Din ceas, dedus

Ion Barbu

Genul liric:
Genul liric cuprinde operele în care, cu ajutorul eului liric, sunt exprimate ideile,
gândurile și sentimentele autorului

Curentul literar:
Modernismul se manifestă începând cu sfârșitul secolului al XIX-lea și este un curent
literar ale cărui trăsături au fost teoretizate de către Eugen Lovinescu. Acest curent
promovează înnoirea literaturii prin desprinderea de trecut.
Poezia “Din ceas, dedus…”, aparține modernismului datorită limbajului abstract,
ambiguității mesajelor, a metaforelor ascunse și a renunțării la prozodia tradițională.
Modernismul se întâlnește și datorită trimiterilor către intelect, dar și a lirismului
subiectiv, remarcat prin înlăturarea totală a obiectivismului.
“Din ceas, dedus…” reprezintă o artă poetică modernă, datorită imaginarului poetic
barbian, ce oferă o notă unică asupra rolului artei, îmbinând geometria cu filozofia.

Apariția și încadrarea în specia literară:

Poezia “Din ceas, dedus…” a apărut în anul 1930, în volumul “Joc secund”. Opera apare
în singurul volum de versuri a lui Ion Barbu și este o artă poetică, deoarece prezintă
principii ale artei barbiene, dar și viziunea despre menirea creatorului și a artei sale în
acest univers.
Viziunea lui Barbu își poate avea rădăcinile în ideea lui Platon, conform căreia arta, ca
și lumea, sunt doar niște copii ale ideilor.

Titlul:
Dacă la început poezia nu a avut niciun titlu, din dorința de a fi un discurs liric care să
introducă cititorul într-un univers unic, opera a căpătat apoi titlul “Din ceas, dedus…”,
acesta fiind primul vers.
Această metaforă marchează ștergerea unui timp real, făcându-se trecerea către cel
imaginar.
Totuși, poezia nu a purtat un singur nume, ci a fost numită și după volumul pe care îl
deschide, “Joc secund”, dorindu-se enunțarea ideii asupra artei, care era privită ca
aspirație către perfecțiune, substantivul “joc” marcând prezența fanteziei și a
 imaginației din scrierea barbiană.
Adjectivul “secund” ne arată ascensiunea către lumea imaginației, jocul prim fiind cel
al realității.

Tema:
Tema poeziei “Din ceas, dedus…” exprimă ideea lumii purificate prin autocunoaștere.

Compoziția exterioară:
Poezia este împărțită în două catrene a câte patru versuri. Rima este încrucișată,
măsura de 13-14 silabe și ritmul iambic.
Versurile sunt întregi, pline de mesaj, fiind transmisă o sumedenie de idei printr-un
număr mic de cuvinte.

Structura de adâncime:
Poezia este împărțită în două secvențe lirice corespunzătoare celor două catrene.

Prima secvență:
Prima secvență lirică corespunde primei catrene și exprimă o lume exterioară la care
se referă poetul.
George Călinescu este cel care oferă o explicație a metaforelor poeziei: “Poezia
(adâncul acesteia calme creste) este o ieșire (dedus) din contingent (din ceas) în pură
gratuitate (mânzuit azur), joc secund ca imaginea cirezii în apă. E un nadir latent, o
oglindire a zenitului în apă, o sublimare a vieții prin retorsiune.”.
Sintagma din începutul poeziei “Din ceas, dedus…” simbolizează un timp nelimitat,
care nu se scurge.
Această stare a timpului neclintit se poate regăsi în “mitul oglinzii”, deoarece așa cum
lucrurile se reflectă în oglindă, așa se reflectă și lumea în conștiința umană.
Ion Barbu filtrează evenimentele reale cu ajutorul conștiinței, acesta fiind și un mod
de a le purifica și astfel obține produsul finit, mai curat, “jocul secund”, reprezentat de
poezie.
Poetul consideră că actul artistic, poezia, implică în primul rând un proces intelectual,
fiind modul în care mintea exprimă realitatea.

A doua secvență:
A doua secvență lirică corespunde celei de-a doua catrene și este definitorie pentru
poezie și menirea artistului.
Sintagma “Nadir latent!” exprimă puritatea poeziei. În această poezie, “Nadir” exprimă
 partea imaginară, iar “latent” exprimă dificultatea de a înțelege poezia din cauza
mesajelor greu de descifrat.
Finalul catrenei prezintă efortul actului creator al poetului, dar și tristețea cauzată de
faptul că orice creație are sacrificiul ei.
Ideea tristeții este prezentată printr-o imagine vizuală a meduzelor care schimbă
culoarea apei mării la suprafață.
Această imagine este benefică pentru cititor, care este atras până în adâncurile
creației.

Încheiere:
Deși pare că poezia “Din ceas, dedus…” nu oferă multă informație, privind din punct de
vedere al cantității de cuvinte, Ion Barbu, după spusele lui Tudor Vianu, transmite înzecit
mai multe idei față de numărul de versuri, acesta spunând despre Barbu că “nu există alt
poet român care să spună mai mult în mai puține cuvinte”.