Neutralizare

Neutralizarea unui acid puternic necesită adăugarea unei baze tari pentru a echilibra atomii de
hidrogen dintr-un acid cu ionii de hidroxid de la o bază. Când acidul și baza se reunesc și
reacționează, formează o sare și eliberează apă. De exemplu, când acidul sulfuric reacționează cu
hidroxidul de amoniu de bază, acesta produce sarea de sare de amoniu și apă.

Acidul sulfuric este neutralizat de o bază puternică, cum ar fi hidroxidul de sodiu sau sulfatul de
amoniu. Alte baze de neutralizare utilizate în mod obișnuit, cum ar fi hidroxidul de magneziu și
hidroxidul de calciu, neutralizează acizii tari cum ar fi acidul sulfuric, de asemenea.

Sifonul de copt neutralizează acidul sulfuric. Cu toate acestea, atunci când cele două substanțe
reacționează, reacția produce dioxid de carbon, ceea ce duce la o spumă murdară. O alternativă
este utilizarea unei forme diluate de hidroxid de sodiu cunoscut sub numele de sodă caustică. O
neutralizare a acidului sulfuric este atinsă prin adăugarea lentă a hidroxidului de sodiu într-un
acid până la atingerea unui punct final.

Reacția sodei caustice cu acid sulfuric produce o formă apoasă de sulfat de sodiu, care este în
siguranță să se arunce.

Reactivitate
Reacționează violent cu pentafluorură de brom.

Explodează cu para-nitrotoluen la 80 ° C.

O explozie apare atunci când acidul sulfuric concentrat este amestecat cu permanganat de potasiu
cristalin într-un recipient care conține umiditate. Se formează heptoxid de mangan, care
explodează la 70 ° C.

Acidul sulfuric (concentrat) este extrem de periculos în contact cu carburi, bromați, clorați,
grunduri, picrați și metale praf.

Poate induce polimerizarea violentă a clorurii de alil și reacționează exoterm cu hipocloritul de

sodiu pentru a produce clor gazos.

Prin amestecarea acidului clorosulfuric și 98% acid sulfuric se obține HCI.