În Rusia nu există impozit pe religie, cultele finanțându-se din donații benevole,

colecte și alte forme de strângere de fonduri. Biserica și alte organizații

religioase sunt recunoscute ca entități juridice distincte și pot fi impozitate în
mod similar cu alte organizații comerciale sau non-profit. Cu toate acestea,
Biserica Ortodoxă Rusă beneficiază de anumite scutiri fiscale și de alte avantaje
din partea guvernului rus. De exemplu, biserica este scutită de la plata
impozitului pe venit pentru clericii săi, precum și de la plata taxelor pe
proprietate pentru clădirile bisericii. În plus, biserica primește sprijin
financiar din partea guvernului rus pentru proiecte culturale și caritabile. Este
important de menționat că, în general, impozitarea cultelor religioase în Rusia
este guvernată de legile și politicile fiscale ale statului și poate varia în
funcție de religia sau cultul în cauză.

In Belgia, statul este separat de biserică, dar cu toate astea finanțează

funcționarea cultelor.
Statul finanțează, prin intermediul ministerului Justiției, șapte structuri
religioase și morale: catolicismul, islamul, protestantismul, anglicanismul, cultul
mozaic, ortodoxia și structurile laice organizate. Da, in Belgia laicitatea
militanta este finanțată de stat alături de structurile religioase. Belgia este de
altfel singurul stat din lume care finanțează structurile laice așa cum o face si
cu cele religioase. Exista de altfel un Conciliu central laic, cu salariile plătite
de stat, la fel cum exista un Executiv al musulmanilor din Belgia. Desigur, toți
preoții, imamii, pastorii si consilierii de morala laica primesc nu doar salarii,
ci si pensii de la stat.

Incepand cu anul 1905 in Germania, orice salariat plătește un impozit religios

(Kirchensteuer). In caz de refuz sau de ateism declarat, cetățeanul trebuie sa
meargă la tribunalul administrativ si sa ceara sa "iasă" din biserica si sa fie
scos din registrele parohiei. Începând din acel moment, el nu mai este, teoretic,
binevenit la locul de cult altfel decât ca turist; nu mai poate beneficia de
"prestațiile" religioase: botez, căsătorie la biserica sau slujba de îngropare. La
fel, copiii celui "ieșit" din religie nu pot fi înscriși in vreuna din creșele sau
grădinițele din circuitul religios.

In schimb, Franța are un sistem exact opus celui al Germaniei. Exact in anul in
care Germania stabilea prin lege impozitul religios, in 1905, Franța separa cu
totul biserica de stat si interzicea chiar finanțarea religiilor din banii publici.
Prelungire a unei mentalități care datează d la Revoluția din 1789, in Franța
cultele sunt obligate sa se finanțeze singure, supuse legilor fiscale ca orice alt
tip de asociație privată. Dar - cu o excepție notabilă: Alsacia. Atunci când
Alsacia a trecut de la Germania la Franța, una din condițiile esențiale a fost
pastrarea, in regiune, a regimului anterior, cel german, prin care salariul
preoților e plătit de stat, care întreține si renovează, de asemenea, lăcașurile de
cult.