Plumb

de George Bacovia
Simbolismul este un curent literar aparut in Franta.
Curentul literar a fost promovat la noi de Alexandru Macedonski prin
articole, reviste si cenaclul simbolist,, Literatorul’’.
In primul rand, poezia simbolista,, Plumb’’ deschide volumul cu
acelasi titlu, aparut in 1916.
Pentru ca este publicat in fruntea volumului de debut al autorului si
pentru ca se exprima conceptia acestuia despre conditia artistului in
societate, poezia este o arta poetica.
Cuvantul plumb se regaseste si in alte titluri de poezii scrise de
poet:,, Plumb de toamna”, ,, Plumb de iarna”.
Plumbul este unul dintre cele mai vechi metale cunoscute, fiind
exploatat de cel putin 8000 de ani.
Bacovia asociaza aceste metal cu idei abstracte, cu ideea mortii,
realizand corespondenta exterior-interior cu ajutorul acestui simbol, pe
baza sugestiei.
Textul poetic se inscribe in estetica simbolista prin tema si motive,
prin cultivarea simbolului, a sugestiei, prin corespondente, décor,
cromatica, tehnica repetitiilor ce confera poezii muzicalitate.
Motivele liricii cu valoare de simbol apartin campului semantic al
mortii: plumul, sicriele, frigul, vantul, cavoul.
In al doilea rand, lumea pentru Bacovia este un cavou, iar sicriele
nu sunt altceva decat oamenii lipsiti de idealuri, de scopuri inalte, lipsiti
de sensibilitate, insensibili la frumos , arta, o lume dezinteresata de
cultura, de latura spiritual a existentei si care acorda importanta doar
laturii materiale.
 In aceasta lume, artistul se simte un singuratic deoarece nu are cu
cine sa comunice, nu are cine sa-l inteleaga, astfel ii piere si lui pofta de
viata.
Titlul sugereaza apasarea, greutatea sufocanta, cenusiul vietii,
inchiderea definitive a spatiului existential, fara solutii de iesire.
Prin repetare, cuvantul-titlu devine motiv central in text, din cauza
sugestiei mortii:lumea exterioara si lumea sufleteasca sunt supuse
mineralizarii sub efectul metalului toxic.
In strofa I este descrisa lumea exterioara prin termenii ,,
sicrie’’, ,,cavou’’, ,, funerar’’din campul lexico-semantic al mortii.
Cadrul spatial asemanator, sufocant este infatisat printr-o enumeratie
de elemente ale decorului funerar: metafora,, sicrie de plumb”,
oximoronul,,flori de plumb”, inversiunea,, funerar vestment”.
Repetarea epitetlui,, plumb’’ multiplica sugestiile, confirmand
existent mohorata.Intregul ambient capata greutatea apasatoare a
plumbului, iar eul poetic se retrage in spatiul inchis al cavoului, simbol
al izolarii.
Strofa a II-a debuteaza sub semnul tragicului existential, generat
de moartea iubirii. Eul liric isi priveste sentimenul ca un spectator,
imaginea tragica si absurd a instrainarii de sine este transmisa prin
formula,,Stam singur langa mort”.
Mesajul textului surprinde drama unui suflet tinut inchis intr-un
cavou, intr-o societate neprietenoasa, un suflet neinteles si care atinge
starea de disperare atata timp cat nici iubirea nu-l mai poate salva.
Poezia surprinde conditia poetului in societate:o fiinta insingurata,
izolata, neinteleasa de societatea artificiala.
Poezia este o elegie pentru ca exprima sentimente de tristete si
spaima, de moarte sub forma unui monolog liric.
 Tipul de lirism este subiectiv.Marcile eului liric sunt verbe la
persoana I, singular:stam, am inceput si adjectival posesiv(amorul) meu.
Sunt prezentr figurile de stil:personificare:dormeau sicriele de plumb,
dormea amorul de plumb, metafora-simbol,, sicrie de plumb, flori de
plumb, oximoron: flori de plumb.
Asadar, prin muzicalitate, atmosfera, folosirea sugestiei,a
simbolului si a corespondentei, prin prezentarea starilor sufletesti de
singuratate, poezia,, Plumb’’ se incadreaza in estetica simbolista.