozei constituie 510 ml).
• prezintă un risc sporit Se formează microcheaguri.
Numărul microcheagurilor la ziua a 21-a de păstrare atinge
• 100 000 în 1 mm3 şi mai mult. În timpul transfuziei o parte din
microcheaguri se opresc în capilarele plămînilor şi pot fi cauza
SDRA.
 Sânge integral

• Valabilitate – in functie de anticoagulantul din punga:

CPD (citrat-fosfat- dextroza) – valabil 21 zile
CPDA (citrat-fosfat- dextroza-adenina) –valabil 35 zile
 Sânge integral

• Materie prima pentru fabricarea produșilor de sânge

 Concentrat eritrocitar (CE) = masa eritrocitară
(MER)
• Obținut prin centrifugare sedimentare forțata a sângelui in
mai multe straturi:
• Jos: concentrat eritrocitar
• Stratul 2: startul leucoplachetar (mai albicios)
• Superior: plasma
• Conține 60-80 ml plasma
• Volum: 200-250ml
• Hb>45g
• Ht>55-75%
• Leucocite 2,5-3 x 109
• Temperatura de stocare: 2-8°C
 Concentrat eritrocitar (CE)

• Valabilitate – in functie de anticoagulantul din punga:

CPD (citrat-fosfat- dextroza) – valabil 21 zile
CPDA (citrat-fosfat- dextroza-adenina) –valabil 35 zile
 Concentrat eritrocitar (CE)

• Indicații:
• Hemoragii – îmbunătăţirea capacității de transport al oxigenului
 Concentrat eritrocitar resuspendat
• Se adăuga SAGM (ser fiziologic + adenina + glucoza + manitol)
• Nu mai păstrează deloc plasma
• Se adăuga soluție de resuspendare, care fluidifica CE si-i creste
valabilitatea la 42 zile
• Volum: 250-280 ml
• Hb = 45 g/unit
• Ht = 55-75%
• Leucocite 2,5-3 x 109
• Temperatura de stocare: 2-8°C
 Concentrat eritrocitar resuspendat

• Indicații:
• Anemii secundare din bolile maligne,
• Pacient postraumatic
 Concentrat eritrocitar sărăcit in leucocite

• Este scos si stratul leuco-plachetar

• Leucocitele coboară la 1,2 x 109
• Volum = 230-250 ml
• Hb > 43g/unitate
• Temperatura de stocare: 2-8°C
• Valabilitate = 42 zile
• Indicație majoră: transfuzii repetate
Concentrat eritrocitar deleucocitat

• Deleucocitare se face prin filtare

• Se poate face in:
• sisteme închise – are un termen de valabilitate de 42 zile
• Sisteme deschise – are un termen de valabilitate de 12h
• La patul pacientului
• Leucocite = 1 x 106
• Cost ridicat
• Reacții posttransfuzionale minime
• Risc foarte scăzut de transmitere virala
Concentrat eritrocitar congelat

• In sânge se adaugă o cantitate de glicerol după care este congelat.

• După congelare se realizează spalari succesive ale glicerolului, astfel
incat practic nu mai are plasma
• Valabilitate nelimitata
• Indicație: pentru fenotipuri rare
Pungile pediatrice

• Contin doar CPD (citrat-fosfat- dextroza)

• Contin 50-100-150 ml (dintr-o punga de adult se fac 3 unitati
pediatrice)
• Daca valabilitatea pe CPD la adult este de 21 zile, la copil este de 3-5
zile.
 Plasma proaspăt congelata (PPC)
• Lichid galben opalescent
• Se obține prin centrifugarea sângelui total
• Trebuie congelata in maxim 6 ore de la recoltare
• Conține:
• Albumina (proteine) > 50g/l
• Imunoglobuline
• Antitrombina III
• Factori de coagulare: II, V, VIII, IX, XI
• Doza: 15ml/kg
 Plasma proaspăt congelata (PPC)
• Conservare:
• -30-40°C – 1an
• -25-30°C – 6 luni
• -18-20°C – 3 luni
• Dezghețarea PPC se face in cuve speciale la maxim 37°C (termostat). Nu
se face in apa fierbinte (>40°C) deoarece precipita proteinele, formându-
se flocoane in pungi.
• Nu se recongelează.
• Se folosește in maxim 6h daca se tine la 4°C (ideal se folosește imediat)
 Plasma proaspăt congelata (PPC)

• Indicații:
1. Deficit de factori de coagulare:
• F II
• FV
• F VIII (Hemofilia A)
• F IX (Hemofilia B)
• F XI
• Hemoragii oculte cu deficit global de factori de coagulare:
• Coagulopatii de consum (CID)
• In cadrul unor boli (ciroza)
 Plasma proaspăt congelata (PPC)
2. Reversarea efectelor anticoagulantelor orale
3. Deficit de antitrombina III
4. In tratamentul purpurei trombotice trombocitopenice

• NU SE FOLOSESTE CA:
• Volume expander
• Ca sursa nutritiva (pentru amino-acizi)
Plasma decrioprecipitata congelata

• Rămâne după ce s-a scos crioprecipitatul de F VIII

• Volum:250 ml
• Conține:
• Albumina
• Imunoglobuline
• Fibrinogen
• FV
 Crioprecipitat de factor VIII

• Rămâne după centrifugarea plasmei, pe fundul pungii

• Volum: 15-30 ml
• Conține:
• 5 UI F VIII/ml (1U crioprecipitat = 100 U F VIII)
• Fibrinogen > 140 mg /U crioprecipitat (frecvent 250mg fibrinogen/U crioprecipitat)
• Doza: 1U/7-10kg
 Crioprecipitat de factor VIII

• Valabilitate: la 20°C -1an

• Se utilizează in primele 6h de la decongelare
• Indicații:
• Hemofilia A (deficit de F VIII)
• Boala von Willebrand
• Afibrinogenemie
• Sursa de fibrinogen in CID
 Concentrat trombocitar

• Macroscopic: galben, ușor tulbure

• Conține:
• 15-44 x 1010 trombocite/l in 50-60 ml de plasma
• Valabil: 3-5 zile, puse pe un agitator (altfel trombocitele se
aglutinează)
• Temperatura de stocare: 20-24°C (nu la frigider)
 Concentrat trombocitar
• Indicații:
• Trombocitopenii secundare:
• Aplazie medulara
• Leucemii
• Hemoragii
• Purpura trombocitopenica autoimuna – in condiții de sângerare majora.
Frecvent pacientul nu răspunde la administrare de trombocite (se
produc anticorpi in sistemul HLA). Se face numărătoare după 2h, iar daca
trombocitele sunt scăzute avem stare de refractaritate
• Trombocite< 50.000/mm3 + clinic semne de sângerare sau intervenție
chirurgicala
• Trombocite<20.000/mm3 cu sau fara semne de sângerare
 Concentrat trombocitar (CT)

• Fiecare unitate de concentrat trombocitar creste cu aproximativ 10.000

trombocite/mm3
• La pacient cu Rh negativ putem da CT Rh pozitiv, trebuie sa adăugam Ig anti-
D
• La pacient cu Rh pozitiv putem da trombocite Rh negativ
 Concentrat granulocitar

• Utilizare restrânsa la cei cu infecții severe, febra, leucocite foarte

scăzute.
• Se administrează izo-grup, izo-Rh.
REACTII TRANSFUZIONALE
 Reacții acute transfuzionale
Reacţii blânde
• Semne: • Măsuri imediate
• Reactii cutanate: • încetinirea ritmului transfuzional
• -urticarie
• -rush • administrare de antihistaminice
• Simptome: • daca nu se ameliorează semnele
• Prurit clinice în 30’ sau se înrâutâtesc →
tratamentul pentru categoria II
• Cauze posibile
• Hipersensibilitate
 Reacții acute transfuzionale
Reacţii moderat - severe
• Semne: • Cauze posibile
• Eritem • Hipersensibilitate
• Urticarie • Reacţii febrile
• Febră nehemolitice
• Frisoane • anticorpi anti L, Tr
• Nelinişte • anticorpi anti proteine,
• Tahicardie inclusiv anti IgA
• Simptome: • Posibila contaminare cu
pirogeni sau bacterii
• Anxietate
• Prurit
• Palpitații
• Dispnee ușoara
• Cefalee
 Reacții acute transfuzionale
Reacţii moderat – severe: Masuri terapeutice
1. Oprirea transfuziei, scoaterea trusei de transfuzie, păstrarea liniei i.v.
deschisă cu SF.
2. Anunţarea imediată a medicului si a CTS-ului.
3. Trimiterea unității transfuzată, a urinei proaspăt colectată si a unei
probe noi de sânge recoltată din vena opusă locului transfuzie,
împreună cu o formă de trimitere corectă, la laborator, pentru
investigaţii.
4. Administrarea intramuscular de antihistaminice si antipiretice
oral/rectal (ex. paracetamol 10 mg/kg). Evitarea aspirinei la pacient
trombopenic.
 Reacții acute transfuzionale
Reacţii moderat – severe: Masuri terapeutice
5. Corticosteroizi intravenos si bronhodilatatori dacă are alură
anafilactoidă (ex.: bronhospasm, stridor)
6. Colectarea urinei în următoarele 24 ore pentru evidenţierea
hemolizei si trimiterea la laborator.
7. Dacă se ameliorează situația clinică, reluarea transfuziei, lent, cu o
nouă unitate de sânge, supraveghere atentă.
8. Dacă nu se observă ameliorare clinică în următoarele 15’, sau
înrăutățire, tratament ca la categoria III.
 Reacții acute transfuzionale
Reacții foarte grave
• Semne • Simptome
• Frisoane • Anxietate
• Febră
• Nelinişte • Dureri retrosternale
• Hipotensiune • Dureri la locul
(prăbuşire cu 20% din TA perfuziei
sistolică)
• Tahicardie (creşterea cu • Tulburări respiratorii
20% a frecventei • Durere lombară
cardiace) • Cefalee
• Hemoglobinurie (urină
roşie) • Dispnee
• Sângerări nejustificate
(CID)
 Reacții acute transfuzionale
Reacții foarte grave

• Cauze posibile:
• Hemoliză acută i.v.
• Contaminare bacteriană si soc septic
• Supraîncărcare circulatorie
• Anafilaxie
• Transfuzie asociată cu afectare pulmonară
(plasmă de donatori cu anticorpi anti- leucocitari)
 Reacții acute transfuzionale
Reacții foarte grave - Masuri terapeutice
1. Oprirea transfuziei, scoaterea trusei, păstrarea liniei iv. deschisă
cu SF.
2. Perfuzarea de SF (inițial 20 -30mg/Kg) pentru menţinerea TA
sistolice.
3. Menţinerea căilor respiratorii si administrarea de O2 cu flux crescut,
prin mască.
4. Adrenalină (sol.1/1000) 0,01mg/Kg prin injectare i.V. 0,1-0,3 mg.
5. Cortisteroizi i.v. si bronhodilatatoare, dacă exista
bronhospasm/stridor
 Reacții acute transfuzionale
Reacții foarte grave - Masuri terapeutice
6. Diuretic (ex.: furosemid 1mg/Kg i.v.)
7. Anunţarea imediată a medicului curant si a CTS-ului.
8. Trimiterea unității + trusă, urina proaspăt recoltată si probe proaspăt
recoltate de sânge (1 simplă, 1 anti - coagulant din vena opusă),
împreună cu notificările corecte, pentru investigaţii.
9. Observarea vizuală a urinii pentru semne de hemo- globinurie.
 Reacții acute transfuzionale
Reacții foarte grave - Masuri terapeutice

10. Colectarea urinii de 24 ore si efectuarea balanței hidrice.

Menţinerea echilibrului fluidelor.
11. Urmărirea semnelor de sângerare la locurile de puncție sau răni.
(CID)
12. Reevaluare: dacă e hipotensiv: SF:20-30ml/Kg în 5’; inotropi,
dacă este necesar.
 Reacții acute transfuzionale
Reacții foarte grave - Masuri terapeutice
13. Dacă scade debitul urinar sau datele de laborator indică IR
(creşterea ureei, creatininei, K+):
• menţinerea corectă a echilibrului fluidelor administrare de furosemid
• dopamină, dacă e cazul
• poate necesită dializă renală.
14. Dacă se suspectează bacterienemie începerea tratamentului i.v.
cu antibiotice cu spectru larg.
 Concluzii:
• Dacă apare o reacţie transfuzională acută, primul gest este acela de a
controla identitatea primitorului si etichetele unității transfuzate; dacă e
discrepantă: oprirea transfuziei si anunţarea punctului de transfuzie si
CTS.
• La pacient inconştient/anesteziat : hipotensiune arterială si sângerările =
semne de transfuzie incompatibilă.
• La pacient conştient: semne si simptome apar foarte repede (în câteva
minute de la perfuzia a 5-10 ml sânge). Este esenţială observarea
permanentă a pacientului la începutul administrării fiecărei unități.