Cîntecul Lebedei

de IOANA PETRESCU

La inceputul veacului trecut s-au petrecut cam in acelaşi timp

la C remou uaeJe fapte neobişnuite care păreau să nu aibă nici o
\egăhJră lntn ele, dar tare lă.cură o \mpresie adinci asupra locuito­
ril or acelui oraş paşnic. Ani de-a rind11J, femeile simtHoare &-au inde­
ietnicit apoi cu povestirea şi comentarea lor. Multă vreme dupl aceea,
dacă i se intimpla cumva vreunui străin pornit să descopere friHilu­
sefile Italiei si se opreasCă la Cremona şi, hoin ărind prin piaf!, să se
apropie de vreun citadin de treabă, care se încălzea la soare ca s ă I
, -

intrebe ce lucruri 01aj ·d e seamA poate vizita In pitoreasca ti ltrăve­

chea lor cetate, răspunsul era neschimbat acelaşi : citadiaul nu I-ar
fi iAdemnat să vadi nici domul, nici bati .. erul. nici măcar paf atu l
primăriei - aşa ceva se poate vedea oriYAde 1"
.• -, ci l•ar fi dus
negreşit sl-i arate faimDsul Torazzo, campaniJul cel mai inalt d;n
Italia, In cinstea căruia se compusese şi un distih, destul de rnăgu.
IUor:

.. Unus Petrus est in Rou:a,

Una turris in Cremona." 1

Intocmai aşa i. se întîmplă lui Gottfried voa Lerchenau, student

In limbile romanice la Universitatea din Halle şi poet in orele lui
libere. In timpul unei cllltorli in Italia, in care avea de gind să-şi
deslvirşească c u noştin ţele lui despre cultut'a italiană, se pomeni la
poalele Campanitulul din Cremena scriindu-şi in cameţel distihul cu
oricina. tn timo ce lîngă el dlluza sa bi�voltoare cu un deget SQ.
lemn tmpungea v ăl!duhul , arătindu-1 platforma cea mai înaltă a
tttrnolui de marmură ce sfida cerut.
- latl, vezi dumneata, de acole de sul> s-a aruncat bietul Pi etr o
la. Costa, lutlerul, care făcea cele mai bune viorl de la Stradivarius

1 .,Unu-i Sin.Petru la Rom a,

Unu-i turnul din Cremona", (N,A.)

Povestiri fantastice 65
Incoace. Era flră doar şi poate o minte luminatll, şi maestrul lui,
slgnor CamplfosC3, spunea tuturora că dacă bliatulul ăsta il dă dum­
nezeu zile. se va vorbi de el în toatl Italia şi mai departe.
Străinul vru atunci să afle pricina pentru care acel Pietro, aşa
de inzestrat de natură, se scîrbise d e viafă plnă intr-atit că-Şi ale­
sese moartea aceasta inllorătoare.
Dar c:remonezut tlătină din cap cu mîhnire şi li spuse :
- Nimeni n.a putut pătrunde taina lui. Căc:l este o taină la
mijloc.
Tînărul Gottfried trecu d egrabă şi tain a aceasta In carneţel. Apoi
vru să ştie tlte picioare lnăltime avea turnul. .

Află cu uimire Că avea trei sute şaizeci şi patru de picioare'. Deci

cu şaptezeci şi Şapte mai mult d ec it Roterturm2, care se allă in piata
din Halle, scrise el mai departe. .
- Şi are patru sute nouăzeci şi opt de trepte, adăugă c:remonezul
plin de o îndreptăţită mindrie.
Şi după ce a fost trecut In carnet şi acest amănunt însemnat, cre­
monezul urmă :
- Dar in oraşul nostru mai există şi o altii. ciudliţenîe care in.
trece cu mult tot ce iti poti domnia-ta inchipui şi pe care, cu ilrept
cuvînt, n-ai s-o mai afli nicăieri.
Gottfried von Lerchenau a poftit numaidecît să cunoască şi aceas­
tă ciudătenic ca să şi-o însemneze.
- VIno c:u mine şi ai să vezi, a fost rlspunsul scurt şi enigma­
tic al cremonezulul.
Străblltură atunci o ulifl l argll, �răJuită de castani, care-i duse
spre vechea cetate.
Trecură un riuleţ poznaş, care-şi sclipea solzii de argint in soare.
- E Cremonela, spuse călluza.
Lipită chiar de metereze, e l ii arătă o casl veche d e piatră, care
plirea eli se prăbuşeşte sub povara vitei ce da nlivală asupra ei.
- Ac:easta-i casa marelui învăţat Campifosca . de care ti-am
vorbit.
Dar in timp ce studentul scotea iar camefelul, călluza sa iuţi
pasul.
- Şi unde mergem acum ?
- La cimitir 1 fu rlspunsul.
Studentul păru uimit, dar nu se Impotrivi . 11 urma m tăcere pe
drumeagul care-I duse la 0 poartă înaltă d e piatră ; pătrunserli apoi
pe alei umbrite de chiparoşi uriaşi cu frunzele de un verde inchis ;
călc:Mă pe lespezi rnucezite, printre vechi morminte risipite in Iarbă,
pe care Gottfried le atingea fărl voie. lnfiorindu se la fiecare pas.
Deodată in lata lor se inălfl un cavou de marmură neagrl. Clădit tu
meşteşug, pirea un monolit gigant, şi impresia de sumbră măretie pe
tare o Iba era de neuitat.

·:l Circa 113 metri. (N. A.)

3 Turnul Roşu. (N. A.)
,j'
2
 Cremonezul ocoli monumentul şi arlUi striinulul o fereaslr� lun­
guiata. z:ăbrelltă. O salcie pletoasă i şl intindea crengile ca nişte. brate
de bocitoare, acoperind-o aproape cu totul, şi el fu nevoit si le d u
la o parte ca sii se poală uita 'inăunlru.
- Vino, il indemna el. şi priveşte.
Goltfried s-a apropiat atunci şi a aruncat o privire in cavou. O
lespede frumos inllorilă cu dalta pare un mormint proaspăt. Un sin­
gur nume: Ginevra. la clpătîl, un inger pare că s-a lăsat din zbor,
cu aripile strlnse şi cu capul sprijinit pe o mină Intr-o atitudine vis'·
toare
Era intr-adevăr o minunata operă de artă. Sculptorul modetase c u
duioşie. urmlrise toate amănuntele, mîngîiase marmura ca să-i dea
,
dulceaţă, gratie, gingăşie. Mişcarea capului aplecat intr-o parte şi
rezemat dr mină marea impresia de blindet e pe care artistul a voit
s-o evoce Cu ochii pe jumătate lnchişi, fliptura aceea i n gerească părea
că ascultă o melodie tainică, auziti numai de e a.
Dar ceea ce 1-a uimit pe Gottfried mai ales a fost faptul că pe
lespedea morminlului se afla o vioară, In jurul ei. marmura albă era
acoperită de nişte pete roşii, c:a de singe inchegat. Dar Gottfried n-ar
fi putut jura că a văzul bine. Prea era intuneric. Distingea totuşi for­
ma nespus de graţioasă şi avintati a vlorii. Aştepta parcă mina cu
arcuşul care să-i trezească melodiile adormite. Ce rost funebru im­
plinea oar e instrumentul acela Intr un mormiRI ? Era o amintire '
Apartinuse răposa lei şi fus ese jertfită să o insotească pe lumea ce·1.
laltă? Şi petele? Ce i nsemna u petele? Toate acestea prinserll Intere­
sul studentului mai mult decit ar fi crezut, ş i el se I ntoarse nerlib­
dător spre călăuza sa. Acesta parcă atit aştepta.
- Ginevra, lşi incepu el povestirea. tacticos şi oprindu -se la râs­
timpuri, ca să afite astfel mai rău curiozitatea tinarului, Ginevra. pe
care o vezi acolo. era nepoata prea iubită a lui Campifosca. Casa lui
ti ·am arătat-o adineauri. El era profeM�r de fizică şi a luat locul lui
Voita la U niversitatea del Bo 1 din Padova la batrinete se lntorsese
in oraşul lui de baştină şi se apucase să construiască viori dupt mo
delul maril•r maeştri. Nu-l întrecea nim eni afară po�lte numai de Pie­
tro, ucenicul lui. cel care s ·a aruncat din Torazzo.
- Spune-mi despre Ginevra, căută studentul si-1 readuca la
povestire
- Ginevra era nepoata Î ui. cum ti-am spus, şi bătrînul o Iubea
ca pe ochii din cap Dar cine n-ar fi Iubit-o? Pe vremuri, era rea
mai frumoasă fată din Cremona, şi duioasă şi dulce cum n u se mai
află a lta pe lume. O vezi acolo spuse el arătînd statuia. fiindcă sculp.
torul a tinu t să-i treacă la nemurire trăsăturile.
- Şi cum a murit? intrebă nerăbdător ti narul.
- Nu de moarte bună, nici Intr-un caz, biata femeie 1 Nu de

"' Uuîv·enililtea din Padova era denumită a "Boului•, din pricina

unut han pe tocul căruia fusese clă d i tă . (N. A.)

3
moarte buni_ şopteş te cre111011etul, aru ncind priviri lnspălmlntate In
jurul său.
- Dar era miritată ? lntrebă din ce In ce mal uimit Gottfrled.
- Era, fireşte 1 oftă cremonezul. Cu un conte ca..-e a lăsat o amin.
tire neştearsă in oraşul nostru.
Lui G ottfrled 1 se pă ru că desp rinde un fel de bat j ocură in vorbele
citadinului. Sau era numai o pllrere ?
- ŞI cum a muri t ? intrebli el din nou.
- $i-a aflat moartea la (ienova, unde se găsea atunci. Despre
lucrurile astea nu e bine să vorbeşti prea mult. De o moarte ca asta,
doamne fereşte şi pe duşmanul tău cel mai neimplicat. Dar nu pentru
asta te.am adus eu aci pe dumneat a. Taina de care vream să-ţi vor
. ­
besc e alta. urmll cremonezul . cercetfnd cu pllcere semnele unei cu­
riozităţi nestlipinite care se ogllndea pe chipul tlnlirulul. Cîtăva vreme
dupi ce r fost ad us trut�ul el neinsufletit şi lnmonnintat in cavou l
�tcesta, pe care bietu l el bun le şf-1 c lăcfise pentru sine, şt duplt ce a
fost aşezată şi statuia pe care o ve zi fi a fos.t inrropat şi bălrtnul,
care o urma� curind, iată că Intr-o noapte s-a inttmptat c:eva neobi$·
nait. Pamlcuf dmitinrfuf a auzit Jrişte s unete ciudate, un fel de
suspille lalnke şi intretliate. Dar nu le-a luat in seamă . crezind că
vintal e de vfnl uu el 1 s-a nizilrit lui aş11. fn noaptea armltoare
a auzit aceleaşi sunete bizare. De efata aceasta a a scultat ma i cu
tuare-aminte. 1 s-a p!rut că vin din mormintul Ginevrel, d., n -a
cutezat să tneartă pillă acolo. Abia in a treia noapte, auziti• acelea'i
sunete, cam la acela Şi ceas, şi-a l11at cu el pe un cunntat care stltea
la el in gazdă ,. au pornit să vad ă de ande vine zgomotul. Era făr ă
doar şi poate un s1111et de vioară abia hllflnat. tremurat, ca şi cum
strunele ar fi fost atinse uşor cu degetele şi M' fi pllltlt 1RăiNişit.
Cei doi s-au incumetat să meerri mal departe ca 51 ndă ce se
pet rece la cavou. .\u ÎRCercat să p ătfun llă inălltltTlJ, dar poa rta tna
lle fi er era ferecată, Uitllldu-se pe fereastră, au lfescoperit u •imiTe
că pe lespedea mormîntului se afla o vtoarii care nu fusese acolo mai
Inainte. ln a patra noapte. sune te le nu s-a u ma• auzlt.
- $i de atunci nu s-au mai auzit defe l. il lntrergpse tînărul, deza­
măgit. lnteamnă Că n-a fo st tledt o ha i!K inaţie auditivă a paznicului.
Pentru atîta lucru nici au meri ta sl--1 acluc.ă in cimitir.
- Ba, dlmp otrivi. prolestă c:remo..ezul cu indignare. Sunetele
se aud tot mereu, dar numai cind e lună plinl. Dacă ai să �tai i n
_
or aşul nostru citeva zile, l e pofi auzi chi ar şi dumneata. Le-am auz1t
şi eu, care mă vezi, spuse el spre mal multă incredintare, bătîndu-se
r.u pumnul In piept,
De data as ta , studentul e prins de-a binelea.
- Şi cum a fost ? întrebă el.
- Am venit ad Intr-o noa pte cu citiv a prieteni . Oraşul nostru
nu prea oferă cine ştie ce petreceri. Nu sint nici c oncerte, nici jo curi
de II.OfOC.. tlitf!, chiar vldta unui strlln ca dumneata e un eveniment,
O mici_ silld,rofie din cind In cind la un pahar ele Chlantl e toC ce ne
Pl!lem perlhfte � la ora aece. fiecare e nevoit s1 se in toarc:l la el acasă.

4
 lafelerl dar d • Intimplare ciudati ca asta_ fie ea şi Jn cimitir. 1111
e de lepădat. Prin urmare, am hotărît d· facem o mic ă plimbare
plnă aici. Unii au pus rămăşag că vor au&i ceva, ceilalti că dim­
potrivă pe cine! butelii de Asti spumante. Am dat o cinste p aznicului
şi am pindit lingă ferestruh;a asta ca vreun ceas. Deodată, cind tuna
a Ieşit dintr-un nor, am auzit desluşit un lei de sunete duioase: vioa·
ra cinta şJnrurJ pe mormfntul Oinevrei. Mal mult nu ne-a trebuil.
Am luat-o cu toţii la s:i.nătoasa, uitind chiar de cele cind sticle de
Asti făgăduite.
Flrli o vorbă, ttnăru) S·a dus spre uşa cavoul ul şi a zgtlftlt-o din
răsputeri.
- Nici o grljl, 1-a spus călăuza lui, e bine ferecati, nimeni n-a
• pătruns inAuntru de cind a fost inmormintat bietul C amplfosc a. Ehei !
Dumneata eşti tînăr şi-ti inchipui că eşti in stare să descopet"l ce e
l a mijloc, dar eu ifi spun că taina asta n-o va putea dez1ega nimeni
niciodată.
Prea multe nu mai putu afla Gottfried de la acel eremonex iirnbut
şi in curind se desplirfi de el, mulţumindu-1 pentru bunăvoinţă.

UIN CARNETUL LUI GOTTFRIED VON Lf.RCHENAU

.,Am ră mas 1n Cre mona , deşi programul meu cuprindea să trec

mai departe spre Modena - scria in se a ra aceea studentul în carne­
tul său cu scoar te vinete de piele. Dar trebuie numaidecit să aud şi
eu faimoasa vioară cînttnd. Sînt convins că nu e decît un vicleşug
gros olan şi abia aştept si-1 descopăl. Totuşi. .. Atit de puţine p rilej u ri
îi sint date omului veacului nostru să mai atingă fantasticul şi nepre­
văzulul, incit un asemenea prilej nu trebuie pierdut. u

Peste două zi... Gottfried scria mMi departe :

" Oricît ar părea de necrezut, am a uz it vioara din cavou cintind
singură şi vreau să lnsemnez aci a.::eastă intimplare .
Am po rnit tirziu, Pe la ara zece, spre ci m itir , aşa cum mă tnvă.
tase cremonezul meu de treabă. Mi rosu l leilor mă petrecea, �r::� _ca o
p rezentă lî ngă mine .şi nu mă simteam singur. Ajuns la po arta cimiti­
rului, am ocolit-o; nu am urm at sfatul călăuzei să -I c a ut pe patnic
Aventura era cu mult mai interesantă dacă intram pe furiş Am pă ­
t runs astfel prin gardul desfăcut. şi am rătăcit multă vr eme pe aleile
c u cipreşi inalti şi solemni ca nişte preoţi î n odă j dii . rn cele din u rmă .
m-arn pomeuit in fata ca voului pe care-I căutasem f.ndelung. Nu ştiu
cum am a j uns acolo. Luna se ascunsese int r - u n nor 'i abi a mai d1s .
tingeam monumentul. M-am aşezat totu şi pe dibuite lîngă ferestruica
zăbrelită , hotărlt să aştept oricit.
Am inchis ochii adăstînd melodia divină . N-am aşteptat prea
'
mult. Deodată m-am tr ezi t scăldat într-o. lumină dulce, al bă s truie. O
rază de lună pătrundea pe ferestruică in cavou . Vioara era luminată
in plin, �� pe.tcle de sînge străluceau purpu rii . Frunzişul Intunecat al
:ull_cl e j to_p�e.a � se zbucillma. Şi, deodată, din i n i ma vierii au izbuc·
llÎ'l $us·pille duioase, un cîntec slab şi tlnguios. Strunele p ăreto u dez-

5
mierdate de o nevă zută mtnă, care nu mai avea altă putere dedt să
le atingă şi să le treacă riorul ei.
Mi-am apropia t capul de fereastră, ca să văd mai bine. Dar atunci
cintecu l a t n c:e tat . Ctnd m-am lndepărtat putin lăslnd lumina să pă­
trundă ca Inainte, sunetele s-au auzit din nou.
Vioara plingea pe mormintul Gin ev rei . Şi Gin ev r a asculta lin­
guirea aceea de dincolo de lume , cu ca pu l rezemat pe mlnă, şi chipul
ei fngeresc se desp r indea cu o nem a i p o men i tă clarita:e tn I n t u ne r ic.
Văzute prin fru nz işul legă na t al salciei, trăsăturile gingaşe păreau că
prind viată şi mi se năzărea că se mişei tn umbră.
Cit am stat as t re ! n u pot spune Intr-un tirziu, luna s-a ascuns,
vioara a tăcut. Am si mti t atu nci că mi se face frig, totul era poso­
mort t şi rece tn jurul meu Am pornit lna!'Oi spre oraş. Dar nu mai
Inainte de a jura pe mormîntul Gi nev rei că nu voi părăsi Cremona
pînă nu d escopăr taina mortii ei."
A doua zi la amiază, Gottfried porni iar să hoinireas că prin oraş.
Plimbarea lui avea lotuşi o fintă: voia să mal treac:l o dată prin fata
casei lnvltatului Campifosca. AJunse in curind 13 bastioane. Trecu riul
Cremonella care şerputa vesel printre pietre, şi al!ă ind a tă casa ce­
nuşie Tnveşmintată In rouruscă, pe care 1-o arlitase cremonezul in
ajun. Casa părea pustie, pirlsitli, cu obloanele trase, ca nişte pleoape
obosite peste ochiurile ferestrelor. Totuşi el lovi in ciocanul de bronz
cu putere. Lovi din nou şi nu fu prea uimit s-audă ni şte paşi Urşiti
care se Indreptau spre poartă. O bMrinic:ă imbricatl curăţe! şi cu
plrul strins cu Ingrijire sub o bonetă albă scrobită se ivi după o clipă
în fata fui.
- Signor Campilosca ? lntrebă el.
- Signor Campifosca a murit. domnule, spuse ea şi vru să st
retragă.
Gottlrled o lmpiedică insi si închidă uşa.
- Cind a murit il Eu 1-am cunl)scut la Padova. l-am fost stu­
dent minii el. Vi rog spunefj-mi: a suferit de o boală grea cumva il
8Atr1na U privi cu oc:bli ei spălac:ltl, Indurerati şi s e arltă mai
pu!in bănuitoare.
- El, domnule, oftă ea, aci s-a intimplat o faptă groaznică. cum
nici prin drţi nu fi-e dat sl citeşti . Oar la c:e ţi-ar sluji dumitale să
afli ? şi vru din nou să inchidA uşa.
- Ba. dimpotrivă 1 Dortsc numaidecit să aflu. Camplfosca tinea
la mine ca la copilul său. ti tot te il priveşte mi Interesează şi pe mine
nespus de mult. Apoi eu plec: deseară, nu al si mă mai vezi nicio­
datA. nu voi povesti nimănui cele aflate dacă lucrul acesta te supără.
Dar te rog, lasi-mă să Intru. Vreau si cuno�c cel putin casa in care
a locuit şi In care mă poftise de atitea ori să viu.
In acetaşi timp, scoase punga lui de piele şi sună In palmă c:îfiva
galbeni.
Bătrinlca se induplec:i, lie de vorbele, fie de galllenll Jul. li fAcu
loc •li Intre fntr.un fel dt att!ier intuneros. in care se aflau citeva
tejghele de lucru ca pentru tlmplarl. li flcu semn si se aşeze Pe un
scaune! cu trei picioare şi se aşezi şi ea.
- lată aci lucra răposatul stăplnul meu, dumn euu sli-J Ierte.
oftl ea.
Cu lntrebări meşteşugite, Gottfried o făcu să vorbească.
Tilnuif'l Indelung, pîni ce lumina scizu violetă In ferestrele ză.
brelite şi blitrlna trebui să aprindă un opaif.
Din gura el, află el trista poveste a Glnevrel. Bătrîna Fellcitas
era doica el : o insotlse pretutindeni şi era singura in măsură si ştie
adevărul.
>\)uns la han, Gottfried se puse pe scris cu Infrigurare. Sc�ise
toată noaptea. Aşa cum Cuvier di ntr-un os era in stare să reconsti­
tuie animalul prelstoric intreg. se porni şi el ca din spusele bltrlnel
să învie acea Intimplare tragică, lmbogătlnd-o cu tot ceea ce lm a gi·
natia lui de poet il sugerase in legătură cu ea.

Il

O Jună mai tir ziu. pe Inserat, Gottfried von Lerchenau deschidea

larg uşa unui vestit local studenţesc din Halle. Era o berărie vas tă,
într-o pivnlfl cu bolţi şi arcade gotice, împodobite cu capete de cerbi,
care-i lndreptăteau numele de "Goldener H i rsch 1• "

O explozie de veselie salută intrarea lui Gottfried.

- Der Fuchs 1 Der Fuchs ist w ieder da 1 2 W i ed er da 1 Wi ed e r
da J scandară veseli tovarăşii.
- Llesechen 1 Vino să-ti vezi drăgutul.
- Fiul risipitor s-a întors şi trebuie sărbătorit.
- Adu-ne Kuckuk 1 Să curgă In valuri, să·l inecăm pe ingratul
·

ista, care ne-a părăsit.

- Şi-a uitat că are cinstea să facă parte din Fr i eder i ci a n a 3,
In mijlocul cetei zgomotoase care-I înconjura. Gottfrled zimbea
năucit. li puseră i n mină o cană cu faimoasa bere saxonă Kuckuk.
Apoi cintară in cinstea lui un Krambambuli, de s-au cutremurat pe­
retii.
- Pe unde ai călătorit ? Ce al să ne povesteşti ? il lntrebară el
după ce tot acest ceremonia! luă sfîrşit.
- Am collndat Italia In Jung şi in lat, spuse el cu lfos.
- Şi al avut aventuri il Aventurile ne interesează mai cu seama,
il incredintă Willy von Brandiss, cu glasul lui catifelat.
Gottfried işi luă un aer misterios.
- Am trăit o aventură care întrece tot ce ar putea născoci inchi-
puirea cea mai dezmăfată.
- S-auzlm, s-auzim 1 Strigară toti In cor.
- Aşază-te aci, Fiithslein , îl Invită Wllly la masa lui.

' Cerbul de aur.

2 V ulpoi ul 1 Vulpoiul e iar aci 1
8 Un i versi ta tea din Halle, tntemeiată de Frederic al Il-lea.

1
 fi pu!e dt.. lllte o 1Hi halbl uri•şi lnspumati tl·i oftrl tutun ca
sl -şl umple pipa, Fără acest e doui accesorii, sfUdentul rerman nu e
lntrer.
Cu toată prietenia pe care i-o arltau colegii m a l vlrstnld din
Burschensch:�rt '· nu-l scuteau deloc de pMecla lnJarioasl ck vulpoi,
care nu se di decit studeutffor din ana l httfl 'i boltocllor care nu avu­
seseră iftd nici un d uel.
e
Gottfried se răst•ml In jllful sia, IJI lnffps degetele in Jlletcă,
lşl dfdu pe ceafă şapca de studettt.
- Ceea ce am văzut eu, voi nici măcar nu bănuifl, şi nici fante­
zia cea 111af IJofată "" poate niscoci aşa cen, repetă eol, vrind să aţlte
la cufme c:ariozttat� bileţilor,
llltlrttat peste mburi de zimbetele hw ironke. Incepu si lnşlre
povestea care-I tolburase aflt.
- Intii să vă vorbesc de Ginnra, zise el. Ginevra era una dintre
acele femel care vin pe lume inconjurate de un nimb de poezie, femei
care îndeamnă la vis. pe care le slivesc poetii şi le ciută trubaduril în
dntecele lor. pentru care mor cavaleril cu zimbetul·
pe buze şi In jurul
cărora se nasc �eondele
Gottfrfftl se inc:lbise vorlriftd. _ O vedea pe Ginnra a�vea printre
retoceah!le de laJW, c u na"area flreascJ a ce lor douinci de ani şi cu
inchipuirea tnflăcărată proprie orlcirlli student renn an d in vremea
aceea. adlipat la cea mai romantfcă dintre culturi.
Colerli lui 11 ascult111 in tlcere, fn feturlte pozitii pitoreşti : călări
pe scaune, căflirafi pe mese, rezemafi unff de aftil, Sorbeau cam des
din clinile cu bere şi pufăiau visători din pipele lor lungi. Fumul des
umplea indperea. Ll�sedt�n. blondă şi nurHe. cu mflnire incrucişate pe
JWl. asculta ponstlru şi ofta din cind in clrrd.
O clip� . tăcerea se prelungi după ce Gott frl ed sflrşit de vorbl1.
- Unsinn 2 1 mtrrf in cele din armi Ulrlch Wallenrod printre
.. cffnfJ, fărl 1-tl seoate pipa din gură. Cum o să credem noi a'a ceva ?
Bi�t papă-fapte 1 T�-au scos din minfl ochii vreunei Ginevre in carn�
şi oase. cld nu pot c rede eli al fost aşa de nătlflef si te imlrligOs­
teştl de o statuie. Şi de aceea ti s-o fi părut că a cintat vioara. Sau
f'Oafe ci al actonnlt şi că ai visat la lumina lunei. Bete 1 Bere 1 ţip ă
el. Să-l botezăm cu bere 1 Să-I lnec:lm in bere l Căci nici nu e inţircat
pledul ăsta.
Dar ceilalti studenti se uita ră la el chiOTiŞ, U l rich era membrul
unei asociaţii rlvale şi Invitat al studentilor din anul IV in aceastil
seară. De staruri uriaşi şi bătăuş, nu era cuminte să te iei la hartă
ca el. Totuşi la vorba de papl-lapte. Gottfrfed se lngălbeni de furie.
- Papă-lap te eşti tu 1 răspunse el. Pentru asta ai si-mi dai so­
coteală miine la Walded:. Era an lomitlfş ferit lp pidure unde aveau
loc duelurile shlden�ştt.
Cei!�ltl se ridicarll cu zgomot şi comentarii felurit e

" '- �â(ie studenţească.

-� � absurditate t

e
 Foar.te bine, Fuch s 1 Era momentul sl te înlltim in r an11.
Vioara, fusese cu totul uitati. Duelul il preocupa acum � toti.
Era o gălllgie cumplită. Seniorul1 se urcă pe 0 masă şi flcu linişte.
S-au alu cel şase studenti care trebuiau si la parte la duel.
Unpsrtt>ischl!r, adică. arbitru, e ales un student veteran, care im
plinise d e curind. patrur;ed de ani şi a indeplinit slujba aceasta cu
cinste la sute de dueluri. Ca medic figurează ua student la mod.lcină.
Fiecare combataat şi..a ale s eloi martori şi cite un secondant .
In zori. cel opt studenfl pornesc pe rind, ca l a 0 plimbafe , spre
Wa!deck. Goltfried, ca orice Fuchs de anul 1, poartă şapca cu cozo.
rocul lung şi are o spadă ascunsă sub pelerină. E numai în cămaşft
cu bratul drept şi pieptul acoperit de un plas-tron gros. care să-i ajut�
să p a re n loviturlltt. Bietul Fuchs nu vrea sl-şl mirturlseasd cit est�
de emotionat. Potrivnicul sliu, care nici nu-şi mai ştie numărul due
lurilor , aşa cum o dovedesc c:ics tr l cele de pe obru, trece· pe lhtr� el
flulerind nepăslitor, cu capul gol in vint. ca orice student mai virstnlc.
Au trecut prin Morltzburg, care doarme la ceasul acesta, şi s-au. înfun­
dat in pAdure.
Ajunşi hr luminTşul cu pricina, 11 gisesc pe ceilalti tovaritl, �e
a u preg4tlt totul· Nfd· n-are vreme GOttfried' si se dezwteHceuci bimt.
că aude: .. Silenttum 1 Auf die Mensur, rert1g, !os r• 2
fmfatll cei dbl• dueliltt se reped cu- bPaful ciRpt ridicat aaoperin­
do şi ca pul şi c u vlC'fut spadet coborit. 6ottfrled e indWJU ca lift' co.
coşel, se repede şi loveşte cu sete, flrll sll· aleagi: deod1ltli simt.!> ceva
cald pe obru, dar in· fierbln(1!ai-a· lup�i nu la seama.
·
- Der David und der Goliath 3, zimbesc martorii.
Deodatti se aude blagoslovitul: ,.Pauker el er" 4 al arbitrului, care
lnsel:!mnă incetarea luptei.
Secondantul şi martorii lui Ulrlch il inconjoarll cu strigăte de jale.
Medical cons1afl că nasul 11 atlmA rupt şf el trebu ie cusut.
- Bitte 6, bitte. ii InvitA Gottfriect. mărinimos, drpiţl-1 tntH J'l!
dumnealui, eu pot să aş te pt. Deşi obrazul lui slngerea�ră zdravăn, şi
batista 1 se udl Intr-o c1 i pl. E simplu; mal simplu decit ar n crezut.
Iar la întoarcere, asociaţia il poart!l in triumf. O cicatrice cu p6tn1
copci e o cinste man pentru Burschenschaft şi trebuie trecut ewnl.
mentul in cartea de aur.
fn noaptea aceea s-a chefuit plnă tirziu şi a fost săf'bltorit f'uchsu1•
ca re a trebuit să plăteascll berea; Si.au inchinat nenumărate halbe in
cinstea viorii magic:e şi plnă şi... in sănătatea Ginevrei.
Willy a ţinut apoi să facă portretul eroului, a trecut la nemurire
faimoasa tăietură, spada insingerati şi in virful el nasul adversarlrlui.
Gottfried, in costumul siu de sfadtnt, cu şapca cu. cozorcx:ur lung apJe.

1 Stude ntu l ales pentru rezolvarea conflictelor. (�A�)

1 Tăcere 1 Atacatl gata 1 (ft•A.)
s David şi Goliat (N.A.)
4 Asalluf S'a MÎf$1l (JitA.)
1 Vă rog·! tN:A.)

9·
cală şlrenglreşle pe u n ochi şi cu pip a lungi Intre dlnfl, lnfifişează
o ra n ă proasplli de toată frumuseţea, care merge de la buze pînă la
ureche.
Ce fetişcană ar mai putea rezista unul asemeRea erou ? De buni­
seaml cii cea de la ,.Goldener Hirsch" nic i nu se gîndeşte s·o facă.
Ungă e11, GoH fr led uită curind de Ginevra lui de marmură, la
care visase odată. de vioara magică ce-o auzl'!>e tlntind i ntr o noapte
-

cu lună la Cremona şi de pre tiosul lui carnet, Intre foile căruia poves­
tirea rămase ca o floare presati cu parfum suav.

III

DIN CARNETUL LUI GOTTFRIED VON LERCHENAU

.,- Pietro 1 Pietro 1

- Vin îndată 1
Pietro lăsă din mînă vioara la care lucra. O puse cu atîta grijă
pe masă, de par că ar fi fost lucrul cel mai gingaş de pe lume, şi se
ridică în picioare. cSe ridică in picioare• este un fel de a vorbi, căci
abia acum era mai puţin înalt decît adineauri, cînd şedea pe scău­
nelut său de lucru. De abia ajungea cu bărbia marginea viorii Tşi
şterse miinile pe şort suspinînd şi porni zorind fără spor cu picioarele
lui strîmbe. Ceilalti ucenici fi urmăriră cu privirea şi chicotiră în urma
lui. Nici unul nu-t cruţa pe bietul cocoşat; şi glumel e lor erau cu aUI
mai răutăcioase cu cît signor lorenzo ţinea la el ca la ajutorul lui cel
mai apropiat:
- Pietro are har divin 1 Iar voi n-aveti, îi mustra el. Viorile lui
ar putea să cinte singure. Ale voastre sint nişte biete scule care mior­
lăie ca pisicile.
Pietro slătu citeva momente neclintit în fata fizicianului, care toc­
mai pregătea lacul unei viori şi nu suferea să fie tulburat la aseme­
nea îndeletnicire.
Lorenzo Campirosca era un bătrîn lncă falnic. care-şi purta cu vo­
ioşie cei optzeci de ani. Purta o scufă de lină peste părul lui cărunt
şi un şort mare de piele albă, pe care Il punea de cum intra in ate­
lier Era cel putin dE trei ori mai înalt decît bietul Pietro, care stătea
in fata lui, adăsttnd cu răbdare.
Ridică în sfirşit ochii şi.l văzu cum ti afjntea cu ochii lui mari,
deştepţi şi sclnteietori.
- Vin0 să-mi ajuti, spuse el cu bllndeţe. Potriveşte eclisele 1
astea.
Chipul zbîrcit, ca un măr creţesc pus Ia păstrare, al cocoşatului
se lumină de un zîmbet.
Nimeni nu era mai dibaci d�tt Pietro la aşeurea ecliselor, care
cerea o indeminare puţin obişnuită. Signor lorenzo de cînd trecuse

1 P lăci de lemn care, fiind lipite, r eunesc cele două tăblii ale
viorii şi care nu au mai mult de 0,001 m g rosim e (N. A.)
.

10
de optzeci de ani nu mal avea priVIrea ager� dinainte, iar miinile ti
tre murau uneori. Tn schimb, degetele albe, lungi şi subtiri ale lui Pie­
tro atingeau c u o gingăşie fără seamăn piesele delicate, şi fizicianul
privea cu p licere zborul lor peste cutia lntunecată care se infiripa
văzînd cu ochii.
Tn clipa aceea, in atelier intră un ttnăr inalt şi chipeş, î mbrăcai
cu o deosebită Ingrijire.
- Signor Campifosca ? tntrebă el.
Bătrinul lnvătat se ridici� de pe scăunelul său şi se uită c u bună­
voinţă la străin.
- Eu stnt, spuse el. Cu ce vă pot servi ?
- Aless andro Moreltl, se recomandă străinul. M.a trimis la dum.
neavoastră un prieten de l a Roma, signor BaldaS'!are. Am şi o scri­
soare. Doream de mult să cumpăr o vioară făcută de vreun maestru
vechi cremonez şi de aceea am făcut pelerinajul plnă la acest oraş al
lutierilor. primul din lume. Slgnor Baldassare mi-a vorbit atita de
marele fizician Campifosca Incit mi-a trezit dorinta să vă cunosc şi
·

să v§ cer sfatul In privinta viorii ce o voi cumpăra.

Tnvăfntul luă scrisoarea. o citi şi păru foarte bucuros de oaspetele
�ău: 1� făcea Intotdeauna nespusă plăcere să vorbească de viorile lui.
de noua lui lndeletnlcire şi de descoperirile pe care te făcuse în acest
domeniu
- Spune drept, ce te interesează mai mult : laboratorul meu de
fizică sau atelierul de viori ? tntrebă el mai m!llt in glumă.
- SI una. şi alta, spuse zimbind ttnărul. căci Baldassare mi-a
vorbit mult de lucrările dumneavoastră In domeniul electrlcităţil. T o­
tuşi mărturisesc că pentru vlori am o slăbiciune deosebită.
- Bine. atunci lăsăm vlorile la urmă. exclamă bătrlnul cu voio­
şie. 1\stăzl, si pe mine mă interesează mal mult viorile decit orice alt­
ceva.
'
Trecură Intr-o cameră alăturată c are servea invătatului drept la­
borator
Maşini electrostatice de tot felul, etectromagneti. aparate de tele­
grafie cu carp Morelli nu era deprins, numeroase pile galvanice um­
pleau înclperea strtmtă.
- lată aparatele cu ajutorul cărora am ajuns să pun la punct
teoria mea asupra fluidului electric şi asupra aşa. zisului fluid gal­
vanlc.
Pietro se furişase in urma lor. Tnvăţatul i l privi zimbind.
- TI vezi ? spuse el E Pietro la Costa. Ţine minte numele aces.
ta 1 El e acum adevăratul stăptn aci El duce mai departe toate expe­
rientele mele şi va moşteni laboratorul. Nimeni nu·i mai vrednic de­
cit el să.ml continue cercetările. şi Jntr�o bună zi numele acesta va
fi ilustru.
Se. fntoa._rseră apoi In bottega 1 lui Campifosca. Ea nu se deose-

J. Atl;fler-ut lutierilor care te servea şi drept prăvălie. (N. A.)

Il
bea p rea mult de vKhiJe ate!iere fn care ·au lucrat cu un veac mai de­
vreme renumiţii tutieri 1 cremonetl.
Era o tnc:ăper e destul de lar gă cu bolţi Inal t e, cu ferestre m a ri
,
zăbrelite şi pardosită cu piatrii • .Tej ghel e de ttmplari. cu strunguri . se
afl au tn m ij locul camerei, şi pe ele se Răsea u risipite, printre unelte,
pie&e de viori �i Upare. Pe pereti erau atimate 'llio ri , vio\ine şi 'Yiolon­
cele puse la uscat. O vatră mare oc upa j umătate de perete. l11 ea
ardea f ocu l pentru topirea lacurilor. Peste tot domnea mirosul lacului
•
proaspit.
Signor Lorenzo ti duse pe străin intr-un colt al a�ierului ·unde
se aflau puse tn vra f scînduri de tot felul.
- Acesta-i lemnul pe c:are-1 folosesc, spuse el. Este lemn de tisă.
venit tocmai din Dalm atia , de unde.] a d uc ea şi Anlonio Stradivarius.
- .Am auzit, spuse străinul, c:4 lemnul drn viorile vechi cremo­
ne:r.e era din Turcia.
- Ai drep tate, văd că te p ricepi, tncuviiotă biitrinul. Turcii tri­
mi t ea u lemn de molid pelltru ;visle 13 V eneţi a, şi uneoti lutierii i�i
alegeau acolo l emn ul pentru vior ile lor. l n să tisa e lemn ul .cel mai
bun. Şi nu oricare, te rog &ă crezi. Copacul trebuie să fie aşezat pe
o coastă pe care s-o vadă soarele dinspre miazăzi. Trebu ie si fie cu
fibrele alungite şi fără noduri . Cea mai mică .cipollatura, cel m ai mic
defect, într-o scîndură o face să fie lnlăturată numaidecit.
-Aşadar tisă, spuse el, arătîndu-i cîteva bucati de lemn. p entru
fund, pentru t ăbl ia de jos. pentru b utuc 2, iar pentru -E-clise, iată lemn
de salcie, atît de mlădios, uşor .şi cu minunată rezonaotă. Din mol id
construiesc tăblia de sus bara de armorue, co lţur ile şi popicul 8• l \i
.
dai seama cît de gingaş şi de .complicat lucr u e o vioară ?
More lli, care era un violonist încercat, işl dădea cu sigurBJI\ă sca.
ma, dar Il lăsă pe bătrln să vorbească, fiindcă vedea că l ucru l t i fă­
cea auta p lăcere .
- Iată aci, pe masă, vezi o vioară . des fă cută , spuse el mai de­
parte, arătlnd u-i vioara la care lucr a Pietro. Sint nu mai puţin d e
72 de piese care trebuie tmbinate eu cel mai mare meşteşug ca să obtii
un instrument sensibil, in conditii perfecte de sonoritate.
- E instrumentul predestinat muzicii ex presive, spuse străinul.
De la v.echile melod . ii ale vremurilor apuse, sarabande, ch.acone, me·
nuet e 4 şi pînă la acele adevărate furtuni simfonice, în care gen!ul lui
Beethoven culcă arcuşurile ca pe n işte spice sub suflul lui puternic,
vioara e In stare să tălmăcească orişice. Mecanismul .acesta apBrent
etft de simplu, arcuşul şi coarda, stn: de ajuns.
Şi, ca şi c u m ar fi vrut să-şi ilustreze cbvintele, ttnărul luă o
vioară care era rezemat ă de ma sa la care lucra Pietro. Degetele lui
au mfngfia t.o; a ciocinft.o uşor, ca un medic care asculti! băt ă ile

1 Cei care fabrică instrumente cu coarde (N.A.)

2 P�esă :in iateriorul viorii de care se prhld eclise�. (N.A.)
1 P1esă în interiorul viorii zisă şi inim a viorii. (N.A.)
• O.muri din '163Curile ,al XV:U-tea c$i 111 XVlll-tea (ti;A,)

12
 unei inimi, A a p ucat apoi un .arcu� c u mtna dreaptă. A sprijinit vioara
de umăr, şi, atlngînd uşor strunele, un fel de fior ceresc a străbătut
vioara.
Sunetul, cel dintii sunet al el, un ut ' pli n ş i armonios se risi pi
in tăcerea atelierului. Străinul l-a ascultat cu InCintare' pîni s-a pier·
dut şi ecoul lui.
Apoi a cintat mai departe, uşor, Inspirat, fără nici o sforţare :
părea mai curînd că descuie cu un arcuş mliestru toate cîntecele tn­
.chise In pieptul viorii ş i care l.ăc:ea u ac:olo adormi�, aşteptiud m i na
care să le redea libertatea.
A clntat. Şi ochii bătrînului Lorenz.o Camplfosc:a s-au umezit şi a
Inceput a bate măsura cu capul, visător.
A cintat. Şi Pietro şi-a simţit gîtleju l strins de un nod amar, dar
de o nesp11să duioşie.
A ctntat . Şi d eodată s-a auzit un suspin. T n prag se oprise o fe·
meie minunat de frumoasă. Ochii ei albaştri ! notau tn lacrimi. Cu o
mină tşi stlmpăra bătăile inimii, şi .răsunarea ei grăbită n mărturi-·
sea tul burarea.
Auzind suspinul ei, tln ă ru l fn!oarse ochii spre ea şi r ăm ase fer­
mecat. Viusul lui a sunat mai plin, ma l păti m aş, mal dulce. Şi prl•
virile lor s-au căutat şi s-au aliat şi nu s-au mai despărţit ctt a ţinut
cfntecul.
Tinăra femeie s-a apropiat încetişor şi a rămas neclintită, cu mîna
pe umărul bunicului ei.
Cind a srirşit de cîntat străinul, Campifosca s-a repezit la el şi
l-a fmbrătişat.
- Mara vlglloso ll J a zis eJ. Nici tngeril domnului nu pot cinta
mai frumos 1 Ginevra, cara mia 3, ce spui tu de mu z ica asta ? Dar am
şi uitat să ti-l prezint pe signor Morelll . Contesa Mortagna, nepoata
mea.
Ttnărul se tnclină adtnc Inaintea el şi ti sirută virful degetelor
subţiri ş i albe.
- l ată vioara pe care trebuie s-o cumperi, urmă bătrînul. N u
incape tndolală că n.at si gll s�tl alta mai bună nicăieri. E chiar
c i i canto del cigno• • al lui Antonlus Stradlvarlus 1• 1. s-a d at pore­
cla asta pentru că e cea din urmli vioară construită de el inaintea
morţii. Din nenorocire nu-mi aparţine mie, ci contelul Mortagna , sotul
nepoa t ei mele El 1-a adus-o lui Pietro, comandtndu-1 să-i facă una
la fel Nlmeni altcinev.1 dedt dumneata nu ar trebui să atingă vioara
.
aceasta. Am si pun toate stărui nţele ca să ţi-o v1ndă, cu toate că
•
' Prima notă a gamei, do. (N.A.)
2 Minunat 1 (N. A.)
s Draga mea. (N. A.)
• Cfntecul lebedei. (N.A.)
• _. Cel mat vestit con�ructor de viorl din Cremona ( t667- 1 7
(N.A.)

J.3
pretul el este foarte mare. Dar !afli dne poafe mlJlocl cu mal multll
trecere la Mortag1111 pentr u d u mr.Jeata.
- O i nevra, carlsslma 1 , spu!.e el; petreclndu-1 bra ţul cu dragoste
fn Jurul umerilor, signor Morelll doreşte o vioară de m ! estru. d i n
epoca ce a bu nă. Numai sotul t ă u i i poate face rost de aşa ceva S i
eu \-aş sfă tui să n•J cumper e altii, ci numai p e aceasta, care n u mai
are pereche pe lume
Lu ă vioara de pe tejgheaua unde o pusese Morel l i .
- Priveşte numai, contururile sînt desenate c u un gust ales, a r e
o puritate d e l i n i i nelntilnil e la nici un a lt lu tier. Admiră bogă ţia n u ­
antelor. lemnului Dar boltile. cit sint de Clexibile 1 Şi clt de minunat e
lacul. Ce frumoase tonuri calde, ce pastă fină şi suplă. Eu astăzi ID za­
dar mă stră duiesc să-l reconstitui formula. l a tă voluta cu cită măiestrie
e scu lpfală Şi cii de bine e chibzuit totul ca să dea acest al doilea
glas omenes c pe care omul S·a răcut stăptn.
Dar In timp ce maestrul vorbea, furat de entuziasmul lui pentru
minunata vioar ă , privirile c:e\01 doi tineri se căutau , se lmpl ete a u .
Amindoi era u cuprinşi de o tu lburare atît de mare, Incit nici nu-l m a i
auze�u.
Ci nd, 1 n cele din u rmă, bătrînul tăcu, cel doi rămaseră stinghe­
riţi ; nu Ş'liau ee să -şi spună <ti cu m să -şi ascundă simţămintele.
- Vi n o la noi chiar in după-amiaza aceasta, rosti O inevra . Voi
vorbi sotului meu pentr u domnia- ta .
•
• •

Din colţul său, Pietr0 urmărise totul.

Vbuse tulburarea celor doi tineri şi, cu insti nctul fără greş al
tnd răgostiţilor, intelesese că Ginevra a fos t cuprinsă d e o adevărată
pasiune pentr u artistu l acela necunoscut.
O du rere cu mplită ii strlngea inima. Nu suferise atit nici a tunci
cind Ginevra devenise sotia l u i Mortagna : cind fetiţa cu coade negre
şi ochi albaştri, care fusese singurul suflet iubitor şi d u ios tn prea j m a
l u i , s e depă rtase, luat ă de nobilul acela Infumurat şi ta ntoş.
Acum străinul acesta 1 - o răpea cu adevărat pe Ginevra.
Şi, o d ată cu ea. era pierdută şi vioara aceea m inun a tă care-i,

slujise drept model şi pe care Pietro o desfăcuse cu d ra goste. Ynvii­

ttnd-o pe d i n afară bucată cu buca tă şi refăcînd- o apoi i n toată fru­
musetea ei fă ră cusur, străduind u - se să o imit e In toale amănu ntele ;
să- i facă o soră gea m ă nă. Era aproape sigur că străinul va cădea la
lovolală cu Morl agna ş i o va cumpăra. Şi la gindul că se va despărti
de ea, simtea aceeaşi sflşiere pe care o simţise vă zlnd 4um se uită
străinu l la Ginevra.
După ce luminile se stinseseră de mult in to ată casa şi tăcerea tn­
făşură strîns a telierul ca un cocon d e mătase, Pietro cobori d in cli mă­
ruta Jur efe l_a manSllrdă. tiptil, desculţ. I n mină ţi nea un opait pe

• Pr� lUbită. (N.A.)

care " ocrotea cu degetele, şi degetele lui apll reau trandafiri! şi ne­
real de străvezil In lumină . Treptele vechi sc:lrţli au Intotdeauna, da r
Pietro călca atit de uşor şi nesimtit, Incit izbuti să treacă fără zgomot
prin fata odlili lui signor Lorenzo. Deschise cu mul tă băgare de sea­
mă uşa atelierului şi se strecură tnăuntru. Ciinele bătrln, care dor­
mea IIngă vatră. veni să se gudure la picioarele lui lncăpeorea vastă
era luminată de l u nă Pietro se duse plnă la tejgheaua lut de lucru.
Jn noaptea asta trebuia negreşit să termine faimoasa lui vioară după
măsurile lui Stradivarius. Voia măcar atit, ca sora aceasta geamăn3
să-I mtngti� de pierderea celeilalte. Uită tnsă că şi aceasta ti aparţi­
nea lui Mortagna, aşa cum ti aparţinea totul, că mai curTnd sau mai
tîrziu, va trebui să-i spună că e gata. să 1-o predea şi să primească
in schimbul ei un galben, căci la atit pretuise hrăpăretul conle munca
lu i attl de grea şi de gingaşă .
Un galben 1 De ce n u se apuca Mortagna singur să construiască
\'iori ) Cu degetele lui umflate şi greoaie, cu un�hiile lui tngălbenile
de tutun Sii scoală şi el dacă poate dintr -o bucati de lemn, mută şi
olJrbă. un sunet ca un glas omenesc. Cînd auzi tnllia oară glasul
�cela. te cuprind e u n fior. simti Că tntr-adedr ai creat ceva. e ca şi
cum ai li ad us pe lume o fiinţă nouă, cu du rerile şi cu bucuriile el.
Dar cum ar fi tn stare Mortagna de aşa ceva 1 El ştie numai s1i
meargă d i n bottega fn bottega, s.ll dea biefiltJr lulierl nevoiaşi dte
un scud 1 pe care '!nevoie ti scoate din punga lui, ca apoi să fie
siliti a-1 vinde viorile pe preturi de nimic. Si el slrtnge la viorl tn
biblioteca lui vastă şi spun e că e colecţionar . şi numai dumnezeu ştie
ce ginduri necurate se frămintă in capul acel a viclean şi ce piine la
cale cu viorile l u i .
Bonilacio Mortagna era astăzi omul cel mai bogat din Cremona.
1 se spunea slgnor conte, deşi nimeni nu ş tia de unde vine şi daQă
nu-şi hărăzise singur titlul acesta pompos.
Cei mal multi s e uita u la el bănuitori şi se indoiau de nobleţea
lui adevărată.
lntr-o bună zi descinsese d intr-o caleaşcă elegantă cu patru cai,
cu blazoane mărete zugrăvite pe portieril, chiar I n fata bottegei lui
Campifosca.
- E acasă il professore ? fntrebase el cu un glas aspru, obişnuit
.d porunceascil.
Pietro ridicase capul . S e uitas e cu uimire la bărbatul acela tntre
două vlrsle, care se plimba prin a telier ca la el acasă . atingind vlo­
.
rile, cotrobăind pri n scule ş i tipare. Purta o haină de postav fin căp­
tuşită cu samur. d•n care ieşea horbota ca dr.ada a unui jabou. l n
mină răsucea u n baston subtire c u măciulie de aur. Pletro i l tnttlnise
privirile negre, fierbinti, aţintite asupra lui cu o ciudată putere tn
pupilele largi, ca la pisici. Le lnfruntase e 'clipă, apoi plecase ochii,
simtind u uşoari ameţeală. Nasul era mare, vulturesc:. Pe buzele sub-

,, Veche ·monedă de argint folosită tn Italia. (N. A.)

d5
 tiri flutura ve$Die un ztmbe\ plin de o fiţamiu bunivolnţă. tntTeaga
fnfil işare oglindea o cruzi me �i o inleli�nti ra fi n at i , putin obitnuită
Cu Instinctul lui. care nu da �tr� nic iod a t ă. Pietro t1 judeca�e
pe Morl l gna : U D aventu rier. un ba ndit travesti! t11 h ai� de DObil.
Band it. care exploata mu nCII bietilor lulleri, le cu mpăra vlorile pe o
bucatll de ptlae. ca si le revtndă .,oi ru alr ă in ătate eu bani grei -
Pietro ar putu Jura eu sute de duet\i.
Bandit, care 1-G luase pe G inev ra . Cum se pricepuse oare s-o scoa ­
tă din m i nt i oi •·o ciştige ? Poate cu privirea lui nea gră, care ave!l
o strani e putere. o vrljlse li�a cum vrlljeşf e şerpele o păsărică nevi­
nova tă.
De cind o cu noscuse pe frum oasa nepoată a lui Campilo sca , con.
tele !şi făcea mereu d e lucru prin a telier . ti invita să facă plimbări
lungi In ca leaşca lui. Si Intr-o bună zi spuse că el ră mJne In Cre­
mona. Cumpără on castel părăglnlt şi Izolat l a marginea oraşului şi
ceru mina Oin enel. SI cine ar fi crezu t ? Blinda Gi nevra' car e a b i a
Implinise şaptesprezece ani, ti spuse bu nicu l u i d ea dOJcă nu se mă­
ritA c:u Mortagna, no ae va mărita niciodată. Bălrtnul trebuise să . şl
dea Incuviinta rea, d�i contele ou-l prea in�plra I ncredere şi nu se
tmpăca defe1 cu apucăturile lui hrăpăreţ�
In timp ee Pielro se gtn d ea cu Indirjire la M or tagna, îşi vedea
Inainte de lucru Lumfnările aprinse de el Intr-un sfe1nic: pilptiau, si
umbre mari alu nec:au pe pereti şi pe boltile. tnalte. Scheletele vlorilor
stăteau attrnate pretuti ndeni, şi nimic nu mişca tn lneăperea tăcută î n
afară de mnnile a l be. străYezfi şi attt de· dibec:e ale lui Pietro. După
o ullimă cercet are si măsurătoate a pieselor, e l s.e a p ucă să le tnc:heie.
Făcus� cutia viorii şi ll pise eclisele. apUcase şi bara de armonie
şi acum ou ne a flleturlle de abanos, care tm1>0dobeau cutia viorii la
marginea u nd e s · a u lipit eclisele. Voluta c:a re termiDB gîtul viorii era
plină :le grat ie şi gingăşie şi reproducea aidoma modelul lui Stra­
dlv'!rius.
Cu ră bdare, p i esă cu piesă vioara se apropia d e sfîrşit. Noaptea
trecuse : cintul cocoşilor se tnăfta biruitor peste oraşul ado rmi t O lu­
mină cenuşie mtnjea ferestrele, dar Pietro nici uu băga de seamă. el
lucra tnainle cu Infrigurare. tn curfnd tncepu�ă să se audă s trigătele
d e dimineată : Cremona se deştepta.
- Seminte pentru canari 1 str i gă un ţăran piemontez . Sacagiul
cu a pă l$i rostogoleşte butoiul din uşi tn usă. trimitînd u - ş i orăcă itul
lui de brotac Jalnic la cele patru vtnturl : c.\qua, A a-a qua r. '· Apoi
pesca ri i strlgîndu·tl marfa pe Intrecu te : cCrapl şi mrene d in Po l:t. Că ­
rutele lipl arilor '' ale urzangiilor urulau pe caldarim.
Soarele s-a ridica! de două sulite pe cer. tnseamnă că fn curind
va cobori slgno r Lorenzo, care nu mai are somn, şi se vor trezi şi
uceaidi.
Pielro işi Intinde mădularele ostenlle şi · priveşte mulţumit la
o p e r � tur.-� . .;:/ ·

�' I 'Ăpft"{N. A.)

cr 6
 • Sl.avă :d omnului ! Vioara .e gata şi e atit de aidoma modelului,
lnctt poate c:ă nici maestrul cel mare Antooio Stradivarius n-ar pu­
tea -o deosebi oe una de cealaltă .

*
• •

Jn d upă-amiaza a ceea , Alessandro Morelli se duse la Martagna,

8Ş1I cum fi fă gădu i se Oinevrel. .JJ mtoa dorinţa de a Incerca aă cum­
pere cea mai minunată vioară Ce-l fusese dat şii ati ngă vreod ata , dar
tot pe a t i t era tndemnat şi de d ori nt a d e a o revedea pe Ginevra şi
d e a da ochil · cu bărbatu l c�re era sotul el . N u-i fu prea greu să g ă ­
sească locuinta lui Morta"gna Pe Calle Magistra, u n băieţaş ti ară tă
un zid l na lt Impodobit cu vfrJ u ri ascutile de sulite- Dădu de citeva ori
ocol zidului plnă sâ d escopere o poartă. Totul era tăcut şi posomorit.
N ici o frunză n u fremăta tn coroanele întunecate ale stej arilor ce se
fntindeau ptnă pe�te z i d ln cele din urmă, descoperi o poartă ca de
lemnilă, din dru21 groşi de fier. Trase clopotu l, şi sunetul dogit şi tîn ­
guios ti făcu să tresară. Un portar voinic şi mustăcios ti măsură cu
o privire b.ă nultoare. Era Insotit de doi d u l ă i zdra veni, care Se re!Je­
ziră furioşi printre gra lti să- I sf rş ie. Semănau atll de bine toti trei
- omul şi ciinii săi - ave11u aceeaşi mut r ă Incruntati şi fioroasă,

incit Morelli zt m bi fără voie ; işi spuse nu mele, ş i portarul porni cu

z ăvo z ii d upă el. După o aşteptare destul de lungă, po r ta r u l se in­
to arse. poarta d e fi er se deschise scîrtlind J a lnic. şi tmărul fu po f t it
Să intre. Străb.ă tură 0 .a lee mărgi nită de platani uriaşi ptnă in faţa
ca s telul u i , �re nu era de fapt d ecit o casă pă trată şi masivă, cenuşil­
şi tristă, care ad u cea mai curind a spital sau a Inchisoare Morelli
sui treptele d e pia tră : un serv i tor bătrtn ti deschise uş a şi se po­
meni într- un vestibul larg , lncărcat cu arme, trofee şi a rmuri. Lănci,
sulite, baltage, să bii, p:�loşe şi i a ta g a ne, dar mal ales pistoa l e, de
toate formele şi mărimile, se răsfătau in panopl ii şi casa părea mai
curind a u nul condoHH:re 1 vestit decît a u nu i p aş nic colecţionar d e
viori . De aci, sluj itorul l i c.ooduse tntr·o bibl iote că vastă . Cam era er a
plăcută, deşi severă, cu tăbliile ei frumos cioplite rn l e m n de st ej a �
şi cu JilţurUe el tnalte d i n epoca Renaşterii. Pretutindeni. in rarturi,
pe mese, se ved eau cutii de viori, pretioase cutii lm b răca te în piele,
catifea sau măta.se, In toate culorile. ln timp ce Morelli le p r i vea .
se lvl pe neaştţptate lîngă el un bărbat inalt. ca r e se roclină curte­
nitor. Morelli n!t- 1 auzise intrînd şi tresări la ved ere a lui , ca un vino-
·

vat. •

- Soţia mea mi - a vorbit de d orinta d u mjtale. Du-te şi vesteşte-o

pe signora să coboare 1 porunci e.1 blltrfou lui slujitor.
El ti apucâ de braţ pe ttn ă r şi Incepu să-i ar ate c:om3rile sale.
Morelll tnsă ti privea pe furiş. Omul acesta avea ceva neli n iş tito r In
felul lui de a fi. S i mţ i o du r ere şi o greutate Intre sprince n e şi des-

1 Căp i t a n de mercenari fn timpul Rena-şterii Italiene. ( N. A.)

l7
coperi Jn cele din urmll eli privirea lui Mortagna era d e vinll : avea o
putere de fasci naţie neTndolelnică In ochii lui ca de smoală topi tă, care
te a(inteau fără să clipească pe sub pleoapele vinete.
Deod ată, senza tia apăsătoare se risipi. Cu pasul el uşor, G inevra
se Indrepta spre Morelli cu mina lntinsă . Tinărulul 1 se păru că odaia
se luminează deodată. Rochia albă . spumoasă a tinerei femei aducea
cu o rad de lumină In incăperea întunecată.
Mortagna se arăta o gazdă pli nă de voie buRă şi de o aleasă curte­
nie. Şi Morelli uită curind impresia ciudată de la tnceput. Cercetari:
pe rind viorile făcute de maeştri ve stiţi crerrionezl.
- lată aci este un Guarnerius del Gesu şi aci un Amati rarissim,
car e preţuieşte cel putin o mie de scuzi, zise Mortagna, cu multumi­
rea înd reptăţită a proprietarului unor asemenea comori. 11 cerceta însă
mereu cu privirea lui pătrunzătoare. Parcă voia să-I cîntărească, sii .şi
dea seama dacă este un nai v sau un om priceput, dacă se lasă uşor
tras pe sfoară sau e şi el plin de viclenie. •

Ca să-I poată cunoaşte mai bine. il opri l a cină. Morell i primi

cu bucurie să rie oaspetele lor, fiindcă aceasta ii Jngăduia să rămînă
mai multă vreme In preajma Gi nevrei.
Masa a fost minunată : bucatele fine şi gustoase şi vinurile alese.
Mortagna ştia să trăiască Dar Morelli nic1 nu lua seama la felu·ile
de miMa re ce i se puneau dina inte Era fermecat cu totul d e prezenţa
Gi nevrei.
Vorbi mult, Indemnat de Mortagna, povesti fnttmplări d i n viaţa
lui, aventuri . Se strădui să fie vesel şi strălucit, să-şi Incinte gaz­
dele. Morta gn a era tăcut. Il observa cu atentie şi făcea intr-una semn
l acheului să-i umple paharul.
More l l i tocm ai vorbea de u n concert al lui la Roma care avusese
un mare succes. Mortagna d.lidu di n cap cu înţelegere. Găsea clipa
prielnică pentru a incep e discutia de afaceri.
- Da, spuse el. un virtuos ca dumneata se cuvine să a i bă o vioară
de maestru. G i nevra p1 i - a spu s că ai fost ispitit să cumper i ,,cintecul
lebedei•. E o vioară minunată : n&.� are pereche S i a r e ş i o valoare
istorică şi sentimentală Gindeşte- te că este cea din urmă vioară lu­
c�ată de marele Stradivarius în 1 737 Inaintea mortii sale .
� Ş
In timp ce Mortagna lă d a Insu irile neasemuite ale instrumen.
tului acesta, Morel li se gî ndea că p r ilejul est e foart e bine venit. că
mulţumită Jmprejurării acestei � o va putea vedfa mli des pe G ine­
vra. Păru d eci că se codeşte, ceru să mal vadă vioara, ceru să 1�
incerce şi pe celel a lte.
Ctntă astfel pentr u Ginevra pînă tirziu in noapte. Nu sch:mbast'
nici dou ă vorbe cu ea, dar ce avea nevoi e de vorbe cfnd avea la înde.
mină acel glas duios şi răscol'itor Pe care atrcuşul lui se pricepea să-I
trezească ? Putu spune astfel Ginevrei Intr-un allerro 1 furtunos ui­
mirt.>a lui cind a văzut- o Intii, fiorul pe cart.> i-1 trezea prezenţa ei :
intr-o imP f'()Y.izat i e sclipitoare ii slă vi frumuseţea : ochii ei a l baştri,

1 l:l�tă.- muzicală eJtecutată cu vioiciune, repede. (N. A.)

18
 buclele negre, trupul mlăd fos, mersul ei fin ca de zeită. TI mărturisi
apoi I n fraz e sincopat e pasiunea care 11 blnluia sufletul. Şi Intr-o du­
ltY<�să cantilenă o lncredinţă că ea lntruchipează visul lui de totdeau­
na şi că fără ea n u poate trăi.
Ginevra Il asculta nemişcată ; numai miinile pe care şi le strîn­
gea una intr-alta pe genunchi ·ca Să nu tremure li trădau toată tul­
burarea Chipul i se lmbujorase ; ţi nea och i i plecnti, temlnd u-s e să-I
privească .
Morta gna p ăru că nu ia seama la toate acestea. Ştia doar că soţia
lui e o d u lce momeală pentru cumpărător! şi de mult e ori folosise
prezenta ei cind avea de Incheia t o a l acer e tnsemnată ; In clipa d e
faţă , ceea ce- l Interesa in primul rind era vinzarea vioril la un pret
cit mai mare. Tnţelerea că Morelli nu ar li fost I n stare să se tocmea­
scă şi că era 0 victimă cum nu se poate mai nimerită pentru uneltirile
l ui. Se făcu d eci mai m ieros, Il copleşi pe Mo relll cu laudele cind
acesta lncetă să rnai cinte şi dori să a ne care vioară ti plăcuse mai
mult, fiind gata să 1-o olere uniii artist a lti de strălucit ca el. Morelli
tnsă ti fnţelese jocul. Păru că ezltă. Spuse că nici fntr- u n caz n u s-ar
putea hotărt aşa de repede. Că ţine să mai vadă faimoasa vioară pe
care clntase In bottega lui Campifosca.
- Dar binein teles 1 strigase Mortagna cu voioşie. Dacă vrei să
al ccintecul lebedei», al să ai ccfntecul lebedel• 1 Cu toate că vioara
aceea e lucrul la care tin cel mai mult şi nu voiam să m ă despart d e
e a , dumitale nu pot s ă - t i refuz n i mic.
TI pofti la prinz a doua zi , cind făgădui să i a vioara d e la Pietro.
In clipa plecărJI, cind Morelll strinse tn mina lui d egetel e plă­
pinde ale Gi nevrei. i se păru că stringerea aceea d e mină pecetluieşte
o î nvoială : nu putea insemna altceva d ecit : cslnt a ta şi te urmez
oriunde•.
In urma lui, Mortagna rămase lncă 1n cabinet ; îşi strlnse cu
gri jă m a re viorile. In timp ce feciorul stingea luminările polica ndrului.
Gi nevra se urcase In iatacul ei. Se lungi pe pal tmbrăcată. Cu o
mînă !şi stfmpără bătăile prea iuti ale i nimi i .
c P e el n-am să-I l a s să-1 lnşele. nu '•
G i nevra fşi cunoştea acu m b i ne sotul Si dacă la Inceput se lă­
sa se prinsă In mrejele privirilor acelea a l ll de primejd ioase, astăzi n u
mai avea pentru el d eci! silă şi d ispret
Totul s e petrecuse Intr-o noapte De cind se căsătorise, Ginevra
n u ştia prea multr despre soţul ei, bogat $i plin de fală. Nu ştia de
unde vine, cine I-au lost părinţii, ce urzeşte I n t aină, cu zăvoarele
trase, in tăcerea cabinetului cu viori.
Se Intimplase odată ca un lutier sărac să .j iasă înainte din bot.
lega lui şi să o roage cu lacrimi in ochi să pună toată stăruinţa la
Mortagna ca să 1 se plătească vioara.
- Cum ? Nu fi-a plătit-o ? fntrebase ea u i mită.
l.. ulierul.·fi povestise umilit că avusese copiii bolnavi şi că aler­
gase_ la- Mortagna să pună zălog o vioară pentru doi scuzi. Că el în-

19
deobşte tmprumută pe munc i tori i săraci cu doblnz.i grele. Dar că pe
urmă Mortagna nu vrusese să-i dea vioara şi nici să-I tntregea scă
preţul. Doi scuzi 1 O vioară 1 •

Qinevra făgăduise să-I vorbească sotului el, dar scosese indată

din punguţa ei de mătase un galben şi-1 tntinse lut1erulul.
- Asta lnsă nu lnseamnă că nu- ţi vei primi şi vioara tnapol, Il
tncred irrţă ea.
In seara aceea lnsă nu avusese prilej să -i vorbească lui Mort agna,
care l i psea d e acasă. Tîrziu ti a u zi intrind tn cabinetul său. Cobori
scara Ineei ş.i lncercă uşa. Nu era tncujată ca de obicei. Ginevra ră .
m ase in prag. M:lrtagna n-o auzise i ntrind. Era aplecat asupr.a unei
vieri. Gi nevra, curioasă să vadă ce fa ce , mai ales că părea nespus de
adîncit in Juc:rul său, se apropi e fără zgomot.
Cu o jlenit ă cu tu,, Mortagna copi a mieălos pe o vioară d intre
rele noi formula bine cunoscută :
cAntonius Stradtvarius CrMDonensia Faclebab 1•

De uimire, făcut o mişcare uşoară, �� Mort a gn a s-a Intors

ea a

deodatt� ch!scoperind- o.
- Ce cauti aci 1 Ce cauţi � a rlic:rrit el ea Kos din mintf. O apu.
case de umeri şi o zgnt11se cu furie. Dac i sufll cui va un cuvtnt . te
omor·r
Ginevra fugise, se năpustise pe scări şi se prA buşise Intr e perini,
plingind cu hohote. Ticălosu l l Ticălosul 1 Acum trrţelegea -călătoriile
lui misterioase, tainele nopţilor lui, izvorul nesec at d e viorl de maeştri
pe care le tot vindea tn străinătate pe preţuri fabuloa se.
A doua z:l, Ginevra vrusese să-I părăsească pe conte, d ar acesta
o amenintsse di n nou că o omoară ; temîndu-se să nu-l dea în vilea g
taina lui, nu voia cu niCi ua chip să se despartă de ea.
Şi acum , lată, In toată restriştea ei, se ivise linărul arti st, şi o
dragoste pătlmaşă se născuse intre ei. Ginevra aştepta cu nerlibdare
vizitele lui Morel li. Mereu ayea Inaintea ochilor chipul lui luminos şi
cinstit . fruntea lui inspirată.
Vreme de o să ptămînă , el veni mereu, tncerctnd viorile, cerce­
trndu-l e pe rtnd , fără sli se ho tărască. In cele dln urmă, ti spuse
contelui că va cumpăra ccîntecul lebedeb, şi contele lş i frecă mîinile
mulţumit. Numai că In seara ctnd Morell i li tnmfnă banii şi-şi ridică
vioara, Glnevra dispăru şi ea de la castel.
Mortagna prinse de veste abia a dou a �� de dimineaţă. Er a prea
Urziu pentru a.l u rmări deocamdată pe fugari. Luă de pe m asa lu i
de scris ua vas delicat de Murano şi-1 trinti de-1 făcu ţăndări, dăd u
un picior zăvodulul, care fugi dtelilăiDd, şi jur ă si 1e r ăz bune cum-
plit. - -- .

\ � . �· --�-/

� 1-Aţfl'cut-o Aotonlus Stra divarlus din Cremona, (N. A.)

 .Ginevra şi Alessandro u itaseră �u lotul de Mortagna. Se a rl au la
Capri şi se bucurau de raiul acela pămîn tesc de parcă ar fi fost prrm i i
oameni P e lume . Morelli pregă tea un concert ş i Jncerca i n fiecare z i
vioara care-I costase o avere. Zilele treceau insorite, şi n i c i un nor nu
venea să um brească proaspăta lo r fericire.
Sosi însă clipa cind au trebuit să părăsească acel e meleaguri de
vis . Morelli er a .aştepta t la Roma pentru concertul său.
l n seara concertul ui, Gi nevra îşi mărturisi că era mai nel iniştită
d eclt i u bitul ei. Aşte pl<� cu o strin gere de inimă să-I audă cin tind pe
o scenă. Era inti i a oară de la fuga lor cind se arătau impreană tn
lume.
I n tră impreună cu Morelli şi cu impresarul Caboli intr-o eămă­
rută lîngă scenă, unde artistul avea să ad aste Inceputul concertului.
l i Jmbrăţişă mai d răgă stos ca de obicei .
- Ce mîndră am să riu d e iubitul meu l r; şopti.
Apoi Caltoli o conduse in loja pe care i·o rezervase.
- E o sală frumoasă 1 excl amă impresarul cu mulţumi re. Publi­
c ul d in serile mari 1... Trebuie să ştii, signora, că publicul acesta mof­
turos şi cu toane nu vine Intotdeauna la teatru sa u la concert . Ca
.
să - I scoti d i n nepăsarea lui, trebuie o momeală puternică.
lntr· adevăr, sala gemea de lume. Toată acea strălucită şi fngfm­
lată aristocratie romană era de faţi. Calzoli ti spunea pe rtnd nu.
mel e ilustre.
:_ Printul şi printesa Crescembon i. Duca di Segni Pagliano, con­
tesa Beltrazzi. ..
Ginevra tnsă nu-l asculta. Era nespus de tulburată. Dar tulbura­
rea aceasta, şfiuta numai de ea, nu-i ştirbea nimic din frumusete,
ct. dimpotrivă. De la o weme. toţi och i i se imtreaptă spre ea, fn aş­
teptarea artistului.
Erau acol o cele m a i lftcintătoare lemei d in Roma, frumuseti ves­
ti te, tmpod obite cu flori şi încărcate de pietre scumpe ca oiş1e idoli.
Şi totuş i , printre ek!, Gi nevra In rochia ei 6implă de atlas alb, cu
un şira� de măr�ăritare la gtt. păl't'a un crin Involt. o floare rară, de
o minunată prospet•me. Toată lumea se Intreba cine e.
Deodată se dezlăntui o furtună de aplauze Morelli se arătase pe
.
scenă. El se tnclină adinc ; îneţpu să-:şi a corde vioara, privind spre
loja d i n c a re-i zimbea Ginevra, în ti m p ce freamătul şi strigătele
galeriei nu . m a i conteneau.
Publicul acela capricios, eate hotărăşte soarta unui artist, li hără­
zise lui Morelli titlul de mare virtuos şi-1 adoptase ca pe favoritul
său.
Orice murmur încetă la primele acorduri a le clavecinului. In tă ­
cerea adîncă ce d o mnea în sală, picu�au cristalin sunetele Wtei sonate
de Scarlatti. ln aşteptarea intrării sale, Morelli îşi roti privir ea asupra
�
sălii. şi-o op din nou asupr• Ginevrei şl .aplecă in sfîrşit arcuşul. O
scurtă frază -biruitoare cuceri pulll icul. D.tr la măsurile următoal'e se

21
 simti o uşoarli ezitare. Urechea fin3 a cunoscălorilor descoperi ctleva
not e false . Şi deodată izbucniră ni�te sunete, ascutite şi discordante,
ca d i n mina cuiva care n- a atins tn viata sa o vioară. Ginevra rămase
tn.cremen i t ă.
Nespus de tulbw-at păru şi Morelli. Făcu un semn artistului care-I
acompania la clavecin să reia pasajul. Publicul asculta u i mit, fără
·
să inţeleagă .
D i n nou Morelll atacă gratiosul a l legro !n ut minor, d i n nou însă
arcuşul său nu Izbuti decft un fel de scfrtîiturl jal nice.
Lumea Incepu să mur mure. Unii il apărau p e Morelll, crezind că
emotia i-a pricinuit acele scăderi trecă!oa re. Altii credea u că trebuie
să fie bolnav, iar alţii, mai fndirjiti, sustineau că a făcut-o intr-adins
ca să-şi bată Joc de public De la galeri e se auzeau risete Infundate.
Roşu la fată. cu trăsăturile schimonosite. Morelli făcu un semn
cu mîna spre sală poruncitor cerînd tăcere. lşi privi atent vioara. o
'
�
Intoarse pe toate părţile, ap i încerci I a r să atace sonata, mai cu
vigoare.
��
Dar pentru a treia oa ră, din . Inima ei izbucniri nişte miorl i u ri
.
lnfiorătoare, ca şi cum toti drăcuşorii iad ulu i şi-ar fi ales dom1c1hu
in faimoasa vioară a lui Stradivarius şi acum se zbenguiau chitcă ind
şi certlnd u - se intre ei.
l m părtită Intre ris şi ind ignare. lumea di n sa l ă se rid icase în pi­
cioare şi gesticula Intr- o larmă cumplită.
- Basta 1 Basta 1 E un scandalo 1 1
Fluierături a scuţite porneau de la galerie, unde se petrecea de
minune.
Si, odată cu ele, incepu să plou ă pe scenă cu lot felul de lucruri
neaşteptate : coji de mand arine, de pline. eocoloaşe de hirtie.
Tn culmea deznădejdil , Morel li fncerca să le
vorbea scă . să explice
ceva. Dar nimeni nu mai asculta. Hulit, batjocorit cum era . el apucă
arcuşul. ti frinse In două, a runcînd u-! spre public, şi părăsi sala ca
un nebun
- Scellerato 1 Senza vergogna 1 2 Vrem banii Inapoi 1 Banii �na­
pol, strigau tn urma lui cei d e la galerie.
Ginevra se repezi după Morell i ln zadar Il căută in cămă ruta de
lingli scenă Nu era nimeni acolo. Pe masli se vedea numai cutia
viorii şi . rezemată de ea, o coal ă de hirtie pe care stătea scris cu litere
mari de tipar :
cAce�ta n u e decit inceputul- .
Marel e impresar Calzoli işi smulgea părul d in cap.
- Stnt ruinat 1 se tînguia el . Pierd o avere. Va trebui să dau
banii inapoi.
Celor care se lmbulzeau In junii său, cerindu-i explicatii, le răs­
pundea tot acelaşi lucru :

,J Dest.uJ'.'i Destu l ! E un scandal. ( N. A. )

·

2 'fic;ilos.ule1 Fără ruşine 1 ( N. A.)

 - Morelll a Innebunit fără doar şi poate. Da r eu, eu sint ruinat.
- Dar ce a putul să se Intimple ? se Intrebau cei citiva artişti
care veniseră să măsoare triumful confratelui ş i ca re acum măsurau
dezastrul . Vioara aceea era doar o vioară min unată ; Morelli se lăuda
că a cumpărat faimoasa cii canto del cigno.», A tunci ?
- Ho 1 Ho 1 rîdea violoncelistul Torloni cu glasul lui gros, am in­
tind de i nstrumentul la care cinta. Nu mi-a fost dat încă s-aud aş a
ceva . Pe c instea mea că am petrecut de m i nune. M i - a m am intit de
tabloul l ui Teniers : concertul mlţelor cu al mai mutelor.
- Orice s-ar spu ne, ortă u n violonist cu o prefăcută părere d e
r ă u , bietul Morell i e u n o m pierdut. După o asemenea cădere, u n ar­
tist nu se ma i poate ridica.
Ginevra auzea toate acestea. Un nod de plînset ii strî ngea gitul.
Nimeni, nimeni nu putea bănui adevăr-ata explicatie care ei ti apăruse
Intr-o fulgerare : era răzbunarea lui Morta gna. Contele schimbase
v ioara lui Stradivarius. Un trimis a l său izbutise, pesemne, să-I tnde­
părteze pe Morell i o clipă s·i.J b un pretext oarecare şi o tnlocuise cu
alta aidoma ei l a care piesele interioare fuseseră astfel întocmite c3 ,
c
la cea mai mi ă apăsare, ele să se desfacă şi să producă scîrtiiturile
acelea ciud ate.
Lacrimile curgeau şiroaie pe obraj i i e i ; îşi dădea seama că, fără
să vrea, ea era de vină că Morelli iş i distrusese cariera lui strălucită.
Dar o teamă şi mai groaznică pusese stăpîni re pe ea . Vedea mereu
tn fata ochilor a menintarea lui Mortagna :
cAceasta n u e decit inceputul l:t
Au părăsit Indată Roma şi au mers să se ascundă la Orvieto.
Acolo nu-l cunoştea nimeni ; acolo nădăj duia Ginevra că Alessandro
îşi va reveni după groaznica lovitură primită.
Acolo trăiau retrJşi, şi parcă renăscuse fericirea lor de la Inceput.
par Intr-o zi, la un concert spiritual în cated rală, după ce ascultase
o sa rabandă de Bach, Morelli fusese apucat pe neaşteptate d e dorinta
d e a cînta . Se urcase la cor, luase o vioară de la un orchestrant şi ah­
case Aria pentru violină de Bach. Era tntîia oară că atingea o vioară
de la cumplita Intimplare.
Cînta atît de duios, arcuşul lui smulgea a semenea accente sftşie­
toare viorii, incit lumea rămase înmărmurită, cuprinsă de un adevărat
extaz. Lacrimi Juceau în ochii tuturora. Şi cînd bucata se sflrşi, u n
freamăt străbătu cated rala. Oare cine cîntase ? Cine era violonistul
acela genial ?
Ferindu-se de manifestatii. Morelli se grăbise să i asă !m­
preună cu Ginevra. Dar la un colt de stradă îi oprise u n necu noscut.
- Madonna, spuse el, signore, iertati-mă 1 Sînt un ticălos, şi ho­
hotea de plins, bătlndu-se cu pumnii tn piept.
Ulita era pustie, şi <tJnevra Il privea cu Ingrijorare. Era beat ori
nebun ? Dar străinul povestea cu un accent de sincerita� ce nt.o putea
fi pus la indoială :
- M--a trimis contele Mortagna pe mine şi pe un alt tovarăş. Mi - a

23
d at bani mulţi, bani grei. Tot eu am sch imbat vioara la concert. Şi
apoi v-am urmărit ptn ă aci. Astă-seară trebui a să vă ucidem pe amin­
doi la ie!Jlrea d i n catedrală. Dar am intrat şi noi tmiuntru ca să vă ·
putem urmări mai de aproape. Ş i apoi signor More l l i a ctntat. A cîntat
atit de minunat, incit tn -;urletul nostru s- a făcut lumină. Cum a m m a i
fi putut ucide ? Si de ce ? Prietenul m e u a fugit. iar eu am rămas aci
ca să mă spoved esc. Fi e ce o fi, voiam să v ă dau d-e veste să vii re.
riţi. Dacă nu sintem noi, vor fi alfii, signor 1 Contelui i - a căşunat ră u
de tot Impotriva duTTmeavoastră. Eu v ă spun s ă v ă feriţi , Să plecati
îndat ă dt mai departe.
După ac�a apucă mfna Gine-vrei şi o !!!rută de c:l'teva ori.
- Vreti să mă iertati. madonna, şi să - m i dati voie să vă slu­
jesc ? Am sll vă nu credind"Os, cu trup şi !U rlet. Nimeni n u vă poate
apăra mai bine decît mi ne. TI urăsc pe Mort agna ; e o nară primej­
d ioasă. Şi acum 0 să vrea să se răzbune !ti pe mine că l-am trăna-t.
Cei doi tineri păreau peste măsură de uimiţi de spusele necunos­
cutului. La rugămintea Ginevrei, Morell l se tndup-led să-I ill în � ujba
sa pe acel Giacomo, care se dovedi a ri Intr-adevăr de credinţă,
Plec:ară chiar in seara aceea d i n Orvleto.
*·
. ..

D i n ziua aceea Incepu o viată de rătăciri pentru cei doi tnd răgos­
titi ; urmat! de credincioasa Felicil<!s şi de Giacomo, străbăteau ! taHa
fn lung şi tn lat. Ocoleau oraşele mari . Se opreau nomai tn tlrgu­
şoare mărunte şi pitoreşti d i n sud, cu căsuţe albe ce se răsfătau la
soare, cu livez i bogate de portocali_ Sau tn cîte un sătuc sălbatic,
agăţat de stinci, tn vîjtitul torentelor. Dar umbra (ui Mortagna îi ur­
·mărea pretutindeni şi îi mtna mal departe. Viaţa deveuise o osîndă.
Cerul era la fel d e albastru � şi mai inainte, florile îşi risipeau m i ­
reasma cu tot atîta dărnicie, oamenii s i m p l i care li
inconjurau erau
buni şi primitori, d a r ei nu . se mai puteau bucura den ; mic.
Ginevra se temea cumplit. Slăbise şi era mereu neliniştită ; i se
năzărea că Il vede pe conte la fiecare colt d e stradă.Hotăriră in cel e
d i n urmă să părăsească rtalia şi merseră 13 Genova, de unde trebu iau
să se tmbarce pe 0 corabi e ce pleca in S pania. Plătiră că pitanului o
sumă tnsemnată , in�riindu-se sub un nume fals Aştepta u cu nerab­
dare ziua ple-cării Gi nevra nu mai avea astîmpăr. Se bucura c a un
copil la gindul că il lasă fn urmă pe Morlagna. că vor putea, fn llflrşit,
trăi liniş titi.
Dar în ajunul plecări i , Morelll coborî in port ca să vorbească d in
nou cu căpitanul corăbiei. Ginevr:� stăruise să-I ia cu el pe Giacomo.
Rămlisese singură cu FelicitBs şi era nel lni(otilă �u mai avea decît
citeva ceasuri de petrecut în Genova , totaşl nu se si mtea la largul ei.
Jşi rmpachetase toate lucrurile ,ajutată de bătrfnă, apoi pornise sli se
pllm.bţ p rin odaie fără astlmpăr, rngrijată de intirzierea lui M orl'lli.
Sr- apropiase de fereastrli şi rfd ica se perdeaa, lucru pe c are se ferise

24
să-I facă pfnă a tunci, de teamă că ar putea fi recunoscută . Pîndea de
acolo sosirea lui Morelli, cu inima zvicnind de teamă. In ulita pustie
n u se apri nsese încă ni ci un felina r, şi abia mal putea desluşi ceva
in noaptea care se lăsa repede. Deodată i se păru c ă ză reşte o u mbră
care s e furişa pe lîngă ziduri. Cind ajunse In dreptul ei , fşi d ă d u sea­
ma că e un bărbat c u pălăria trasă pe och i înfăşurat intr-o manta
lungă, neagră, care-i acoperei! şi obrazul. P rivi cercetător spre lo·
cuinta lor, apoi trecu strada şi merse să se ascundă intr-o firidă adin ­
cii din zidul casei di n faţă lnspăimintată, Gi nevra ou-l slăbea din
ochi. Oare pe cine pîndea străinul acela ? Căci se vedea bine că pfn­
deşte pe ci neva.
Deodatll il recunoscu p e Morel l i la capătul străzi i. In urma lui
venea Glacomo. In acelaşi timp văzu cum necunoscutul, care i eşise
putin ca să p r ivească fn stradă, se ascunde mal bine tn firida lui . ln­
grozită, se repezi la uşă ,1, coborind treptele In goană, Ieşi în stradă.
- Alessand ro, strigă ea, ia seama 1
Alergă spre el cu · bratele tntinse
In clipa aceea răsuoară două împu,căturl. Ginevra se clătină.
Morelli o p rinse in brate. Dacă n-ar fi tinut-o strins l a pieptul lui,
s-ar fi prăbuşit O pată de singe creştea pe rodlla ei albastră.
La un pas în urma lui Morell l, Giacomo văzuse toată scena Făr ă
să pregetA!, se repezi pe urma necunoscutului din firidă, care, după ce
trasese cele două focuri, o luase la fugă, şi Izbuti să -I ajungă Şi să-I
t rîntească la pă mînt. In luptă, pistolul se descărcă chiar tn pieptul
ucigaşului, Nu mică fu uimirea lui Gi acom0 ctnd, dînd la o parte
R"Uierul mantalet care-i acoperea jumătate din obraz, ti recunoscu pe
Mortagna .
- Mişelul ! mormăi el injurind cumplit. N-a putut găsi un
bravo 1 tn toată Italia care să consimtă 53-1 ucidă pe Morel l i şi lată
că a făcut-o singur. DaT şi -a luat plata, ce mai pofteşte ?
Morelll, care scăpase neatins, 0 ridicase pe brate pe Ginevra, o
dusese tn casă şi o culcase pe pat cu nesfî�ite precautii. Dar totul era
zadarnic. Inima ei tncetase de a mai bate. Ztmbca, şi chipul ei căpă­
t a s e suprema frumusete a mortii Intocmai aşa o infăţişase scul pto­
rul tn statuia care im podobea cavoul din Cremona, la cererea băt rt­
nului Campifosca. Acesta fusese doborit de lovitura asta grea, dăduse
in mintea copii lor, murise peste cîteva să ptă mîni. lăslndu-i lui Pietro
tot avutul du,

•
• *

Pietro nu arăta 01manui suferinta sa , Se ferea de Jume. Părta

ma i pipernicit şi mai nevolnic ca tnai nte. Tşl făcea tot mereu de lucru
in l aborator. Uita şi să mănince, şi de dormit nu dormea aproape nici­
odată. N'oaptea lucra la lumina lunei, fără să a prin dă măcar o Jumt-

� 1 Spadasin. (N. A.)

25
nare. Zorile il găseau printre pile şi apa rate. Părea că urmăreşte o
idee fixă. O misterioasă grabă il lnsufleţea. Ungă el, pe mua de
lucru. avea o vioară pe care din ctnd tn cind o dezm!erda cu dragoste.
Era cii canto del cigno•, c are fi fusese lnapoiată printr-o in!tmplare
aproap e miraculoasă .
Tntr-o noapte, cJnd veghea ca de obicei, 1 se păru că aude u n
vuiet surd şi indepărtat. Apoi desluşi zvon de glasuri tnspălmîntate.
- Foc 1 Foc 1
- Arde castelul 1
Pri n faţa casei trecu o ceat ă gălăgioasă. La ferestre se iviră chi­
puri cunoscu te. Unele arătau simplă curiozitate, altele tnsă oglindeau
o bucuri e nestăpînită.
- Pietro 1 Vin o şi tu cu noi 1 ii strigă un lutier. Se vede un nor
roş u deasupra castelului lui Mortagna. blestematul. ·
Cind se aflase la Cremona de moartea contelui , nimeni nu zisese
măca r : «dumnezeu să-\ i erte 1• Toţi \utierii exp\oata\i de el, toti da­
tornicii cărora le lua dobinzi neomenoase, toti cei asupriţi ş i batjo­
coriţi de el răsu flaseră uşurati. cAşa trebuia să fie 1 S-a făcut drep­
tate•- ziseră eî. lată că acum ardea pină şi cuibul nelegiuitului.
Pietro porni alături de ceilalti. Dorea să mai vad ă pentru cea d i n
urmă oară casa I n care trăise ş i suferise Ol nevra.
Ci.nd ajunseră In d reptul zidului care lmprejmuia pa�cul, găsiră
poarta deschisă. Totul părea pustiu şi mort Nori groşi de fum tnvă­
luiau clădirea. şi acoperişul părea o uri aşă vilvătaie.
- Focul e pus. fără doar şi poate, spuseră oamenii. Destui au
fost aceia care au a vut să se răfuiască cu el Şi bine-au făcut.
Oamenii se opriră nehotăriti . Priveau la foc, fără să indrăznească
să se apropie. Deodată, d i ntre ei, se d esprinse o umbră măruntă şi in­
covoiată . Era Pietro.
- Viorlle 1 strigă el, şi glasul lui se inălţa peste zgomotul tnfio­
rător Salvati viorile. oameni buni 1 Dar nimeni nu se mişca. Acolo
fnăuntru sint comori care se pierd, u·mă el. Viorile lui Amati . Gaur­
nerrius. Stra divarius, cine l e mai poate reface ? Haideţi cu mine ! Ce
înseamnă o viată de om pe lîngă ele ?
Si porni cu hotărîre să u rce treptele. Cîţiva lu tieri, mişcaţi de
cuvintele lui, il urmară Pătrunseră . înăuntru. In vesttbul, fumul ii
orbi. d a r pereţii de piatră rezistau destul de bine Tn eabinetul lui
Mortagna , flăcările nu pătrunseseră încă. Vtorile se aflau in cu tiile
lor. nevătămate Pietro incepu să le treacă lutierilor ; cu bratele incăr­
cate, ei se repeziră să iasă la aer. Pietro mai 3f"Uncă o privire in urma
lor şi a flă pe un raft o cutie jupuită, · pe care i n graba lor o uitaseră.
O desch i se şi care nu-i fu mirarea cind dădu peste e l i canto drl cir­
no-», pe care 1-ar fi recu noscut dintr-o m ie. Luă cutia la subsuoară
şi se strecură din lnvălmăşeală nebăgat in seamă. I nima ii bătea cu
putere stringea vioara la piept. Buzele lui bolborosea u : cGinevra r Il
canto del Cfgno 1 Vioara ei 1 A ei trebuie să fie pe veci 1• Nu fnţele­
gea i:Um de a ajun3 iarăşi · vioara in miinile lui Mortagna. cPesemne că

26
soarta a hotăril aşa 1» - gîndea Pietro. N.avea de unde să ştie de
furtul pe care- I săvtrşise contele tn timpul concertului de la Roma.
D e atunci se puse:;e pe lucru . cu Infrigurare . cu 0 indlr}ir e spo­
rită, de nebă nuit pentru tru p ul acela firav Părea c ă - şi ieşise din minti.
Dezmierda vioara : cScumpa mea t li şoptea Tu :t i să-i cinti 1 Le­
băd a mea frumoasă. ai să cinti pentru Ginevra cintecul tău din urmă ! :o
Cele două d ragoste a l e l u i se contopeau fntr. una si ngură , puternică şi
creatoare. O mărturie vie 1 Pe mormintul Gi nevrei va sta o miirtu rie
vie că ea n-a fost u itată, şi, mulţumită l!cestei mărturii, veacurile vor
afla de frumuseţea şi de moartea nefericitei Ginevre.
Si a stfel, fntr· o noa pte cu lună, o vioară se ivi pe mormin tul
Ginevrei, o vioară care cinta singură. Pietro o ascultase, cu înc'ntare,
·

ascu ns printre tufişuri.

Acum. rostul lui în viafă se fmplinise. La ce bun ar mai fi trăit ?
Trupul lui. vlăguit d e sfortarea supraomenească făcută ca să dea glas
viorii. nu m a i rezista . Incepuse să scuipe· singe. Avea ameteli şi Ieşi·
nuri lungi. Da r moartea mult dorită nu venea de&tul de repede. Tntr.o
bună zi, se hotărî să sfirşească Porni agate de acasă, ca un trecător
.:are se plimbă fără nici un tel. bucurtndu-se de lumina soarelui, d e
a dierea vintului de primăvară, d e miresmele risipite d i n grădini, şi
:�junse la poalel e lu i Torazzo. Poarta era deschisă, şi el se strecură
in umbra umedă a scărilor. Tncepu să suie treptele inguste. roase de
v reme, care se clătinau su b pasul lui. Lilieci! se desprindeau de pe
pereti şi.J izbeau ln fa(ă. Şobolani; fugeau de s u b picioarele lui, ş i
în urcuş sfîşia pînze m a r i de păianjen, care parcă voiau să-i atină
calea Tncă zece trepte. . . şi încă zece... Oare va avea alita putere să
meargă plnă la capăt ?
Si iată că a j unse sus pe platformă. Cu mina îşi a păsa inima oste­
nită. Privi tn jurul său Frumoasă era lumea 1 Dar n u pentru un orop­
sit ca ei.Oraşul Intreg i se întindea la picioare. cu strădutele lui strim­
be, cu casele bogate şi casele sărace. cu zid u rile de piatră ale cetătii
care-I Inconjurau . Si acolo, departe, cimitirul... G hicea printre ci preşi
cavoul de marmur ă neagră t n care se a llau lucrurile cele mai scumJ:e
de pe lume, fără de care viata nu avea nici un rost.
- Vin 1 Vi n şi eu la voi, gemuse deodată Pietr o şi păşise !n gol.
De jos, citadinii din piaţă. care se bucurau d e lumina blindă a zllei
de rnai, văzură deodată ca o pasăre uriaşă şi neagră care Hlfîi o clipă
în văzduh şj veni să se zd robească de lespezile pietei.
- E Pietro 1 Pietro la Costa 1 strigară ei fngroziti Pe chipul in­
smgerat plutea fnsă un asemenea suris de fericire, Incit nimeni nu
înd răzni să-I plîngă",

•
• •

In urma lui, pftnsul vioril umplu noptile cu luni. Sunetelf! care

plcurau pe mormintul Glnevrel Inchideau l11 ele taina Jntimp llrii tra­
gice cireta numai Gofffried 11 aflate cheia adeviratl,

r.t.7
 Cheia aru sta răma se plerdutil plnl intr-o zi, cittd alte mUlti
tlnet>e o af lară rlstoind car netul, ti alte minţ i tinere citind povestirea
aceea invechită fi c i udată, 11 căutară un alt inteles.

E P I L O G

- Ot1o scumpu l meu ! Nic i nu ştii pe ste ee am dat eu. Tu, poe­
tu le. ai să pretuleştlcum se cuvine o asemene a descoperire 1
$1 Franz von Lerc:henau dădu buzna in odaia prietenului sAu, sco a­
se din geantă un carnet vechi şi ros, cu scoart e de piele vlnătă.
Ot1 o luă carnetul cu mi i ni cucernice. Hirtia et'a lng li l hen lt il . seri·
sul pe )umitate şters, in gotica lnflorltă d e la I nceputul veacului tre­
cut.
- Ce zici ? 11 i ntrebi Franz nerMbdător. N u te teme 1 N-a fosl
descoperit In ruinele de la Memfis. E totuşi destul de vec h i ca să te
incinte pe tine. care trăieşti in trecut. Şi mal am ceva 1 Sco ase din
geantă o schiţă de portret, lng ă lbenltă şi ea ! lnfăţişa pe un tinăr pur­
tind şapca de student pusă cam la o parte : avea o privire visătoare· ş i
o largă cicatrice li brăzda obrazul.
- Dar seamllnă c:u tine ca două pic ăt uri de apă 1 str l r li. Ot1o.
Cine e ? Ce mi ster mal e şi lsta ? Nu vrei sil-mi expficl şi mie i'
- E stri!.bunul meu. Gottfrled von Lerc:henau, spuse cu ifo.,. Franr..
l-a e ăs i t bunica Intr - u n cufă r in pod. O, ne str ăm ut at i lnlănfuire a
cauzelor şi efe ctel or 1 Cauza : mutatul noslru in Heldengasse nr. 2.
Cu prilejul acesta. toate coferele. pînă şi cele mai străvech i , au foţt
cercetate pină in străfu nduri şi golite pentru a pute a se,rvi la lmpa­
chetat. Efectul Imediat : găsirea carnetului şi a p or tretului . Dar c[.
teşte, rogu-te, c it eşte 1
Otto n i ci nu aşteptase poftirea prietenului slio 'i începuse să răs­
foiască carnetul. In curind se adlne1 tn citit. Franz, d upă ce işi aprin·
se pipa, incepu şi el să c:ltea�c:ă peste umărul lui .
Ajungind la ultima fiii. acesta tnc:hise caietul şi rămase adincit
in ginduri.
D.ţr Franz il trezi indatl din visare.
- Cum 11 se pare ? Nu spui nimic ?
- Ce vre i si spun i' E o poveste tristă fi încîntătoare. Stră bunul
tău avea talent. N-a mai §(:ris n i m ic i'
- Dar nu e vorba aci de talentul stritlunicului, se repezi Franz.
E vorba de vioara aceea miraculoasil care se pornise s ă cinte s in·
guri. Ce pirere al despre asta il
- E tocmai ce spune am. Ce minunată fantezie trebuie s ă fi a vu t
străbunicul tă u ca s ă niscoc:easc:ă o astfel de poveste 1
- Dar n u e fantezie, tcumpule 1 Nu-fi dai sea ma că aci e vorba
de fapte petrecut e aieve a '' nu de nălucirl. că Interesul nu stă nu ma i
in a cea aearbădi idUi "- tliqit treck, ci · in faptul oei ..ai pozitiv pe
c are 1 -a observat Goatfriell tf 1-a ill reristrat Intocmai : vleara aceea
cinta cu adevărat.

28
 - Unsinn 1 exclamă Otlo.
- Deloc 1 Eu îmi î ndtipui foarte bine cum s-a întîmplat. la in.
cearc� şi tu să d ai o explicafle 1
- Nu văd nici una, afară doat dacă mi-al dove.U că drlgut11l de
Morelli, despre care, de altfel, povestitorul nu mal pomeneşte nimic,
ve nea noaptea in cimitir "·i cinte lubltel sale.. Sau c& spectrul Gl.
nevrei atingea strunele c u miinile-i descărnate.
- Otto. ascultă-mă 1 Vorbesc serios. Tu nu-fi dai seama d ace!
Pietro c:ocofatul ruolvase încă de pe atunci problema care a munC:1
mulfl fizicieni pîni In z.ilele noastre. ŞI anume : producerea sunetelor
prin actiunea razelor lum inoase.
- Nu întcle�r. se tinrul Otto. Voi , politehniclenil, vorblfl o limbă
păsăreasc.ă.
- Dă- fi p.uţjnă osteneală şi urmăreşte-mă 1 Există anumit e me­
tale, seleniul de pildă, care au proprietatea ca, sub actiunea razelor
lum inoase. să emită electroni, astfel incit se naşte un curent efec.
tric:. Cu ajutorul unui dispozitiv electromagnetic, curentul acesta p oate
produce un sunet. N ai auzit pînă acum de celula foloelectrld ? E o
desceperlre recentă a veacu .._ ,..stru, lată insă că documentul llcesta.
spuse el bătlnd cu degetele i n carnet, dovedeşte că descoperirea o f ă·
cuse Pietro la Costa incă de la Inceputul veacului trecut.
Otto mărturisi că . totuşi nu prea întelesese mare lucru şi că aces­
ie teorii il zăpăcesc.
- Al răbdare, trogloditule 1 Ajunr acum la explicafi a ştiinfifică
a fenomenulu i petrecut in cavou. Pietro prevăzuse vioara cu un me­
canism electromagneti c şi o aşezase în aşa fel pe piatra de mormînt
ca si fie atiasă de razele lunei. In jurul vioril pusese nişte plăci de
seleniu, care au o culoare bruni roşcată. TII minte petele de s1nge
închegat ? Cind razele de lună care pătrundeau pe fereastra cavoului
ajungeau să cadă pe vioară, plăcile de seleniu, devenind conducătoare.
erau străbătute de curenfll produşi de o pilii galvanică. La rindul lor,
Heştla actionau asupra unor dispozitive electromagnetice. determinind
mişcarea unor c locănele, care loveau uşor coardele şi le făceau să vi ·
breze. Şi lată cum plingea vioara 1
- Der străbunul tău afirmă că nu se auzea numai un �;ingur
sunet, ci un fel de modulafie jalnică,
- D � ur 1 fiecare ciocănel era actionat de o altă placă de se­
leniu. Raz� lunei trecind prin frunzişul saltiel, care se mişca la
ad ierea vlnfil lui, cideau In chi p neregulat asupra diferitelor plăci,
făcînd ciocănelele să atingă in mod variat coardele, obfinîndu-se o suc·
cesiune de sunete melodioase. Ea văd lucrul ��eesta ca � eum 1 - ••
avea in fata ocbllor " q putea să cenetruie�o�: şJ eu o asemenea vioară.
- Dar dacă lucrurile s-au petrecut aşa c._ sustii tu, de ce nu
cinta vioara $i la lumina soarelui ? intrebi Otto. Avea ea vreo slăbi­
ciune deosebită pentru razele de lună, indrărite de poefl ?
,..._ Obiectia ta meritll să fie luati in seamll ş i te felicit pentru
spiritul tll u ştlintlfit. Stat pufin 1 Franz lşi muşcă buzele şi piru ad i n ·
 cit ln ginduri. Am risii 1 Izbucni el deodatl. Pesemne eli Intr- un un­
gher al eavoulul era aşezată o altă placA de �eleniu care ta l u m ina
difuz� a zilei producea un curent care deschidea circuitul princi pal
al pilei. Jntrerupind functionarea. In timpul noptii, placa aceea fiind
In Intuneric. circuitul răminea lncl:is, şi su b actiunea razelor lunei
\'loara cinta Eu, cel putin, aşa aş fi făcut dacă a ş fi fos t in Jorul lui
Pietro. Intelegi acum 1
- Inteleg. oftă Otto, dar mi - al distrus tot farmecul povestirii cu
u pllcatlile ta le ştlinfifice . Cum aş mal putea vin la 0 vioară cu ce­
lulă fotoelectrlcă In ea? Unde a rlmas poezia ? Cintecul lebedei : ce
facem cu cintecul lebedei ?
- Poezia exclamă Franz nu stă numai in cuvinte. Ea se afli
pretutindeni O rice creatie omenească are poezia el. faptul că vioara
cinta mulţumită unei atit de ingenioas e născociri este de m fi d e ori
mai lnălţltor şi mal semnifica ti v decit dacă pe ea s-ar fi plimbat dai·
bele m i ini a le stati i lor din cimit i r . Pe mine mii intere�ează nespus de
mult acel Pietr11 la Costa. Depling moartea lui timpurie. Era des igur
o minte luQllnat ă şi cercetătoare, car� depăşea cu mult pe invăţafil
di n vremu aceea ; poate că nici nu ş i dădea seama de i n semnălatea
de,coperirl l lui şi mal ales de urmările ei. Dar poate el dacă ar t i
trăit. ar fi făcut şi alte cuceriri la fel de însemnat e in domeniul şti­
inţei
Aceste cuvinte induioşate au fost unicul epitaf pe mormintul uitat
·
al lui Pietro
Otto recunoscu In cele din urmă că prietenul său avea dreptate,
că din orice poveste fantastică se desprinde un simbure de adevăr şi
c ă nă scocirea bietului cocoşat, sfidin d veacurile, era un nobil indemn
la viafă şi la noi cuceri ri.

:i F I R Ş I T

L UCRARI CARE V O R A PAREA I N COLECTIA

,.POVESTI Rl ŞTI I NTIFICO-FANT A STI CE"

Nr. 67 - .,Diavolul dit� clondir• de R. L Stevenson

Nr. 68-71 - .,Mistere/6 u�i curse" de A. Donăth, Gy. făskenn y şi
A. Haas

Coperta-desen d e : D ITA G H E RTOVICI

 DESPRE LU M I N A

2 3 4 5 6 7 8 9 r o 11 f2 13

2
3

5
e
7

8
9
10
1t
f2
15

14
��--;---�-+--
15

ORIZONTA L :
1. lşt uede doar lungul nasullll - se poate spune şi despre lumina zilei :
2. ,,Frumoasele done" o folosesc pentru a-şi dilata lumina ocililot - lumina...
pe s f îrş ite 1 S. Exclamatie metalică - sctiplri - avionul cu care Clll.oloo a
traversat Polul Nor.J ; 4. Poate arunca şi... sdgetl de lumină - steaua noasltă
cea mal fidelă - pămînt rar, dar In sens simbolic ; 5 . Un fllotton bartal -
plo.nte cu flori mar/ galbene amatoare de nisipuri umede ; 6. A ftlt:ut mult
singe rău filozofilor - tortă ; 7. Mari ballze luminoase - riu fn U.R.S.S. :
8. Prefix luminos - cind nu este ea este alta - exprimă un raport Intern rnai
�nergic decit ,.ln" (dictionar Şeineanu) ; 9. Mustră - diflcolo de folosinţă -
pană vegetald : 10. Poseslo muzical - are legătură cu discul 1111 Nefi/IOn -
vă asigurim că nu este aici ; 11. Nu vede lumina - spaima puilor (pl.) - o
implorare cu inceput luminos ; 12. ., Lumină deasupra Pămtntului" - se folo­
seşte de lampa grizumetrlctJ ; 13. Poate sd tină de sfeşnic - ... Borcan, dir,
filmul .. Răsare soarele" ; 14. LumlntJ modernă (2 cuv. ) - conJunctie lallfltJ :
15. Centrată - e mal romantică sub cl<tr di! tund.
\'ERTICA L :
1. A scris ,.Raza de lumină" - par/lcutd de lumi�1â - crtl erlu muzica! :
2. Ieşire la lumină (mold.) - • comun ellpsei şi locomotive/ - lumina lui
Cezar ; 3. Conjunc/ie strălucitoare In Franta - buclată - putin... meteorl< .
4. Frecventat mult cu prilejul A. G.I. - frumoastJ legendară lnvdluită fn feeri"
draperil multicolore - trec cu vederea ; 5. Sdrut - muc de luminare - Imper­
fect iluminist : 6. Dispozitie folosit pentru polarizarea luminii format din 2 cri.<­
lale de spll.l de lsla11da lipite cu balsam de Callada - rutenlu - acoperămirll
vegetal ori aninUJI ; 7. Lumlnd spa/ială (2 cuo.) - vinzătorl de tn : 8. Icre -
cr<fsul superior al Nilului albastru - o-a felicitat (pe scurt) de Anul Nou•:
9. Stinjenei - uzinele comurrale - poate fi şi nocturn la lumina reflectoarelor :
10. Luminează sfinxul - aparat de polarizare cu ajrllorul cdrula se studia ză
starea de polarizare a unul fascicul de raze de lumină (pl.) - nici eu nici ttJ .
11. Mediu care refracttJ tumiM - a scris ,.Soarele de pe masă" - ,.mii pustiuri
s�lnteiază sub lumina ta fecioard" (Eminescu) : 12. Ea 1-a Incredintat pe Gu­
lr (eu de existenta fazelor planetei Venus - filozof grec care la lumina zll�r
rr uta cu felinarul un om adevărat : 13. Sint albe. roşii, galbene, albastr�..• -
eăslti In lo.boratoare, case, do.r şi pe stadioane - a lumlN<t f.'IR. J.
� C E NTR E LE
DE ACH I ZI I E
. .