VE PENTRU GENUL EPIC - PERSPECTIVA NARATIVA, — Deveneam un adoles¢ descoperind, din a cent dificil, cu bizarerii gi idei absurde. Citeam toath ziua gi 9 mare parte din noapte, explonan tk din aproape in aproape, intregi familii de posi (cAci citeam in primul rand poezie), pe care ti Tefineam feet, individual, tmprumuténd esti de la vreo patra biblioteci Ia care eram abonat. Tot ce-mi plAcea Verlninn _Ourte ugor si in pauze, pe efind colegii mei jueau ping-pong pe catedra, eu umpleam tabla cu versuri din \e sau Eluard, Dar invajam, an foarte bine gi luasem nigte premii la ,,concursurile de creafie”, asa cd ma lésau cu 1 in pace. Ma socoteam un damnat gi imi disprejuiam profund colegii. Scriam, desigur, si eu versuri in niste caiete simi incepusem gi un jumal, pe care atfta I-am rec eae u ; inet aproape c& il stiu gi-acum pe dinafard. Fiecare is ¢ra pentru mine noua viafé. Am fost, pe rind, cu toaté fiinja mea, Camus, Kafka, Sartre, Bacovia, ‘oronca, Rimbaud gi Valery. Abia observam ce se petrece in jurul meu. Ignoram tot ce iubeau tinerii de aceeasi varst& cu mine. Pentru ci nu puteam sta s& citesc chiar tot timpul gi pentru c&, dacd nu iegeam la aer, aveam noaptea sufoctri gi cosmaruri, iegeam si m& plimb zilnic, inainte de cderea serii. (Mircea Cartarescu, Gemenii) 2. Din Poenita vine domol la vale un cdlaret tnar in buiestru ficdnit.... N-are de ce sé goneasca: soarele nu s-a ridicat nici de doua sulife; inainte de nimiez, are s& ajungé la conac, la Salcufa, dincolc de jumatatea drumului Acolo st& un ceas, si dea grdunfe caluluis pénd la toacd, e-n oras, la boierul. Gandindu-se la boierul, se pipaie-n sn ~ legatura cu banii sta bine. A trecut de cotul dealului la cmp deschis. E a doua zi de Sfantul Gheorghe. Ceru-i fra pata cét de slaba in tot largu-i de jur imprejur. La vale, in zare adanc&, sclipeste undoind aerul diminefii calde, iar in paduristea de mesteacini de pe poala din bataia soarelui, pastirile primaverii se-ngénd si care de care se-ntrec in feluri de glasuri. - Da-ncotro, - ncotro, flacdule? intreaba cineva din urm& pe tanarul claret. Acesta intoarce capul. Din urma il ajunge un alt cAlliret. ~= De = unde. =a ~—raistrit_ © omul = acesta?-—Fiinded, —_tot drumul, ténérul, macar cd gi-a intors privirile de multe ori pe calea umblaté, nu a luat seama si mai vind cineva upd el; chiar a géndit: cat singurdtate de dimineafa pe un drum aga de cAutat intotdeaunal - La vale... réspunde tanarul. Da dumneata? - Tot la vale. - Si cu vorba aceasta © strfngindu-si_-calul in pulpe,-—trece-—alaturi_—inaintagului. - Drum bun, flacdule! - Si dumitale! ~ Bine cA te-ntalnii!... Mi-e urdt s& fiu singur, mai ales la drum. Calatorul dupa chip si port e un negustor, vreun orzar ori cirezar, de cari umbla pn sate dupa daraveri; un roscodan grasuliu, cu fafa vioaie; cérn si pistrui; dar om placut la infafisare gi tovar’s glume}; numai atta c& e sasiu, gi cand se uit drept in ochii ténfrului, ii face aga, ca o amefeala, cu un fel de durere la apropietura sprancenelor. Merg ei astfel domo! alaturi in buiestru fécdnit, vorbind mai de una, mai de alta, si raméne lucru hotardt c& se opresc impreund la conac pentru o gustare; si din vorba-n vorbi, nici nu prind de veste cénd ajung aici aproape s& intre-n Salcufa. Cotind la stnga, de dupa tufigul movilei pe care st& biserica, li se arata, ca la 0 bataie de glonf, coperigul nou de tinichea al turnului strélucind in soare. Tandrul indeamna calul finénd scurt ‘zAbala. Calul ia vant, Trecdnd prin fafa bisericii, flaicdul igi face cruce. Atunci aude pe tovardgul, rimas cdtiva pasi inapoi, razind grozav. intoarce capul: tovarigul nicdieri..Mare minune!... Unde a putut pieri? A intrat in pamant? Nu...¢ la han... il asteapta subt umbrar... (LL. Caragiale, La conac)