188 ___Parintele Arsenie Boca _t% CUNOASTEREA DE SINE Despre caractere si temperamente” in obstile monahale, uaul din marile obstacole pen- tru cresterea duhovniceasc’, pentru unirea inimilor si pa- cea sufletelor, consti in caracterele inci nedominate si netransfigurate prin gratia divind si eforvul general. Nici un monah nu trebuie si invoce caracterul siu, oricum ar fi, pentru a se scuza de lipsurile sale si de intdrzierea sa in calea desivirsirii, ci trebuie bine a in- druma caracterul siu, cici cine voieste se poate schimba. indrumitorul de suflete trebuie si faci mai invai un mic studiu asupra caracterului celui ce vine in monahism. Caci, daca din punct de vedere fizic om cu om nu se asea- mind, cu acit mai mult nu se aseamand din punct de ve- dere moral, Exist’ totusi apropieri mai mari sau mai mici {ntre oameni, dupa care se pot clasa astfel: acesta are aspi- ratii inalte, instincte nobile si dezinteresate, celilalt din contra, manifesta tendinge viclene, gusturi grosiere, este egoist etc. Unul produce o impresie agreabili, place prin manierele si demnitatea sa; altul este penibil, fn el torul jigneste, este un stuf de spini care ingeapa din toate partie. ‘Aceste semne exterioare oglindese starea liuntrici; Y Extrase ficute de pirintele Arsenie Boca din cartea ,Privire generali asupra monahismului” de Arhimandrit E, Enicescu. Aceste cunostinte pot folosi tuturor celor cate vor si ajungi si se cunoasci maj bine pe ei insigi, deci si tinerilor care pigese spre fintemeierea unei familiee Familia cresting #¢ 157 afari de caz de boali - fizionomia este icoana sufletului, prin ea ne tridim fara si vrem. Aproape intotdeauna cei care se pling de altii ar tre- bui si se pling’ de ei insigi, cici fiecare ¢ artistul vietii sale si viata pleaci dinlauntrul nostru, adic’ din sentimentele, din voinga si din constiinga noastri. La egalitate de talente, de situatiune (social), unul cade, altul reuseste, din cauza caracterului. in viaya caracterul joaca un rol important. Despre caractere Bunul caracter, amabil si prevenitor, isi impune le- gea de a nv jigni, cu voinsa, pe nimeni, Prin indelungate si perseverente eforturi®, tendinsele rele ale naturii au fost slibite, ba chiar inlocuite cu bune. Persoana care are un bun caracter n-are trebuinga si caute plicerea in afari; flindca razele de bucurie inainte de a se reflecta pe fata cuiva si de a striluci altora, au iluminat mai inti inima de unde au plecat. Bunul caracter favinge riutatea omeneasci si chiar dac& mu reuseste el o suport cu demnitate, ori de unde ar veni, transformand-o in mari merite pentru el in ceruri. Bunul caracter nu compromite nimic. El stie si taci in imprejuriri defavorabile si isi revars rispunsul cind solutiile favorabile vin de la sine printr-o interventie a ® Prin perseverenta in rugiciune citre Dumnezeu, Creatorul nostra, Care numai El ne poate ajuta cu adevirat si ne indfeptim. Cici numai El ne cunoaste desivirgic si poate repara cu mina Lui nevizuti nepatinga noastr, dock cerem smerit cu bun vointt si ne rugim cu mult durere si lacrimi. pentru curigirea de proprile noastre riutiy, de care sun-tem constieng i convinsi dar asupra cirora mu avem prea mare putere. (aed)158 Parintele Arsenie Boca $e Providenyei divine. Ca si poti obtine asemenea rezultate trebuie si fii insufleyit de credinga tare in Dumnezeu; cici daca privesti creaturile si evenimentele din punct de vedere pur ome- nese, indata esti dominat de emotie si usor vei aluneca la nemulgumire, descurajare, minie, rizbunare. Trebuie a recunoaste ci daca cineva se supra, aceasta se face pentru cite prea sensibil, orgolios si nu destul de virtuos. Blindeyea e fiica umilinyei dup’ cum semetia, supira- rea, nelinistea, etc. provin din orgoliu. Cum va putea Tisus, Care a recomandat umilinga si blandeyea, si recunoasci pe oameni ca ai Sai, printre cei care nu practici aceste virtuti esentiale? Raul caracter are sursa in orgoliu si senzualitate. Or- goliul nagte susceptibilitatea gi gelozia, iar senzualitatea Sndeamna la cautarea dup’ indestulari si produce melan- colia si scrupulul riu ingeles. Caracterul orgolios. Nu este nimeni mai orb decit orgoliosul (crufagul). El se crede superior tuturor gi isi atribuie tovul lui si nimic aproapelui si lui Dumnezeu. E mindru, disprequitor, violent, casant, voieste ca toti si se plece inaintea hui si el totdeauna sa aiba dreptate. Caracterul susceptibil. Un suflet susceptibil e totdea- una rinit de procedeele altora; el ia totul in ru, nu supor~ tf sa fie corijat sau contrazis, observatiile le crede intotdea- una nemeritate. De aici o viayi de tristege, de oftiri, chiar de imbufnare, de antipatie si de ranchiunuri fara de sfarsit. Caracterul gelos. Gelozia e supararea ce o simte cineva la vederea avantajelor care se intimpli aproapelui. Acest suflet Yi inchipuie ci e lisat la o parte si mereu pandeste pe superiori si pe frati. Caracterul inegal. Acest caracter e plin de contradicFamilia cresting > 159 tii, cea displicea ieri, fi place astizi. Originalitatea si capri- ciul fi constituie fondul si nu poate niciodati si fie hotarat. ‘Aci admiri, aci critica, se plinge, preferd totdeauna alt lucru decit pe cel pe care are, alti ocupatie, alta locuingi. Caracterul egoist aduna totul pentru el, este preten- ios, are oroare de ocupaziuni grele, igi atribuie toate lui, totul i se cuvine, Caracterul distrat nu este niciodati desivarsit tn ndatoririle sale ci se lasi in totnl antrenat de reveriile imagi- natiei lui si este cu totul superficial in exercitile de pietate. Caracterul superficial n-are fond serios de pietate ci se mulyumeste cu practicile exterioare si se lasi vardt de cea mai mici tentatie (ispitit). Caracterul scrupulos are un fel fals si ingust de a aprecia lucrurile; se incipiyneazi a reveni merea asupra spuselor sale chiar daci n-are dreptate, si se lasi pradi nelinistii carei paralizeazi viaja spirituala. Caracterul melancolic descurajinduse la cea mai mic’ dificultate, este o greutate pentru el insusi. Melan- colicul suferi si face si sufere de aceea i s.a zis cu dreptate: ncaracter trist, trist caracter”. Raul caracter pe unde trece nu izbuteste gi, in loc s se acuze pe sine, arunci vina pe algii care au nenorocirea si fie pe Hing’ el. El se lauda ci nu este lingusitor si cl are curajul si spuna fiecdruia fapta lui, Igi fnchipuie ca stapa- neste inimile subalternilor - le domini prin teroare. Este vorba insi de a musi abandona nimeni sufletul su instinctelor naturii si capriciilor de circumstangi. Aceasti experienti de a ne cuceri pe noi ingine nu este cu neputinga fiindcd acigia alyii au realizat-o, numai si vo- iasc& dumnezeiescul ajutor. In caracter exist dou pirti: cea care revine naturii160 _#% Pdrintele Arsenie Boca sicea care revine persoanei morale. Asupra p&rtii naturale aproape nu putem avea stipi- nire, cici cea ce este cineva prin temperament, aceea si rimdne. Daci cineva este din ofel, ogelul trebuie si-] lu- creze; iar daci cineva este ca o richiti, si se trateze ca atare. Cu alte cuvinte, daci cineva este sangvinic, va ri- mane tot astfel; si daci ¢ nervos, va rimane tot nervos. {nsi oricare ar fi fondul natural, mu trebuie nimeni si se des- curajeze cici nu exist pimént atdt de ingrat, din care si nu se poati scoate printr-o abili culturd, un seceris mulyumitor. In ceea ce priveste partea care revine persoanei mo- rale, vointa noastri are deplin& putere asupra ei prin che- marea ajutorului lui Dumnezeu, prin dreptatea constiin- tei, prin tiria voingei, prin bunitatea inimii si prin demnitatea tinutei noastre. Despre temperamente si influenta lor asupra caracterului Este constatat ci fiecare suferi influenja tempera- mentului sau, dar si nu descurajim ci si ne silim a deveni cea ce trebuie cu ajutorul Harului tui Dumnezeu. in fiecare temperament se afla avantaje care trebuiese deavoltate si defecte care trebuiesc corijate. Ce ar fi fntr-o ministire unde fiecare cilugr ar urma temperamental siu: adica biliosul (colericul) ar fi mereu in manie, flegmaticul totdeauna incapabil de cel mai mic efort, sanguinul n-ar face decat si se amuze iar melancoli- cul ar purta peste tot tristeyea gi neincrederea sa? ‘Trebuie si mensionam ci nu se giseste nici un tip ex- clusiv, nici pur sangvinic, nici pur nervos si ci nimeni nuSe Familia crestind oe 161 se regiseste si nu se recunoaste in mod absolut in nici unul din portretele date de naturaligti; ci fiecare giseste in diferitele cadre trasiturile care-i apartin. 1. Temperamentul sanguinic este constituit prin predominarea singelui, care di un plus de viagi, circulind cu rapiditate in tot organismul, rispindind vioiciunea si dispozitia. De aceea, in general, sanguinul este superficial si schimbitor. Imaginagia Ini pugin vagaboanda ‘si for- meazi visuri incintitoare care dispar pentru a face loc altora. Sensibilitatea este vie insi neconstanti, cici sangui- nul trece repede de la ris la plans. De Ja bucuria deliranta Ja neagra intristare. Este foarte sensibil la incercari gi su- feri la cele mai mici indelicatesi, insi wita usor. Foarte impresionabil dar schimbitor, i se potriveste proverbul .departarea ochilor, departarea inimii”. Spititul sanguinului este scipiritor, sesizeaza repede, dar nu aprofundeazi, adici cu mai multi lucire deci soliditate, Aceste calititi de suprafayd totusi fi aduc succese: aprins cum este, migca sufletele gi se lanseaz fn actiune. Sanguinul este vesel si amabil, ¢ fericit si traiasca, ¢ bucuria societazilor. Manifesta mai ales pietate sentimen- tal, suspina dupa cer, dupa eroism, fnsi cu conditia si le cobtina fard eforturi prea mari, Coea ceri lipseste sanguinului este voinya statornica fn horéririle sale. El trebuie si ajungi sisi stipineascé vointa, are nevoie de o reguli care si sustind vwoinga sa pe calea cea buna in mod constant. Sfaturile unui bun prie- ten fi sunt foarte utile, el are trebuinga si simta ca este iubit, c& se intereseazi de el si la aiengii rispunde cu multi afectiune. Daci cineva il trateazi cu multi duritate sau numai cu indiferenga fi inchide inima pentru totdeauna.162__%_Parintele Arsenie Boca _ ot Sanguinului daca i se prezinea virtutea tn aspectele ei atragatoare, repede va ingelege cA trebuie sii purifice (viata) inima si si iubeasci pe Dumnezeu pani la eroism. 2. Temperamentul bilios sau coleric se caracteri- zeazi prin trebuinta de a lucra si a se consuma in lucru. Biliosii sunt impulsivi, pasionati si oameni de voinya. Singele lor bogat si abundent traverseazi puternic mus- chii si ajunge in vine innegrit de produsurile arderilor or- ganice. Aceste rimisige se depun tn stratele pigmentare ale pielii gi de aceea colericii au in general culoarea putin galbena. Cum aceste persoane cheltuiese multé energie, ele sunt de obicei slabe, au trasiturile ascutite - trasituri care dau figurii un aspect aspru si o expresie sever. Caracterele influenyate de acest temperament sunt ambigioase, orgolioase, independente, geloase, neincre- zitoare, tainuite gi gata si trateze pe alsii cu trufie, pani la cruzime, Ei sunt de o apropiere seaca si brusci, de o relatiune dificila si dura; foarte gribiti si mustre pe alti nsi ei nu suferi si fie mustrayi. La acesti mari activi, sensibilitatea nu este deloc delicata. fn trebuinta ce simt de a actiona, ei nu au timp si asculte suferingele altora si nici pe ale lor. Cand intilnesc obstacole, devin violenti si mania lor este teribilé si de temut. Cand sunt invingi pis- treazi ura in inima pina se pot rizbuma. Se remarci la ei © partinire de mirat si nu revin usor asupra aptecierilor anterioare, chiar cind le condamni in sinea lor. ‘Avantajele acestui temperament: activitate, energie, vointi gi iubire de tot ce este frumos $i mirey. Daca pot studia, biliosii acumuleazi multe cunos- tinge datorita obignuingei de a lucra pani la oboseali. Ce pot face azi nu last pe mAine, mintea lor este mereu fri- méntati, iar pentru a termina ceva mai repede calcd inee Familia crestind 163 picioare totul - chiar conveniengele cele mai elementare. Asemenea persoane ar fi neprepuite daca ele ar ti sisi stipineasci si sisi canalizeze energiile. Biliosit seaman’ cu maginile incilzite la tensiune ridicata, lansate la mare vvitez’, insi cirora le lipsesc {rine destul de sigure, Ei n-ar trebui si urmeze instinctul lor ciel desi fac mari pag, inst fi fac afar din drum, adesea fac mai mult decit trebuie si ade- sea nu fac nici ceea ce trebutie. Incredere au numai in ei fnsis Persoanele bilioase trebuiesc conduse cu blindete si bunitate cici un procedeu gratios le calmeaza si impiedica inflamasia bilei lor. $4 nu uite cuvintele Mintuitorului: slnvayati-va de la Mine, ci sunt blind si smerit cu inima.” Meditarea adevarurilor eterne de asemenea va aduce pace si linigte in natura lor prea arzitoare. Caci biliosii sunt capabili de mari virtugi, dupa cum sunt capabili si de mari greseli. 3. Temperamentul nervos sau melancolic Nervosié sau melancolicii, numigi si atro-biliari (bila neagr’) din cauza tendintelor spre melancolie, se disting prin predominarea sistemului nervos asupra celorlalte pirgi ale organismuluis ei par a avea putin singe si destui nervi - mai multi sensibilitate decit activitate. Culoarea lor este pali, se resimt de cele mai mici vibrayii ale tem- peraturii si mai ales la toate emotiile sufletului. Melancolicti sunt de o sensibilitate extrem’, vorbese sub impresiunea momentului si spun cuvinte pe care le regret imediat - cici ei mu se mai posed in aceste mo- mente de exaltatiune. . Tubirea si ura isi impart viaga acestor persoane. Din propria lor initiativa nervosii fac putin, insi cind sunt exaltati, acyiunea lor devine febrila, chiar violent, dar ei se uzeaza repede prin aceste eforturi nervoase.164__ te Pdrintele Arsenie Boca # Sensibilitatea este mai pugin iute decit la sangvinici, insi mult mai profunda. fn timp ce la cea mai mica difi- cultate sanguinul se agit, nervosul pare calm si insensibil desi resimte impresiunea dureroasi pina la inima. In timp ce sanguinul respinge injuria ca pe un cirbune aprins, nervosul o lasi si-l impresioneze. Nervosul (melancolicul) nu se increde in sine (tn el) insusi; el iubeste binele, insi se crede neputincios si-l realizeze si suferi de bolile pe care i le creeaza imaginayia tui. Nu este lipsit de inima gi o ofera delicat $i fidel, inst el sufera mai mult decit se bucura: cici sau simte ci mui se rispunde cu aceeasi dragoste, sau timid si stingaci, el ‘nu stie sau nu poate si-si exprime durerea ce 0 incearci. fntr-adevir nervosul nu este deschis, expresiv ca sangvi- nul. Neincrederea sa fayi de algii mareste si mai mult me- lancolia sa. El (uneori) atribuie uitirilor aparente, vorbelor banale, procedurilor indiferente, o gravitate pe care n-0 au i vede in cei cel supiri involuntar, persecutori si calai. Daca-l stapanegte vreo antipatie”, nu mai poate su- porta persoana aceea gi obsesia il duce pint Ia nebunie. Pentru nervos lucrul intelectual este obositor si nu poate dura la el mule timp. ‘Cum tot riul la mervos vine de la voint’, care e supusi la eclipse, nervosul trebuie si se convingi ci depresiunile si fntristarile lui vin de Ia slabiciunea lui organica. fn general persoanele nervoase trebuie primite cu rezerva la cilugi- rie, fiindcd sunt expuse a lua visurile lor drept manifestiri ale voingei divine, apoi dispozigiunile pe care le au pentru izolare si singuratate fi fac si se desparti de exercitiile vietii de obste si si se lase prada visurilor lor. Aceste » antipatie = sentiment de sili, de aversiune fas de cineva sau de ceva,ee Familia cregtind $% 165 persoane sunt potrivite pentru activitasile contemplative, cici nefiind aga de rispindite cu sufletul ca sanguinii, se fixeazi mai mult i aprofundeazi mai bine. 4, Temperamentul flegmatic sau limfatic ‘Acest temperament este determinat de predominarea limfei in singe. Persoanele cu acest temperament au o aparenyi molesiti, un aer de neinsemnatate. Nu trebuiese confundati limfaticii cu apaticii, care sunt lenesi potenti, $i nici cu amorfii, ci ei sunt persoane de valoare. Sensibilitatea flegmaticilor nu este nici iute, nic fina, ci profunda. Inteligenta lor poate si fie deschis’ si chiar judicioas’, {ns ea nu este imbogitita de imaginatie. Limbajul lor este clar, just si pozitiv - mai mult decit este colorat si antre- nant. Ei pot deveni de o minie si de o ambigie indirie. nica, care nu di inapoi dinaintea nici unui exces. Flegmaticii sunt prudenti, rezervati, nu merg deci 1a sigur si ajung la scop fir si jigneasci pe cineva. Totusi ci lasi si le scape ocaziuai favorable - sunt din acei care nu sting fitilul pind fumegi inca si ocolese obstacolele in loc de a le sfirdma. {in timp ce biliosul trebuie infrinat, flegmaticul trebuie stimulat, Este bine ca si lise impuni o ocupayie intelectual sau corporali care sii absoarbi fir insi ai coplesi. Judeca- ta flegmaticilor este dreapt’ si intelege utilitatea observa- tillor si chiar a reprosurilor adresate lor cu bunitate si fermitate. Deci daca cineva nu-si di seama de cea ce este, nu intelege nici trebuinga de a se corijay de a se imbuni- titi ca fire. Pentru a realiza calitapile cele mai de dorit ale caracte- selor, si facem ua imprumut de la cele 4 tipuri: de la san-166 __t_Périntele Arsenie Boca _%% guin vom lua buna dispozigie, de Ja nervos, profunzimea si delicatetea sentimentali, de la bilios, activitatea si renacitatea, de la flegmatic, stapinirea de sine, prudenga si spiritul de continuitate Monahismul nu-i compus din persoane perfecte ci din persoane ce tind spre perfectiune. Trebuie pururea a avea in fata lupta de fiecare zi cu ajutorul lai Dumnezeu. Despre cunoasterea de sine Cel ce pe sine se cunoaste tn destul, se disprequieste si nu se lasi magulit, cétusi de putin, de laudele oamenilor. infraneazi-si doringa prea vie de a cunoaste, - ci nu vei afla in aceasta decit o mare risipire si tot pe atta inse- lare. Celor care stiu multe, lesne le vine si para si si treacd drept indeminatici, Cu edt vei cunoaste mai mule si mai bine, cu atat vei fi judecat mai aspru, de nu vei trai mai cu sfingenie. Orickt de inzestrat ai fi si oricita stiinga ai avea si nui faci din ele temeiuri de ingimfare, ci mai inti de toate teme+e din pricina luminilor ce yi-au fost daruite. Nebun fntru totul este acela care are alte ginduri de- ft acelea privitoare la mintuirea sa. Multimea cuvintelor nu indestuleazd deloc sufletul, ci numai o viayi sffinta si un cuget curat dau potolire dubului si o mare incredere in a grii lui Dumnezeu. Placi-ti si traiesti necunoscut si si te socotesti drept nimica. Stiinya cea mai inalta si cea mai folositoare iat-o: si te cunosti deplin - si si te disprequiesti pe tine insuti. A nu te crede lucru mare - sia cugeta ci altii sunt mai de seam decit tine, ¢ 0 mare tnyelepciune si o mare desivarsirese Familia cresting 167 Fie deai vedea pe fratele tiu sivirsind pe faa o greseali, fie chiar una foarte grea, - nu cugeta, cu toate acestea, ci ai fi tu mai bun ca el, cici nu stii citi vreme vei mai fi statornic in cele bune. Toti sumtem subrezi - dar crede ci nimeni nu-i mai subred ca tine. Trafia la pierdut pe om, insi smerenia fl ridici sil ageaz din nou in impacarea cu Dumnezeu. Meritul omului in faja lui Dumnezeu, au sti in ceca ce stie ci fn ceea ce face. Stiinga fara fapte nul va acoperi deloc la judecata cea mare, ci mai degrabi il va impovara. Stiinya purcede gi ea de Ja Dumnezeu, dar in ea se ascunde © mare capcani si o mare ispiti. Ea adesea umfla, zice Apostolul, hrineste trufia, insufla o tainica iubire de sine, iubire ticiloasa si nebuneasca totodata. Sa nu uitim niciodat’ ci nimic suntem si ci drept bo- gitie a noastri avem numai picatul. Despre prevederea in faptele noastre Nu trebuie si dim crezare oricirai cuvaat - si nici si dim ascultare oricirei porniri iuntrice, ci si cintirim fiecare lucru, dup’ Dumnezeu, cu injelepciune si cu inde- lung’ bigare de seam’. ‘Mare ingelepciune este si nu faci nimic cu gribire - si si nu stirui cu incipiranare in ceea ce erezi tu. De aseme- nea tot ingelepciune este si nu crezi, fir cernere, tot ceea ce graiesc oamenii si s nu porti de indata pe Ia urechile altora ce se aude gi ce se erede. Dumnezeu trebuie si fie telul cel din urmi al faptelor noastre, cum i al nizuintelor noastre. $i cum nimeni au se cunoaste pe sine, aga ci mu poate fi siesi ciléuz, inte-168__ st _Parintele Arsenie Boca + lepciunea ne invati si nu pornim Ia o isprava mai de seam pana ce nu primim sfat, in duh de supunere, de umilingi. Aceasti cuvenitd temere de tine (de sine) insuyi, scuteste de scideri si de cideri si curii inima, Sfatul te va pizi, zice Scriptura - si te va intoarce de la calea cea rea. Despre invatatura adevarului La ce ne folosese acele vorbiri indeminatice despre lucruri ascunse si intunecoase, de care la ziua judeciyii mu vom fi sinuti de riu ci nu le-am cunoscut. O, Adevar, care Dumnezeu esti, fi si fiu una cu Tine intr-o dragoste vesnica. In Tine siligluieste tot ceea ce do- esc, tot ceea ce vreau. Topi invatagii si taci, toavi faprura si amuyeasci in faya Ta, griieste-mi numai Tu. Un duh curat, simplu si statornic, nu-i niciodava im- pristiat chiar in mijlocul multor indeletniciri, fiinded el face totul ca si cinsteasci pe Dumnezeu, $i fiinde’, pagnic fi- ind in el insusi, fyi di ostencala si nu se caute pe sine in nimic, Cea mai grea lupti in viata aceasta, nu este alta decit biruirea de sine. Cici biruirea de sine duce la propisirea binelui, Orice desivarsire, in viata aceasta, este amestecati si cu puind nedesivarsire - si pe toate le vedem ca printr-o ceata. Cei mai mulsi se indeletnicese mai osebit a cunoaste decat a tri cum se cuvine, se raticesc adesea, iar din truda Jor nu se aleg decit cu pugine roade, sau deloc. O, daci ar fi tot atat de harnici cu stirpirea striciciunilor lor gi cu cultivarea vistutii, cum sunt cu vinturarea desartelor vor- biri, nam vedea atatea rele, nici atétea scandaluri, si slabinogie in lume.ee Familia cresting 169 Fari indoiali, la ziua judecitii nu vom fi intrebati ce-am citit, ci ce-am ficut, nici daci am vorbit cu dibicie, ci dac& am trait cum se cuvine. Acela cu adevirat ¢ mare, care are o mare dragoste. Acela cu adevirat e mare, care-i mic in ochii lui insugi - si pentru care slava lumii nv-i decit 0 curati nimicnicie. Sunt dow’ invitituri, dar mui decit un singur adevir. Sunt doui favagituri: una a lui Dumnezeu, neclitinata ca si El, alta a omului, schimbitoare ca si el. Invayitura Ini Dumnezeu se impristie in sufletele pregitite s-o primeasca prin Ingelepciunea necreati si Cu- vintul dumnezeiesc. Ea este o pirticica din El insusi si ffir de moarte. Este pusi la indemina oricui si este diru- iti mai din belgug celui smerit cu inima. Invagatura omului, dimpotriva, ti miguleste min- dria, fiindci el ti este tata. ,Ideea aceasta imi apartine, eu am. spus cel dintai acest Jucru, nu se stia nimic despre aceasta inainte de mine...” Placisi si intrebi, ascultd in ticere vorbirile batrani lor, cici ele au sunt spuse in desert. Dorinta de a sti a pierdut pe omul dintai, - el ciuta cunoasterea, care hrineste trufia, si a gisit moartea,