Moara cu noroc

De Ioan Slavici

Date despre autor:

-aparține prin creația sa, Epocii Marilor Clasici alături de Eminescu, Creanga și Caragiale
-se impune ca un important prozator realist, ardelean, precursor al lui Liviu Rebreanu
-volumul care l-a consacrat pe Slavici este “Novele din popor” în care a fost publicată și nuvela
“Moara cu noroc”

Date despre operă:

-este o nuvela cu o construcție riguroasă, cu un singur fir epic, conflict concentrat, personaje
relative puține care gravitează în jurul personajului principal, complex, bine individualizat, surprins
într-un moment de criză

Nuvela aparține realismului prin:

-tema care surprinde aspect sociale
-obiectivitate
-cronotop
-personaj tipic în împrejurări tipice
-veridicitatea întâmplărilor
-caracterul critic acuzator(minciună, jaf, crime, banul)
-tehnica detaliului semnificativ

Nuvelă psihologică: deoarece Ghiță trăiește o dramă psihologică pe 3 planuri:

-social
-sentimental
-psihologic

Tema nuvelei:
-dezumanizarea personajului produsa de setea de înavuțire(îmbogățire)

Titlul:
-este alcătuit din două substantive
-este o construcție nominală, ironică
-apelativul “cu noroc” sugerează amăgirea
-hanul e un topos al ghinionului și nu “ un loc binecuvântat”
-hanul e construit alături de o moara părăsită

Compoziție și structura:
-structurată în 17 capitole(fără titlu) ceea ce ii conferă echilibru compozițional
-este simetrica prin incipit și final
-tendința moralizatoare din incipit și final încadrează nuvela în realismul clasic
-vorbele soacrei din incipitul și final sunt niște precept morale referitoare la fericire și destin:
• „omul să fie mulțumit cu sărăcia sa, căci dacă e vorba nu bogăția, ci liniștea colibei tale te
face fericit”
• „se vede că au lăsat ferestrele deschise [...] dar așa le-a fost dat”
-naratorul este cel care se afla în spatele vorbelor soacrei și este cel care apară valorile tradiționale
în opoziție cu dorința lui Ghiță care aspira la o viață mai bună (opoziția dintre 2 generații, 2
mentalități).

Cronotop:
-acțiunea e cuprinsă între 2 repere temporale, de la Sf. Gheorghe până la Paști, aproximativ 1 an, la
sfârșit de secol 19
-acțiunea se desfășoară în pusta arădeană, într-o vale
-locul e descris prin tehnica detaliului semnificativ și poarta semnele părăsirii
-hanul e ridicat lângă o moara părăsita “cu lopețile rupte”, în fata morii erau 5 cruci și arbori arși
care au o valoare anticipativă
Perspectiva narativă:
-naratorul este omniscient și obiectiv
-relatarea fiind la persoana a 3-a
-viziunea este din spate iar focalizarea este externă, naratorul împrumută registrul stilistic de la pers.

Conflictele:
• exterior: Ghiță-Lică.
-Lica vrea sa-l subordoneze pe Ghiță
• interior:
-în conștiința personajului Ghiță
-se declanșează in episodul celei de-a doua veniri a lui Lica.

Acțiunea: se desfășoară gradat pe momentele subiectului

Expozițiunea:
-ne sunt prezentate personajele, locul și timpul în care se petrece acțiunea
-cârciumarul se dovedește a fi un om vrednic și priceput care pare să trăiască fericit, idilic, în acest
mediu împreuna cu familia lui

Intriga:
-echilibrul familiei este tulburat de apariția Sămădaului.

Desfășurarea acțiunii:
-urmărește etapele și efectele complicității și confruntării dintre protagonist și antagonist (Ghiță și
Lica) (antagonist= personaj opus)
-cu toate ca Ghiță își da seama de pericolul însoțirii lui Lica, „om rău și primejdios”, dar el nu se
poate sustrage influenței malefice a Sămădăului care îi speculează setea de bani
-Ghiță se înstrăinează de familie și îl ajuta pe Lica să schimbe bani furați, este implicat în jaful de la
arendaș, în uciderea unei femei și a unui copil, și jură strâmb la proces
-el hotărăște sa îl dea pe Lica pe mâna autorităților cu ajutorul jandarmului Pintea, dar joacă dublu,
oprindu-și din banii furați

Punctul culminant:
-este momentul de maximă tensiune dramatică din capitolul 16 când personajele sfârșesc tragic

Deznodământul:
-o readuce în prim plan pe bătrâna și copii, care se întorc acasă și privesc cu tristețe moara care a
ars, și pleacă mai departe
 Ghiță
-protagonistul nuvelei
-personaj “rotund”, complex
-un personaj tipic în împrejurări tipice
-este plasat într-o situație de criză (element specific operelor psihologice)
-trăiește o dramă pe 3 planuri:
• social: îi pasă de gura lumii
• sentimental: se îndepărtează de Ana
• psihologic: își pierde încrederea în sine
-aspiră spre o viață mai bună
-tipul cârciumarului, fost cizmar care trudește pentru bunăstarea familii sale
-îl întâlnim în ipostaza de tata, soț și ginere
-este un soț și un tată iubitor, dar care nu ține cont de avertismentele soacrei și ia în arenda cârciuma
de la “Moara cu noroc” pentru fericirea familiei sale
-este un personaj slab, deoarece devine părtaș și este copleșit de forța morală a lui Lică care îi
intuiește plăcerea pentru bani
-el are o natură duală deoarece pe de-o parte dorește sa rămână onest și pe de altă parte își dorește să
se îmbogățească

-Lică apreciază la Ghiță că este un om hotărât, energic, capabil de risc și de acțiune și îl declară
tovarăș de nădejde: „dacă te-aș avea pe tine tovarăș aș râde și de dracu și de mă-sa
-regretă existența familiei și încalcă un principiu moral esențial: „iubirea familiei”
-sub influența banului se schimbă, din soțul bun, onest și iubitor devine ursuz și lacom
-naratorul urmărește frământările sufletești ale personajului și instaurarea treptată a sentimentului de
vinovăție

-conflictul interior al personajului se derulează la nivelul conștiinței

-Lică îl caracterizează pe Ghiță în mod direct: „tu ești om Ghiță, om cu multă ură în suflet”
-drama de conștiință a personajului este urmărită cu finețe analitică de către narator în monologul
interior al personajului.
-Ghiță se autocaracterizează: „ei ce să-mi fac dacă așa m-a lăsat Dumnezeu, dacă este în mine ceva
mai puternic decât voința mea”
-are o concepție fatalistă despre viața omului și își accepta destinul, „cine poate să scape de soarta
ce-i este scrisă”.

-el ascunde Anei adevărul în privința relației lui cu Lică

-Ana este dezgustată de lașitatea lui Ghiță și de aceea ea se dăruiește lui Lică
-Ana este fascinată de Lică, nu poate sa reziste forței pe care acesta o exercită asupra ei și îl
caracterizează pe Ghiță astfel: „tu ești om Lică, Ghiță e doar o muiere îmbrăcată în haine
bărbătești”.

-Lică exercită asupra lui Ghiță o influență malefică pe care o recunoaște: „tu ești om cinstit Ghiță și
eu am făcut din tine om vinovat”

-Ghiță vrea să-și pedepsească soția infidelă, iar sentimentele lui Ghiță față de Ana sunt împărțite
între vanitate masculină(orgoliu) și dragoste
-crima pe care o săvârșește Ghiță omorând-o pe Ana sugerează decăderea personajului

-vina sa tragică este dată de faptul că s-o întovărășit cu Lică și nu s-a putut împotrivi setei sale
nemăsurate de avere, de aceea nuvela este și o parabolă a compătimirii
-vina nu este exclusiv a lui Ghiță, ci a întregii societăți dominate de bani, care corup și mutilează
caractere, o societate în care oamenii ca Lică sunt protejați de oameni cu influență
 Caracterizarea lui Ana
-este tipul adulterinei.
-intră în categoria „personajelor slabe”.
-caracterizata direct: narator „tânăra și subțirică, sprintenă și mlădioasă”.
-ulterior Ghiță îi va reproșa ca este „ușoară la minte”.
-se afla într-o situație limită și trebuie sa aleagă între a-i fi credincioasă soțului și puterea de
fascinație exercitată de Lică.
-va plăti infidelitatea conjugala cu Lică.

Caracterizare Lica
-este antagonistul operei.
-personaj „plat”, trăsătura dominanta fiind răutatea
-ținuta vestimentara eleganta este în antiteza cu caracterul sau.
-portretul fizic „înalt, uscățiu și supt la fata, cu ochi mici, verzi și pătrunzători, cu sprâncenele
împreunate la mijloc” este în concordanta cu personalitatea sa.
-sintagma „mult la fata” sugerează asprimea personajului și patima banilor, a puterii care îl
devorează.
-”ochi mici, verzi și pătrunzători” creonează un personaj bănuitor care vrea sa știe tot ce se întâmpla
în jur.
-este un personaj sadic, care vrea să-l domine pe Ghiță și să-l subjuge prin teroare.
-ii mărturisește ca prima data a omorât pentru bani, apoi a omorât ca să-și vindece conștiința
încărcată, iar crimele au continuat fără remușcări.