Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război

de Camil Petrescu

Date despre autor:

-Camil Petrescu aparține prin creația sa perioadei interbelice, se impune ca poet, prozator,
dramaturg, teoretician, etc.
-în lucrarea “Noua structură și opera lui Marcel Proust” el își exprimă concepțiile(ansamblu de idei)
despre roman și se declară adeptul prozei de factură(structură) analitică și subiectivă
-el mărturisește că: “eu nu pot vorbi onest decât la persoana I”

Date despre operă:

-este un roman modern de tip subiectiv
-de analiză psihologică, al experientei directe
-apărut în anul 1930

Romanul modern(subiectiv):
-Nicolae Manolescu îl numește roman ionic
-acțiunea este discontinuă cronologic(acronie)
-relatat din perspectiva unui narator personaj subiectiv
-relatarea e la pers I
-viziunea este “împreună cu”
-focalizare INTERNĂ(naratorul știe tot atât cât personajele)
-calitățile romanului modern sunt: autenticitatea și substanțialitatea
• autenticitatea: constă în prezentarea cât mai sinceră a faptelor sub forma unor felii de viață,
“dosare de existență” prin inserarea în relatare a unor pagini de jurnal, memorii,
autobiografii: realitatea este filtrată prin propria conștiință
• substanțialitatea: constă în prezentarea de esențe concrete ale vieții

Tehnici narative:
-introspecția (analiză interioară)
-flash back-ul(retrospecție)
-fluxul conștiinței (tehnica cea mai apropiată de monologul interior care surprinde chiar și gândurile
cele mai intime)
-memoria involuntară: a analiza ceva în mod inconștient
-paginile de jurnal
-anticolofilismul (împotriva scrisului frumos, lipsit de înflorituri)
Exemplu: “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”, “Patul lui Procus”

Surse de inspirație:
-pentru a realiza acest roman, Camil Petrescu a adunat material timp de 10 ani:
• fotografii de război
• articole de ziar
-el a anunțat că va scrie 2 romane intitulate:
• “Ultima noapte de dragoste”
• “Romanul căpitanului Andreescu”.
-inițial el și-a intitulat romanul ”Proces-verbal de dragoste-război”.

Temele romanului:
Tema romanului o constituie drama intelectualului care trăiește o dublă experiență:
• una individuală, a dragostei matrimoniale eșuate
• una colectiva, cea a războiului.
Relațiile spatio-temporale:
-acțiunea romanului jurnal se petrece pe front
-acțiunea poveștii de iubire, în București
Planurile narative:
Planurile romanului vor viza pe de-o parte observarea realității și pe de altă parte interioritatea prin
introspecție(analiza psihologică). Așadar, putem vorbi de un plan obiectiv și unul subiectiv:
• planul obiectiv constituie fundalul pe care se desfășoară: o lume întreagă(viața mondena a
capitalei populată de politicieni și oameni de afaceri), războiul și efectele acestuia
• planul subiectiv cuprinde descrierea poveștii de iubire

Compoziție și structură:
-romanul are 13 capitole și 2 cărți.
Compoziția lui este diferită față de alte romane:
• capitolele I și VI din cartea I se continuă în cartea a II-a și constituie un roman-jurnal
• capitolele II, III, IV și V din cartea I constituie un “roman în roman”, retrospecția celor 2 ani
și jumătate din înaintea prezentului narațiunii

Timpurile narațiunii:
-cronologia faptelor este abolită, deci putem vorbi de un timp obiectiv și un timp subiectiv:
• timpul narării(obiectiv) este atunci când Ștefan Gheorghidiu se găsește pe Valea Prahovei,
concentrat din cauza iminenței războiului
• timpul subiectiv este reprezentat de povestea iubirii

-eticul propriu-zis(nararea) este subordonat interpretării și analizei, faptele propriu-zise sunt aduse
în prim-planul narațiunii de memoria afectivă a personajului principal care își asumă rolul de
narator
-el analizează efectele celor 2 experiențe prin care a trecut asupra sufletului său, astfel cele 2
experiențe sunt unite de perspectiva unică, subiectivă a personajului:
• experienta iubirii: prima experiență dramatică a eroului este cea a iubirii.
• în primul capitol, Ștefan Gheorghidiu se află pe Valea Prahovei, după experiența iubirii.
Discuția de la popota este declanșatorul epic(intriga) romanului, unde Ștefan își definește
concepția despre iubire. El rememorează povestea celor 2 ani și jumătate și face povestea
cuplului Ștefan-Ela, constituindu-se într-o monografie a geloziei.
Cuplul Ștefan-Ela parcurge următoarele etape:
1) Căsătoria:
-este văzută de către Ștefan drept “vremea cea mai frumoasă”
-sentimentul iubirii este trăit plenar(din plin): ”niciodată nu iubisem atât de mult”
-femeia este văzută din perspectiva unicității, Ela este o întruchipare a idealului feminin.

2) Începutul dezamăgirii:
-care se manifesta odată cu intrarea în posesia moștenirii, intrarea în lumea modernă și viața luxoasă
pe care o duc.
-Ștefan este mirat de ușurința cu care Ela se adaptează noii lumi, ea se schimbă, devine snoabă,
subjugate de bani și lux.

3) Îndoiala:
-care se strecoară în sufletul lui Ștefan cu prilejul excursiei la Odobești.
-el notează gesturile și reacțiile Elei care cochetează cu domnul G. și care ii provoacă o durere de
nesuportat.
-chipul Elei se schimbă: “sub o manevră autentică… cu cap străin și vulgar”.

4) Criza interioară:
-se declanșează după întoarcerea de la Odobești
-Ștefan trăiește o suferință maladivă: “mi se rupsese o axă sufletească”.
-incertitudinea, gelozia, și orgoliul rănit îl determină la o întoarcere în sine și analizează cu
luciditate stările prin care trece.
-se desparte de Ela pentru o perioadă, dar într-o întâlnire întâmplătoare cu aceasta pe stadă,
sentimentele ii revin.
-această întâlnire în care Ela poarta rochia albastră declanșează memoria involuntara, moment
considerat de către Nicolae Manolescu cel mai proustian al romanului.
-el își dorește sa acorde o șansă acestei relații pentru că, chipul Elei de odinioară și sentimentele
revin: “simțeam că femeia aceasta îmi aparține în exemplar unic”.

5) Despărțirea:
-într-o dimineață Ștefan vine într-o permisie acasă și nu o găsește pe Ela, ceea ce îl determină să se
gândească la divorț: “nu era posibilă nici o putință de realizare sufletească”
-totuși el nu se poate rupe sufletește de Ela și îi este greu să se adapteze lumii reale: ”pe stadă
umblasem aproape automat”.

6) Ultima noapte de dragoste:

-care cuprinde 2 momente: plimbarea prin oraș și timpul petrecut în cameră
-el găsește un bilețel care dovedește nevinovăția Elei și cărei da speranță, apoi plimbându-se prin
oraș pasiunea îi revine și Ela redevine pură
-dar timpul care îl petrece în camera cu Ela, iar aceasta ii cere să treacă o parte din lire pe numele ei,
duce la o schimbare. El este frapat de meschinăria Elei și își recapătă luciditatea

7) Finalul povestii:
-care coincide cu sfârșitul romanului, Ștefan este vindecat de pasiunea pentru Ela și îi lasă ei toată
averea: ”adică tot trecutul”
Experiența războiului:
-războiul este o altă experiență dramatică a naratorului, trăită cu aceeași intensitate, o experiență
colectivă și definitivă care ii permite să se analize și să se raporteze la ceilalți.
-războiul reprezintă pentru el proba cea mai grea: “drama războiului nu e numai amenințarea
continua a morții, măcelul și foamea, ci o permanență verificare sufletească”, ”nu e teatru chiar
când e glumă”
-războiul e privit din perspectiva combatantului
-el se implică în mod direct în luptă, i se încredințează misiuni care ii dau impresia că se participa la
împlinirea unui destin istoric
-spiritul polemic al lui Ștefan evidențiază discuțiile demagogice (demagogic= persoana care își
câștigă popularitatea vorbind mult) ale parlamentarilor despre dotarea armatei române
-el notează haosul din armata, ordinele care se bat cap în cap, atacurile, anchetele, luptele duse de
soldați fără experiență
-războiul este demitizat
-soldatul Ștefan Gheorghidiu oscilează pe front intre 3 atitudini:
1) uimirea de a nu se simți vinovat când trebuie să ucidă
2) senzația de panică și frica firesc umană
3) sentimental că poți sa mori în orice clipa

-cel mai sugestiv capitol este “ne-a acoperit pământul lui Dumnezeu” (metafora)
-în care războiul e înfățișat în imagini apocaliptice, sunt înfățișate ororile războiului și reacțiile
oamenilor în fața morții.

-experienta războiului
-războiul ocupă conștiința naratorului și se îndepărtează de Ela.
-el trece de la o atitudine solitară(singură) la unda solidara(susținere) pentru că își simte camarazii
mai aproape decât mama și surorile
-în final chiar dacă descoperă ca Ela ar putea fi nevinovată simte o înstrăinare definitivă: “sunt
oboist mi-e indiferent dacă e nevinovată”

Personaje:
-Ștefan Gheorghidiu este tipul intelectualului lucid, hipersensibil, un inadaptat superior, care aplică
iubirii și existenței propria sa viziune însetat de absolut.
Conflictul interior este de natura filozofică
-Este un îndrăgostit absolut care caută cu încăpățânare adevărul
-este un pasionat al certitudinilor absolute
-este o natura reflexivă(meditativ) care analizează cu luciditate stările de conștiință

modalitățile de construcție ale personajului sunt specifice romanului modern de analiză psihologică
prin confesiune și introspecție (analiză interioară)
-Nae Gheorghidiu. îl caracterizează în mod direct ”n-ai spirit practic”
-autocaracterizare ”nu, n-am fost nici o dată gelos, deși am suferit atât din cauza iubirii”
-este o fire dilematică pentru că viața lui e plină de suspiciuni
-cunoaște părerile celorlalți despre el: ”aveam o reputație de imensa răutate”
-Nicolae Manolescu consideră că “nu Ela se schimbat, ci felul în care o privește Ștefan”