Recenzie de film: Prințesa Mononoke (1997)

Vorbind despre animație, trebuie să facem diferența între animația Disney (care ne trimite cu

gândul la magie, Crăciun și poveștile copilăriei) și animația japoneză uneori

controversată a lui Hayao Miyazaki, care tratează subiecte importante precum

ecologie, singurătate, sacrificiu, familie, subiecte de interes primordial pentru

japonezii (Miyao, 2002). Iar protagoniștii lui Miyazaki luptă pentru a învinge forțele

malefice, pentru a descoperi sau redescoperi adevărata identitate sau adevăratul Sine.

Tehnica lui Miyazaki combină sentimentele găsite în manga (benzi desenate) cu alte

forme culturale tradiționale japoneze. În animația Princess Mononoke (1997),

dublată în engleză după scenariul lui Neil Gaiman, Miyazaki își propune să abordeze

problemele de mediu în divertismentul pentru copii. Personajul principal al filmului,

Prințesa Mononoke, un fir „queer, anti-binar și ideologic bi-partizan” se dezvoltă la

copiii care urmăresc filmul compasiunea pentru cei săraci asociată cu grija pentru

natură (Smith & Parsons, 2012).

1
2
Scena de la începutul filmului, când prințul Ashitaka se luptă cu un zeu rău, care nu are nimic

uman, pentru a-i scăpa pe săteni și pădurea de distrugerea sa, arată profunzimea relațiilor și

sentimentelor umane. Bătrâna înțeleaptă a satului, după ce a adus loțiunea vindecătoare

pentru Ashitaka, este făcută purtător de cuvânt pentru toți sătenii. Ea se înclină în fața zeului

necunoscut al mâniei și al urii și îl asigură că vor spune rugăciuni în locul în care a căzut în

luptă, pentru ca el, zeul, să se întristeze în pace și să nu poarte mânie pe săteni. Oamenii

simpli, sătenii, vor să trăiască în armonie cu mediul înconjurător, cu oricine face parte din el.

În schimb, zeul rău, cel care distruge natura și habitatul uman, promite o nouă răzbunare

asupra oamenilor. Zeul, ființă supranaturală, provoacă suferință oamenilor, le aduce multe

boli și moarte. Lupta eroilor pozitivi ai filmului se va îndrepta spre găsirea unui „teren

neutru” în care creaturile și oamenii din pădure să poată trăi împreună în pace. Este clar că

aceste creaturi din pădure, demoni sau zei, sunt simboluri ale industrializării care distrug

mediul înconjurător și pot afecta și viața oamenilor.

3
Prin urmare, Prințesa Mononoke este un film care se încadrează în lupta de prevenire a

încălzirii globale și de a se angaja într-un comportament responsabil față de natură. Cu o

combinație de istorie, mit și credințe religioase tradiționale pentru cultura japoneză, Hayao

Miyazaki creează un film care îi determină pe copii, și nu numai pe ei, să se implice în

păstrarea unui mediu curat. Imaginea plantelor și florilor care sunt readuse la viață de Spiritul

Pădurii îndeamnă la acțiuni concrete pentru salvarea naturii.

Cuvânt cheie din prelegere:

Animația japoneză este concepută pentru ca cinefilul să înțeleagă diversitatea culturală,

deoarece toate animațiile japoneze se bazează pe miturile, tradițiile religioase și culturale ale

acestei țări. Toate aceste tradiții determină o anumită specificitate care se arată lumii prin

animație.

4
Works cited:

Miyao, Daisuke. Before anime : animation and the Pure Film Movementin pre-war Japan,

Japan Forum, 2002, 14:2, 191-209, DOI: 10.1080/09555800220136356

Smith, J. Michelle & Parsons, Elizabeth. Animating child activism: Environmentalism and

class politics in Ghibli's Princess Mononoke (1997) and Fox's Fern Gully (1992),

2012 https://doi.org/10.1080/10304312.2012.630138